2,624 matches
-
altul mai mult decât ne-am fi imaginat și poate de aceea relația noastră a luat o asemenea întorsătură neplăcută. I-am mărturisit că poate n-ar fi trebuit să fac ceea ce am făcut, dar atunci așa am crezut de cuviință și oricum, ceea ce am simțit pentru ea, nu mai simțisem niciodată pentru nimeni altcineva. O rugam să-mi răspundă, să-mi scrie orice, numai să știu de ea. Nu am primit nici un răspuns. Ceva se rupsese în mine și nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Vom încerca să ne ghidăm după modelul Alcoolicilor Anonimi. Ca și ei, vrem să creăm un loc unde oamenii să fie sinceri și să se simtă în siguranță. Charlotte, tipa elegantă care a trecut printr-un divorț dureros, găsește de cuviință să aplaude furtunos. Nimeni nu-i ține hangul, dar asta nu pare să o deranjeze. Are o expresie foarte hotărâtă. Săracul Jim stă lângă ea pe canapea, cu capul ascuns și mai mult între umeri. Este incredibil de timid, n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
interioară și își imaginează că doar problemele ei mentale sunt fascinante; e înconjurată de tipi care își doresc s-o ajute să se desprindă din universul ei ciudat și care, din când în când, sunt recompensați dacă ea găsește de cuviință să se uite la ei și să le acorde atenție. Asta nu se întâmplă niciodată până la capăt. Pentru că cele ca Louise nu pot trăi altfel decât obsedate de propriul eu. Nu pot avea o relație serioasă pentru că, deși prezente cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
și nici absurd, îți voi adăuga că Miron Iuga e mai de treabă decât cei mai mulți alții. El nici nu înșeală pe nimeni și nici nu caută să stoarcă pe țărani, ba chiar face bine unde poate și când crede de cuviință. Nu mai vorbesc de dărnicia lui pentru biserică, pentru școală și, în sfârșit, pentru orice lucruri de interes obștesc. Firește, în schimb, nu admite să crâcnească nimeni, convins că numai ce crede și face dânsul poate să fie bine... Vasăzică
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și mai ales că le-a îngăduit să se întindă la vorbă. Dar își da seama că nu mai poate drege greșeala cu răul. Murmură morocănos: ― Aide, lăsați gura, c-ați trăncănit destul! Nu mai aveți nici rușine, nici bună cuviință... Apoi îi măsură pe rând, încet și rece, și pe toate fețele citi limpede aceeași dorință mare. Privirile lor stăruitoare îl frigeau, în tăcerea neliniștită răsună atunci deodată aspru, prelung: "Huo, boală, fire-ai a dracului!" Un argat adăpa vacile
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cresc, că vite nu putem ținea dacă nu-i nutreț și porumbul... Bîrzotescu, parcă nici n-ar fi luat notă de existența ei, ieși plecîndu-se adânc, să nu se lovească cu capul de pragul de sus. Ignat îl petrecu după cuviință până-n ogradă, abătut, bâiguind mereu ca o scuză și o plîngere: ― Apoi ce să facem, dom' perceptor, ce să facem? Aristide Platamonu trimise servitoarea să cheme puțin pe fata logofătului, pe Gherghina. Ea are să știe să-i calce pantalonii frumos
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
care i se părea sfidător. Îi reteză vorba mai energic: ― Destul! Eu nu discut cu samsarii nepoftiți! ― Conștiința mi-a dictat să-mi fac datoria și mi-am făcut-o! murmură Dragoș puțin abătut. Dumneavoastră veți decide cum credeți de cuviință... Spuneați însă că vreți să-mi comunicați și dumneavoastră ceva? ― Nu, nu! protestă Iuga. Cu dumneata eu nu mai am ce vorbi. Alții ar trebui să vorbească cu dumneata! Întoarse spatele. Învățătorul se retrase fără zgomot. Când venise încoace avusese
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
în pieptul unui avocat bate o inimă... Raul Brumaru refuză brutal: ― Ce-ți trece prin gând, Nadina? Acuma? La țară?... Vrei să-ți bați joc de mine? Nu, nu! Eu stau binișor la București! Până și șoferul Rudolf găsise de cuviință să obiecteze că excursiunea aceasta e cam periculoasă. Apărîndu-i astfel ca o aventură, plecarea la țară o pasiona. Desigur, n-avea motive serioase să se grăbească și ar mai fi putut aștepta. Divorțul se pronunțase, adevărat, dar până la transcriere mai
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sta! Busuioc se întoarse spre Petre, nedumerit. Vru să mai zică ceva, dar flăcăul urmă, săgetîndu-l cu o privire urâtă, deși cu același glas: ― Nu te uităm noi nici pe tălică, n-ai grijă, nea Cristache!... Ne-om socoti după cuviință, numai să-ți vie rîndul! Că de-acu n-om mai zăbovi cu răfuielile, fii pe pace! Oamenii dimprejur, care râdeau, care bombăneau. Cârciumarul păli și bâigui foarte răgușit: ― Da cu mine ce-aveți, măi Petrică băiete, că doar... Petre
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și murdare, îndeajuns de incredibilă pentru a-i smulge lui Kane un strigăt puternic. ― Isuse! ― Ce e? Ce se-ntâmplă?... Lambert se repezi spre el, urmată de Dallas. Uluirea lor în fața acestei viziuni neașteptate nu fu mai prejos. Crezură de cuviință să considere că apelul fusese lansat de o mașină oarecare, dar nu-și închipuiseră forma pe care putea să o aibă sursa de transmisie. Fuseseră prea ocupați cu furtuna și cu grija de a rămâne împreună. Confruntați cu această realitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
și, inutil și automat, Profesorul își potrivește rama de aur a ochelarilor pe șaua nasului. Mâna rămasă liberă pipăie orbește marginea gheridonului, fețișoara de masă după vechea tabacheră cu chibritelniță. O mișcare nesigură - furișă și vinovată. — Faci cum crezi de cuviință, dar la primul fum vei începe iar a tuși... Vocea rece a Sophiei este chiar vocea neliniștii lui - așadar, nu ridică ochii spre celălalt capăt al salonului, acolo unde stă ea, în jețul italian, înfășurată în obișnuitul ei șal alb
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
le simți lacome, devoratoare, îndreptate spre tine. Istovit, îți sprijini umărul de trunchiul neted al bătrânului cireș, de la toate ferestrele nenumărate priviri, nenumărate suliți se înfig în trupul tău de efeb, de feciorelnic Sfânt Sebastian... între timp, ea găsește de cuviință să strige ceva, cu voce ascuțită, insuportabilă, care îți zgârie timpanele. Nu, inutil stai, ea n-are de gând să se oprească, n-are nici măcar gândul să întoarcă înapoi capul ca să te vadă ! Așa că mai bine pornește-o iar în urma
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
încredere și simpatie. — Sigur, a trecut atâta vreme, încât pare curios să te mai interesezi de așa ceva ! Dar în regiment a fost o anume alertă, s-a crezut că atunci vom intra în război... Oare de ce musafirul a găsit de cuviință să se ridice de pe scaun, ba chiar și să ia postura unui vorbitor parlamentar ? Să fie oare adevărat ceea ce Sophie a strecurat într-o zi, că visul tână rului Ialomițeanu, ce încă mai afectează interes pentru filologie, ar fi în
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
ore te-a copleșit cu sporovăiala lui. Acum aproape îți face curte. Ceea ce nu trebuie însă să te înduplece. Așa că înclină-te încă o dată și spune-i politicos cum stau lucrurile : — Desigur, aș merita a fi pedepsit pentru lipsa de cuviință cu care... Dar oare ce pedeapsă mai mare poate exista decât a fi lipsit de strălucitoarea sindrofie ? Din nefericire, obligațiuni presante... Profesorul înaintează în salon, ce tăioasă continuă să-i pară, și după atâția ani, lumina electrică ce albește fețele
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
11, un automobil s-a oprit în poartă, abia terminasem micul dejun. Era distinsa doamnă Nicolaid, una dintre damele patronese de la Societatea Regina Elisabeta, care trebuia să meargă la Gara de Nord să le împartă soldaților ce plecau pe front cele de cuviință. Aflând doar în ultimul moment că va fi lipsită de orișice ajutor, doamnele ce urmau să-i ție companie decomandându-se, s-a urcat în automobil întovărășită doar de o servitoare și de devotatul ei soț. După câțiva metri, s-
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Trebuie să menționez că perechile căsătorite (și a fortiori orice alte feluri de perechi) nu erau admise să locuiască împreună. Camerele fuseseră proiectate pentru o singură persoană și ținute sub strictă supraveghere pentru a se evita vreo întâmplare lipsită de cuviință. Alcoolul e interzis, deși această interdicție e menținută cu mari dificultăți. Popularitatea de care se bucură Camerele a stârnit (după cum era de așteptat) comentariile critice ale aripii antihedoniste, care pretinde că excesiva folosire a apelor poate fi dăunătoare din punct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la Londra... — Pe cine? Pe Gregory Osmore, și, pur și simplu, m-a implorat să am grijă de casa lui... — Să ce? — Să am grijă de casa lui. Emma se ridică și închise ușa biroului. I se părea lipsit de cuviință să tragă cu urechea la conversația dintre Tom și mama lui. Regreta că-l și auzise pe Tom îndrugând o minciună. Fusese de față la petrecerea unde Tom îl întâlnise pe Gregory Osmore și lucrurile se petrecuseră exact invers. Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din cât se împotrivea Emmanuel Scarlett-Taylor, de pildă). John Robert, care în ce privește banii nu era deloc strâmtorat, îi răspunse lui Pearl că i-a deschis un cont la banca din Denver și că putea face tot ce credea ea de cuviință. Din acest moment, Pearl preluase totul în mâna ei, iar Margot se retrăsese cu recunoștință, fără să renunțe însă la indemnizația pe care John Robert continua să i-o plătească ei. După sosirea lui Pearl, Hattie încetă să mai urască
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
iau la analizat cu atenție și decid că nu toate îmi sunt necesare, adică: polarul, un maieu, o cămașă și o pereche de branțuri. Ca atare, le las pe o bancă de lângă pista ciclabilă, să le ia cine crede de cuviință. Este o nouă lecție asupra inutilității multor lucruri în viață. Dar trebuie să apese greu pe umerii noștri ca să ne dăm seama de acest lucru. Voi merge mai departe mai ușor și mai bine decât până acum. Nu este prima
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pe aici. Pe masa la care scriu, este cartea de oaspeți, în care văd că nu semnează prea mulți pelerini, și nici prea des, materiale publicitare și o cutiuță pentru contribuția financiară, cu specificarea ”donativo”, adică dai cât crezi de cuviință. Imi amintesc cea mai surprinzătoare formă de donativo, anul trecut în Spania, lipită pe cutia pentru bani: Ia de aici cât crezi că ai nevoie și pune cât te lasă inima”. Ca orice han pentru pelerini, și acesta are o
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
pare și ea o intelectuală. Tare amabil d.l Py, care mi-a cumpărat pâine și un croissant. Cazarea la el nu are un preț stabilit; fiecare lasă în cutiuța cu inscripția ”donativo” de pe holul de la etaj cât consideră de cuviință. Datorită generozității și ospitalității sale deosebite, las 20 de euro, deși Martin îmi spusese că de obicei pelerinii lasă 10 sau 15 euro. Dar când mă gândesc că mi-a pus la dispoziție o cameră mare cu un pat foarte
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
fel de a fi erau prea grave pentru un copil de vârsta sa, ceea ce s-a adeverit, fiindcă nimeni din sală n-a râs și n-a scos o vorbă, iar domnul de la masa cu daruri n-a găsit de cuviință să facă nicio glumă cu el, limitându-se să-l întrebe cum îl cheamă. Și asta a fost tot. Gata, serbarea se terminase și toată lumea se ridicase să părăsească sala. Dar era acolo în fundul sălii o ușă căreia nimeni nu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
a dus-o mintea să găsească singură explicația: nu era niciun grup de turiști, pur și simplu toți acei oameni se adunaseră acolo așteptând culoarea verde a semaforului. Mi-a fost atât de ciudă, încât nici n-am găsit de cuviință să-i răspund. Cu telecabina Totuși intențiile mele față de ea (și față de tata cât trăise) îmi place să cred că au fost bune. De pildă, mă frământa gândul că mama n-a zburat niciodată cu avionul. Nici tata n-a
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fiecărui sport și fiecărei probe, gramatică predată de antrenor, efectuată de sportiv, notată de arbitru și plăcută suporterilor. Recomandările despre modul practic al mișcării membrelor, al feței sportivilor depinde de distanța față de coechipier, față de adversar, față de public, prin fairplay, bună cuviință, demnitate, moderație, dorință pentru ordine, reținere, prudență, sobrietate, prin care se deosebesc adevăratele pot fi urmărite în spectacolele sportive. Comunicarea sportivă are o forță specială, căci nu este doar constativă, reprezintă o performanță, se auto-susține prin joc, adică prin elementele
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
1.1 Primirea penitentului Penitentul este primit de către confesor într-un mod particular: „cu iubire frățească”. Această atitudine poate fi însoțită și de un salut amabil, dar Ritualul indică faptul că acesta se face doar dacă preotul confesor „crede de cuviință”. Acest lucru pare inițial suspect, pentru că îi permite confesorului o flexibilitate subiectivă, însă este permis nu pentru a-i considera pe unii în defavoarea celorlalți, ci pentru ca preotul confesor să fie mai atent la nevoile și la particularitățile penitenților, pentru a
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]