1,802 matches
-
20 de poslușnici care vor lucra la viile de acolo, din al căror venit se procurau lumânările pentru moaștele Sfântului. Dacă nu ai obosit încă, dragă prietene, am să-ți mai spun că la 20 mai 1681 asistăm la o danie făcută chiar în fața Mitropolitului Dosoftei: „Adecă eu, monah Ionichie... scriu și mărturisesc...precum am dăruit niște viișoare ce-am avut la Vlăd(i)cen(i), în dealul Mândrul...Și dania mea, aceasta, s-au făcut denaintea s(fi)nției sale
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
mai spun că la 20 mai 1681 asistăm la o danie făcută chiar în fața Mitropolitului Dosoftei: „Adecă eu, monah Ionichie... scriu și mărturisesc...precum am dăruit niște viișoare ce-am avut la Vlăd(i)cen(i), în dealul Mândrul...Și dania mea, aceasta, s-au făcut denaintea s(fi)nției sale părintelui mitropolitul Dosoftei...” Furat de frumusețea limbii atâtor documente, era cât pe ce să uit a vorbi despre biserica satului, cu hramul Sfântul Nicolae. Din pisania așezată deasupra ușii de
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
Dumnezeu, noi, Io Petru voievod, domn al Țării Moldovei. Facem cunoscut cu această carte a noastră...că au venit înaintea noastră...călugărițele de la ruga noastră, sfânta mănăstire, anume Socola...și ni s-au plâns cu mare jeluire...că privilegiul de danie ce l-au avut ele de la Alexandru voievod (Lăpușneanu n.n.) pe două sate, anume Ezărenii, cu iaz și cu loc de moară, și satul Găureni, ce sânt în ținutul Cârligătura, și cu loc de moară la Gălata și cu iazuri
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
înlătur praful istoriei de pe fața împrejurimilor Iașilor. Iaca și primul document - cel din 23 februarie 1629 în care găsim o referire asupra „pădurii ce se numește Bârnova”. Este vorba despre o pivniță din chervăsărie, unde a fost casa lui Ureche, danie a lui Miron Barnovschi Moghila voievod făcută Mănăstirii Bârnova. Prin hrisovul din 4 februarie 1634, Moise Moghila voievod împuternicește pe Toader și Ion prisăcariul de la Mănăstirea Hlincea „ca să hie tari și puternici, să nu lasă pre nime să taie pădurea
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
4 februarie 1634, Moise Moghila voievod împuternicește pe Toader și Ion prisăcariul de la Mănăstirea Hlincea „ca să hie tari și puternici, să nu lasă pre nime să taie pădurea pre acolea...” În actul din 18 ianuarie 1658, se vorbește despre o danie a Irinei, fata Negului sulițașul, care împreună cu Drăgana, sora sa, au dăruit Mănăstirii Dealul Mare (Hadâmbul n.n.) „în Codrul Iașilor” o moșie, o prisacă „cu pomeți, cu heleșteu”. Am să mai amintesc doar că Gheorghe Duca voievod a hotărât la
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
schitul a fost înzestrat cu mai multe venituri. În iulie 1733,Constantin Nicolae Mavrocordat a întărit stăpânirea schitului asupra zestrei dăruite de Grigore Ghica vodă. După câțiva ani - în aprilie 1741 - Grigore Ghica voievod, revenit în scaun, a făcut noi danii schitului. La 28 iunie 1754, Matei Gr.Ghica voievod a dat un hrisov prin care arăta că „biserica Schitului Tărâță fiind din bârne și învechită, cu ajutorul creștinilor s-au făcut de piatră, dând și domnul ceia ce mai trebuia pentru
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ce iaste aicea , în târgu în Iași,...cu moșiile de la Prisăci...și cu viile de la Dealul Brindzii și cu tot locul și cu tot vinitul... însă aceste moșii și vii mai denainte vreme le-au fostu dat Duca vod(ă) danii la măn(ă)stirea lui Păun care s-au răsipit și apoi răsipindu-să acea măn(ă)stire, Duca vod(ă), văzându că n-a hi poman(ă), au luat aceste moșii și le-au dat la această sv(â)ntă
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
distrugă. Și atunci, la 17 decembrie 1618, „ Io Radul (Mihnea) voievod, domn a toată Țara Moldovei...Iată au venit înaintea noastră...călugării de la sfânta mănăstire numită a lui Balica...și ni s-au jeluit...și au spus că privilegiul de danie și miluire ce l-au avut pe locul sfintei mănăstiri...de la sfântrăposatul unchiul domniei mele Petru voievod acel privilegiu a putrezit în pământ cu totul , a rămas numai pecetea acelui uric, când a venit în țară acest Alexandru voievod fiul
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
răspuns la întrebarea mea, am aflat că în față aveam casa în care trăise chiar cea de la care se trăgea numele străzii Mutu. Și afirmația era dovedită cu acte originale. Ascultă, dragul meu, numai cum glăsuiește documentul: „România. Actu de danie. În numele Măriei Sale Domnitorul Românilor Carol I. Noi Ministru Secretar de Stat la Departamentulu Financelor în virtutea legii de la 17 iunie 83 1868... Recunoascemu D-nei Soltana Mutu dreptul de vecinicu proprietaru pe loculu ce lu au avutu cu Embaticu în reionulu comunei
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
O religie puternică, de inspirație egeeană, i-a obligat să-și construiască mormintele (sau inormintele-ternple?) cu un asemenea consum de muncă și să păstreze imaginea 11 Gunther Zuntz, Persephone, p. 4, n. l. 12 J. D. Evans, Malta, p. 139; Glyn Daniei și J. D. Evans, Th. E Western Mediterruntan. P. 20. 13 G. Zunt/, Persephone, pp. 8, 25. 14 Mormintele colective minoene erau ție peșteri naturale, fie incinte circulare, numite în general tholoi; cf. Glyn Daniel, The Megalithic Builders of Western
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
mănăstiri au început să funcționeze și așezăminte sociale pentru cei săraci, pentru suferinzi, pentru neajutorați etc. Poate fi amintit voievodul Ștefan cel Mare (1457-1504), care a ctitorit numeroase biserici și mănăstiri, el însuși fiind un postitor și unul care făcea danii și milostenii. În secolul al XVIII-lea, spătarul Mihai Ghica și clucerul Colțea (care au înființat și "Fundația Colțea") au ctitorit o mănăstire cu primul spital din Țara Românească, având o capacitate de 24 de paturi. La această mănăstire, pe lângă
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
aceeași limbă, mare mi-a fost mirarea să aflu că Dacia noastră care o știm de la Burebista și Decebal, a migrat spre nord-vest, iar cronicarii medievali, iscoditori de legende și genealogii, au așezat-o în Danemarca, căreia i- au zis Dania - Dacia. Ba și români de-ai noștri, contemporani, cu înclinație și prea plecare apuseană au zis că, dacă Dania este Dacia din nordvestul Europei, atunci trebuie să căutăm originea dacilor printre germani, iar geții sunt altceva, veniți ca indo-europeni mai
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
a migrat spre nord-vest, iar cronicarii medievali, iscoditori de legende și genealogii, au așezat-o în Danemarca, căreia i- au zis Dania - Dacia. Ba și români de-ai noștri, contemporani, cu înclinație și prea plecare apuseană au zis că, dacă Dania este Dacia din nordvestul Europei, atunci trebuie să căutăm originea dacilor printre germani, iar geții sunt altceva, veniți ca indo-europeni mai târziu cu o mie de ani față de daci, dar că, trăind împreună, au vorbit aceeași limbă , dându-se ca
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Dacii și germanii”, spune: „originea dacilor e obscură”, excluzând însă originea lor tracă, se ajunge la afirmația că ar fi venit, într-un timp preistoric, ce nu poate fi precizat, dintr-un spațiu nordic, care le-a păstrat numele în Dania - Danemarca de astăzi” . Cum a ajuns Dacia lui Burebista și Decebal, dar și Dacia romană, a lui Traian, în Danemarca este o poveste al cărei înțeles poate fi descifrat mergând pe urmele goților până în Spania, ca să ne convingem că Dacia
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Ștefan Pascu, Ștefan Ștefănescu, Ștefan Olteanu, Dan Gh. Teodor, Alexandru Gonța, Mircea D. Matei și E. I. Emandi pentru județul Suceava au demonstrat convingător anterioritatea satului față de cea a statului medieval românesc, altfel spus că toate satele atestate documentar, ca danii făcute de domnii Țărilor Române unor slujitori „pentru dreaptă și credincioasă slujbă” sau mănăstirilor pentru pomenirea lor și a urmașilor, sunt mai vechi cu mult față de data înscrisă în documentul de danie. Pe măsura lărgirii investigațiilor, tot mai multe categorii
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
altfel spus că toate satele atestate documentar, ca danii făcute de domnii Țărilor Române unor slujitori „pentru dreaptă și credincioasă slujbă” sau mănăstirilor pentru pomenirea lor și a urmașilor, sunt mai vechi cu mult față de data înscrisă în documentul de danie. Pe măsura lărgirii investigațiilor, tot mai multe categorii de izvoare au fost puse să lucreze pentru descifrarea vechimii localităților din arealul etnic românesc (sate, în principal, țara nostră fiind, cum spunea Geo Bogza, o țară de sate, unde „s-a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Mare, „materialele arheologice nu lasă loc nici unui dubiu în legătură cu vechimea reală mai mare a tuturor așezărilor cercetate pe cale arheologică decât data la care apar menționate în documentele scrise din care aflăm despre existența lor”. Când au fost elaborate actele de danie sau confirmările și reconfirmările de danie, nici domnul, nici sfatul domnesc, nici cel care redacta actul, un diac, un grămătic, nu știau, nici nu puteau aprecia vechimea satului dăruit „uric cu tot venitul”, „în veci” și din această cauză s-
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
nici unui dubiu în legătură cu vechimea reală mai mare a tuturor așezărilor cercetate pe cale arheologică decât data la care apar menționate în documentele scrise din care aflăm despre existența lor”. Când au fost elaborate actele de danie sau confirmările și reconfirmările de danie, nici domnul, nici sfatul domnesc, nici cel care redacta actul, un diac, un grămătic, nu știau, nici nu puteau aprecia vechimea satului dăruit „uric cu tot venitul”, „în veci” și din această cauză s-au acoperit de formule stereotip, cuprinse
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Moldovița „pentru pomenirea sufletelor înaintașilor noștri și pentru sănătatea noastră vama Moldoviței (vama de la vărsarea râului Moldovița în Moldova-n.a.) uric, cu tot venitul, în vecii vecilor”. Documentul din 14 aprilie 1411, un fals din secolul al XVIlea, întărește dania din 1409: „am dat vama Moldoviței ă, care este la Moldovița (apa Moldoviței-n.a.) uric, cu tot venitul, neclintit, în vecii vecilor”. Falsul este grosolan fiindcă nepomenind nimic despre satul de la vamă (viitorul sat Vama, județul Suceava) îi arată hotarele
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de la mănăstirea Moldovița, satul Vama a stat sub stăpânirea mănăstirii, ca sat mănăstiresc, mai bine de 350 ani, fără ca falsul să fie contestat de urmași. După moartea lui Alexandru cel Bun, egumenul și călugării, pentru a-și întări stăpânirea asupra daniilor făcute de ctitorul mănăstirii (Alexandru cel Bun), cer lui Ștefan voievod, fiul lui Alexandru, o confirmare și întărire, dată prin documentul din 29 noiembrie 1443, „pentru satele sale, pe care le are de la părinții noștri, de asemenea și moșiile, și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
părinții noștri, de asemenea și moșiile, și vama numită vama de la Moldovița și cu satul ăIar hotarul acestor mai sus scrise sate și siliști să fie cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac”. Nu avem cunoștință ca dania sau daniile întărite să fi fost contestate de cei interesați, deși nu este exclusă nici o asemenea posibilitate, deoarece voievodul Ștefan „domn al Țării Moldovei” dă din Suceava, la 11 februarie 1447, o nouă carte de întărire pentru mănăstrirea Moldovița, printre
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
de asemenea și moșiile, și vama numită vama de la Moldovița și cu satul ăIar hotarul acestor mai sus scrise sate și siliști să fie cu toate hotarele vechi, pe unde au folosit din veac”. Nu avem cunoștință ca dania sau daniile întărite să fi fost contestate de cei interesați, deși nu este exclusă nici o asemenea posibilitate, deoarece voievodul Ștefan „domn al Țării Moldovei” dă din Suceava, la 11 februarie 1447, o nouă carte de întărire pentru mănăstrirea Moldovița, printre altele și
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
întărite să fi fost contestate de cei interesați, deși nu este exclusă nici o asemenea posibilitate, deoarece voievodul Ștefan „domn al Țării Moldovei” dă din Suceava, la 11 februarie 1447, o nouă carte de întărire pentru mănăstrirea Moldovița, printre altele și „dania sfânt răposatului nostru părinte, Alexandru voievod, începând cu vama ce duce în Țara Ungurească, care este mai jos de mănăstire, la gura Moldoviței și satul care este la vamă, unde a fost jude Cârstea ăIar hotarul acestui sat de la vamă
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
ăsă fie cu toate hotarele lor vechi, pe unde au folosit din veac”. Mai târziu, Ștefan cel Mare (1457-1504), înzestrează mănăstirea Moldovița cu satele „Voculinți, unde a șezut Zernă, sub Codru, apoi un sat Sașii, pe Costâna” și întărește vechea danie a lui Alexandru cel Bun „satul de pe Moldova, la gura Moldoviței și vama de la Moldovița”, prin documentul dat din Hârlău, la 15 noiembrie 1499, care continuă prin „toate cele mai sus scrise să fie de la noi acestei sfinte mănăstiri a
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
Ștefan voievod, din 1443 și 1447, folosind sintagma „pe unde au folosit din veac" nu se referă la beneficiar, pentru că, chiar dacă am admite că satul Vama a intrat în stăpânirea mănăstirii Moldovița la 1411, formula nu ar avea sens, de la danie netrecând decât 36 de ani și nu este de admis că donatorul nu știa câți ani are un veac. În acest caz, ca și în altele, până la epuizarea obiectelor de danie (moșii, sate), apare evident că sintagma, care vorbește de
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]