3,162 matches
-
colecții, doar le împărțim bunicilor, prietenilor și cunoscuților, ca un mic semn al prețuirii noastre. Legenda Soarelui este o legendă veche, care leagă tradiția mărțișorului de eclipsa solară din Dacia ocupației romane. - În vremurile vechi, Soarele era un foarte bun dansator. Îndrăgind el hora pe care o vedea jucată prin sate, se hotărî să ia înfățișarea unui flăcău și să coboare pe pământ, să danseze alături de alți flăcăi din sat, sub privirile admirative ale fetelor. Dar vezi tu, Soarele nu poate
LEGENDELE MĂRŢIŞORULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1511 din 19 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353192_a_354521]
-
puternice, ca să reziste acelor ritmuri. Strigăturile coordonatorului de joc( pentru că și aici era unul), erau țipate, scurte, sacadate. -Unu...doi...trei...stâng’afar’! Așa, așa! Pe loc, pe loc, așa, așa! Ia-oo! Ține-o așa! Saltă, saltăă! Bate, batee! Pași dansatorilor nu mai erau pași, ci sclipiri de fulgere, imposibil de urmărit. Țesătura pașilor ar fi fost deslușită, doar dacă ar fi fost redată cu încetinitorul. Cine putea urmări așa ceva, când mișcările erau imprevizibile, extrem de variate și de rapide? Iar strigăturile
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
urmărit. Țesătura pașilor ar fi fost deslușită, doar dacă ar fi fost redată cu încetinitorul. Cine putea urmări așa ceva, când mișcările erau imprevizibile, extrem de variate și de rapide? Iar strigăturile, spontane și tot mai surprinzătoare, niciodată repetate. Și totuși...trupurile dansatorilor se frângeau, se răsuceau și reveneau prin suveica țesăturii pașilor, într-o armonie perfectă. Te uimea complexitatea pașilor și viteza mișcărilor, încât te întrebai: când și cum au învățat ăștia așa ceva? Cum este posibil să execute astfel de mișcări fără
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
clanareta aia mai cu foc! Dă, bă, cu bețele alea-n țambal, mai cu viață! Rupe, bă corzile țambalului! Și clarinetul mușca notele care zburau ca niște fluturi speriați, iar bețele alergau înnebunite pe țambal, parcă biciuite de strigăturile înfocaților dansatori. Atunci jocul nu mai era joc. Vijelia se transforma în taifun, iar corpurile jucătorilor zburau cu viteze amețitoare. Strigăturile direcționau taifunul după reguli numai de ei știute. Cu tot ritmul uluitor, pașii lor erau surprinzător de uniformi, într-o execuție
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
cu aceleași energii fulminante, declanșate de strigăturile sacadate. Pașii se umpleau de salturi și încrucișări, de credeai că stângul e în dreptul sau invers. Picioarele săreu în față, în spate, unul peste altul cu arcuiri și bătăi ritmate, repetate,. Iar corpurile dansatorilor, drepte și capetele puțin pe spate. Numai picioarele țeseau. Se opreau leșinați lăutarii...Iar erau luați din surt: -Frige-i, bă, un Bugeac! Și „frigeau” lăutarii Bugeacul cu note arzătoare, care făceau să sfârâie călcâiele jucătorilor. Probabil, din această cauză jucau
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
lăutari!..Ziceau , ardeau, rupeau, mușcau...Ce puteau să facă?..Erau și ei electrizați de tensiunea jucătorilor, pe care nu mai puteau să-i scoată din priză. Cel mai mult îmi plăcea când sărea cel cu strigăturile. Unul din neamul Bălăcenilor. Dansatori vestiți, Bălăcenii ăștia!.. Unul era Ion...Altul, Didi...Bun era și tânărul Flori. Toți erau talentați. Dar, deodată auzeai: -Gata, bă! Hai la Brâu! Chiuiau cu toții: Hai la Brâu, la Brâu, la Brââu! Iuhuu! Jucau numai bărbații. Cu mâinile pe
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
numai bărbații. Cu mâinile pe umerii celor de lângă ei sau, apucându-se de mijloc, făceau pași sprinteni în ritmul bărbătesc al melodiei. Lăutarii înviau și ei, dând forța necesară acestui cântec viguros. Coordonatorul de joc începea: -Uite Brâul, trece râul! Dansatorii repetau strigătura, făcând pași de căprior ce sărea din piatră-n piatră: -Uite Brâul, trece râul! Hoop, hoop, hop și-așa! Mai strigau și: Hai la Brâu, la Brâu, la Brâu și la secerat de grâu! Însă jucătorii de-atunci
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
mirați, ducând mâna la ureche. Uite-așa jucau până noaptea târziu, când obosea și noaptea, privindu-i mirată, cu luna și toate stelele.. Dar ei nu oboseau. Erau superbi!.. Îmi aduc aminte când Nicu Gâscan, unul dintre cei mai buni dansatori, spunea: -Zi-i, bă, nea Mielache, o „Țiitură”! Da’, știi? Așa, ca pe sufletul meu. De fapt, „Țiitura” nu era un joc cu anumiți pași și reguli. Era un fel de sinteză a tuturor jocurilor. De aceea nu putea fi executată
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
ultima?) a primit când șarpele de asfalt a frânt Piața-n două, smulgându-i și pe cei doi duzi seculari, protectorii horelor. Un iubitor de frumos, Gogu Iancu, directorul căminului cultural, a urcat horele și sârbele pe scenă, unde împătimiții dansatori deveniseră...membrii echipei de dansuri. Însă...acolo,frumoasele dansuri se „jucau”, nu se „trăiau”. Să nu-i plângem pe flăcăii și fetele de astăzi. Ei se distrează tot la Căminul Cultural. În fosta sală prăfuită, transformată într-o discotecă...întunecată
POVESTIREA HORA-PARTEA A DOUA de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352587_a_353916]
-
precauție. Balurile reprezentau o modalitate pentru oameni de a-și demonstra poziția în societate și promovarea relațiilor sociale. Muzica, bine selectată, o îmbia la dans. Valsau. Ea bătea cadența cu vârful pantofului. Îl urmarea cu privirea pe M.Joseph, un dansator versat. Două voci șoptite, de partea cealaltă a draperiilor groase i-au atras atenția. - Se apropie vremea să punem în aplicare planul nostru, un glas de femeie. "Mary Morgan și Eustace, cum altfel ? Escrocii de serviciu!” - Nu prea avem loc
MY LORD (XI) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2335 din 23 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352714_a_354043]
-
Aveau dreptate, fiindcă există, în special în zilele noastre, o deviere a adevăratului scop al artei, a frumuseții ei. Benedetto Croce considera că arta este o activitate prin acea forță a pasiunii care alungă pasivitatea. În fine, eu cred că dansatorul este cel mai altruist om al artei, fiindcă lucrează cu trupul până la extenuare, pentru a-l bucura și a-l elibera pe spectator, a-l înălța spiritual. Poate de aceea, de câte ori am comentat un spectacol de balet, am spus că
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
originea sănătoasă”, când pilele și relațiile începuseră să aibă preț și au putut să schimbe așa zisele „destine” ale multora. Unii s-au descurcat găsind câte o cale a compromisului. Cerând acceptul părinților, m-am prezentat la concursul Operei pentru dansatori. Am fost cea mai tânără concurentă și mi s-a propus o școlarizare, pentru pregătirea de intrare în corpul de balet al Operei. Trebuia să-mi perfecționez tehnica dansului. Faptul că nu am obținut acel certificat de sănătate necesar școlarizării
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
simple fantezii. Sunt scrise în volumul memorialistic „Preaplinul Tăcerilor - Viața în comunism”. Emilia Țuțuianu: Ce model din lumea artei, a baletului v-a fascinat? Vavila Popovici: În copilărie, decupam fotografii ale balerinelor din revistele părinților. Îmi făcusem un album cu dansatorii vremurilor de atunci. Îmi amintesc de Isadora Duncan care arăta ca o regină în fotografii. Mă impresionase tragica ei viață. Reținusem că fusese căsătorită cu poetul rus Esenin. Chiar dacă legătura lor nu a fost de durată, îmi închipuiam momentele înălțătoare
VAVILA POPOVICI ÎNTRE ,,ULTIMA PIRUETĂ” ŞI ,,NOPŢI ALBE” de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 1577 din 26 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353960_a_355289]
-
nu asculta ce-i spunea. Ea era cu gândul departe de ce se întâmpla la masa lor. Vedea că tânărul îi tot povestește ceva, dădea din cap că îl ascultă, dar de fapt nu era lângă el la masă. Privea la dansatorii de pe ring dar parcă nu vedea pe nimeni. Era absentă la tot ce se întâmpla în jurul său. Visa că se află în brațele bărbatului ce o plimba pe ringul de dans ca într-o plutire și ea îi șoptea la
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1187 din 01 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354066_a_355395]
-
de a se prezenta, în a patra miercuri de la Paște, într-o poiană secretă din pădurea Sinica. Aici, în mare taină, se ciopleau steagul și ciocul călușului, în prezența căruia se depunea jurământul față de Vătaf. Ceata era formată din 9 dansatori, mutul, stegarul și doi lăutari, în total 13 oameni. Din cei 9, doar doi călușari erau din Purani, unul fiind vărul mamei mele, Ion al lui Căldăruș care, mai târziu, mi-a împărtășit secrete din inițierea lor... Restul călușarilor erau
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
de a mai face parte din ceată. Când începeau a dansa călușarii, se lăsa o liniște evlavioasă peste toți cei prezenți. Culorile, dansul și magia se împleteau, lăsându-te adânc pătruns de mesajul simbolic al dansului. Prin colbul stârnit de dansatori vorbeau strămoșii, mândri de urmașii lor. Era momentul întâlnirii a două lumi din două dimensiuni diferite dar în același spațiu, Poiana din Purani, unde se manifesta ființa spirituală a neamului ... Jocul Călușarilor este unul dintre cele mai vechi dansuri populare
PURANI DE VIDELE-TRADIŢII-CĂLUŞARII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1251 din 04 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/354091_a_355420]
-
ori nu, continuă ea luându-l de mână pentru a-l convinge de acordul său. Adrianei i-a plăcut atmosfera de la discotecă și s-a bucurat mult. Nici nu știa că în acel cartier există așa ceva. Iar Cristian era un dansator delicat și elegant, iubitor al stilurilor mai vechi. Nu-i plăceau ritmurile și dansurile care, după expresia lui, se confundau cu gimnastica aerobică. La unul din tangourile la care el o conducea cu delicatețe și siguranță, și-a amintit de
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 510 din 24 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/347045_a_348374]
-
Predeal.// Haide, vino la, haide, vino la/Haide, vino la, la Predeal!/ Haide, vino la, haide, vino la!/Haide vino, peisaju-i ireal!//” Primarul orașului Liviu Cocoș a adresat urări de bine pentru Noul An tuturor celor prezenți. Soliști vocali, DJ-ei, dansatori și dansatoare au interpretat diverse genuri de muzică și au dansat în ritmuri trepidante. În fața scenei s-a dansat hora bucuriei, a armoniei și a voiei-bune. Am așteptat zadarnic cu respirația tăiată coborârea schiorilor pe pârtie cu făclii aprinse în
NATURĂ ŞI CIVILIZAŢIE ÎN JUDEŢUL BRAŞOV de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1912 din 26 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/347117_a_348446]
-
acesta era sloganul bohemienilor care nu aveau nimic decât dorința de aventură. Îi găsești în China, Mexic, Peru, Brazilia. Prezentul sau trecutul nu-i mai interesează - viitorul, vor vedea ei! Omul o să fie salvat de poeți, de mistici și de dansatori.” Dumitru Sinu făcuse această trecere în revistă a istoriei țiganilor, fiind bine documentat, pentru că scrisoarea lui Florian îl incitase din nou la cunoaștere. „Eu sunt fericit, Ioane, fără să știu de ce!” Întrerupsesem citirea scrisorii lui Mike, cu intervenția lui nea
“AM FOST PRIETENI O VIAŢĂ, DAR N-AM ŞTIUT CĂ E ŢIGAN!” ( CAPITOLUL XXIV) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357349_a_358678]
-
ani de înaltă carieră coregrafică strălucește și în arta compoziției (cine e hărăzit de Dumnezeu cu talent, îl poate valorifica în multe domenii), lucrările sale precum „Zoro” fiind apreciate favorabil de critica internațională. Datorită doamnei Lupașcu a fost prezentată alături de dansatorul de flamingo Lucas Molina în recitaluri de succes pe scenele din România”. Cu alte cuvinte, artistul Sergiu Pobereznic, părăsind orașul natal a ajuns în lumea marii muzici, ca balerin și creator înzestrat în arta muzicală. „Sergiu Pobereznic”, apreciază criticul Tudor
SERGIU POBEREZNIC, ARTIST BUHUŞEAN LANSAT PE SCENELE MARII MUZICI, ALE LUMII de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1034 din 30 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/357440_a_358769]
-
să-i umbrească frumusețea. Ce poate fi mai încântător decăt să te plimbi printre ruine între care privirile să trăiască desfătarea într-o întindere ca o sală de bal neterminată, pe o pardoseală mozaicată superbă gata să primească frământarea pașilor dansatorilor ce parcă se lasă așteptați... Arheologii descoperă și în prezent vestigii ale orașului, care până nu demult erau ascunse sub pământ. Mozaicurile de la Nea Paphos sunt printre cele mai frumoase din lume și după secole de “tăcere”, ele astăzi ne
PAFOS de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 540 din 23 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358344_a_359673]
-
de după război, Australia ne-a primit foarte bine. După noi au urmat multe valuri - români buni, sau mai puțin buni - unii ne-au adus faimă bună, alții însă... George ROCA: Am citit în carte că în România ați fost și dansator profesionist... Trebuia să mergeți și într-un turneu la Amsterdam. Am auzit că aici la Melbourne ați participat și la un concurs de dans, unde ați fost răsplătit cu un trofeu!!! Cum s-a întâmplat? Puteți să ne povestiți...? V.
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]
-
ați participat și la un concurs de dans, unde ați fost răsplătit cu un trofeu!!! Cum s-a întâmplat? Puteți să ne povestiți...? V. NICHOLS: Deoarece nu am făcut o carieră din această artă, consider că am fost doar un dansator amator. Primul meu instructor a fost Barbu Constantin, cel care m-a descoperit și mi-a îndrumat pașii în arta dansului la școala militară de pe vremea când eram student la Mediaș. Ma târziu, reîntors acasă, m-am perfecționat... Am făcut
INTERVIU CU „UN MARE EVADAT”: SCRIITORUL AUSTRALIAN DE ORIGINE ROMÂNĂ, V. NICHOLS* de GEORGE ROCA în ediţia nr. 503 din 17 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358423_a_359752]
-
noastre rămas religios, mai există și acel om modern, care se simte și se pretinde în general areligios, dar care dispune încă de o întreagă mitologie ascunsă, care lucrează în sufletul său. O oră de dans continuu, în care mișcările dansatorilor sunt pline de energie, impuls și fluiditate. Individul - dansatorul - luptă în primul rând pentru propriul său echilibru, fizic și existențial. O continuă zbatere în scopul deslușirii liniei de cerc, construirii apoi a unei spirale de energie și intensificării ei. Ritualul
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]
-
care se simte și se pretinde în general areligios, dar care dispune încă de o întreagă mitologie ascunsă, care lucrează în sufletul său. O oră de dans continuu, în care mișcările dansatorilor sunt pline de energie, impuls și fluiditate. Individul - dansatorul - luptă în primul rând pentru propriul său echilibru, fizic și existențial. O continuă zbatere în scopul deslușirii liniei de cerc, construirii apoi a unei spirale de energie și intensificării ei. Ritualul fizic evoluează de la partea osaturii aflată la baza trunchiului
VERTIGO de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 582 din 04 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358112_a_359441]