15,914 matches
-
aflat despre un mare cadou pe care mi l-a făcut domnului Valentin Dolganiuc, care s-a oferit să-mi predea un curs gratuit de inteligență financiară. M-am simțit emoționată și, în același timp, nespus de fericită, pentru un dar atât de prețios pentru mine. Nu m-am aștepat ca, într-o săptămână, viața mea să se schimbe așa de tare. Am simțit grija unui bunel sever, dar plin de bunătate. Simt că Dumnezeu este aproape și mă ajută și
Şoapte by Svetlanu Iurcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101016_a_102308]
-
una din localitățile pe care le visa George Vâlsan când scria "Carpații în România de azi": În jurul Carpaților se află cea mai tipică populație românească. Tradiții vechi și frumoase, o viață simplă și sănătoasă, un simț artistic original toate aceste daruri trebuie să fie ocrotite și încurajate". Deci ce-i Breaza? Este "poarta văii Prahovei", un "oraș grădină", este "Davosul României", "sectorul șapte al Bucureștiului", "capitala golfului românesc" sau cel puțin câte ceva din toate acestea. CADRUL NATURAL 3. 1. GEOLOGIE În
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
se cheme decît Virgil Năsturel! Iar pentru a le dovedi celorlalți că el nu-i așa mîncăcios, cum lăsase impresia la început, nu mușcă nici măcar dintr-un biscuit. Îi puse pe toți trei în buzunar și luă hîrlețul în mînă. Darul Ilincăi, mai bine zis gestul ei, îi dăduse puteri să rabde la nesfîrșit! Iată, așadar, că echipele au suferit modificări mari. Prima deci, era formată din Ilinca și Tomiță. A doua din... credeți că din Virgil și Bărzăunul? Ori din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
fi încumetat să se urce la asemenea înălțime?... Asta ar fi însemnat nebunie curată. Oare de ce-i zice Piatra Domniței? se întrebă deodată Virgil, mai mult șoptit, cu modelări stranii. Întrebarea, răsărită din tăcerea care-i înfiora pe toți, avu darul de a-l trezi pe fiecare la realitate. Se uitară repede unul la altul, pentru a fi siguri că se află cu picioarele pe pămînt și nu pe lună. Ce-ai zis? întrebă Ilinca, deși auzise foarte bine vorbele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
rîului pe malul căruia veniseră. Se opriră înfiorați și din pieptul fiecăruia izbucni același strigăt: Peștera! Într-adevăr, în fața lor răsărise, ca din basmul celor 1001 de nopți, Peștera Liliecilor. Spaimele întunericului I ntrarea în adîncul peșterii nu prea avu darul să încînte pe nimeni. Dacă pînă acolo totul păruse negrăit de frumos, acum lucrurile căpătară o înfățișare nu prea dorită. Toți se așteptau să găsească un fel de poartă largă, care să-și poată onora rostul din legenda povestită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
încă o dată și numai bine cînd sosi Nuțu la fața locului cu cele comandate de Nicanor de la bufet, canistra se ușurase mai bine de un sfert. Întrucît pîinea caldă (datorită căreia întîrziase Nuțu peste prevederi), telemeaua și ceapa verde avură darul să-i asmuță și asupra unei gustări, nu mai amînară această problemă pentru altădată. Se hotărîră deci să lichideze pe loc cu astfel de activități străine de scopul lor pur științific. Și, într-adevăr, cam într-o oră terminară aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cîte o pară și să hotărîm o dată ce facem, că iar ne-o iau înainte cei mari! Expresia "cei mari" fusese spusă cu o vizibilă înfiorare a întregului corp, de parcă ar fi fost vorba de mocirlă. Perele servite de Bărzăun avură darul să-i învioreze pe toți. Ilinca puse, cu ton grav, următoarea întrebare: Ce ne facem, băieți? Toți întoarseră spre ea ochi mari și mirați. Adică... ce vrei să spui?... Cum "ce ne facem?" îndrăzni sa întrebe Vlad. Da, ce ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
Tatălui, fulgerul pentru a-l dărui oamenilor sub forma poeziei: "Nouă ne e dat să rămânem drepți,/ cu fruntea descoperită, o, poeților,/ să luăm cu propria mână raza Tatălui,/ fulgerul însuși/ și să întindem mulțimilor,/ sub vălul său de cânt,/ darul Cerului". (Ca într-o zi de sărbătoare). Dar mâna trebuie să fie curată. Pentru Hölderlin, poetizarea infinitului din afară de către infinitul spiritual lăuntric este destinarea oricărei poezii: "spirit infinit în viața infinită". În vremi de restriște a poeziei, când este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
afla divinele adevăruri pe care muritorilor nu le este dat să le priceapă. Cine înfăptuiește frumosul arde slava lui cu văpaia imnurilor de glorie." Urmând lui Pindar, Hölderlin scrie în romanul Hyperion, una din cele mai semnificative poeme privind bucuria darului divin al creației: Numai o vară, una singură, dăruiți-mi, puternice Zâne, Și-o toamnă în care să se pârguie cântu-mi, Pentru ca inima mea, bucuroasă de preaplinul Dulcelui joc, să moară apoi. Sufletul care în viață divinul său drept Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
făcut nemărginit, aceasta este bucuria ta. Acest caliciu fragil neîncetat îl golești și neîncetat îl umpli din nou cu viață proaspătă. ... La atingerea nepieritoare a mâinilor tale inima mea își depășește cuprinsul și se dăruiește în revărsări de negrăit. Nenumăratele daruri, cum le-aș putea cuprinde în micile mele mâini ? Dar evuri și evuri trec încă și tu te reverși necontenit, și mereu mai rămâne loc pentru a fi umplut. Amprenta reînnoirii poetice universale dăinuie perenă în lucruri: Inima mea va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
metafora lumii ideale a omului. Dacă lumea este răsfrângerea ontologică a divinității, poemul este reîntemeierea ontologiei, de la punctul lăsat de Creator la un pisc cât mai aproape de potențialitatea sa ideală. Prin justiție poetică Nietzsche a conceput mitul eternei întoarceri, un dar făcut de viață celor care au crezut în ea. Poetul causa sui Poetul re-creează lumea, lucrurile ca simbol al său însuși: fiind propriul său creator, el devine o primă cauză causa sui. Poetul este cel care se află, metaforizat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
ideea frumseții omului și a naturii. Leopardi înfierează nonsensul existenței pentru a-l exorciza dizolvându-l în pacea anonimă a nemărginirii. Goethe consideră că sensul omului este de a se mistui în flacăra vieții, trăind pasionat cu ajutorul celor cinci simțuri darurile naturii, ale prieteniei și ale dragostei și, prin aceasta, de a dobândi dincolo un sens nou care ne va face să ne confundăm, să ne absorbim în Iubirea Eternă Hölderlin află catharsisul tragismului existenței prin lauda vieții transfigurată poetic, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
veș mântul alb. Pentru Ahmet, fratele de arme al stăpânului lui e deja o stafie. Cuvintele lui vin din trecut. — Atât. Oare știe că pe ea o cere Tariq? Idris și Tayyib, oamenii lui de încredere, pregătesc deja de drum darurile lui Musa. Printre măslini, se aude plânsul Rimei. E îmbrăcată în văluri aurii și poartă bani de argint la glezne. Nu are mai mult de șaptesprezece ani. E mai tânără și mai frumoasă decât Omalissan. Ahmet îi aude podoabele clinchetind
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
niciodată când mâini mai albe, acoperite de brățări, l-au dezmierdat supus, adorator, febril. O neliniște duioasă îl fură noapte după noapte, îi desenează chipul vizigotei, cu obrazul sfâșiat, pe pomeții înalți ai grecoaicei devenite acum perla seraiului lui, un dar de la Damasc, plictisitor de perfectă. Isabel... Oare cum râde? Musa nu a văzut-o niciodată nici măcar zâmbind. Câți ani o fi având? Și iar zvâcnește dintre așternu turi, împinge între pernele cu ciucuri mari, de catifea trupul ivoriu al grecoaicei
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
26. Din întuneric A fost stăpânul meu. Stăpânul Ifriqiyei. Și așa ar fi trebuit să înceapă povestea. Nu am fost rivali. Nu am jinduit la aceeași femeie. Nu ne am încrucișat hangerele pentru aur. Nu mi-a trimis sclave în dar. Nu i-a ucis pe fiii mei noaptea, atunci, când i-au potopit creștina cu pietre, ci mult, mult înainte. El, Musa ibn Nusayr, nu a legat-o de el pe Omalissan, nu a îngenuncheat-o ca pe o sclavă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
se adună ca un veșmânt strâmtat la mijloc de brâul care se petrece peste cute, falduri și îndoituri înșelătoare de mătase. Sare în picioare, se spală pe față, își pune cea mai bună că mașă (bumbac de culoarea lavandei, un dar de la Dominique) și iese în oraș. Bulevardele pariziene îl primesc cu brațele larg deschise, îmbiindu-l cu patiserii și larmă elegantă, de oraș în care porți ciorapi fini. Alexandre trage aer în piept, se oprește într-o braserie fără faimă
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
mai încape în piele de mândrie la vederea fiului celui blond, care cârmuiește nu prin puterea armelor, cât prin cea a minții. Nunta copilei ascunse de lume cu Theodomer i-a domolit temerile și l-a făcut să-și drămuiască darurile către sultan. Și încă n-ar fi însemnat nimic faptul că Abd al-Aziz s-a iubit cu o văduvă creștină într-o dimineață fierbinte ca un tăciune încins, sub florile de portocal și deasupra unui mormânt care i-a chemat
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
înțelegere între părinți, la care se stabilea data nunții și a logodnei, cât și ce vor dărui ca zestre părinții. La logodna tinerilor se organizau petreceri specifice :“Acolișnaia” ĂPetrecera băieților) și “Devișnik” ĂPetrecera fetelor). Când nunta ținea trei zile, închinatul darurilor dura foarte mult timp, deoarece nașii negociau cu nuntașii, în serios și în spirit de glumă, obținând astfel mai mulți bani sau daruri în natură Ăanimale, cereale, legume). A treia zi de nuntă era dedicată petrecerii rudelor apropiate, bucătăreselor și
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
se organizau petreceri specifice :“Acolișnaia” ĂPetrecera băieților) și “Devișnik” ĂPetrecera fetelor). Când nunta ținea trei zile, închinatul darurilor dura foarte mult timp, deoarece nașii negociau cu nuntașii, în serios și în spirit de glumă, obținând astfel mai mulți bani sau daruri în natură Ăanimale, cereale, legume). A treia zi de nuntă era dedicată petrecerii rudelor apropiate, bucătăreselor și celor care s-au implicat în organizarea evenimentului. Nunțile din zilele noastre se desfășoară într-o singură zi, de regulă la restaurant, iar
Ruşii-lipoveni din judeţul Iaşi : dinamici socio-demograficoeconomice by Iacob Pavel () [Corola-publishinghouse/Administrative/91763_a_93067]
-
Investigație. - Comunicare. - Organizare. - Stabilirea unor obiective clare. - Ținerea unor evidențe. - Planificare. - Operarea cu bani Dintre toate trăsăturile unui întreprinzător, ceea ce îl deosebește de ceilalți este: personalitatea puternică, o voință deosebită, sesizarea oportunităților, implicare cu pasiune, luptă pentru descoperirea noului dar și pentru aplicarea lui în practică, nemulțumire față de lucrurile existente, mentalitate de câștigător, bun organizator. I.4. Modalități de dezvoltare a abilității de întreprinzător A fi un întreprinzător nu se poate învăța în afara practicii, este foarte important pentru elevi sa
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
modalități de dezvoltare ale acestor abilități de întreprinzător la copiii preșcolari. Întâlnim în primul capitol trei mari cuvinte cheie: creativitate, inovare și întreprinzător. Creativitatea începe printr-o “etapă de încălzire” care solicită un efort considerabil. Creativitatea nu este doar un dar de la natură, o sclipire de genialitate, ci poate fi și rezultatul unei evoluții îndelungate. Momentul magic în care iese la iveală ideea poate apare și ca o consecință ulterioară unui efort. Efortul necesar creativității poate fi apreciat atât din punct
Modalități de dezvoltare a abilităților de întreprinzători la copiii preșcolari by Crivoi Mihaela () [Corola-publishinghouse/Administrative/91884_a_92364]
-
vei intra în grații. Pleci lăsându-i toți banii, rușinat de hârtiile alea boțite și scămoșate pe care le-ai scos de pe fundul buzunarelor. Impresia este că tot nu i ai lăsat suficient. Chiar înainte însă de a părăsi birtul, darul divin îți pogoară în vintre, în creier, îți întunecă judecata, îți amăgește simțurile, te biciuește în măduvă: oh, zeu al tuturor zeilor, mie, unui muritor oarecare, demn de toată mila, supus poftelor lumești și foamei trupești, mi-ai zâmbit!!! Din
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
iubire la pachet, organizată scrupulos cu șampanie și lumânări parfumate pe marginea căzii, nu dă niciodată greș, conform specialiștilor. Zici că sfântul ăsta n-apare decât pe ambalajele de ciocolată și că nu găsești nici picior de Valentin în calen darul tău creștin-ortodox? Ceartă-te cu Teoctistul, nu cu noi. Să găsească el un sfânt mai jerpelit și să-l înlocuiască. Până una-alta, astăzi ai voie să te iubești cu cine poftești. Firește, cu acordul persoanei în cauză. Să-ți
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
îi dădu un pumn în stomac, așa că Plescăială, care deja nu mai suporta gândul că uneori i se mai zice și Plictiseală, reveni la imaginea cu floarea care se deschide. Femeia, noțiune pe care începuse să o cam uite, avea darul de a apuca țigara de filtru și de a o presa foarte puțin în fundul scrumierelor, încât aproape că particulele roșii nici nu se împrăștiau, darămite să se stingă. Dacă era suficient de rapid, salva chiștocul dintre celelalte, gata scofâlcite sau
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
sentimentale. El a fost și a rămas întotdeauna un adevărat om al secolului al XVIII-lea. Toată viața s-a dovedit a fi un prieten intim și camarad de plăceri al lui Biron, de Laclos 64 și Mirabeau 65. Avea darul previziunii un dar redutabil; omenilor nu le place să fie avertizați, iar Casandrele nu au fost nicicând prea populare. El avea întotdeauna ochii ațintiți asupra a ceea ce urma a se întâmpla a doua zi; ziua de mâine era cea care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]