1,380 matches
-
carbonului din atmosferă, adică numărul de atomi de radiocarbon este constant. Când plantele și animalele mor, procesele metabolice de încorporare a carbonului (inclusiv C-14) încetează iar inventarul de radiocarbon începe să dispară prin reacția de dezintegrare : C = N + β Datarea cu radiocarbon a unui eșantion se realizează măsurând radioactivitatea lui reziduală și raportând-o la activitatea eșantioanelor din prezent. Există trei metode principale de măsurare a conținutului de Carbonului - 14 : Metodele cu contoare proporționale sau de scintilație sunt puțin sensibile
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
numără dezintegrările (foarte puține în intervalul de timp alocat detecției), în timp ce metoda cu spectrometrie de masă este mult mai sensibilă deoarece numără direct atomii de carbon-14. Vârstele determinate cu radiocarbon se raportează deobicei în ani BP (ani anteriori prezentului). Această datare se raportează la conținutul de radiocarbon anterior anului 1950 (când au început testele nucleare în atmosferă) și un timp de înjumătățire de 5568 ani în loc de 5570 cât se acceptă în prezent. Datările raportate în ani BP nu pot fi considerate
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
deobicei în ani BP (ani anteriori prezentului). Această datare se raportează la conținutul de radiocarbon anterior anului 1950 (când au început testele nucleare în atmosferă) și un timp de înjumătățire de 5568 ani în loc de 5570 cât se acceptă în prezent. Datările raportate în ani BP nu pot fi considerate ca date calendaristice deoarece nivelul atmospheric al carbonului -14 nu a fost mereu constant pe intervalul de timp evaluat și există un rezervor de carbon î materia organică, oceane, sedimente și roci
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
și există un rezervor de carbon î materia organică, oceane, sedimente și roci sedimentare . Schimbările climatice pot modifica fluxul de carbon dintre aceste rezervoare și atmosferă modificând fracția de carbon - 14 din atmosferă. Datele BP (necalibrate) subestimează duratele cu 10-20%. Datările cu radiocarbon în ani BP trebuie calibrate pentru a obține date calendaristice. Curbele standard de calibrare sunt realizate pe baza comparării datării cu radiocarbon a eșantioanelor care pot fi datate independent prin alte metode (inelele de creștere ale copacilor, carotele
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
aceste rezervoare și atmosferă modificând fracția de carbon - 14 din atmosferă. Datele BP (necalibrate) subestimează duratele cu 10-20%. Datările cu radiocarbon în ani BP trebuie calibrate pentru a obține date calendaristice. Curbele standard de calibrare sunt realizate pe baza comparării datării cu radiocarbon a eșantioanelor care pot fi datate independent prin alte metode (inelele de creștere ale copacilor, carotele din sediment oceanic, eșantioane de coral, depozite din peșteri, etc.). Curbele de calibrare diferă sensibil de o linie dreaptă. Versiunea din 2004
Datarea cu carbon () [Corola-website/Science/317835_a_319164]
-
pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Are hramul ""Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil"". Biserica ortodoxă din localitatea Hidișelu de Jos a fost construită în anul 1676 de meșteri necunoscuți, probabil localnici. Singurele inscripții care ne ajută la datarea monumentului sunt cele legate de anii pictării ușilor de la altar. Pe ușa diaconească, Sfântul Ioan Zlataust, se află trecut, cu cifre chirilice și arabe, anul 1778. Pe cealaltă ușă, Sfântul Vasile, cu inscripția că „s-a făcut în casa fam
Biserica de lemn din Hidișelu de Jos () [Corola-website/Science/317862_a_319191]
-
Gheorghe Vechi" din Iași a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Iași din anul 2015, având codul de clasificare . Acest edificiu este inclus pe listă ca parte a Ansamblului Mitropoliei Moldovei și Bucovinei și are ca perioadă de datare anii 1758-1766. Biserica „Sf. Gheorghe” - Mitropolia Veche din Iași a fost construită prin strădania mitropolitului Gavriil Callimachi (1760-1786). În februarie 1760, mitropolitul Iacov Putneanul (1750-1760) a demisionat din funcție și s-a retras la Mănăstirea Putna, refuzând să dezlege afurisenia
Biserica Sfântul Gheorghe - Mitropolia Veche din Iași () [Corola-website/Science/318067_a_319396]
-
-lea și la începutul secolului al XX-lea centrul atenției se îndrepta spre rădăcinile germanice ale Angliei, mai târziu au fost scose în evidență calitățile literare ale lucrărilor, iar mai recent, accentul este pus pe paleografie. Cercetătorii discută teme ca datare, proveniență, autor și legătura dintre literatura anglo-saxonă și celelalte literaturi din Europa Evului Mediu. Un mare număr de manuscrise anglo-saxone sunt din secolul al VII-lea, dar majoritatea sunt din ultimii 300 de ani, din secolul al IX-lea până în
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
atât pentru valoarea lor istorică cât și pentru frumusețea estetică a literelor cu spații egale între ele și elemente decorative. În special următoarele patru manuscripte sunt de valoare deosebită: Cercetările din secolul al XX-lea și-au concentrat atenția asupra datării manuscriptelor, deoarece cercetătorii din secolul al XIX-lea aveau o tendință de a le data mai vechi decât a putut fi stabilit. Cercetările s-au ocupat și cu locul în care au fost scrise, ajungându-se la concluzia că existau
Literatura anglo-saxonă () [Corola-website/Science/318148_a_319477]
-
, C, radiocarbon sau carbon radioactiv este un izotop radioactiv de carbon cu nucleu atomic ce conține 6 protoni și 8 neutroni. Prezenta lui în materiile organice stă la baza datării cu radiocarbon, metodă folosită pentru datarea arheologică, geologică și a mostrelor hidro-geologice. Izotopul a fost descoperit în 27 februarie 1940 de către Martin Kamen și Sam Ruben în laboratorul Universității din California din Berkely, cu toate că existența sa fusese deja sugerată de către
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
, C, radiocarbon sau carbon radioactiv este un izotop radioactiv de carbon cu nucleu atomic ce conține 6 protoni și 8 neutroni. Prezenta lui în materiile organice stă la baza datării cu radiocarbon, metodă folosită pentru datarea arheologică, geologică și a mostrelor hidro-geologice. Izotopul a fost descoperit în 27 februarie 1940 de către Martin Kamen și Sam Ruben în laboratorul Universității din California din Berkely, cu toate că existența sa fusese deja sugerată de către Franz Kurie în 1934. Sunt 3
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
anti-neutron, carbonul-14 (timp de înjumătățire de 5730 ani) trece în izotop stabil (non-radioactiv) numit nitrogen-14. Inventarul de carbon-14 în biosfera Pământului este aproximativ de 300 milioane Curie, din care o mare parte se află în oceane. Este o metodă de datare radiometrică care folosește C pentru a determina vârsta materiilor carbonacee până la 60 mii de ani vechime. Tehnica a fost dezvoltată de către Willard Libby și colegii lui în 1949 pe vremea când ocupa funcția de profesor la Universitatea din Chicago. Libby
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
Universitatea din Chicago. Libby a estimat ca radioactivitatea carbonului-14 ar fi de aproximativ 14 dezintegrări pe minut (dpm) per gram. În 1960 a fost premiat cu premiul Nobel pentru chimie pentru activitatea sa. Una din frecventele utilizări ale tehnicii este datarea rămășițelor din siturile arheologice. Plantele fixează carbonul atmosferic pe parcursul procesului de fotosinteză, așa că nivelul de C în plante și animale în momentul în care mor corespunde aproximativ cu nivelul de C din atmosfera acelui timp. Totuși, descrește după aceea prin
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
după aceea, această metoda permite determinarea vârstei cu aproximație de 1,6 ani. Această metoda funcționează doar pentru indivizii născuți după 1943 și trebuie știut dacă individul s-a născut în emisfera nordică sau sudică. O alternativă a metodei de datare se bazează pe formațiunile oculare; proteinele transparente numite cristaline produse în primul an de viață sunt neschimbate după aceea, deci măsurând concentrația de carbon-14 poate aduce informații despre data nașterii individului. Restricția primară este ca persoana să se fi născut
Carbon-14 () [Corola-website/Science/318332_a_319661]
-
există nici o altă cultură similar de dezvoltată, în acele vremuri, în tot Orientul Apropiat. Numele "Natufi" a fost ales de Dorothy Garrod, cea care a studiat peștera Shuqba în Wadi an-Natuf, situată cam la jumătatea distanței dintre Jaffa și Ramallah. Datarea cu carbon radioactiv localizează această cultură chiar înainte de sfârșitul pleistocenului, în perioada 12.000-9.000 î.Hr. Această perioadă este împărțită în 2 subperioade: Natufianul timpuriu (12.500-10.800 î.Hr.) și Natufianul târziu (10.800-9.500 î.Hr.). Natufianul timpuriu a apărut
Natufi () [Corola-website/Science/318321_a_319650]
-
fi cuprul, este datata în perioada 3000 - 2400 î.Hr. când aceasta e trecută în istorie că marea transformare a insulei în mare imperiu în zona mediterana și pentru marea parte ale complexității practice, a construcțiilor funerare, a statuilor sacre. După datarea bronzului (mileniul ÎI), timp în care insula ajunge la dezvoltare maximă din acea perioadă, influențată fiind de exploatările miniere de extracție a cuprului și exploatare e lemnului pentru construcția de nave, si dovedită de spelndida fortăreața Nitovikla, cu ziduri enorme
Geografia Ciprului () [Corola-website/Science/319675_a_321004]
-
pe 21 decembrie 2012 este o concepție greșită, datorită practicii mayașe de folosire doar în cinci locuri în inscripțiile calendaristice pe termen lung. Pe unele monumente există date mayașe calculate departe în trecut și în viitor, dar nu există nicio datare a sfârșitului lumii. Dacă un calcul mayaș calendaristic pe termen lung se termină în 2012 asta nu înseamnă că lumea se va sfârși, ci doar aici s-au oprit cu calculul. Nu va fi un Piktun final (un ciclu de
Riscurile existențiale () [Corola-website/Science/319673_a_321002]
-
s-a spus că scrisul și cititul era un privilegiu al familiilor conducătoare și al preoților. Iar aceștia au fost răpiți și transformați în sclavi de către spaniolii din Peru sau au murit din pricina epidemiilor ulterioare apariției europenilor. Puține încercări de datare a tăblițelor au fost făcute. Tăblița Q (Small Saint Petersburg) este, de altfel, singura care a fost datată cu Carbon-14 dar rezultatul este imprecis: a fost creată cândva după 1680. Datarea directă nu este singura modalitate de a stabili vârsta
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
murit din pricina epidemiilor ulterioare apariției europenilor. Puține încercări de datare a tăblițelor au fost făcute. Tăblița Q (Small Saint Petersburg) este, de altfel, singura care a fost datată cu Carbon-14 dar rezultatul este imprecis: a fost creată cândva după 1680. Datarea directă nu este singura modalitate de a stabili vârsta tăblițelor. Textele A, P și V au fost create în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea deoarece sunt înscrise pe resturi din vâsle europene. Orliac a calculat că lemnul
Rongorongo () [Corola-website/Science/318988_a_320317]
-
importante sunt aceste descoperiri pentru religia rațională. În schița sale, descoperirile le-a povestit cronologic, explicând lungile sale întârzieri dintre experimente și nedumeririle sale de la început; astfel, este greu de determinat exact când Priestley „a descoperit” oxigenul. Pur și simplu datarea schițelor ar fi fost de ajutor, deoarece Lavoisier și farmacistul suedez Carl Wilhelm Scheele aveau șanse puternice de a descoperi oxigenul, astfel Scheelle a fost primul care a izolat gazul (dar și-a publicat rezultatele după Priestley) și Lavoisier a
Joseph Priestley () [Corola-website/Science/319129_a_320458]
-
stratul pictorial degradat, reprezentând-o pe Maica Domnului cu pruncul, este datată pe ramă 1780. După modul de reprezentare se presupune că aparține zugravului Simion Silaghi, activ la acea dată în Apuseni. Pe un „Antologhion”, în caractere chirilice apar patru datări: 1781, 1799, 1822, 1823. Una dintre ele este: „Această sfântă carte ce să zice «Mineiu» s-au cumpărat pe sama bisericii de la Gura Gârzii și întâie au dat florinți 70 cumpărătura, ca să fie pomenire veșnică pentru sine și pentru tot
Biserica de lemn din Biharia () [Corola-website/Science/319321_a_320650]
-
după slova inscripției, în 1797: "cu toată cheltuiala satului Valea Faurului, ctitori Jupânul Pătru Mușaț, David Dorin". Îl numește, fără îndoială, prin cel din urmă nume, pe ctitorul lucrărilor de renovare, de la finele acelui veac, clopotul constituind o sursă de datare. Se poate pune în seama lucrărilor, atunci efectuate, adăugirea clopotniței, în care scop bolta originară a pronaosului a fost înlocuită prin tavanul drept. În afara remanierii pronaosului, biserica a fost supusă, pe parcursul timpului, și altor reparații și adausuri. Pereții au fost
Biserica de lemn din Valea Faurului () [Corola-website/Science/319343_a_320672]
-
de senzația de simultaneitate, fapt pentru care sistematizarea lucrărilor pe care le-a lăsat în canoanele unor etape succesive, este dificilă. O piedică suplimentară în cercetarea operei lui Baltazar este și faptul că multe din lucrările sale au rămas nesemnate, datarea acestora făcându-se cu greutate în funcție de expozițiile la care a participat. Acest demers este și el unul greoi, deoarece artistul a avut în timpul vieții sale doar o expoziție personală, iar cele colective au fost sporadice. O regularitate în activitatea expozițională
Apcar Baltazar () [Corola-website/Science/315458_a_316787]
-
a fi fost înclinat să înscrie rozetele cu petale sau spirale între arce cu profil în frânghie, opera sa cea mai importantă a fost sculptarea întregii lungimi de 4,90 m a grindei tâmplei. Această lucrare reprezintă și actul de datare al edificiului. Grinda are partea superioară limitată de două chenare profilate, unul cu motiv geometric simbolizând crucea, iar celălalt în frânghie. Artistul înscrie, în restul suprafeței, o suită de nouă arcuri, cu profil în frânghie, și tot atâtea rozete, pe
Biserica de lemn din Ghirbom () [Corola-website/Science/315689_a_317018]
-
datează din anul 1774 . Are hramul „Sfântul Ilie” și a fost pictată la interior în anul 1789. Biserica se află pe noua listă a monumentelor istorice sub codul LMI: . Însemnarea de pe Antologhionul de Râmnic, 1752, din patrimoniul său, îi consemnează datarea, 1774 iulie 5. În al XIX-lea edificiul a fost reparat, cu unele importante intervenții asupra structurii originare, mai ales a părții de vest, care a fost alungită. Planul construcției e dreptunghiular, cu absida decroșată, poligonală cu cinci laturi. Pronaosul
Biserica de lemn din Întregalde () [Corola-website/Science/315784_a_317113]