1,965 matches
-
nedrept, tot atât de dictat de ură și iubire ca și glasul prezentului. [CELSUS] N-am vorbit d-asta... Eu voi pacea lumei. [ÎMPĂRATUL] Care-i mijlocul dar, vorbește... [CELSUS] De te-aș convinge cumcă toate În astă lume sânt un vis deșert Și cumcă singura realita[te]-aici E moartea. [ÎMPĂRATUL] O știu și prea o știu. [CELSUS] Atunci... de ce nu vrei să retezi În tine rădăcina astei viețe? Dă pace dacilor. {EminescuOpVIII 60} [ÎMPĂRATUL] Cum? [CELSUS] C-oricie preț. [ÎMPĂRATUL] Tu ești
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
sofiști cu bărbi boite Ca neamului să-i deie năravuri mai spoite, S-arate cum moșnegii îmbălsămiți ca mumii Pot trece tineretul în scandelele lumii... Unul asupra altui... pe oameni să-i întărți, Celor vicleni dă milă, onori la cei deșerți Ațîță-i astfel unul asupra celuilalt Prin răutate mare vei sta cel mai înalt. Mulțimea? Amăgește-o cu-a vitelor foloase, Învie, măgulește tu patemi dușmănoase. Zavistia și ura botează-le virtuți, Spre pradă și-nșelare tu mintea să le-ascuți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jurați! Vă cred. 13 2275 [ANNA] O, Maică preacurată și pururea fecioară, Cu mil-asupra noastră, sărmanilor, coboară Privirea ta senină... Ne lasă să trăim, Sărmani așa cum sîntem... c-atîta ne iubim. De e păcat, noi nu-l știm, căci tineri și deșerți Sîntem... Tu înțeleaptă, vei ști ca să ne ierți, Dac-am uitat de tine nu ne-o ținea [de] rău: Și tu uitași odată tot pentru fiul tău. Îți era drag ca ochii din cap. Bogdan asemeni. Îl vezi... mi-e
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prinde pe acel vântură-țară și-i voi zdrobi capul cel deșert și împlut cu visuri la domnie. ARB[ORE] M[ăria] Ta, mă iartă, pe acel Petru Rareș l-am văzut și eu. Mie însă nu mi s-a părut deșert... ci din contra... iubește Moldova s-o iubește așa încît sacrifică orce dorință și... orce drept pentru liniștea ei. Nu va fi el acela care să aducă oști străine în țară; și dac-a fost în țara leșească, a fost
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
apoi de ce să cuget trist, de ce să schimb frumosul vis al beției cu cugetarea cea rece și posomorâtă despre aieve?... Din contra... îmi place să visez, căci lumea-i vis! Armele - deșertăciune!... Iubirea - deșertăciune!... Lumea - deșertăciune!... E bine să fim deșerți ca gândirile unui amant și nențeleși ca suspinele unei fete ce nu știe de ce suspină!... Și ce-i beția alta? 2262 O nebunie zveltă, frumoasă, gânditoare, Un cântec fără arpă, o rază fără soare, Amor cu umbre blânde, vis dulce
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ținem în mâni, Pe ele deopotrivă noi ne simțim stăpâni - O cupă cu otravă, un glonte, un pumnar Ne scapă deopotrivă de-al vieții lung amar. Nu cer de fericire în lue să am parte Căci fericiri-a lumii - închipuri deșarte! Viața noastră însă, oricât de neagră fie, Ea împlinește oare în lume vo solie? E scop în viața noastră -- vun scop al mîntuirei? Ne-njunghiem ființa pe-altarul omenirei? A gândului lucire, a inimei bătaie Ridică un grăunte din sarcina
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
c-o cruntă ușurință... Atunci negrește, soare... atunci să tremuri, cer... Atuncea saluta-voi eternul adevăr... Și, liber, mare, mândru prin condamnarea lui, A cerurilor scară în zbor am să le sui... Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blastem căci în lume de viață avui parte!! (fulgere) O, fulgera-mă numai... o, joacă comedie Comediant bătrâne cu glas de vijelie: Nu vezi că nu poți face tu vun mai mare bine Decât pe vecinicie să mă omori
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
luna N-a strălucit ca aureola dulce Ce înconjoară naltă fruntea lui. 14 2268 Suflat e-acum în caos de popoare Poporul tău - asemenea cum frunza Îngălbenită noapte[a]-o duce vântul. 15 2268 Vor fi umbra falnică, trufașă, Dară deșartă a mărirei voastre. 16 2268 Și mândrii zei sunt astăzi marmuri moarte. 17 2291 [UN GLAS] Sunt numai mândru - mândru că pot fi Așa cum alții nu-s. Ei slabi, eu tare. Ei mint - eu adevărul îl spun, căci nu mă
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
bolnavă... A presărat cenușă Pe flacăra dorinței. În van... deșertăciuni Au ars și mai departe sub spuză, ca cărbuni... În van în a lui urmă s-a-nchis a lumei poartă: Inima-i tot de flacări și minte-i tot deșartă... Retrasu-s-a la mare, gonit de vis și gânduri, Pe-un pat de trențe doarme, făcut din două scânduri, Ce vrea singur nu știe, se chinuie-n zădar, Nu bea apă d-izvoare, ci valul mării-amar Și, chinuit de
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
prin nouri vine ca o rază de soare, Atinge a mea frunte senină, visătoare, Și se preface-n chipul ce l-am visat mereu Ș-o recunosc că-i partea a sufletului meu, Nu e vre o fantasmă nebună și deșartă, Căci inima-mi o cheamă, gîndirea-mi o dezmiardă; E o făptură-aievea, e gând din gândul meu; Dintr-un noian de doruri am întrupat-o eu Și sufletul din mine în al ei suflet este; Ea a zburat în ceruri, din
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
altul... Nu voi să fiu regină Cu prețul defăimărei coroana ce-o întină... Și cel puțin a lui... nu... Da! de ar fi oricine, Să nu-l iubesc în felul cum îl iubesc... ei bine, Se poate că atuncea [ - - - ] fi deșartă Și-aș crede că lucirea coroanei toate iartă. Dar el? Când îl privesc [eu] cu ochii minții mele, Frumos ca un arhanghel, nobil, mărinimos, Și eu... eu să-i dau mâna și lumea cea tăcută, Privindu-mă, să zică: O
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
joc se minunau cum de mântuise el așa de iute și ușor o treabă pentru care împăratului Basilios, nimicitorului bulgarilor (Bulgaroktonos) îi trebuise atâția ani, atâta osteneală și atâtea sacrificii. a doua campanie fără ispravă în anul 1186. Abia era deșartă și măturată Moesia de oști împărătești, când iată că frații Petru și Asan trecură din nou Dunărea pe malul drept, cu putere adunată și cu însemnate oști de ajutor de la cumani, intrară în patria lor și luară hotărârea de-a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
iată că, cu multă conștiință de sine, trimise la Constantinopol la împăratul Balduin I o ambasadă arătoasă, cu scopul de a i se oferi ca amic, tovarăș și ajutor la întemeierea din nou a împărăției romane din Răsărit. Fiindcă însă deșarta aroganță și respingătoarea trufie trecuse de la Curtea împărătească a grecilor asupra Curții latine, de aceea răspunsul înscris cătră soli a fost următorul: "Ioannițiu nici nu se cade să se privească ca și când ar avea relații cu regii ca cu niște amici
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
parte se mutară cu așezarea ca și conaționalii lor lângă Don și în Crîm, de unde prinsese a roi, iar parte se mutară în Delta insulelor Dunării. Astfel Moldova, această țară bogată și frumoasă de pajiști și de păduri, era aproape deșartă de oameni; nesupărată de nimeni și necontestată, rămase deschisă în urma emigratului popor de nomazi, o avere a nimărui pentru cel întîi venit care ar fi avut putere de acțiune și ar fi luat-o în posesiune. Înainte de-a se
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
lor se subordinează acestei puteri nevăzute a spiritului chiar dacă din început ar face-o fără voință. Într-un timp în privirea spiritului atât de întărit, în care conștiința de sine pătrunde într-atîta toate cercurile vieței, ar fi închipuirea cea mai deșartă de-a mai putea face ceva pe vrun teren fără inteligență și fără un cuget moral egal aceleia. Imperiul autorității pare că [e] pretutindenea răsturnat, acești zei vechi sânt aruncați în Tartar de cătră generațiunea cea jună a zeilor, într-
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
logice sau, și mai bine, să le examineze numai după ele. Totuși este ceva atât de ademenitori în posesia acestei arte atât de aparente, de a da forma inteligenței tuturor cunoștințelor noastre, chiar de-am fi oricât de săraci și deșerți în privirea conținutului lor, încît acea logică generală, care n-ar trebui să fie decât un canon al dejudecărei, se-ntrebuințează asemenea unui organon la producerea cel puțin iluzorie a unor aserții reale, abuzând astfel în faptă de ea. Logica
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
mod analitic. Acestora împrotivă, logica transcendentală are înainte-i o varietate a sensibilității apriorice pe care estetica transcendentală i-o susținu spre a da o materie noțiunilor intelectuale pure, fără care ea ar fi fără conținut, prin urmare cu desăvârșire deșartă. Spațiu și timp conțin o varietate a intuițiunei pure apriorice, fiind cu toate astea condiții ale receptivității sufletului nostru sub cari singure numai el poate primi intuițiuni despre obiecte, cari intuițiuni trebuie deci să afecteze întotdeauna și noțiunea lor. Spontaneitatea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
să fie într-o așa încurcătură încît să nu se prezinte de pildă în șirul fenomenelor nimic ce ne-ar da nouă o regulă a sintezei și ar corespunde cu noțiunea cauzei și efectului; așa încît această noțiune ar fi deșartă, nulă și fără însemnătate. Cu toate acestea fenomenele și în așa caz ar permite obiecte intuițiunei noastre, căci intuițiunea nu are defel nevoie de funcțiunile cugetării. Dacă cineva ar socoti să se dizbăreze de osteneala acestor cercetări zicîndu-și " Experiența prezintă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
deosebit de reprezentațiile noastre, adică ce-i numai în noi să fie rezonul pentru care să existe un asemenea lucru, numai și numai pentru ca să-i revie ceea ce noi avem în gândire și să nu urmeze ca o asemenea reprezentație să fie deșartă. Dar, având a face pretutindenea numai cu fenomene, nu-i numai cu putință, ci chiar necesar ca cunoștinței empirice a obiectelor să-i premeargă oarecari noțiuni apriorice. Căci ca fenomene ele constituiesc un obiect ce nu-i decât în noi
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Și păcatul se naște așa, ne spune Marcu Ascetul, că diavolul ispitește pe om printr-o momeală care nu-l forțează și îi arată începutul păcatului, iar omul intră în vorbă cu el din pricina iubirii de plăcere și a slavei deșarte. Căci deși prin judecată nu voiește, dar cu lucrarea se îndulcește și îl primește”<footnote Sf. Marcu Ascetul, Despre cei ce-și închipuie că se îndreptățesc din fapte, cap. 224, în Filocalia, vol. I, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 277
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
prin înfățișările materiei, de dinapoi, când ne stârnesc amintirea păcatului prin gândurile ce le-am avut mai demult; de la stânga, când tulbură sufletul prin patimile trupești și neînfrânate; și de la dreapta, când dau năvală asupra sufletului prin mândrie și slavă deșartă<footnote Sf. Maxim Mărturisitorul, Întrebări, nedumeriri și răspunsuri, răspunsul 21, în Filocalia, vol. II, Edit. Humanitas, București, 1999, p. 214. footnote>. Părintele Profesor Dumitru Stăniloae, traducătorul și tălmăcitorul Filocaliei, precizează că omul poate fi ispitit prin cele lumești și prin
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
este călcarea legii.“ (I Ioan 3, 4). Păcatul este răzvrătire împotriva lui Dumnezeu și a ordinii preconizate de El. Din scrierile isihaste aflăm că păcatele se nasc din negrijă și neîmplinirea poruncilor, apoi din cauza relelor săvârșite după botez, trândăvie, slavă deșartă, poftă, plăcere, laude, reaua întrebuințare a ideilor căreia îi urmează reaua întrebuițare a lucrurilor, la toate acestea contribuind și diavolul cu ispita lui. Sfântul Maxim Mărturisitorul menționează că păcatele ne vin prin reaua întrebuințare a puterilor sau a facultăților sufletului
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
la felurile păcatelor, Părinții ne sfătuiesc să nu ne ferim doar de păcatele arătate, cum ar fi lăcomia, curvia, uciderea, furtul, iubirea de arginți, bârfirea, minciuna, zgârcenia, etc., ci mai ales să ne ferim de cele ascunse, anume de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de invidie, de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de fățărnicie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
uciderea, furtul, iubirea de arginți, bârfirea, minciuna, zgârcenia, etc., ci mai ales să ne ferim de cele ascunse, anume de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de îngâmfare, de poftă, de ură, de fățărnicie, de invidie, de slavă deșartă, de dorința de a plăcea oamenilor, de fățărnicie, de iubirea de stăpânire, de viclenie, de relele obiceiuri, de necredință, de pizmă, de iubirea de sine, și de celelalte asemănătoare. Sfântul Antonie cel Mare spune că nu sunt cele ce se
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
și a patimilor. De exemplu, Evagrie Ponticul enumera sute de păcate. Ioan Casian, însă, a redus această multitudine de păcate, rezumându-le întâi la opt, „cele opt gânduri ale răutății“: lăcomia pântecelui, desfrânarea, iubirea de arginți, mânia, lenea, întristarea, slava deșartă, mândria. Mai târziu, unii Părinți au unit slava deșartă cu mândria - și au rămas cele șapte păcate numite capitale sau de căpetenie. Dacă ar fi să facem o sinteză a celor șapte păcate capitale sau a celor opt gânduri ale
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]