1,989 matches
-
acest om după o viață de 70 de ani închinată toată neamului, bisericii și Ardealului său drag. Dacă ar mai exista în țara noastră câteva sute de slujitori ai altarelor ca protopopul Ion Moța, credința n-ar fi un cuvânt deșert, iar biserica ar mai putea nădăjdui să se scuture de pecinginea ce o acoperă și o roade. Când, după cuvântările lui Corneliu Georgescu și ale celorlalți camarazi, bulgării de pământ au răsunat pe coșciugul coborât în groapă, ca în balada
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
spus: „Mi-ești dragă!” și ne-am sărutat Unde-s oare florile de poeți cântate? Chiar pe toate vremea le-o fi spulberat? Ofiliți sunt crinii, visuri ne-mplinite, Veștezi trandafirii dorurilor moarte, Galbeni ghioceii, nădejdi risipite, Ruginiți sunt macii patimei deșarte. Însă, dintre florile crescute-n grădină Chiar cea mai gingașe nu s-a scuturat: E iubirea noastră, caldă și senină, Căreia și timpul i s-a închinat. Jilava, mai 1955 Dezamăgire Copil curat cum e cristalul Pe drumul vieții am
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
rugăciunii, am putea să amintim și „Rugăciunea din amurg”, în care simțim, pe de o parte, teologul ortodox, pe de altă parte, o oarecare renunțare sau împăcare cu situația dramatică prin care trecea poetul: De viforele vieții ei sunt acum deșerți, Dar dragostea, dar vrajba, din toate ce rămâne? Zdrobita rugăciune la mila Ta, stăpâne, Sunt și eu printre morți rugându-mă să-i ierți. Adâncul misticism al lui Nichifor Crainic, ca și credința care l-a susținut permanent le regăsim
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
Dar despre acest subiect, În rândurile de mai jos. 1.7. Și magiștrii pot deveni „uzurpatori”! Cel mai mare trădător În materie Învățătorească este cel care vine Înspre această meserie neavând o chemare anume, din Întâmplare sau mânat de slavă deșartă. Dar tot uzurpator este și cel care nu-și asumă riscurile unei frumoase Împărtășiri și generoase risipiri, care, prin acțiunile sale, nu se pune În serviciul altora, ci Încearcă să se scoată pe el În evidență. A preda Înseamnă a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
forme complementare fac În așa fel Încât societatea să Înainteze În parametri oarecum normali. Nu trebuie să avem o Încredere exagerată În școală din acest punct de vedere. Ea este prima care Încheie pactul cu „diavolii” puterii, ridicați În slăvi (deșarte) la un moment dat! A delega numai școala să facă educație este un pericol pentru vitalitatea și profilul spiritual al unei societăți. Școala devine o instituție „totalitară”, anihilând, prin funcțiile ce i s-au arogat, inițiativele formative ce pot apărea
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
a ne afla În treabă, a ne da În spectacol și a ne demonstra cât de „tari” suntem constituie niște demersuri periculoase, dacă nu sunt Însoțite de raza de lumină dată de iubire. Cunoașterea fără iubire conduce la orbire, slavă deșartă, idolatrizarea adevărului În disprețul sau anularea altor valori. Un adevăr descoperit ce nu are În subsidiar dorința folosirii sale În beneficiul semenilor nu are nici o valoare. Adevărul devine adevăr atunci când vine În Întâmpinarea armoniei lumii și a fericirii celor care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
nu se bucură de lucrurile și situațiile „mărunte” ale vieții sfârșesc prin a avea o stare perpetuă de nemulțumire și nefericire. Să recunoaștem că cei mai mulți dintre noi duc o astfel de viață, traversată de idealuri false, orgolii egoiste și orizonturi deșarte. Fericirea nu se obține doar prin atingerea Înălțimilor, prin posesia lucrurilor prețioase, ci prin acceptarea „josimilor” sau văilor vieții, prin mulțumirea cu lucrurile mici, puține, „nenorocite”. O spune Însuși Mântuitorul: „Fericiți cei săraci cu duhul”, „cei ce plâng”, „cei blânzi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
S) rezolve problemele, s) ajute, s) ocroteasc), s) promoveze o mai mare libertate. S) consolideze poziția Americii și În același timp s) fac) lucruri bune; s) susțin) cauza egalit)ții universale; s) fie un b)rbat dur, f)r) iluzii deșarte, pe plan mondial; s) fie puternic și influent, s) modeleze destine - sau poate, cedând iluziilor de omnipotent), s) fie plenipotențiarul american care creeaz) națiuni, acționând din culise și jucându-se Încrez)tor chiar și cu focul bolșevic. Și ce probleme
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
cu atâta furie și de ce popoarele Își imagineaz) lucruri deșarte?”, Întreab) Händel, citând din Scriptur) În Mesia. Iat)-ne acum, cu vreo câteva mii de ani mai tarziu, dezl)nțuindu-ne tot cu furie și continuând s) ne imagin)m lucruri deșarte. Și iat) și Israelul, acum o națiune Între națiuni. Sioniștii nu au vrut s)-si piard) caracterul iudaic În ț)rile de exil, prin asimilare. În orice caz, asimilarea nu a avut loc; și, Într-o epoc) a declinului, cui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
naturi aceleași ocupații? Ba da. Tot învârtindu-ne, ajungem de unde am plecat și cădem de acord că nu este împotriva naturii să dăm soțiilor de paznici arta Muzelor și gimnastica. Absolut. Nu dăm deci legiuiri imposibile și asemănătoare unor vise deșarte, de vreme ce stabilim o lege conformă cu natura. Dimpotrivă, legile de astăzi, care ocolesc această legiuire, ocolesc, pare-se, natura. Așa se pare. Însă nu cercetăm noi dacă putem numi legiuirile noastre, nu numai posibile, dar și cele mai bune? Ba
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
înșiși, o iubire adevărată pentru filosofia cea adevărată. Iar a pretinde că sau prima, sau a doua, sau ambele alternative sunt imposibile - socot - e fără temei. Altminteri, ar fi îndreptățit să fim luați în râs, ca unii ce închipuie vise deșarte. Nu-i așa? Ba așa-i. Fie, deci, că necesitatea pentru vârfurile cetății de a se ocupa de filosofie s-a arătat în decursul nemărginit al timpului, fie că ea se arată acum, undeva, într-un loc barbar, departe și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
Sf. Vasile cel Mare, Omilii și cuvântări, omil. a XIX-a, IV, traducere, introducere, note și indici de Pr. D. Fecioru, în PSB, vol. 17, Editura I.B.M.B.O.R., București, 1986, p. 537. footnote>. Dacă în acest mod al promisiunilor deșarte și al adulațiilor, creștinii nu au cedat, prigonitorii au recurs la chinuirea trupurilor lor, uneltind și scornind suplicii inimaginabile. Însă mucenicii i-au înfruntat pe acești persecutori cu forța credinței în Hristos și un curaj pilduitor pentru toate generațiile de
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
răsplății făgăduite și de ajutorul direct al lui Hristos Care era tăria și sprijinul lor. Răbdarea mucenicilor este supraomenească, pentru că mâna nevăzută a Proniei dumnezeiești era cu ei. Tocmai acest lucru înțelegându-l unii din călăi, s-au lepădat de deșarta închinare la idoli, au aruncat uneltele de tortură și au mărturisit împărtășirea noii credințe, trecând în tabăra lui Hristos. În această situație, și ei au fost martirizați. Moartea devenea pentru creștini poarta vieții, iar martiriul, o a doua naștere. Lumina
Medicii și Biserica. Medicină și Spiritualitate în abordarea pacientului terminal by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/121_a_138]
-
Roma, Sarmisegetuza. Zidul lor este surprins de ochiul poetului într-o acerbă încleștare cu timpul: Eu privesc și tot privesc/ La vo piatră ce însamnă a istoriei hotară..." (Memento mori). Această luptă, acest "însemn" se dă într-un perimetru al deșertului strigăt ubi sunt arborat de Vechiul Testament, care interpretează praful după cum acesta exprimă legea divină ("Căci este scris ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost", Ecclesiastul), sau după cum o neagă, ca o consecință a "mâniei" divine îndreptată împotriva
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Ce-ntâlnesc întâi pe țărm e-un tumul Proroc prea singur al vieții umane, Tu ești cenușa iară viața-i fumul." (În căutarea Seherezadei) dom: În dom de marmur negru ei intră liniștiți" (Povestea magului) În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul..." (Diamantul Nordului) " Dar un nor pe ceruri negru de înalță și se-ncheagă, Se formează, -ncremenește și devine-o domă-ntreagă, Plin de umbra de columne ce-1 înconjură-mprejur;" (Memento mori) arcuri: "Trece-un pod, un
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mândre sau obscure nații De mult peiră și pe-a lor cenușă Trăiește...cine? ei! Înmormântații." (Rime alegorice) Timpul și spațiul este abolit într-o singură formă a neantului: deșertul, pustiul: Se pare că cerul e un palat de imperator Deșert pustiu căci Dumnezeu e mort" Ilustrarea principiului shopenhauerian "abolirea timpului istoric" face din acest pustiu "o amiază ce dăinuie la nesfârșit fără să intervină o seară răcoritoare"7: "Spre echilibrul liniștei întocmele Realeargă tot ce este cu dor lung, nestins
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
stele), ci strigarea adevărului: "Atunci negrește soare... Atunci să tremuri cer... Atuncea saluta-voi eternul adevăr... Și liber, mare, mândru prin condamnarea lui, A cerurilor scară în zbor am să o sui... Să strig cu răzbunarea pe buze-n lumi deșarte: Te blestem, căci în lume de viață avui parte!" (Mureșanu) Accentele hugoliene sunt însă puține, revolta omului eminescian nu este împinsă pe latura titanian-revanșardă sau satanică: ea se consumă/circumscrie în limitele înțelegerii soartei unui bun creștin, care, în momente
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
Egipetul) "Și unde-i Roma, doamnă a lumii-ntregi, Și unde-s astăzi vechii și marii caesari? Tibrule galbăn, / Unde e astăzi mărirea ta?... / Toate trecură: / Viermele vremilor roade-n noi" ( În van căta-veți...) " În domele largi, prin palate deșarte Răsună doar vântul... cu glasuri departe. Și spiritual morții eterne-n ruine Își mișcă imperiul fără de fine... Dar astăzi sunt frânte boltitele porți Pustiu e în dome-și zeii sunt morți" (Diamantul Nordului) Ce poate urma după pulbere dacă nimeni
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
diferenței, Ed. Pontica, p. 214. 46 Jean Pierre Richard, Op.cit., pp. 68-69. De amintit: în Orient călătorește și D. Bolintineanu: La piramide, din ciclul Reverii, este un topos pre-eminescian, cu magistrale realizări pe tema ubi sunt: "Dar acolo pe hotarul deșertelor tăcute / Era odinioară acel vestit Memfis. / Luminile, știința și artele plăcute / Făcuseră acolo al lumii paradis. / Aici era cetatea cu magice palate, / Aici locuitorii trăiau ca-n sărbători / Dar una dată moartea aice se abate / Și mâna lor îngheață pe
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
a hotărât să „scoată o gazetă săptămânală scrisă mai mult pe înțelesul poporului” și are ca țintă „nu numai să dezrobească pe cei pentru care este editată, din cătușele asupritorilor, ci mai vârtos să rupă rețeaua de minciuni și fărădelegile deșarte cu care „a fost îmbătată de capitularea, în timpul din urmă”... Gazeta publică editorialul „Rostul Partidului Țărănesc”, un partid al căilor de mijloc, între sistemul liberalilor și acțiunile ușuratice și pline de contrazicere a național țărăniștilor.” Desrobirea face referiri la sporirea
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
un răzvrătit care nu cunoaște cruțare în critica sa justă, și un intransigent care nu stă de vorbă cu cei care nu-i dau și garanția morală indispensabilă pentru o colaborare, ci este înainte de toate un clăditor, care în locul credințelor deșarte ce ți le-a spulberat îți toarnă în suflet credințe tari ce te oțelesc...” „Nicolae Iorga (1871-1940) s-a născut la Botoșani. A făcut studii strălucite în Botoșani, Iași, Paris, Berlin și Lipsca și ajunge, numai cu 20 de ani
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
scăpătați, numirea de „răzeși” sau „mazili”, stăpânirea străină a căutat să și-i apropie, întrebuințând același sistem ca și la boieri: permițând adică acestor țărani să-și anine înainte de numele de familie un - de sau cavaler de. Posesorii acestor titluri deșarte, mândri de această distincție, voiau să se diferențieze de restul masei țărănești și au adoptat „haina nemțească” în locul costumului țărănesc. Astfel, până astăzi, întâlnim, mai ales în nordul Bucovinei, curiosul fenomen al țăranului îmbrăcat nemțește, al răzeșului și mazilului devenit
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
o superstiție pot să nu se deosebească, de fapt, prin nimic; ceea ce contează este poziția celui care operează distincția. Iată cum glosează termenul superstiție I. Aurel Candrea în Dicționarul enciclopedic ilustrat „Cartea românească“, publicat între anii 1926 și 1931: „credință deșartă, eres, teamă religioasă, neîntemeiată pe nimic, care inspiră omului acte și păreri împotriva bunului-simț și a judecății sănătoase“ (p. 1233). Dicționarul a fost redactat la scurt timp după apariția cărții lui Artur Gorovei. Din definiție putem deduce că superstiția era
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
pe la încheieturi. Să nu ții la casă, în ogradă, plopi și brazi, că sînt copaci de pagubă. Copcă Să nu iei niciodată de pe jos copci, căci faci a sărăcie. Copil Se crede că, dacă un copil mic leagănă un leagăn deșert, în acea casă în curînd se va naște un nou copil. Se crede că, dacă dă cineva mîna de sărutat peste prag, acela va avea mulți copii. Se crede că acei copii care se nasc șchiopi, orbi etc. sînt însemnați
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
cînd vede, mai ales iarna, bradul verde. Mirilor intrați în biserică să se cunune li se așterne sub picioare o scoarță sau alt așternut pe care se aruncă și bani, nesocotind prin aceasta materialul sunător, călcînd în picioare toate măririle deșarte care se fac prin bani, dorind numai fericirea casnică. Dacă se prezintă în biserică mai multe părechi la cununie, apoi do rește fiecare ca să steie ca cea dintîi, și anume în dreapta, crezînd că, stînd așa, le va merge bine în
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]