1,210 matches
-
și cultural. Pentru Viena fin-de-siècle, Viena somațiilor tragice, cultura este pusă în serviciul statului ca liant capabil să transceandă ingerințele de ordin politic și să stopeze mișcarea disolutivă care va conduce la căderea imperiului. Cultura Vienei fin-de-siècle ilustrează din plin decadența imperiului, iar femininul își face apariția într-o formulă virtual punitivă, sub chipul zeiței Palas Athena, care nu mai consfințește așezarea imperiului sub scutul rațiunii, ci prezidează, ca în afișul realizat de Klimt pentru Ver sacrum, înfruntarea dintre Minotaur și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
În contextul esteticii decadente, victoria asupra bărbatului este capitalizată ca suprema sursă a satisfacției sexuale, iar toate celelalte motivații țin de domeniul secundarului. Tabloul este surplombat de elementul decorativ, aurul constituind o expresie a luxurii, pentru că în economia simbolică a decadenței actul atroce se desfășoară pe fundalul luxurei întreținând cu acesta tensiunea necesară a contrastelor. Frumusețea Judithei și bogăția faraonică a generalului cartaginez realizează un contrast cu atrocitatea. Această bogăție asociată nudității voluptoase a femeii constituie un afrodisiac suplimentar în jocul
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
vagă de provocare. Nudurile sale se bucură de popularitate tocmai pentru senzualitatea lor, pe care S. Maur o plasa în contextul morfozelor decadente care reclamă feminintatea sub semnul frisonului nevrotic al unei patologii a voluptuoaselor isterice. Pallady asociază, în sensul decadenței, reflexivitatea cu senzualitatea, nudul său care emană subtil toxinele erotice are o atitudine căutat meditativă. Prin contrast, ca expresie a unei degenerescențe superioare, este recuperată tensiunea dintre febricitările voluptoase și litificarea afectivă a unei feminități mașinale, tentaculare. "Domnul Th. Pallady
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
citadină"380, notificând încadrarea pe care i-o fac o parte a criticilor de artă ca "decadent". Deși au descifrat în opera lui ipostaze de elan, unii dintre critici nu s-au sfiit să-i sublinieze crizele de "morbideță" și "decadență""381. Pe consolele unor interioare poate fi regăsit celebrul volum de versuri al lui Baudelaire, Florile răului, volum pe care Ion Minulescu îl introducea în bric-a-brac-ul "bazarului sentimental" al unei iubite, alături de cel al lui Villiers de l'Isle Adam
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
spațiul reveriei căreia lectura, prin aluzie, îi servește drept anticameră. Tudor Vianu sesiza această alianță pusă în abis între pictură și poezia lui Baudelaire, a cărui carte se evidențiază pe o masă de toaletă, dar criticul îl disociază de lumea decadenței baudelairiene. Relația este încă odată subliniată de pictor în însemnările sale: "Un tablou este un poem pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de pictor în însemnările sale: "Un tablou este un poem pictural de linii, forme și culori". Deviza pictorului este dată de versurile lui Goethe "Zum sehen geboren/Zum schauen bestellt" (Născut să vadă/ Menit să contemple). Ce se potrivește cu decadența este faptul că Pallady este un autentic aristocrat, un dandy, însă mult prea sever cu sine pentru a tolera vreo notă de frivolitate. Iar pentru aristocratul dublat de omul de artă, sfârșitul trebuie să se încadreze într-o demnitate estetică
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Orfeu în Infern nu este străină de alte două descinderi exemplare în lumea infernală, cea a lui Iisus Hristos și cea a lui Dante însoțit de Vergilius din Divina Commedia. Una are caracter soteriologic, care în economia simbolică a decadenței va fi atribuit artei de către esteții impenitenți, cu riscul uzurpării poziției simbolice a Mântuitorului, cealaltă, unul mistagogic-ezoteric, poetului/artistului fiindu-i deschise inițiatic toate căile către cunoaștere, poezia/ arta dobândind astfel și un rol psihopomp. Temă predilect decadentă, întrucât evocă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
narcisică"397 din Jurisprundența, era concepută ca efemeridă numai insistența lui Hevesi a salvat-o de la distrugere -, parte a instalației decorative din jurul singurului exponat. Dacă reprezentările celor trei "facultăți", dimensiuni ale cunoașterii, Filozofia, Medicina, Jurisprudența ofereau un tablou global al decadenței societății burgheze pusă nu sub semnul artei, ci al științelor umane, în schimb, Arta se dovedește acum a fi singurul spațiu care se sustrage exacțiunilor lumii reale, erodate de un permanent declin. Spre deosebire de Schubertul lui Klimt, Beethovenul lui Klinger pare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și prostesc al ambalajului, care constituie personalitatea lui"413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi comenta termenul "decadență", pentru a-l disocia de cel
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi comenta termenul "decadență", pentru a-l disocia de cel de simbolism, și aprecia distorsionarea curentului parizian reverberat până la București, utilizând același termen colorat de "izmenitură". ""Noua școală" franceză, de câte ori i-a venit ei chef, a râs în hohote la "Chat noir" de s-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sau francezii Etienne Azambre (1859-1935) și Maximilien Luce, "șeful școalei pointiliste din Franța". Cu G. Rochegrosse, pictor de factură istoristă brodând flamboiant și voluptuos pe teme orientale de o senzualitate pletorică, avem însă ceea ce John Reed numește un stil al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul ilustrând romanul Salammbô al lui Flaubert, ediția apărută în 1900 la Ferroud, gravurile în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
pictor de factură istoristă brodând flamboiant și voluptuos pe teme orientale de o senzualitate pletorică, avem însă ceea ce John Reed numește un stil al decadenței și nu un stil decadent, anume prezența temelor decadente, a "literei", nu și a spiritului decadenței, a unei stilistici proprii. Pictorul își preciza afinitățile cu decadentismul ilustrând romanul Salammbô al lui Flaubert, ediția apărută în 1900 la Ferroud, gravurile în aqua forte fiind executate de Champollion. Un simbolism care provine din cel mai pur academism este
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
toate splendorile lor, nu ne-au rămas astăzi decât gândirea vreunui poet, gravată în câteva versuri pe o cărămidă, sau vreo bucată de marmură sau de lut, însuflate de geniul vreunui artist"503. Alexandru Bogdan-Pitești plasează într-o perioadă de decadență, de declin al Occidentului "latinitatea muribundă". Misia ultimului vlăstar al latinității, aflat sub semnul înfloririi pe fundalul ruinist al decăderii culturii europene de gintă latină, ar fi să stingă grandios specia, după o spectaculoasă ecloziune. Sunt ideile epocii, cele pe
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
înfloririi pe fundalul ruinist al decăderii culturii europene de gintă latină, ar fi să stingă grandios specia, după o spectaculoasă ecloziune. Sunt ideile epocii, cele pe care le preia Alexandru Bogdan-Pitești pe filiera lui Joséphin Péladan, teoretician flamboiant, misticoido-estetizant al "decadenței latine". În cele din urmă, această "ultimă civilizație latină" se vrea reluată sub semnul solar al unei ultime Elade, "alba-dreapta Isarlâk" la Ion Barbu, separată însă de orice contingență istorică și redusă la o insulă utopică a fericiților esteți de unde
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
însă este clar că un rol hegemonic putea fi exercitat de către România numai asupra popoarelor din Balcani. În context decadent, criticul-estet deschide perspectiva supraviețuirii prin cultură a civilizațiilor apuse sau ajunse într-o fază crepusculară. Pentru comparație, apar ca repere decadențele prestigioase ale civilizațiilor grandioase, stinse, având ca model decăderea Imperiului Roman. Utopia estetică a lui Alexandru Bogdan- Pitești are rădăcini mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Alexandru Bogdan- Pitești are rădăcini mult mai adânci, ea se modelează în atmosfera acestei crepuscularități fin de siècle și, ca orice stingere, este înnobilată fictiv în contextul sensibilității decadente. Acest mesianism bizar, deoarece prevede paradoxal o înălțare până la măreția decadenței europene, se articulează pornind de la premise culturale. În opinia lui Alexandru Bogdan-Pitești, România trebuie să îndeplinească un rol tutorial-civilizator prin promovarea unei politici culturale extinse la nivelul întregii arii balcanice. Perspectiva optimistă a criticului a început să prindă o oarecare
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui Dorian Gray, se petrece transferul magic, malefic, de la imagine-spectru-simulacru la ceea ce este viu, persoana empirică, ce se încarcă pe loc cu întregul lest de culpabilitate. Tânărul devine peste noapte bătrân. Metamorfoza are loc prin intermediul acestei intercesoare stranii, emblemă a decadenței, evreica Salomeea, un avatar nu doar al frumoasei fiice a Herodiadei, dar și al punitivelor divinități feminoide arhaice, precum Astarte. În cartea pe care Petre Oprea i-o dedică lui Alexandru Bogdan-Pitești se face referire și la o anecdotă piperată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
și orientării estetice a pictorului presupunea abordarea unui astfel de subiect. Cu toate acestea, există ceva similar, un tablou enigmatic care aduce în discuție tema biblică, ieșită de sub incidența contextului istoric, pentru a se transforma într-o figură cheie a decadenței. Tabloul Post-mortem laureatus (1896), expus la Expoziția Universală din 1900, revendică statutul compozițiilor având-o drept personaj pe Salomeea. O fată pe jumătate dezbrăcată ține în poală nu un cap propriu-zis, ci un craniu încununat cu lauri. În fundal avem
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
estet și casa sa, prin abolirea exteriorității compromise, degradate, și replierea către propria interioritate ca spațiu privilegiat. Absorbția exteriorului în interior unde este reinvestit estetic pe baza unui metabolism artificial, specific decadent conduce la ceea ce Séverine Jouve numește "case introvertite". "Decadența propune case introvertite, locuințe unde singură amenajarea interioară pare a se impune. Nu găsim o descriere exterioară a locuirii"562. Se poate vorbi astfel, de un sistem complex de corespondențe, de procedee de transfer, de efecte de rezonanță care transformă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
redea palpitul marelui oraș, așa cum colțurile "pitorești" se luminează și mai mult de strălucirea grațioaselor midinete. În recuzita decadentă, dansatoarea, semiprostituată de lux, ține locul femeii fatale marcate de un erotism pervers și de o insațietate erotică pe măsura farmecului. Decadența orașului luminilor, lumini ale localurilor de noapte și ale felinarelor care dezvăluie efervescența străzii, poartă propriul stigmat ca pe o strălucire, strălucirea vieții moderne pe care o elogia și-o execra totodată Baudelaire. "Dănțuitoarele cu gesturi nebune și riscate, cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
complet extrasă nota de frivolitate. Tot în Adevărul literar și artistic din 1921 este reprodus un alt desen de S. Maur, Stea de cabaret pe scenă 606. Cabaretul, cu spectacolele de varieteu cu dansatoare lascive, devine mediul monden propice al decadenței ca și în povestirea lui N. Davidescu, Ibolya. Tot S. Maur face afișul artistic de propagandă pentru romanul Demoniaca al Lucrezziei Karnabatt, roman care urmează să fie lansat în capitală, și după cele afirmate în revista Rampa, afișul are un
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ca variațiune pe aceeași temă avem și un autoportret cu titlul În cabaret (pastel pe carton, 0,450 x 0,350 cm, semnat stânga jos cu creion negru: Theodorescu-Sion, nedatat 1912-1913). Lumea cabaretului este prin excelență una a luxurei, a decadenței metropolitane, în care evoluează o faună specifică, la femme fatale, dandy-ul, jucătorul de cărți, marele magnat, actori, poeți, scriitori, artiști intrați în circuitul monden etc. În prim plan se află figurile grotești ale unor bancheri purtând melon unul dintre
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Rodolphe Rapetti, op. cit., p. 153. 15 Edward Lucie-Smith, Le Symbolisme, traducere din engleză de Mona de Pracontal, Édition Themes and Hudson SARl, Paris, 1999, p. 55. 16 Am încercat să răspund la această întrebare în context literar în cartea mea Decadență și decandetism în contextul mdernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011. 17 Gilbert Durand, Arte și arhetipuri, Editura Meridiane, București, 2003. 18 Vezi Carl E. Schorske, Viena fin de siècle. Politică și cultură, traducere de Claudia Ioana Doroholschi
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Arte Grafice și Editură, București, 1909, p. 206. 139 Ibidem, p. 207. 140 Ibidem, p. 208. 141 Ioana Beldiman, Sculptura franceză în România (1848-1931). Gust artistic, modă, fapt de societate, Editura Simetria, București, 2005, p. 101. 142 Vezi Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Editura Curtea Veche, București, 2011. 143 Ibidem, p. 214. 144 Al. Tzigara-Samurcaș, op. cit., p. 216. 145 Ibidem, p. 217. 146 vezi o analiză pertinentă a demersului critic al lui L. Bachelin și
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
p. 180. 186 Stephen Escritt, Art Nouveau, Phaidon Press Limited, Londra, 2000, p. 21. 187 Debora L. Silverman, Art nouveau in fin-de-sičcle France: politics, psychology, and style, Berkeley, University of California Press, 1989. 188 A se vedea capitolul "Bizantinism și decadență", în Angelo Mitchievici, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene, Curtea Veche, București, 2011. 189 Adriana Șotropa, Visuri și himere, p. 111. 190 Tudor Octavian, Un artist al Casei Regale - Ottilia Michail-Oteteleșanu, Monitorul Oficial R.A. București, 2008, pp.
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]