1,473 matches
-
Diderot, Chénier, Rousseau, Chateaubriand, Voltaire și alți filosofi, toți romanticii: Hugo, Lamartine, Champfleury, Stendhal, Mérimée. Aprecia lecturile din Balzac și din Zola, care dusese mult mai departe realismul celui dintîi; din Dumas, ca și din Mallarmé (pe care îl considera decadent). I-a citit și pe contemporani: Ohnet, Feuillet, Bourget, Loti și Vallès, pe scriitorii și poeții antici: Virgil, Pindar, și pe dramaturgi, ca, de exemplu, Euripide. S-a adîncit în Shakespeare și în opera altor scriitori englezi, dar informațiile lui
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
ei nădejde putea să se alăture omenirii ca națiune renăscută 156. Drept urmare, literatura, cea mai importantă manifestare culturală, trebuie să se adreseze întregului popor; și trebuie să fie o literatură națională. Iorga cerea "curente sănătoase" și renunțarea la modele străine decadente atît de la modă în unele cercuri 157. Numai trecutul României putea oferi modelul organic al dezvoltării unei literaturi sănătoase. Iorga nu era împotriva interschimburilor culturale, dar deplîngea acceptarea slugarnică a modelelor străine, în detrimentul produselor autohtone. Interschimbul cultural nu trebuie să
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
însemna aceasta pentru România Mare pe termen lung; dar dată fiind proporția considerabilă a tineretului care nutrea simpatie față de Legiune, dat fiind faptul că Germania antisemită era în ascensiune, această tînără Germanie autoritară abia înmugurită fiind pusă în contrast cu democrațiile occidentale decadente "dominate de evrei", era limpede unde trebuia căutată opțiunea. Mulți români continuau totuși să creadă în Maniu și Mihalache și să spere într-o democrație țărănească. Ei continuau să creadă în morala creștină și în constituționalismul pe care Iorga îl
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
fost, sîntem și vom rămîne susținători ai țărănimii. Am fost, sîntem și vom rămîne susținători ai ideii etnice. Am fost, sîntem și vom rămîne motivați din punct de vedere etic". Theodorescu, op. cit., p. 165 86 Op. cit., p. 161. "Cosmopolitismul, curent decadent al simbolismului" 87 Biblioteca critică: Nicolae Iorga, p. 82. 88 Americani și români din America, p. 271, și O viață de om așa cum a fost, vol. I, p. 136 89 Șeicaru, op. cit., p. 98 90 O viață de om așa cum
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
la respectarea fiecărui stil funcțional în parte, la evitarea exagerată a regionalismelor și provincialismelor, neologismelor, a termenilor argotici și de jargon, la o atitudine activă față de toți cei care stâlcesc limba română, nerespectându-i normele și întrebuințând vulgarisme și expresii decadente. Limba românească „dulce ca un fagure de miere”, cum afirmă M. Eminescu, este izvorâtă din creația populară și din ea, atâția scriitori au știut „să scoată atâta mireasmă”, cum afirmă G. Călinescu. În limba română se recurge frecvent la expresii
Articole şi cuvântări by Veronica Bâlbâe () [Corola-publishinghouse/Science/330_a_1276]
-
fidelă a imaginii. În mod asemănător, Școala de Artă Ashcan, aflată în New York, dorește să scoată în evidență aspectele până acum trecute cu vederea. Nume reprezentative pentru această mișcare sunt George Bellows și Edward Hopper. Ei prezintă o imagine grotescă, decadentă a orașului, surprinzând străzi murdare, cartiere defamate, aglomerația urbană, oameni nevoiași și imigranți. Indiferent de scop, este evident că majoritatea artiștilor vremii pornesc de la premisa că funcția principală a artei este aceea de a exprima sentimente puternice. În literatură, începutul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
nivel filosofic, Friedrich Nietzsche a exercitat o influență considerabilă și adesea controversată asupra gândirii generațiilor ce au i-au succedat. A reevaluat filosofia Greciei antice (în studiul Nașterea tragediei) în defavoarea clasicismului, văzut ca afirmare a viziunii raționale și în consecință decadent. În special, tragedia greacă a fost interpretată ca o expresie a impulsului vital sau ca „moment dionisiac”. Nietzsche critică valorile fundamentale ale societății, ajungând la negarea oricărui principiu ce ține de cenzura transcendentă (imposibilitatea omului de a cuprinde și de
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
și de a stabili un fundament impersonal poeziei. Mișcarea domină scrierile franceze între 18601880. Fiecare livrare a Parnasului contemporan purta subtitlul semnificativ ”recueils de vers nouveaux”(culegere de versuri noi). Cu toate acestea, contestările nu vor întârzia să se arate. Decadenții, impresioniștii și simboliștii atacă parnasianismul în toate punctele sale, denunțând închistarea în forme vechi. Peste atacuri, valorile parnasiene vor stărui cu tenacitate și în plin simbolism. Dacă adevărul uni poet se află scris mai degrabă în poem decât în discursurile
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
o prezență vie în revistele epocii, în jurul anilor 1880-1914. Personalitatea suplă a acestui “poeta loquax” e surprinsă într-un medalion pitoresc, sagace, flatant, în anii de la sfârșitul unei cariere pe care succesele modeste, nu o ocoliseră:”un fel de neoromantic decadent ... Se inspiră din literaturile străinătății și mai ales din cea a Franței, căutând în forma mai artistică și în ideea mai rafinată, dar mai puțin sinceră, realizarea unui ideal în care se recunosc influențele succesive ale romantismului, Parnasul și simbolismul
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea, opţiune sau necesitate? by Dorina Apetrei, Mihaela Butnaru, Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Science/426_a_1250]
-
a egalitarismului de gen: nu există bărbați sau femei, ci oameni ai muncii. Practicile erau cele ale patriarhatului de stat la nivel macrosocial și ale patriarhatului tradițional (dar fără „tați”ca unici câștigători ai pâinii ) în familie. Pe când societatea occidentală „decadentă și putrefactă” dezvolta feminismul valului II, cel al valorizării diferențelor între femei și bărbați, al insistenței asupra faptului că femeile trebuie să își exprime public și politic propriile lor interese, nu să le împrumute doar pe cele ale bărbaților ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
că femeile trebuie să își exprime public și politic propriile lor interese, nu să le împrumute doar pe cele ale bărbaților ca fiind singurele demne de a fi politice, chiar dacă multe interese coincid cu cele ale femeilor, pe când acele femei „decadente” obțineau treptat legi împotriva violenței în familie, împotriva prostituției forțate, plată egală la muncă egală, legi de prevenire și combatere a discriminării, pe când egalitatea în competiție era corectată cu politici ale egalității de șanse, generația mea de femei, contemporană cu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2085_a_3410]
-
Motivele exmatriculării erau, din punctul de vedere al calității mele de student la o instituție consacrată literaturii, gravisime. Iată-le. L-am vizitat pe Tudor Arghezi la locuința lui celebră din Mărțișor, acesta fiind pe atunci afurisit drept un poet decadent, scos din biblioteci, interzis. Și mai făcusem cîteva vizite doamnei Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu, fosta soție a marelui critic literar, în clădirea în care a funcționat cenaclul Sburătorul. Fiica lor, Monica, începuse a desfășura la Paris, alături de soțul său, Virgil Ierunca, o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
șoareci mănâncă, publicat în 1863, și care reprezintă, în literatura română, primul roman social-critic, un model al genului. Mânuitor excelent al satirei și al pamfletului, Nicolae Filimon creează în romanul Ciocoii vechi și noi o frescă socială a perioadei fanariote decadente de la începutul secolului al XIX-lea. La curtea postelnicului (demnitar ce pregătea audiențele domnitorului) Andronache Tuzluc, fanariot venit în Țara Românească în suita lui Caragea Vodă, vine și Dinu Păturică, fiul treti-logofătului (cel mai mare demnitar, șef al cancelariei domnești
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
avea în grijă catastifele), apoi de medelnicer (demnitar ce servea bucatele), serdar (demnitar cu atribuții militare), apoi de ispravnic (conducător al unui ținut) și i-a oferit-o pe fiica lui ca soție. Personajul care se inserează perfect mediului fanariot decadent și care ne interesează este Chera Duduca (chera = stăpână), amanta sau țiitoarea lui Andronache Tuzluc. Postelnicul se aruncase cu frenezie în brațele desfrânării, dar față de Duduca avea un sentiment puternic și posesiv de dragoste. Această Veneră orientală, cum o numește
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
a lua totul în lejer, eventual în afara oricărui principiu moral, nici vorbă de încălcarea normelor elementare de comportament social sau a fidelităților esențiale (aici sunt de o constanță cineva ar spune că plictisitoare), nicidecum nu mă recunosc într-un model decadent, dandy-ist, estetist, deliciu al boemei, un fel de high-life pentru unii, asimilabilă pentru mine mahalalei culturale. Este vorba de un cogito prereflexiv, cum spun filozofii, înțelegând prin aceasta un contact special, de ordin mai degrabă senzitiv, cu lucrurile, un
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
decît armata, poștele și telegraful, căile ferate; aceasta are în-semnătate doar pentru filateliști și o anume valoare afectivă pentru funcționari, ofițeri, nobilime și oamenii de afaceri intelectuali. Căci singură intelectualitatea a revelat faptul că Imperiu vienez crepuscular deținea perfecțiunea regimurilor decadente despre care Tocqueville spusese că erau mai bune decît cele ce aveau să le înlocuiască. În rest, majoritatea populației germanofone a Austriei se simțea în mai mare măsură național-germană, fascinată fiind de vigoarea noului Reich de la Berlin. Ea tinde în
Istoria națiunilor și naționalismului în Europa by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu relaxarea post-stalinistă. Reconfigurarea spațiului cultural Dintre cele trei perioade, cea de mijloc fusese de departe cea mai violentă. Se reproșau partidului mijloacele nu tocmai fericite prin care se instituise primatul producțiilor sovietice asupra celor autohtone, de inspirație occidentală, burgheză/decadentă 2. Arestările, detențiile, domiciliul obligatoriu, marginalizările, comprimările, demascările publice, și, nu în ultimul rând, instituirea terorii ca stare de spirit cotidiană au fost direcțiile principale ale revoluției culturale declanșate după 19483. M. Ralea identifica la sfârșitul primului deceniu postbelic trei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
care să-i apropie pe scriitori de masele largi ale oamenilor muncii. Direcțiile noului program au fost afirmate doi ani mai târziu de Gheorghiu-Dej la conferința pe țară a scriitorilor, desfășurată în ianuarie 1962, când a recomandat înlăturarea literaturii minore, decadente, ermetice, rupte de clocotul vieții și pierdută în abstracțiuni nebuloase: "Principiile realismului socialist sunt călăuza sigură a scriitorilor noștri în activitatea lor creatoare. Ele deschid scriitorului o perspectivă istorică justă, îl feresc de prezentarea deformată, unilaterală, plată, a fenomenelor vieții
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
malefică, de a vinde iluzii, opiacee ideologice, ori comunistul desăvârșit, asemeni cavalerului fără de pată ori prihană, trebuie să înfrunte mai mult decât orice forța acestor iluzii. Procesul politico-istoric intentat brugheziei se desfășoară pe mai multe planuri. Societatea burgheză prezintă trăsăturile decadente alocate ideologic. Prozaic, cupid, "aservit calculului și utilității", "lovit într-un fel de micime ontologică", burghezul "trebuie să răspundă în fața tuturor pentru cel puțin trei acuzații: mediocritatea, vulgaritatea, rapacitatea, cele trei constelații ale cosmosului burghez"5. Pascal Bruckner recapitulează moștenirea
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
precum Max Nordau, la cel al ideologilor marxiști avem un spectru mult mai larg al configurării unui tablou apocaliptic al societății burgheze, amenințată cu "descompunerea" încă de la finele secolului XIX. Un rol important îl joacă și o tradiție a romanului decadent, fin de siècle, care tematizează declinul Occidentului, al rasei latine, al aristocrației sale, care foarte ușor este înlocuită de către societatea burgheză. Un personaj reprezentativ pentru lumea care urmează să dispară, Pavel este cel care o introduce pe Eva ca "dansatoare
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
al aristocrației sale, care foarte ușor este înlocuită de către societatea burgheză. Un personaj reprezentativ pentru lumea care urmează să dispară, Pavel este cel care o introduce pe Eva ca "dansatoare", termen înregistrat aici în registrul peiorativ, cu toate echivocurile mizanscenelor decadente, în cercul exclusivist al invertiților sexuali din înalta societate burgheză. Eva dansează "pe o melodie de Debussy", dar dansul ei nu reprezintă decât antractul unui spectacol orgiastic, unde bărbații se travestesc în femei, cu obrazul acoperit de farduri, se torturează
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
îi povesti lucruri înspăimântătoare despre gelozii între bărbați, despre vânătoarea inocenților și coruperea lor. Îi dăduse exemple ilustre, vorbea despre liga tebană și-i promisese că-i va împrumuta cartea lui de căpătâi: Corydon-ul lui Gide"7. O întreagă constelație decadentă prezidează la "facerea" acestei scene de gen, a acestui tablou decadent, pe care prozatorul o putea regăsi în romanele "orgiei latine" ale decadenților minori, fin de siécle, de la Félicien Champsaur, Prosper Castanier, Catulle Mendès la Jean Lorrain, Pierre Louÿs sau
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
și coruperea lor. Îi dăduse exemple ilustre, vorbea despre liga tebană și-i promisese că-i va împrumuta cartea lui de căpătâi: Corydon-ul lui Gide"7. O întreagă constelație decadentă prezidează la "facerea" acestei scene de gen, a acestui tablou decadent, pe care prozatorul o putea regăsi în romanele "orgiei latine" ale decadenților minori, fin de siécle, de la Félicien Champsaur, Prosper Castanier, Catulle Mendès la Jean Lorrain, Pierre Louÿs sau Joséphin Péladan. Însă în romanul barbilian, decupajul este, cum spun activiștii
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-i promisese că-i va împrumuta cartea lui de căpătâi: Corydon-ul lui Gide"7. O întreagă constelație decadentă prezidează la "facerea" acestei scene de gen, a acestui tablou decadent, pe care prozatorul o putea regăsi în romanele "orgiei latine" ale decadenților minori, fin de siécle, de la Félicien Champsaur, Prosper Castanier, Catulle Mendès la Jean Lorrain, Pierre Louÿs sau Joséphin Péladan. Însă în romanul barbilian, decupajul este, cum spun activiștii, "prelucrat" ideologic pentru a servi tezei unei burghezii decadente, degradate, degenerate. Elita
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
orgiei latine" ale decadenților minori, fin de siécle, de la Félicien Champsaur, Prosper Castanier, Catulle Mendès la Jean Lorrain, Pierre Louÿs sau Joséphin Péladan. Însă în romanul barbilian, decupajul este, cum spun activiștii, "prelucrat" ideologic pentru a servi tezei unei burghezii decadente, degradate, degenerate. Elita burgheză, căreia nu i se neagă performanța culturală, se confruntă cu spectrul bolgiilor psihopatiilor sexuale, firul roșu care leagă societatea aristocratică a vechiului regim cu burghezia emancipată din perioada interbelică. Instrumentată negativ, cultura burgheză servește acest eros
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]