1,480 matches
-
și influent. Selecția sensibilității decadente a lui Des Esseintes scoate în evidență pictura "simbolistă", iar această selecție adoptă criterii și un stil care configurează estetica decadentă. Gustave Moreau, Bresdin, Odilon Redon se află la loc de cinste în pinacoteca colecționarului decadent, iar acesta stabilește o relație de familie pe baza gustului său cu artiști plastici precum Goya, Luyken etc. sugerând chiar și lacunar echivalente simbolice și o tradiție. Se poate observa că decadentismul este prezent atât prin anumite teme specifice în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
anumite teme specifice în aceste tablouri, dar și printr-o estetică ce se poate deduce din comentariul colecționarului reunind macabrul, maladivul, nevroza, "de-a dreptul modernă", perversitatea, constrastele violente proiectate senzual, degenerarea, monstruosul. În mod evident, în arta simbolistă și decadentă elementul istoric dispare, istoria nu mai reprezintă o lecție morală și nici gloriola unui moment reprezentativ, tipică monumentalismului romantic. Rodolphe Rapetti observă faptul că debutul unor pictori precum Eugène Carrière sau Edvard Munch este marcat de naturalism, precum cel al
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
aspectelor documentare și portanța simbolică la Edvard Munch în Friza vieții sau transcrierea angoasei în măștile sociale purtate în cadrul realist al aspectului monden al Christianei în Aleea Karl Johan seara. Cu angoasa se strecoară în pictura lui Munch și sensibilitatea decadentă și interesul pentru grotescul terifiant al măștilor, carnavalizate în pictura lui Ensor. Munch procedează într-o serie de picturi afine Strigătului la o preschimbare a chipului în mască ca expresie a angoasei, printr-o fluidizare, printr-o dizolvare care conferă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sibiline care tulbură, fac loc simbolismului în pictură. Și acolo unde este privilegiat excesul ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
ornamental, temele unei erotici neconvenționale, un senzualism marcat și prin stil sau exacerbarea unor états d'âme precum angoasa și anxietatea se insinuează și o dimensiune decadentă. Demersul criticului privitor la trădarea convențiilor naturaliste prin insinuarea unei dimensiuni simboliste sau decadente poate fi extins și în pictura simboliștilor central și sud-est europeni, un caz interesant reprezentându-l pictorul polonez Jacek Malczewski. Tablourile sale de o precizie naturalistă se focalizează asupra "etapelor", scenelor de repaos din marșurile epuizante ale insurgenților mișcărilor naționale
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în cel mai familiar loc cu putință, cel al casei părintești, apariție de o concretețe care răspunde prin ecou convențiilor realiste. Fără a fi o dominantă a decadentismului, acest sintetism devine sesizabil în legătură cu el prin intermediul stilului, nu neapărat un stil decadent cum ne propune John Reed, ci unul care devine un limbaj comun pentru întreaga cultură europeană sub diferitele sale denumiri, Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil, Secession. O mare parte din temele decadente se regăsesc ilustrate cu această amprentă stilistică sau printr-
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sesizabil în legătură cu el prin intermediul stilului, nu neapărat un stil decadent cum ne propune John Reed, ci unul care devine un limbaj comun pentru întreaga cultură europeană sub diferitele sale denumiri, Art-Nouveau, Modern Style, Jugendstil, Secession. O mare parte din temele decadente se regăsesc ilustrate cu această amprentă stilistică sau printr-un decorativism specific, astfel că se stabilește o relație aproape simbiotică între hiperrafinamentul decadentismului și estetica curbilinie a "Stilului Modern" denumit uneori și Erotic Style. Această disociere nu rămâne străină de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
fondul unui eclectism care va face loc diverselor stiluri, diverselor decorativisme. Este ceea ce Lucie-Smith evocă prin amestecul de stiluri sau "permutarea stilistică" adesea într-o notă deliberat arhaizantă. Este interesant că această "permutare stilistică" își găsește corespondentul literar în romanele decadente, de pildă în Salammbô al lui Flaubert, în stilul voit arhaizant la Mateiu Caragiale în Craii de Curtea-Veche, în stilul neologizant al lui Huysmans din A rebours, sau al lui D'Annunzio din Il Piacere, în general în romanele ca
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
altele, estetizarea de reflex stilistic a categoriilor negative a temelor naturalismului. David Weir situează diferența în aproximativ aceeiași termeni: "Diferența dintre determinismul naturalist și decadență este diferența dintre mecanismul unei maladii și maladia însăși (...)"29 sau, altfel spus, "Decăderea este decadentă, pe scurt, când artificiul nu este folosit doar pentru a ascunde cât pentru a decora descompunerea"30. Așa cum Moreau coroborează elementele unor mitologii diferite, Holder își stilizează până la hieratism figurile plasându-le în spații abstracte etc.. "Un mijloc analog de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
teme literare -, și muzica muzicalitatea devenind un concept cheie subliniat și de arta poetică verlainiană. Corespondențele ce se stabilesc între diferitele arte ca în opera lui Wagner, spre exemplu, devin fundamentale pentru noua estetică. În acest sens, exercițiile de laborator decadent ale lui Des Esseintes, eroul din În răspăr, sunt în măsură să ofere o perspectivă asupra unei științe a simțurilor, investite și onorate ca facultăți cognitive, și presupune o căutare a acordului sublim dintre elementele unor regnuri și lumi diferite
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
să pună în acord sensibilitatea cu cadrul propice ei, iar acest fapt este departe de recluziunile romantice în solemnitatea sau sub protectoratul benevolent al naturii. Simbolismul este mai degrabă interesat de rezultatul "științific" al experienței corespondențelor, de experiment, pe când esteții decadenți folosesc arta "corespondențelor" în scop hedonist, ca formă superioară de juisanță, uneori calificată psihotrop sau ca deschidere inițiatică. Mateiu Caragiale ilustrează excelent capacitatea unui tablou de a distorsiona realitatea prin contaminare mimetică, așa cum madelainele proustiene suscită nu numai nevoia evocării
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Arta 1900 în România, așază simbolismul sub semnul unui eclectism stilistic, reconsiderând o serie întreagă de formule simboliste, ceea ce asigură diseminarea sa în arta europeană finiseculară. De la precizarea unui model la John Reed, este drept, pentru ceea ce el numește "stilul decadent" -, la imprecizia diversității de simbolisme pe care o propune Paul Constantin, avem un spațiu larg de manifestare a curentului. Criticul îl identifică la confluența cu impresionismul și divizionismul, fie prin hibridizarea sa cu Art Nouveau-ul sau stilul Secession, fie în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prin hașuri analitice care să nu diminueze, să îndepărteze artificial ansamblul la care participă. Faptul că ne referim la simbolism sub mai multe ipostaze necesită o analiză atentă a contextelor, a filiațiilor și a afinităților. I.3. Există o artă decadentă prin ea însăși? Dacă există un acord de principiu al istoricilor de artă asupra faptului că simbolismului în artele plastice nu-i poate fi asociat un stil particular, în schimb, decadentismul ca fapt de stil în artele plastice nici nu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
faptului că simbolismului în artele plastice nu-i poate fi asociat un stil particular, în schimb, decadentismul ca fapt de stil în artele plastice nici nu intră în discuție, astfel încât încercarea lui John Reed de a identifica trăsăturile unui stil decadent în artele plastice realizează o diferență notabilă, care merită cercetată. Teoreticianul trasează coordonatele care fac posibilă definirea unei arte decadente în pictură. În opinia sa, printre achizițiile pe care arta le face la intrarea ei în vârsta modernității se află
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
stil în artele plastice nici nu intră în discuție, astfel încât încercarea lui John Reed de a identifica trăsăturile unui stil decadent în artele plastice realizează o diferență notabilă, care merită cercetată. Teoreticianul trasează coordonatele care fac posibilă definirea unei arte decadente în pictură. În opinia sa, printre achizițiile pe care arta le face la intrarea ei în vârsta modernității se află imprecizia și indeterminarea, care-și găsesc expresia și ca inovații tehnice precum în cazul impresionismului, prin descompunerea obiectului în componente
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
sub aspect formal în imprecis, pe când decadentismul urmează o logică narativă, pornind de la nivelul reprezentării realiste, prin a distruge ordinea compoziției în fragmente independente. Recuperarea unității, a ordinii compoziționale a întregului solicită un act de interpretare, un act hermeneutic. Stilul decadent nu exclude prezervarea convenției realiste, dar procedează la o fragmentare a compoziției în subansambluri autonome, compoziție care se recompune ca întreg numai printr-un rapel interpretativ. "Mișcările inovatoare în artă în acest moment s-au orientat în general, în direcția
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
de spirit eclipsând detaliul precis. Impresioniștii au încercat să reînvie impresiile naturale prin dizolvarea imaginilor în componente de lumină, prin renunțarea la marginile clare și clar-obscurul din pictura academică. Simbolismul a căutat imagini care să evoce reacții obscure. Dar stilul decadent, păstrând în același timp un mod realist de a reda imaginile, a încălcat convențiile formale prin spargerea compozițiilor în părți independente, chiar contradictorii, a căror ordine și semnificație puteau fi recuperate doar printr-un efort intelectual și înțelegere"34. Cu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
timp un mod realist de a reda imaginile, a încălcat convențiile formale prin spargerea compozițiilor în părți independente, chiar contradictorii, a căror ordine și semnificație puteau fi recuperate doar printr-un efort intelectual și înțelegere"34. Cu alte cuvinte, pictura decadentă ar fi construită printr-o dublă acțiune, una de deconstrucție care vizează convențiile formale, dublată cu necesitate de una de reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
cuvinte, pictura decadentă ar fi construită printr-o dublă acțiune, una de deconstrucție care vizează convențiile formale, dublată cu necesitate de una de reconstrucție, de restabilire a sensului ca reabilitare a întregului prin actul hermeneutic restaurativ. Pe cale de consecință, pictura decadentă este comprehensibilă, desfășoară un astfel de scenariu interpretativ care face posibilă decelarea unui sens unificator. John Reed pune accentul pe acest proces hermeneutic ca o work in progres și nu pe rezultatul lui, cu alte cuvinte, putem deduce de aici
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Reed pune accentul pe acest proces hermeneutic ca o work in progres și nu pe rezultatul lui, cu alte cuvinte, putem deduce de aici că John Reed ne semnalează o tensiune permanentă care constituie nucleul secret, tema generică a picturii decadente și care are în vedere fenomenul constatat de critici și filozofi ca Désiré Nisard, Paul Bourget, Friedrich Nietzsche cu privire la o estetică a fragmentului, o emancipare a unității în detrimentul întregului, a detaliului în raport cu ansamblul. John Reed sugerează că această imagine de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
graficieni ca Gustave Moreau, Aubrey Beardsley, Fernand Khnopff, Bresdin, Charles Ricketts, Gustave Klimt, Félicien Rops, Jan Toroop etc. relevă însă absența unui model deplin funcțional în datele precizate de autor, poate cu excepția lui Aubrey Beardsley. O serie de texte, romanul decadent fiind un exponent al acestora, se prezintă adeseori ca largi tapiserii, pe care le desfășoară o écriture artiste. Arta portretului devine în aceste romane expresia unui narcisism care-și găsește în artă cel mai subtil debușeu, cea mai rafinată expresie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
chestionarea contractului mimetic și relevarea naturii spectrale a artei și a rolului de magician-sacerdot al artistului plastic. O altă afirmație importantă pentru felul în care John Reed construiește "stilul decadenței" constă în a situa în chiar centrul operei de artă decadente vacuitatea în relație cu excesul ornamental. Centrul în jurul căruia se desfășoară procesul de restaurare a sensului este cum constată criticul unul vid, adevăratul centru se reduce la tensiunea pe care o întrețin aceste fragmente dizlocate ale întregului, asamblarea lor reface
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
acopere golul sau dacă nu, cel puțin să-l mascheze. Centrul vid conduce deopotrivă la focalizarea sa maladiv-obsesională și aici avem un întreg scenariu al seducției mortifere -, dar și la dispersia ornamentală. John Reed realizează astfel o disociere între "arta decadentă" și o "artă a decadenței" pe baza unor separări similare: "Așa cum a fost literatură decadentă și o literatură a decadenței, poezie decadentă și poezie a decadenței, astfel există artă decadentă și o artă de decadenței"37. Arta decadenței ține de
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
focalizarea sa maladiv-obsesională și aici avem un întreg scenariu al seducției mortifere -, dar și la dispersia ornamentală. John Reed realizează astfel o disociere între "arta decadentă" și o "artă a decadenței" pe baza unor separări similare: "Așa cum a fost literatură decadentă și o literatură a decadenței, poezie decadentă și poezie a decadenței, astfel există artă decadentă și o artă de decadenței"37. Arta decadenței ține de prezența unor "subiecte decadente" precum orgiile romane, scene de cruzime și senzualitate, iar ca exemplu
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
întreg scenariu al seducției mortifere -, dar și la dispersia ornamentală. John Reed realizează astfel o disociere între "arta decadentă" și o "artă a decadenței" pe baza unor separări similare: "Așa cum a fost literatură decadentă și o literatură a decadenței, poezie decadentă și poezie a decadenței, astfel există artă decadentă și o artă de decadenței"37. Arta decadenței ține de prezența unor "subiecte decadente" precum orgiile romane, scene de cruzime și senzualitate, iar ca exemplu, Reed alege celebra pictură a lui Thomas
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]