1,307 matches
-
comparație. Din punctul de vedere al acordului cu substantivul, se pot distinge trei categorii: a) limba engleză cu adjectivul invariabil, b) limba neerlandeză și limbile nordice, care cunosc o declinare tare și una slabă și c) limba germană, cu trei declinări, tare, slabă și mixtă. Ca atare, în cazul englezei, adjectivul nu este supus acordului: a good man, a good woman, a good child, a good car, good boys. În limbile din a doua categorie, declinarea tare presupune existența a trei
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
c) limba germană, cu trei declinări, tare, slabă și mixtă. Ca atare, în cazul englezei, adjectivul nu este supus acordului: a good man, a good woman, a good child, a good car, good boys. În limbile din a doua categorie, declinarea tare presupune existența a trei forme, una pentru genul comun, una pentru neutru și una pentru plural. Astfel, în daneză, genul comun are desinența Ø, neutrul -(e)t și pluralul -e: stor dreng "băiat mare", stort hus "casă mare", store
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
băieți mari", iar, în norvegiană, situația este similară: fin bil "mașină frumoasă", fint hus "casă frumoasă", fine biler "mașini frumoase"; suedeza are însă la plural desinența -a: gen comun dyr [dü:r] "scump", gen neutru dyrt, plural dyra. În cazul declinării slabe, cînd substantivul este precedat de un articol hotărît sau de un adjectiv posesiv, forma de plural este aceeași pentru toate genurile, la singular și la plural: dan. den store dreng "băiatul mare", det store hus "casa mare", de store
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
wə fi:ts] "bicicleta (o bicicletă) nouă", grote kindern "copii mari", het mooie boek [ət mo:iə bu:k] "cartea frumoasă", dar enn mooi boek [e:n mo:i bu:k] "o carte frumoasă". În sfîrșit, limba germană, cu trei declinări ale adjectivului, cuprinde la cea tare flexiunea adjectivală în condițiile absenței unei alte determinări (m. schöner Tag "zi frumoasă", f. schöne Frau "femeie frumoasă", n. schönes Kind "copil frumos", pl. schöne Tage/Frauen/Kinder), și, de aceea, adjectivul determinant preia
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
unei alte determinări (m. schöner Tag "zi frumoasă", f. schöne Frau "femeie frumoasă", n. schönes Kind "copil frumos", pl. schöne Tage/Frauen/Kinder), și, de aceea, adjectivul determinant preia desinențele ce marchează cazul și se acordă în gen și număr. Declinarea slabă se manifestă atunci cînd adjectivul este precedat de articolul hotărît (sau de un adjectiv pronominal cu terminațiile acestui articol) purtător al unor mărci de caz, gen și număr, încît formele adjectivului au o relevanță mai redusă: der schöne Tag
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
die schöne Frau, das schöne Kind, pl. die schönen Tage/Frauen/Kindern. De data aceasta acordul în gen este aproape absent (doar la acuzativ singular masculin desinența este -en, deosebită de feminin și neutru unde este -e). În sfîrșit, la declinarea mixtă, adjectivul este precedat de articolul nehotărît, de kein sau de adjectivul posesiv (mein, dein, sein etc.) și manifestă variație de gen doar la nominativ și la acuzativ singular (nom. kein schöner Tag, keine schöne Frau, kein schönes Frau). Dacă
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
abstracte ale culturii și ale civilizației, iar uneori și în structurile sintactice, elaborate și complicate, pe care le-au adoptat limbile europene în perioada umanismului și barocului. Foarte multe dintre cuvintele care denumesc abstracțiuni în latină sînt substantive postverbale de declinarea a III-a imparasilabică cu terminația -(t)io / -(t)ionis (conditio condi-tionis, regio regionis etc.) și ele au fost introduse în mai mare sau în mai mică măsură în toate limbile literare europene, iar, prin influența limbilor literare asupra celor
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
caracteriza o limbă romanică prin analitism total și nici printr-o opoziție între substantiv și verb, deoarece și la substantiv sînt forme sintetice (pentru exprimarea genului și pluralului), și la verb sînt forme analitice, care nu existau în latină. Dacă declinarea latinească a dispărut aproape în totalitate, nu același lucru s-a întîmplat cu numărul, încît, dacă în latină forma casae poate fi de dativ sau de genitiv singular ori de nominativ și de vocativ plural, forma case din italiană este
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
familiei limbilor germanice, se poate constata aceeași tendință ca la limbile romanice, încît limbile germanice sînt mai analitice decît germanica comună, dar fiecare limbă reflectă în mod diferit raportul dintre analitic și sintetic. Islandeza a păstrat încă sistemul complet de declinare inițial cu patru cazuri distincte și, la fel, germana are și ea o flexiune nominală bogată, cu păstrarea celor patru cazuri din germanică. Celelalte limbi germanice însă exprimă relațiile cazuale cu ajutorul prepozițiilor, lipsindu-le, prin urmare, flexiunea cazuală, cu excepția genitivului
Comunicare culturală şi comunicare lingvistică în spaţiul european by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/920_a_2428]
-
în literatura veche românească, Editura Minerva, București, 1975, p. 154. 31 D. Cantemir, op. cit., p. 385. 32 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura română veche. Compendiu, Editura Ager, București, 2004, p. 381. 1 O aplicare (succintă), cel puțin la nivel de declinare a intențiilor, a conceptelor lui Foucault la domeniul istoriei literare poate fi găsită în lucrarea lui Constantin Pricop, Începuturile literaturii române. Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Ion Budai-Deleanu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011, pp. 9-10
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
în literatura veche românească, Editura Minerva, București, 1975, p. 154. 67 D. Cantemir, op. cit., p. 385. 68 Dan Horia Mazilu, Recitind literatura română veche. Compendiu, Editura Ager, București, 2004, p. 381. 69 O aplicare (succintă), cel puțin la nivel de declinare a intențiilor, a conceptelor lui Foucault la domeniul istoriei literare poate fi găsită în lucrarea lui Constantin Pricop, Începuturile literaturii române. Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir, Ion Budai-Deleanu, Editura Universității "Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011, p. 9-10
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]
-
totuși această tendință nu trebuie absolutizată, pentru că statele naționale rămân, în continuare, actorii principali în probleme de securitate, multe dintre acestea având caracter militar. Pe de o parte, securitatea militară menține specificitatea sa și are o certă prioritate, în raport cu alte declinări ale conceptului, iar pe de altă parte, trebuie luate în seamă în determinările politicii externe ale statelor, unde pot apărea noi concepte în acest domeniu. Realitatea demonstrează faptul că viața și bunăstarea statelor și a populațiilor sunt amenințate de războaie
Euroarmata şi apărarea României. Analiză de epistemologie constructivistă privind politica de securitate şi apărare comună a Uniunii Europene by Constantin Manolache [Corola-publishinghouse/Administrative/1432_a_2674]
-
învechite ale unor cuvinte (bine înțeles, boale, caete, câni, ceeace, coheziune, dealungul, de grabă, deasemenea, dela, eșirea, dealtfel, nevoe, obicinuiți, svonise, personagiu, caet, pentrucă, personagii, obicinuitele, proectile, sondagii, suggerat, șomeur, teroarei, trotoir, turburări, vecinic, vițios) și la formele învechite de declinare (adolescenții, barierii) sau de conjugare (ceteam, îngădue). În schimb, pentru a menține stilul autorului, s-a păstrat forma mai veche a unor cuvinte (judaism, ridicul), scrierea unor nume ori prenume (Niculae, Polichroniade), scrierea cu majuscule a numelor de popoare, a
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
de democratizare care să fi generat noile idées pentru noile règles. Un asemenea discurs reprezintă latura formală a discursului cu dublu standard privitor la sectorul prostituției. Acesta recunoaște legalitatea prostituției fără a stabili care sunt drepturile femeilor exploatate. Ca atare, declinarea oricărei responsabilități și refuzul de a acorda despăgubiri „femeilor de reconfortare” sunt atitudini corecte din punct de vedere logic pentru cineva care a adoptat acest tip de discurs. Cea de-a doua poziție este cea adoptată de mișcări și intelectuali
[Corola-publishinghouse/Administrative/1989_a_3314]
-
bine maxim - rău maxim. Regalitate B I N E Aristocrație Politeia Democrație R Ă U Oligarhie Tiranie În acest caz, dacă ne imaginăm posibilitatea ca o cetate să existe în forma politică maximală care este regalitatea și să execute o „declinare” pe verticală, parcurgând fiecare casus în parte, figura descrisă de aceasta va fi cea a unei decăderi continue până la tiranie. Faptul că binelui cel mic îi corespunde răul cel mic, nu înseamnă, după cum am arătat, că o cetate politeică se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
plasat deasupra umanității, iar credința în eroi creează oameni care confundă interesele societății cu propriile lor viziuni politice. A avea încredere în Watchmen ("Gardieni" trimitere străvezie la exponenții "Noii Drepte" anglo-saxone în deceniul al nouălea, Reagan și Thatcher), echivalează cu declinarea responsabilității asupra propriei vieți, deoarece acești lideri pot distruge lumea în efortul de păstrare a ei. Bradford Wright, op. cit., p. 275. Tehnicile postmoderne întrebuințate la realizarea seriei construiesc un "aparat multitextual care invită cititorul să confere propriul context narațiunii", el
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
însemnează foarte (Franz Bopp Gramatica critică abreviată a limbii sanscrite)89. Continuăm enumerarea argumentelor ofe rite de Amita Bhose pentru susținerea ideii că Eminescu dovedea cunoașterea temeinică a limbii sanscrite, avansând către nivelurile morfologic și lexical: 6. Eminescu stăpânea regulile declinării și pe cele ale conjugării; 7. poetul cunoștea unele deosebiri dintre sanscrita clasică și cea vedică, precum și dintre sanscrită și pracrită; 8. contabilizând cuvintele din cele trei caiete emi nesciene "o indicație despre cunoștințele lui Eminescu asupra vocabularului sanscrit" se
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
descrie aceste elemente drept "aspecte ale obiectului" care constituie împreună "un fascicul". Astfel ne putem da seama cel mai bine de ceea ce definește un sistem descriptiv; P. Hamon notează: Din punct de vedere formal, am putea defini descrierea drept o declinare sau o actualizare a unui cîmp lexical latent. Acest cîmp lexical [...] este centrat, în general, pe și printr-un pantonim, termen-pivot cu funcție sincretică, ce poate fi repetat în descriere, care poate fi localizat la începutul descrierii [...] sau introdus în
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cu funcție sincretică, ce poate fi repetat în descriere, care poate fi localizat la începutul descrierii [...] sau introdus în conținutul descrierii (1986, p. 6). Astfel, acest termen este un factor comun tuturor termenilor din descriere, este "pus deoparte pe durata declinării părților referentului descris" (1986, p. 8). Precum P. Hamon (1986), am spune chiar că el regizează nomenclatura lexicală (paradigma tuturor părților dintr-un întreg, fiecare parte putînd funcționa ca metonimie a ansamblului), precum și seria predicatelor afiliate, termen cu termen, fiecărui
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
dificultăți în înțelegerea acestui concept polisemantic, iar expresia este privită cu suspiciune și în lumea academică românească. Iată de ce considerăm necesară clarificarea și decriptarea tuturor sensurilor acestui barbarism științific, inevitabil și profitabil. Cuvântul latin curriculum este un substantiv neutru de declinarea a II-a. Prin urmare, se scrie și se citește cu accent pe penultima silabă, la nominativ, acuzativ și vocativ singular: curricólum. La genitiv singular ia forma curriculi (prin urmare, este greșit să-l folosim ca în expresia „componente ale
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
la vărsare în Siret: Albena, Bahna, Bobeica, Cascada, Corbu, Dumbrava, Grind, Lunca, Ostrov, Rediu, Salcia, Viișoara (se observă lesne că cele feminine apar cu articol definit proclitic) - Beciuri, Brazi, Ciungi, Cișmele, Coșere, Desculți, Funduri, Gropi, Iazurile, Nisipuri, Poduri ș.a. Cu privire la declinare, trebuie menționate două situații: a) genitivul cu articol proclitic (mai ales la masculine), dar și enclitic ; b) acuzativul cu prepoziție - cu, de, în, la, pe, spre. Iată exemple, selectiv, pentru situațiile menționate mai sus: Cotul lui Briceag, Balta Chilioaiei, Balta
LOCURI, NUME ŞI LEGENDE TOPONIMICE by ŞTEFAN EPURE () [Corola-publishinghouse/Science/1668_a_2940]
-
lingvistice, așa cum este abordată de Mireille Rosello în Declining the Stereotype, implică o atenție deosebită acordată caracteristicilor formale ale acestuia, dar și o perspectivă ușor diferită, mai ales în ceea ce privește funcția reprezentărilor stereotipale 548. În acest sens, Rosello introduce ideea de declinare a stereotipurilor în cadrul limbii, prin care propune, în primul rând, eliminarea caracterului dăunător al lor, caracter care ține de natura internă a acestor tipuri de reprezentări și care este cauzat în primul rând de funcția de simplificare a realității și
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
reprezentări și care este cauzat în primul rând de funcția de simplificare a realității și a proceselor de cunoaștere. De fapt, Mireille Rosello discută despre rolul pe care stereotipul îl are pentru individ atunci când acesta trebuie să proceseze realitatea, procesul declinării presupunând și conștientizarea rolului pe care acesta le au la nivel social întrucât, atunci când recurge la sau gândește în stereotipuri individul aprobă și legitimează conținutul lor. Din acest motiv, stereotipul devine o etichetă mentală și socială, un adevărat zid, așa cum
by CORINA DABA-BUZOIANU [Corola-publishinghouse/Science/1013_a_2521]
-
aximil): grafiază: arm'a de tăria. Interesează mai ales -a final din tăria, care notează un -ă, rimă, deci, pentru România, grafiat în F: ție, dulce România. (În mod cert fuge de rima interioară ție-Românie; trebuie văzut dacă refuză și declinarea numelui propriu având în vedere o România abstractă, Romània, ca o interdicție a cenzurii)". Sau, la poezia Înger și demon: Edițiile mai noi au Am armat pământul ista, în loc de am urmat (provine de la Petru Creția, care într-un studiu separat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
fascinație: pentru Rusia și "comunism". Când aveam vreo 12 ani, am cumpărat o carte ca să învăț singură limba rusă (am învățat alfabetul și am ajuns la lecția a treia, însă am renunțat pentru că nu am știut ce anume era o declinare). În liceu, atunci când ni s-a cerut să scriem o cuvântare, am scris despre pericolul comunist. Ca elevă în clasa a XII-a mi-am scris teza despre comunismul din Cuba. Acest interes nu avea vreo rădăcină în familia mea
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Administrative/882_a_2390]