2,754 matches
-
don’t cry-yi-yi. They don’t cry. Big girls, they don’t cry...yi Așteptând să răspundă cineva la sonerie, citi anunțul cu litere șterse, lipit de ușa de cristal. „O vorbă aruncată-n vânt poate să scufunde un vapor.“ Dedesubt era desenată o față, cu un deget lipit de buzele arse de soare. În lungul străzii, erau câțiva oameni care stăteau afară pe verandele din fața caselor, uitându-se la el și la motocicletă. Jaluzelele de pe partea cealaltă a străzii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mattie; domnul Watson, proprietarul liniștit, de culoare café au lait, era singura autoritate care dispunea de puținele mărfuri. — Chestia-i că n-am meserie, îi spunea Jones lui Watson. Stătea cocoțat pe un scaun de lemn și ținea picioarele îndoite dedesubt, ca niște clești de luat gheață, gata să ridice scaunul și să plece cu el sub ochii bătrâni ai domnului Watson. Să am și eu, bre, o calificare, n-aș mai șterge podelele unei curve bătrâne. Fii cuminte, răspunse vag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fruntea noastră vom purta aceasta, strigă Ignatius când se stinseră ultimele aplauze. Smulse cu un gest dramatic cearșaful din dreptul pelvisului și îl desfăcu. Printre pete galbene, cu litere mari de tipar, era scris cu cretă colorată roșie cuvântul ÎNAINTE. Dedesubt, caligrafiat migălos cu albastru, se putea citi: Cruciadă pentru Demnitatea Maură. — Mă-ntreb cine-o fi dormit pe zdreanță aia, spuse femeia îndârjită care se pricepea la imnuri religioase și urma să fie conducătoarea corului. Maică Doamne! Câțiva alți răsculați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
era parcată în curbă. Josh parcă vizavi. Se uită la casă. Și așteptă. Capitolul 13 Sicriul se înălță în lumina soarelui. Arăta la fel ca atunci când fusese îngropat, cu o săptămână în urmă, cu excepția bucăților de noroi care cădeau de dedesubt. — Totul e atât de înjositor, spuse Emily Weller. Stătea țeapănă lângă mormânt, însoțită de fiul ei, Tom, și de fiica ei, Rachel. Bineînțeles, Lisa nu era acolo. Ea era cauza pentru tot ce se întâmpla, dar nu se deranjase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ei de vizită. Nu avea mai mult de treizeci de ani. Avea corpul dur al unei gimnaste. Îl privea în ochi când vorbea și era foarte directă. Rick aruncă o privire pe cartea de vizită. Scria BDG, cu albastru, iar dedesubt, cu litere mici, numele ei și numărul de telefon. Nimic altceva. — BDG are birouri aici? — În multe orașe din lume. Și tu? — Eu lucrez în San Francisco, pentru moment. Înainte de asta, în Zürich. Rick îi ascultă accentul. Crezuse că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
din plastic special, căptușită cu izolație. În centru era un tub cu sânge. Marty scoase tubul. — Pe etichetă scrie: „De la laboratorul lui Robert A. Bellarmino“. Hei, nume mari, Henry. Desprinse eticheta și se uită atent la eticheta mai veche, de dedesubt. — Și aici ce e? Un număr? Parcă scrie F-102. Nu văd prea clar. — Cred că așa este. Marty se uită lung la prietenul lui. — OK, spune tot. Ce e cu asta? — Vreau ca tu să-mi spui mie, spuse Henry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
legănau la celălalt capăt al undițelor. În timp ce trecea printre ei, fiecare piatră de pavaj pe care călca se dovedea a fi desprinsă și, spre groaza ei, sub fiecare se căsca vidul. Curând și-a dat seama Înspăimântată că ce era dedesubt era și deasupra și că din cerul albastru ploua cu pietre de pavaj. De ficare dată când cădea o piatră din cer, dispărea o piatră din trotuarul de dedesubt. Dincolo de cer și dincolo de pământul de sub picioarele ei era același lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cu pietre de pavaj. De ficare dată când cădea o piatră din cer, dispărea o piatră din trotuarul de dedesubt. Dincolo de cer și dincolo de pământul de sub picioarele ei era același lucru: V-I-D. Pe măsură ce pietrele curgeau de deasupra, mărind gaura de dedesubt, Începu să intre În panică, temându-se să nu fie Înghițită de abisul flămând. „Opriți-vă!“ strigă pe când pietrele se rostogoleau sub picioarele ei. „Opriți-vă!“ le comandă mașinilor care se Îndreptau spre ea În viteză, care treceau peste ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
mărșăluit În tăcere spre living. Masa pliabilă era așezată de mult pentru micul dejun. În ciuda nemulțumirii ei, Asya nu s-a putut abține să nu observe că masa astfel Împodobită, se potrivea perfect, aproape pictural, cu covorul cărămiziu imens de dedesubt, ale cărui modele florale complicate străluceau pe marginea frumoasă de culoarea mărgeanului. Ca și covorul, masa de deasupra părea decorată. Erau așezate pe ea măsline negre, măsline verzi umplute cu gogoșari, brânză albă, cașcaval Împletit, brânză de capră, ouă fierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
degetelor sale care se plimbă pe tastatură În căutarea celui mai bun răspuns pentru Baron Baghdassarian. E aproape dimineață și, deși Armanoush nu a dormit Îndeajuns, se simte Înviorată de sentimentul de trimf pe care-l ai atunci când Învingi somnul. Dedesubt e camera bunicii Gülsüm. Poate că Într-adevăr fusese Ivan cel Groaznic Într-o viață anterioară, Însă asprimea ei nu e lipsită de motiv. Ca mulți alții pe care viața Îi umple de amărăciune, bunica are și ea povestea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
o miniatură otomană. Arăta ca o scenă dintr-un banchet, cu un acrobat ce mergea pe deasupra capetelor mesenilor pe o frânghie Întinsă de la un umăr la altul. O astfel de miniatură tradițională tatuată pe spatele unei femei moderne era surprinzătoare. Dedesubt era o frază În engleză: UN TATUAJ E UN MESAJ TRIMIS DE DINCOLO DE TIMP! Peste tot prin magazin erau vitrine În care erau expuse sute de modele de tatuaje și de bijuterii pentru piercing. Modelele de tatuaje erau reunite sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cont propriu, dacă avea nevoie de așa ceva. Zeliha a avut același vis de prea multe ori. Se vedea mergând pe o stradă sub o ploaie de pietre. Pe când pietrele de pavaj cădeau una câte una de sus, săpând o groapă dedesubt, adâncind-o tot mai mult, a Început să intre În panică, temându-se că o să i se-ntâmple același lucru, temându-se că o să fie Înghițită fără urmă de abisul flămând. „Opriți-vă!“ striga pe când pietrele continuau să se rostogolească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
cumva să cumpăr toate exemplarele de Paris-Match din sucursalele Casei Presei din Basses-Alpes și din Vaucluse? În coșmarele mele, Paris-Match publicase nu o obscură notiță, ci ditamai titlul cu majuscule anunțat pe copertă: „Franz Weyergraf publică Un tip oarecare“, iar dedesubt: „Scriitorul catolic ne destăinuie fantasmele sale“. Am explicat atașatei de presă că aveam să fiu confundat cu tatăl meu, sau că mai degrabă nu voiam ca tatăl meu să se vadă luat drept eu Însumi, iar ea m-a Întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
ușa de la intrare dată de perete și pași tropotind în urma ei. Nu se uită înapoi, dar știa că mai avea de urcat încă patru etaje. Pe neașteptate, însă, pașii care o urmăreau s-au oprit și o ușă fu trântită dedesubt. A dat un colț și și-a făcut drum printre rufe puse la uscat, care i se agățau de față și parcă o țineau pe loc. La etajul la care se afla toate ușile erau deschise, iar fețe palide și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Pervoiedov, ce spuneai despre descoperirile dumitale? ă Ah. Am înțeles. Da, da, desigur. Eu sunt un biet doctoraș. Dumneata ești ditamai investigatorul. Doctorul Pervoiedov dădu din cap cu mânie. Se deplasă de-a lungul mesei și deschise un sertar aflat dedesupt. Este adevărat, am descoperit ceva interesant, spuse el, scoțând un dosar din carton. Porfiri dădu din cap a încurajare. Uitându-se la notele sale, doctorul Pervoiedov continuă: ă Ei bine, să începem cu tipul cel mare. ă Boria. ă Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
rezervate martorilor și suspecților care așteptau o întrevedere cu magistratul investigator. Acesta se uita fix la Porfiri cu ochi disperați și rugători. Purta, legată larg, o cravată papion și un paltonul cu guler din vulpe argintie așezat peste umeri. Pe dedesubt avea un costum muștar cu o vestă asortată de culoarea smaraldului. În poală ținea o căciulă din blană de castor, peste care stăteau împăturate mănușile din piele de căprioară. Avea părul adunat în bucle strânse în jurul gulerului și părea prospăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
de tatăl lui Cipriano Algor, care și el primise același nume, și înlocuise un altul, foarte vechi, ca să nu spunem arhaic, care, privit de afară, semăna cu două trunchiuri de con suprapuse, cel de deasupra mai mic decât cel de dedesubt, și despre a cărui origine se știa tot atât de puțin. Pe vetustele lui temelii se ridicase cuptorul actual, unde s-au perpelit vasele din care Centrul n-a vrut să primească decât jumătate, iar, acum, deja răcit, așteaptă o nouă încărcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
urmă. În fund, pe înaltul perete gri care tăia drumul, se vedea un enorm afiș alb, dreptunghiular, unde, cu litere de un albastru strălucitor și intens, se citeau, dintr-o parte într-alta, cuvintele, TRĂIȚI ÎN SIGURANȚĂ, TRĂIȚI ÎN CENTRU. Dedesubt, în colțul din dreapta, se distingea o linie scurtă, doar două cuvinte, scrise cu negru, pe care ochii miopi ai lui Cipriano Algor nu reușeau să le descifreze de la distanță, și totuși ele nu merită mai puțină considerație ca mesajul scris
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
bărbia în palmele împreunate și desfăcute, nu privea casa nici olăria, nici câmpurile care se întindeau dincolo de șosea, nici acoperișurile satului la dreapta lui, se uita la pământul semănat cu minuscule fragmente de ceramică, la țărâna albicioasă și grunjoasă de dedesubt, la furnica rătăcită care ridica cu mandibulele puternice un spic de două ori mai mare decât ea, la forma unei pietre de unde pândea capul delicat al unei șopârle, ca de îndată să dispară. N-avea nici gânduri nici senzații, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
adusese pe labe din prima incursiune pe care se hotărâse s-o facă pe afară, profitând de înseninarea cerului. Apa nu va fi niciodată atât de multă încât să-i intre în cușcă, dar, pentru orice eventualitate, stăpânul a pus dedesubt patru cărămizi, transformând în palafită preistorică un actual și obișnuit refugiu canin. Era prins de această activitate când a sunat telefonul. A răspuns Marta, în prima clipă, auzind în receptor, Centrul la telefon, se gândi că era Marçal, crezu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
din nou. Nu intrasem niciodată până atunci în bălării. M-am decis să dau și eu o raită pe-acolo. Nu era foarte ușor să înaintezi. Bălăriile creșteau ca într-o boală. Se uscau în picioare, în timp ce altele, tinere, năvăleau dedesubt, amestecându-se, încâlcindu-se; trebuia să-mi fac loc mereu cu mâinile și cu picioarele și m-am umplut repede de zgârieturi. Înjuram de câte ori mă plezneau ierburile înalte peste ochi, dar îmi plăcea să mă simt ca un explorator; era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Totul Altceva. Și dacă automobilul o fi existând doar ca metaforă a creației? Dar nu trebuie să te limitezi la exterior sau la iluzia tabloului de bord, trebuie să știi să vezi ceea ce vede numai Arhitectul, ce anume se află dedesubt. Ceea ce e dedesubt e aidoma cu ce e deasupra. E arborele sefiroților“. „Nu mai spuneți“. „N-o spun eu. El se spune. Mai Întâi că arborele motor e un Arbore, cum spune Însuși cuvântul. Ei bine, adaugă motorul cu supape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dacă automobilul o fi existând doar ca metaforă a creației? Dar nu trebuie să te limitezi la exterior sau la iluzia tabloului de bord, trebuie să știi să vezi ceea ce vede numai Arhitectul, ce anume se află dedesubt. Ceea ce e dedesubt e aidoma cu ce e deasupra. E arborele sefiroților“. „Nu mai spuneți“. „N-o spun eu. El se spune. Mai Întâi că arborele motor e un Arbore, cum spune Însuși cuvântul. Ei bine, adaugă motorul cu supape din față, două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-l bine pe marmură până ce va fi devenit impalpabil. După ce faci asta, pune materia Într-un alambic de sticlă, distileaz-o În Balneum Mariae, deasupra unui cazan cu apă, pus În așa fel Încât să nu se apropie de apa de dedesubt cu două degete, ci să rămână suspendat În aer, și În același timp fă focul sub baie. Atunci, și numai atunci, deși materia argintului-viu nu atinge apa, dar găsindu-se În acest pântec cald și umed, se va transmuta În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
anatomic tumefiat străbătut de un păienjeniș de vene luminiscente, șerpuitoare și sclipitoare. „Dacă Kircher avea dreptate, mai multe cărări sunt În inima pământului decât la suprafața lui. Dacă ceva se petrece În natură, asta vine din căldura ce fumegă acolo, dedesubt...“ Eu mă gândeam la opera la negru, la pântecul Liei, la acel Ceva care Încerca să erupă din blândul ei vulcan. „...și dacă se petrece ceva În lumea oamenilor, asta se pune la cale acolo, dedesubt.“ „Așa zice părintele Kircher
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]