1,309 matches
-
să fi aflat ce se întâmplase la Kyoto. Hideyoshi rareori lipsea de la rondul său zilnic al taberei, cu o suită între cincizeci și o sută de ajutoare. Ocazional, pajii îi însoțeau suita. Duceau o umbrelă mare, cu coada lungă, și defilau cu stindardul viu colorat al comandantului. Soldații care asistau la această „paradă regală“ ridicau privirile și-și spuneau: „Trece Stăpânul nostru.“ În zilele când nu-l vedeau, aveau senzația că le lipsea ceva. Din mers, Hideyoshi privea soldații din stânga și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
noaptea, ori deloc, Alexandra! Hai s-o lăsăm mai bine pe altă dată. Altă dată când? Mai aveți timp de așteptat? Ștergătoarele încetaseră să scrâșnească poticnindu-se pe sticla acoperită de promoroacă, ci măturau de pe parbriz picuri rari de ploaie. Defilau de-a lungul străzii trunchiurile zgrunțuroase și ude ale salcâmilor. Cobora din mașină și străbătea scuarul scăldat în soare. Fusese o mare, mare greșeală că niciodată nu sărise șotronul împreună cu fetele. O greșeală de neiertat. Fustițele li se umflau de
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
fermentație, că membrele mi se metamorfozează în globuri inutile de cheag și că nu aș putea să mă mișc - nici dacă aș vrea. Profesorul se mișca prin compartiment cu o eficiență de temut. Pe când trecea prin fața mea, deschizătura șlițului îmi defilă prin fața ochilor. Era un singur șliț sau erau două? Se așeză și își desfăcu șireturile de la pantofi. Mă privea aproape întrebător - mi s-a părut, în momentul acela, că un al doilea inginer de sunet preluase studioul, pentru că vocea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
vagin în toată puterea cuvântului, un organ genital funcțional sau, dimpotrivă, un soi de imitație ciudată, ca un cartof în formă de penis. Margoulies simți că-l ia cu leșin. Așa era. Respiră adânc și prin față începură să-i defileze toate materialele din literatura de specialitate legate de anomaliile genitale. Dar se potoli în câteva secunde. Se liniști pentru că luase două decizii, decizii cu bătaie lungă, care, cel puțin după părerea sa, îl deosebeau de alți medici generaliști care s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
pe lângă un magazin cu articole sportive sau pe lângă vreun teren de sport sau va vedea un copil întorcându-se de la școală, cu echipamentul murdar în vreo sacoșă, nu va ceda. Alan își vedea dorința exact cum era: o regină decrepită, defilând îmbrăcată în presupusa ținută de gală a iubirii. Povestea aceasta tristă a lui Bull e doar o poveste obișnuită, nu vi se pare? Bietul Bull! Folosit și abandonat. Nimic nou sub soarele nostru emoțional. Creștem anticipând bolnăvicios iubirea, iubirea romantică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
urmărit mâna bronzată, cu pielea încrețită și străpunsă de perii negri și aspri. Am urmărit goana iugărelor rectangulare pe care se întinde orașul străin mie. În cele din urmă, semnele plate și luminile albe ale aeroportului au început să-mi defileze prin fața ochilor. — La ce oră pleci? m-a întrebat șoferul și eu i-am răspuns. Mințeam. Din câte îmi dădeam seama uitându-mă la ceas și la panglicile roșii de pe bilete - ambele avioane își luaseră deja zborul. Dar în expoziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
toți impostorii și infractorii lărgindu-și clanurile, acaparând putere sau pus pe jaf. Sublocotenentului din Crimeea luptelor pe viață și moarte nu-i trecea prin imaginație ce viață insuportabilă va trăi în România comunistă și postcomunistă. În ochii memoriei îi defilează castelele nobililor ruși, transformate în magazii, centre agricole, săli de dezmăț, etc, în care a fost și el, cu trupa, cantonat. Ei, vânătorii de munte, au cunoscut arșița stepei tătărești Nogai spre munții ce-și înălțau crestele Iaila pe cenușiul
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
el dori să nu apară titlurile acelea trufașe. Adlocutio cohortium Înconjurat de senatorii entuziaști - toți îl priveau cu drag, ca pe magnificul produs al alchimiilor lor politice -, noul imperator se îndreptă spre tribuna ridicată în Forum Romanum, unde urmau să defileze cohortele pretoriene, iar el avea să țină primul său discurs oficial, cuvintele rumegate în taină pe terasa bătută de vânt de la Misenum. În balustrada tribunei fuseseră înfipte ciocuri de bronz, rostra dintr-o bătălie navală câștigată cu trei secole în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
de mîine: supraoameni”. Textul exprimă - „în oglindă” - sensibilitatea estetico-ideologică a comentatorului, opțiunea sa pentru apropierea prozei de poezia lirică, refuzul „anecdoticului” tradițional, gustul decadent pentru „geniul melancolic” al modernității, sensibilitatea social(ist)ă pentru marginali și dezmoșteniți: „Vagabonzii și cerșetorii defilează, desenați cu o nemaipomenită îndrăzneală și poetizați, în decorul cel mai încîntător; cum zice Vogue: realism liric. Nenorocul, mizeria, lenea, vițiul, alcoolul, totul contribuie la sporirea mulțimei mizerabile și anonime, din care scriitorul își alege pe studentul sărac, pe negustorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
chestie aici pe care n-am lămurit-o, se băgă din nou în vorbă Călin Moraru. Trebuie să ne evaluăm efectivele din facultate, să știm pe cine contăm... Să nu ne trezim pe urmă că n-avem cu cine să defilăm la miting sau cu acuzația că ne-am erijat în lideri fără să ne consultăm cu nimeni... Mai sunt și grupurile lui Mihăescu, Grancea, Lizeanu, cu care trebuie să ne punem de acord... Pe Lizeanu l-am mirosit eu, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
mai primitivă formă a sa, este un recipient complex al Universului, o bucată policromă din pulberea de stele ce călătorește rătăcită prin cosmos, umplând zadarnic inertul bloc de vid cu care a fost blestemată închisoarea astrală în ceasul zidirii sale. Defila în fața miliardelor de suflete pecetluite cu stindardul pierzării, vindecând rănile reci pe care vacarmul surd, venit de nicăieri, le lăsa îngreunând existența a tot ceea ce voia a se numi viață în inima Universului. Eșuată acum pe o nouă planetă, forma
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
că programul avea să le permită să determine, printre miile de texte arhivate, pe cel din care proveneau, și lansă căutarea. Apoi Își Împinse scaunul pînă la biroul lui, Îndemnîndu-i să-l solicite dacă era nevoie. Pe ecran Începură să defileze cu viteză titluri de articole. Apoi imaginea se stabiliză asupra unuia dintre ele. Un articol În chenar, cam de vreo douăzeci de rînduri, intitulat: NECUNOSCUTA DIN MOLÈNE. „Descoperire macabră a corpului pe jumătate descompus al unei femei trasă de plasele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
redevenim o familie. În penumbra Încăperii mari, dar deloc Înalte din casa familiei Kermeur, luminată doar de zeci de lumînări, mobilele fuseseră Împinse de-a lungul pereților, iar cele două sicrie erau așezate pe niște capre de lemn improvizate. Localnicii defilau unul după altul, sub discreta supraveghere a lui Fersen și Morineau, și depuneau flori ca omagiu adus dispăruților. Arthus ținuse să se deplaseze și să vină să ia parte la durerea lui Jeanne, fidela lor menajeră. Se Înclină În fața ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
luate de prima cameră arătau un plan amplu al sitului, unde se vedeau foarte deslușit siluetele celor doi jandarmi de pază. Cealaltă avea În prim-plan menhirul pe care era săpat semnul meduzei. În partea de jos a fiecărui ecran, defilau În viteză cifrele care indicau ora captării imaginilor. Glasul lui Lucas Îi trăda exaltarea. - Gwenaëlle a șters-o de acasă după ora 20, manevra s-a petrecut probabil Între acel moment și ora 9 dimineața... - Ora 4, comentă Marie citind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
acasă după ora 20, manevra s-a petrecut probabil Între acel moment și ora 9 dimineața... - Ora 4, comentă Marie citind cifrele de pe ecran. Tot nimic... Privirile lor treceau necontenit de la un ecran la celălalt, nervozitatea creștea odată cu orele care defilau În ritm accelerat, fără ca ceva notabil să se ivească. - Ora 6, se face ziuă, o să vedem ce se Întîmplă, altfel nu e cu putință... Zbirii noștri sînt tot acolo de pază... ora 7... ora 8.... Dumnezeule! Marie strigă odată cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
întors, fac pariu că nici muniție pe țeavă n-au, prăpădiții naibii! Ce vă uitați așa de parcă n-ați ști despre ce-i vorba? Să nu-mi spuneți că nici pe Potăiță sau pe Copoi nu i ați văzut cum defilau mai adineaori prin Piață, dînd din colț în colț, întrebînd ce și cum în stînga și-n dreapta. Păi cum să-i fi văzut, că se întunecase deja, am sau nu dreptate? Și ca s o aflați și pe asta
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
se relaxeze puțin, lăsîndu-se și el ușor pe spate. Nu mai poate face omul un pas fără să dea peste voi, gîndește Roja cu voce tare, ce să-i faci, reia descurajat, pe ăștia îi avem, cu ăștia trebuie să defilăm, sîntem condamnați. De cînd ați urcat tot vorbiți de unul singur vrute și nevrute, îi atrage atenția taximetristul, de parcă ați fi un conspirator de mîna-ntîia. Dacă v-ar fi auzit cineva cu rea-voință, ați fi ajuns cît ai zice pește la pîrnaie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
dopului cu o răsucire fermă. În țara asta nu-ți mai rămîne decît să mori dacă n-ai de gînd să faci compromisuri, se gîndește, dînd pe gît o dușcă zdravănă. Prin fața ochilor închiși i se perindă diferite peisaje, îi defilează o sumedenie de personaje. I se pare că vizionează o piesă de teatru prost montată într-un decor jalnic. De ce se spune oare că răbdarea și tăcerea sînt virtuți, începe să se întrebe, a realizat ceva dacă pînă acum doar
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și am pornit-o pe coridoare, grăbit să rezolv cât mai repede formalitățile legate de sosirea mea și să mă lungesc pe un pat. Am rătăcit însă vreo oră fără să nimeresc birourile administrației, timp în care prin fața mea a defilat un șir nesfârșit de uși vopsite în alb murdar, identice. Întâlneam bătrâni, înfășurați în halatele lor vișinii și uzate, îi rugam să mă lămurească încotro s-o apuc, unii îmi arătau direcția cu mâna, alții nu-mi răspundeau, și eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Soare, eu eram Lună și străluceam pe cerul plin de stele pe care îl vedeam în spate. Tu ești Irin? veni o doamnă. Magdalena, spuse Angi. Am ținut neapărat să te cunosc. Zâmbii politicos , surprinsă, dar veselă. Jucam iar teatru. Defilam pe cer. Stelele mă priveau și trebuia să fiu frumoasă. Eu sunt sora lui Emilian, îmi întinse mâna. O strângere rece, nu și rigidă. Angi îmi puse pe umeri haina lui. Ce plăcere e să stai noaptea afară, sub cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
planând iscusit și gâdilând cu muștiucul buzele trecătorilor pe care îi îndrăgea cel mai mult, (- Na, țațo, la piculină. Sărută mumos piculina...) amuzîndu-se că fumează pipa păcii cu cei mai de treabă bucureșteni... Dedesubtul său, încolonate frumos, ca la manifestație, defilau arterele Ștefan cel Mare și Nicolae Titulescu. În stânga, Orașul Vechi, atâta cât mai era, cu alimentarele hârbuite rămase în pielea goală, cu cârciumioarele ponosite, să-ți pierzi clanța prin ele de n-aveai uitătura frumoasă, cu ulcioarele izmenite, cu asfalturile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
nu te-ai dus la Cenacliști, la Poeți? Genel ședea impasibil, blestemîndu-se să nu folosise prilejul de-a se afla deja între gargarîcurile și mîncarîcul saloanelor Mărului de Aur. Unde, de la o anumită oră, ospătarii, loviți de băutură, aduceau tuslamamele, defilând în genunchi. Lăutarii, cu contrabasuri și țambaluri, mai crăpate ca sicriele, pârțâiau din buze la cuvintele mai deocheate ale șlagărelor, unele maimuțărite direct în engleză. Zburdau, pe acolo, vrafuri de chelnerițe gâdilicioase și moi ca franzelele, de nechezau și-i
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ea (arz-o-ar focul!) era o trusă cu unghii umane!! Închipuiește-ți, pur și simplu. La cel mai propriu și dezgustător mod din lume, înăuntru erau expuse, ca la paradele militare, zeci de perechi de unghii umane, rânduite și parcă defilând, după formă, mărimi și culori, 33 de perechi de unghii, 2-3 perechi încă însîngerate. O nebunie. Să-l ia naiba de coleg al meu ori ce fel de demon zboară împrejur, dar parcă și inchiziția, din ce-am citit, era
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
pentru un Crăciun magic, fără stres!“ Răsfoiesc suplimentul cu neîncredere crescândă. Cum ar putea ceva care te scapă de stres să presupună caramelizarea unei hașme? Ne târâm În continuare spre vest, parcurgem șoseaua suspendată și trecem pe lângă casele roz-cărămizii care defilează ca o dantură știrbă kilometru după kilometru. Pe când trăiam Într-o astfel de casă, Crăciunul era Încă o treabă destul de simplă. Însemna un brad, un curcan dolofan, portocale Într-o plasă portocalie, poate niște curmale lipite Între ele Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Împlinim șapte ani de când suntem căsătoriți. În timp ce Rich Încuie ușile la parter, sar În pat și simulez că dorm profund ca să evit sexul de bun-venit. Stau Întinsă lângă el, cu ochii Închiși, un montaj alcătuit din vină, muncă, dorință, cumpărături defilează În spatele pleoapelor mele: pâine, prăjituri cu orez, zâmbetul lui Jack, conservă de ton, verificat nivelul de lichidități al fondurilor, suc de mere, chestii din cartofi Alphabeto (Întrebat Paula), calcule În Excel, cuvântul „sărut“ pronunțat cu accent american, castraveți, budincă În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]