28,239 matches
-
Vianu" (Cf. vol. 14, p. 545). Mai ăntins și mai complex se constituie capitolul bunelor raporturi ăntre cei doi abia după 1944. Că simpla paranteză menționez ignorarea lui Călinescu-prozatorul an "Artă prozatorilor români", nu neapărat dintr-o idee preconceputa, mai degrabă cu argumentul că un artist aflat la varsta de 40 de ani are an față anca o carieră iar romancierul Călinescu, după cele două cărți din 1933 și 1938 (despre ele Edgar Papu mi-a spus ca Vianu nu a
Dialogul epistolar Tudor Vianu - G. Călinescu by Henri Zalis () [Corola-journal/Journalistic/17430_a_18755]
-
Days. an ceea ce privește selecția de filme prezentate anul acesta, ea nu a mai urmărit - ca an cei anteriori, să sistematizeze - pe cicluri tematice sau an prim-planuri de creatori, tendințele din cinematografia britanică postbelică. A fost o selecție mai degrabă pragmatică, orientată spre producții de data recentă ("cea mai veche" fiind Pianul - 1993 - și cea mai nouă Wonderland (lansată an această primăvară an competiția oficială a Festivalului de la Cannes). an locul cantității s-au privilegiat filmele de certă valoare artistică
Toamnă cinefilă by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/17433_a_18758]
-
ni se pare însă faptul că lucrarea să, desi uzează de noțiuni și instrumente ce țin în mod cert de sfera de interes a postmodernismului (luciditate, pastișa, parodie, colaj, simulacru), totuși prin construcția ei foarte elaborată, aproape geometrica, capătă mai degrabă aspectul unui demers modernist, foarte serios și foarte documentat. Augustin Ioan analizează pe larg impactul ortodoxismului (cu alte cuvinte al discursului religios) și cel al realismului socialist (discursul politico-ideologic) asupra arhitecturii. Discuția nu este lipsită de interes, din moment ce în contextul
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
o vor face, dar clipele an care contemplă această posibilitate, ăn puterea nopții fierbinți de vară, șanț cumva eliberatoare. Visăndu-se criminale, cele două femei se visează implicit libere. Nu e nimic ridicol sau, dimpotrivă, cinic, ăn această ipostază, ci mai degrabă trist. Așa cum tristă, dar fără cuvinte, plină doar de subăntelesuri, este istoria copilului ănfiat, despre care nu aflăm de fapt mai nimic. El e victima care tace, tragedia e a lui, nu a Masenkăi. an finalul povestirii, a doua zi
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
Sub auspiciile unei asemenea "neutralizări" a neobișnuitului, ne lansăm an plin absurd urmuzian, conceput sub forma unei de altfel ănduiosătoare povești de dragoste nefericită ăntre sârmanul caras și aleasă inimii lui. Până la urmă, "Carasul ăndrăgostit" se dovedește a fi mai degrabă o ironie la adresa scriitorilor vremii lui Cehov, decât la adresa amorezilor. "Un duel", mai puțin cunoscută, poate, decat celebrul "Salon nr. 6", are șanse să constituie o adevarată revelație. Citind-o, am ajuns la concluzia că e foarte posibil ca povestirea
Un compendiu cehovian by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17436_a_18761]
-
Bătrânu, Gheorghe Berindei, Horia Bernea, Sorin Dumitrescu, Constantin Flondor, Marin Gherasim, Paul Gherasim, Ion Grigorescu, Ruxandra Grigorescu, Henry Mavrodin, Mihai Horea, Dan Mohanu, Adrian Pârvu, Horia Pastina, Mihai Sârbulescu, Mircea Tohătan, Aurel Vlad, Bogdan Vlădută și Vladimir Zamfirescu -, sînt mai degrabă exponenți decît individualități, mai curînd forme de maniferstare a unui spirit decît universuri ireductibile. Prin selecția lucrărilor, prin circuitul expozițional și prin panotarea propriu-zisă, mesajul acestei expoziții este atît de pregnant încît el se poate dispensa de o serie de
Transcendentă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17471_a_18796]
-
Celebra sintagma "poetul a coborât an stradă" cunoaște replică: "Post-scriptum:/ părți smulse și proiectate pe carosabil". Și acest accident rutier are loc după ce poetul a avut la ăndemână și altă opțiune (mai postmodernă), aceea de a rămâne lângă televizor ("mai degrabă zappeur"). "Teoria an versuri" ocupă foarte mult spațiu an poemele lui Mihai Ignat. Diverse probleme de filosofia limbajului sau de teoria literaturii cunosc răspunsuri poetice. Tocmai aceste mize non-poetice ai modelează discursul. Poemul "Klein" ăncepe cu o frază ruptă din
Klein c'est moi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17465_a_18790]
-
este un act nefiresc pentru că îți lipsește puterea de a te înțelege pe tine, de a fi în stare să treci de la dorința la ființă. Chiar dacă cunoști modul și mișcarea care ar putea exprimă frumosul "personal", efortul acesta exprimă mai degrabă durerea de a nu fi frumos tot timpul decât satisfacția clipei în care printr-o minune și prin efort ai dobândi virtutea asta. Astfel se întâmplă că aproape totdeauna față exprimă altceva decât dorești și numai grația unei clipe izolate
Despre fizionomie by Nicu Horodniceanu () [Corola-journal/Journalistic/17450_a_18775]
-
izbitor, în povestirile semnate de cei de mai sus, si categoric nu rezultat al unei simple coincidențe, un anumit simt tragic al lumii. Complet neașteptat, de asemenea. Nimic din optimismul contagios al surîsului american, nimic triumfalist și emancipator, ci mai degrabă un aer ușor ostenit, șovăielnic, trist. Nu poate fi o întîmplare faptul că eroii povestirilor apartinîndu-le celor mai importanți scriitori ai secolului (nu doar în America) parcurg experiențe tragice, sînt imigranți măcinați de neliniștea noului început, temători și adeseori sortiți
Cele mai frumoase povestiri ale veacului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17456_a_18781]
-
dea seama această presă, de care țara are mai mult ca oricând nevoie, că revenirea detașamentelor așa zicând de stânga, de fapt comuniste, ar periclita soarta României pentru multă vreme? Nimic nu e anca pierdut. Agitația forțelor neocomunsite pare mai degrabă, decât o strategică ănversunare an vederea preluării puterii, o precipitare isterica. Stă an puterea noului democratism românesc să reducă la tăcere această larma condamnată ireversibil de istorie. Posibilă ăntrebare mirata: ănapoi, al comunism? va găsi - săntem siguri - an anul 2000
Înapoi, la comunism? by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Journalistic/17479_a_18804]
-
săptămână granița națională, nu vede, din tren, nici o distincție ăntre cele două teritorii. "Atâta vreme cât granițele pot fi trecute, ele nu ne sperie", spune Camartin, și s-ar putea adăuga că, atâta vreme cât ele pot fi trecute, granițele nu separă, ci mai degrabă unesc. De-abia când se ănchide, hotarul desparte. Străinătatea e un concept relativ, ea presupune un punct de reper de genul graniței ănchise, si angrenează, ăn mentalul nostru, un ăntreg munte de stereotipii culturale. "Acolo unde granițele șanț ănchise, putem
Marginalitatea fericită by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17490_a_18815]
-
a format nouă paradigmă literară, neomodernă, a generației postbelice, o paradigmă a stilului ănalt, grav, ăn care până și jocul era luat an serios, avându-si riscurile lui. Categoria "ănaltului" și cea a "idealului de zbor" reluau și continuau mai degrabă pe orizontală, pieziș, categoria "absolutului", si pe cea a "esențelor" din paradigmă literară a deceniului patru, fără "metafizica transcendentala" a acesteia, interzisă an epoca și ănlocuită de artiști cu o transcendență a operei care se relevă numai an gestul sacru
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
deși a trimis o comunicare. Cum a fost ansa reflectat an presă acest seminar. Economistul Eugen Ovidiu Chirovici scrie an CURIERUL NAȚIONAL: "Tranziția românească, așa cum se reflectă an dezbaterile publice și cum sunt acestea percepute de omul simplu, pare mai degrabă un soi de piesă suprarealista, o ănjghebare cinematografică ce pune laolaltă cioburi și simboluri a caror semnificație - presupunând că există vreuna - rămâne ascunsă. Tranziția românească și-a construit clișeele ănainte anca să-și definească esențele.(...) an 1989, omul de rând
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17507_a_18832]
-
o părăsească. Și totuși, Irina Grigorescu s-a întors după 1990 la vechea Europa, la vechea universitate, la vechea limba cotidiană, păstrându-și însă că scriitoare condiția "amfibie", inclusiv lingvistică. Sfatul lui Eliade către exilați, de a-l imită mai degrabă pe Dante din epoca Ravennei, decât pe Ovidiu la Tomis, își găsește expresia în acest mic opus admirabil al Irinei Grigorescu printr-o exemplara ieșire din dilemă funciară a expatriatului, altfel spus într-o traducere "prin corespondență" a celor două
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
treia "Vizitator în Statele Unite". Există, fie și în simplă enunțare a acestor titluri, foarte limpede sugerată o anumita concepție de sine, felul în care Todorov se recomandă. Dar nu e vorba de o recomandare a sa că persoana, ci mai degrabă ca intelectual. Tzvetan Todorov, acesta pe care ni-l prezintă volumul, dacă îl privim că pe o carte de vizită, sau ca pe un buletin de identitate, nu ni se înfățișează așa cum o face, să zicem, Eva Hoffman, în cartea
Înrădăcinatul by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17525_a_18850]
-
o victimă, cum susține Nicolae Manolescu ("Spiritul critic este victima principala a schimbării de regim. Nici un alt concept sau noțiune, nici o altă categorie socială sau morală n-a suferit, într-o atît de mare măsură, de pe urma revoluției din 1989"). Mai degrabă este direct responsabil de propria-i dispariție. Dar, cum spiritul critic nu există în afara celor care îl reprezintă, această responsabilitate nu e una vagă, difuza, generală. Revine cuiva: persoane, grupuri, cercuri, chiar unor straturi determinate social și profesional. Revine, cu
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
una vagă, difuza, generală. Revine cuiva: persoane, grupuri, cercuri, chiar unor straturi determinate social și profesional. Revine, cu un termen deopotrivă uzat și deturnat, elitelor. Spiritul critic nu a disparut ca efect al tranziției, ci a fost abandonat sau, mai degrabă, deformat chiar de către cei prin care se exprima. Fără să se teamă că va fi taxat drept "nostalgic" al comunismului sau "alunecat spre stînga", Nicolae Manolescu nu ezită să afirme, în același editorial, ca "în comunism, cel puțin de la o
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
viziune crudă și plină de maliție, insistența pe detalii, diformități și orori. Din păcate, naratorul e mult prea condescendent cu sine. Se vede și că însemnările din lagăr au fost rescrise după 1944, cu o tendențiozitate supărătoare. Românul e mai degrabă un material brut, o colecție de biografii și întîmplări, gazetărește redactat (în pofida cîtorva pagini de poem, atît de dragi autorului lui Desculț) și dezlînat compozițional.
Un scriitor aproape uitat by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17529_a_18854]
-
ca atare. Poate pentru ultrareacționar să fi existat anumiți amatori, în timpul Primei Republici Franceze, dacă mai aveau timp. Căci în urmă cu două secole a fi antidemocrat era o opțiune politică larg răspîndită în Europa, atît de răspîndită, încît mai degrabă acuzația constă în a fi antimonarhist. Cît despre antidemocrații din Franța acelei vremi, aceștia nu se considerau insultați din pricina acestei acuzații, ci își făceau din ea un titlu de glorie. Redactorul-șef al Adevărului știe probabil că "insultele"enumerate de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17527_a_18852]
-
au făcut-o aproape, prin excepție, primul impuls a fost actualizarea. Rezultatul, un melanj nu prea fericit, în care spiritul dramatic și satiric al lui Mazilu a iesit cam sifonat. De aceea, am așteptat cu emoție această premieră sau mai degrabă cu teamă de a nu asista la o alunecare, periculoasă și defavorizanta pentru toată lumea, vulgara, catre actualitate și actualizare forțată. O dată în plus m-am bucurat, la sfîrșitul reprezentației că publicul cunoscător s-a reîntîlnit, regasind, spiritul autentic al lui
Don Juan a murit! Trăiască Don Juan! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17556_a_18881]
-
în fine, pe piață, un nou film românesc, Faimosul paparazzo. Într-un climat în care ducerea la bun sfîrșit a unui film ține de eroism, senzația criticului prezent la linia de sosire e aceea că autorii ar trebui întîmpinați mai degrabă cu flori și cu asistența medicală specializată, decît cu cronici! Florile i-ar reveni, în acest caz, în primul rînd lui Nicolae Mărgineanu, cineast de o nedezmințita seriozitate (aflat la al zecelea lungmetraj), un ardelean get-beget care s-a dovedit
Bietul paparazzo... by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17558_a_18883]
-
psihologului care găsește conexiuni interesante între întîmplări trecute și prezent, între atitudini de atunci și de-acum. Între nenumărate sugestii despre relația sensibilă, delicată și protectoare creată de Ea (așa o numește pînă la sfîrșitul volumului) cu o artă mai degrabă dictată de instinct decît învățată de undeva, autoarea aduce în prim-plan și un tulburător motiv al privirii. O privire a mamei și a copilului care închide în sine o lume numai de ei știuta, care se refuză lumii exterioare
Amintiri din vechiul Bucuresti by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/17555_a_18880]
-
preocupări comune. Pentru că, în fond, fiecare artist se reprezintă doar pe sine însuși, configurează lumi individualizate pînă la autism și nu transfera grupului nici una din obsesiile și din reveriile sale. Stela Lie decupează prin desen, într-o stilistica inconfundabila, mai degrabă afecte, stări de melancolie, vibrații lăuntrice ale unor universuri pierdute, decît obiecte, lucruri și forme cu un statut cert și cu o existență indiscutabila. Întoarcerea către atmosferă domestică, în care o evidență duioșie față de inocentă kitschului se întîlnește cu grația
Singurătatea artistului si stilistica solidaritătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17557_a_18882]
-
de turcolog a autorului ei vor trebui revizuite în lumina unui fapt nou: descoperirea manuscrisului original". În fond, operă nu a fost publicată niciodată în versiunea latină a autorului și "nici măcar în întregime", căci "Tindal nu a tradus, ci mai degrabă a prelucrat cartea lui Cantemir", manuscrisul acesteia rămânând necunoscut specialiștilor "timp de 250 de ani" (p. XLVII). Este adevărat că aceștia aveau cunoștință de copia lui G.S.Bayer(păstrată la Institutul de Stiinte Orientale din St.-Petersburg al Academiei de
O descoperire senzatională by G. Mihăilă () [Corola-journal/Journalistic/17520_a_18845]
-
manieră interesantă. Carrière le repovestește, pe toate, fără să le modifice, dar și fără să le reproducă. Că povestitor, isi îngăduie mici comentarii prefațatoare, extrem de scurte și de cele mai multe ori fără a enunța o opinie interesant de personală, ci mai degrabă cu un scop pur didactic, atrăgînd, de pildă, atenția asupra unor eventuale reluări de teme, motive, personaje, sau morale. Dar, tot el ne avertizează de la început, isi îngăduie și subtile, insesizabile schimbări, de accent, de nuanță. Povestitorul înflorește unde vrea
Povesti Pentru cei mari by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17542_a_18867]