1,194 matches
-
în poziție ideală pentru a anihila corpul prusac. Lucrurile nu stau însă așa: Soult este obișnuit să comande armate și nu are nici un fel de experiență în calitate de comandant de stat major. Astfel, el nu a trimis decât un călăreț cu depeșa către mareșalul marchiz de Grouchy, iar despre acest călăreț nu se știe nimic; un al doilea, un polonez, s-a rătăcit. Grouchy nu este deci în drum spre satul Placenoît, ci este încă în drum de la Gembloux către Wavre și
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
de ajutor trimis de Maiorul General la ora amiezii. Atunci când Soult îi spune Împăratului că a trimis un singur călăreț în timpul nopții, Napoleon se îngrozește: „Ah, Domnul Berthier ar fi trimis o sută!”. Chiar dacă nu a primit în timp util depeșele imperiale, totuși Grouchy a fost prevenit de mai multe ori de subalternii săi de necesitatea reluării comunicațiilor și mai cu seamă despre necesitatea de a merge pe câmpul de bătălie de la Mont Saint-Jean. Mareșalul a rămas totuși imperturbabil, hotărât să
Bătălia de la Waterloo () [Corola-website/Science/304379_a_305708]
-
începutul după-amiezii, trupele sale nu se găseau decât la 16 kilometri de locul de desfășurare a ostilităților. Aici, urmând la literă procedura militară austriacă, arhiducele Ioan a ordonat soldaților să se odihnească și să își gătească rațiile, trimițând totodată o depeșă fratelui său, în care îl asigura pe Carol că, odată cu sosirea artileriei, se va pune în marș și va ajunge la Leopolsdorf cel târziu la ora 17. Ceea ce Ioan de Austria nu știa era că, la acea oră, soarta bătăliei
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
asigura pe Carol că, odată cu sosirea artileriei, se va pune în marș și va ajunge la Leopolsdorf cel târziu la ora 17. Ceea ce Ioan de Austria nu știa era că, la acea oră, soarta bătăliei va fi deja cunoscută. Primind depeșa, Carol a înțeles acest lucru și, observând turnura evenimentelor, a ordonat o repliere generală în jurul orei 14:30. Armata trebuia să se retragă către Bisamberg, unde aștepta Corpul V al lui Reuss și către Wolkersdorf, în același timp făcând față
Bătălia de la Wagram () [Corola-website/Science/304378_a_305707]
-
în cotcă la țintă de cinci ori. La întâlnire au participat primarul Ploieștiului, domnul Scarlat Orăscu, oamenii de afaceri Max Șapira, D. Hariton, Gheorghe Cantacuzino, Constatin Negruzzi care au oferit mulțimii gratuit mâncare și băutură din belșug"" (Ziarul sportiv local „Depeșa Prahovei") Sâmbătă, 2 iunie 1912, la lăptăria Flora din București, Hans Herzog a decernat cupa din argint care îi poartă numele, câștigătoarei ediției de campionat 1911-1912: echipei A.C. United Ploiești.
United Ploiești () [Corola-website/Science/311354_a_312683]
-
a întors din țara Yam, printre altele, și cu un pigmeu i-a adresat o scrisoare, datată în anul al 4-lea al domniei sale, prin care îi solicită venirea la Memphis împreună cu pigmeul pentru a-l distra. Considerând primirea acestei depeșe o onoare, demnitarul a inclus textul ei în autobiografia sa. Un înalt demnitar, Pepinakht, „șeful trupei, cancelar și prieten unic al regelui“, a întreprins din ordinul lui Pepi al II-lea raiduri militare la sud de prima cataractă. În urma acestora
Pepi al II-lea Neferkare () [Corola-website/Science/312423_a_313752]
-
s-a folosit de telegrama regelui, denumită Depeșa de la Ems, ca model pentru o scurtă declarație de presă. Cu o formulare prescurtată și ascuțită de Bismarck, și cu alte modificări suferite în timpul traducerii efectuate de agenția franceză "Havas," așa-numita depeșă de la Ems a stârnit furia opiniei publice franceze. Publicul francez, încă rănit în orgoliu de înfrângerea de la Sadová, a cerut război. Napoleon al III-lea al Franței a dezvoltat o strategie similară cu cea a unchiului său, Napoleon Bonaparte: dezbină
Unificarea Germaniei () [Corola-website/Science/306173_a_307502]
-
propune amendamente el însuși prin Congres, el spera să prevină o a doua , care se temea că ar putea să anuleze compromisurile dificile din 1787 și să deschidă întreaga Constituție la reexaminare, riscând astfel dizolvarea noului guvern federal. Într-o depeșă adresată lui Jefferson, el spunea: „prietenii Constituției, unii din aprobarea anumitir modificări, alții dintr-un spirit de conciliere, sunt în general de acord că Sistemul ar trebui să fie revizuit. Dar ei doresc ca revizuirea să se limiteze la a
Bill of Rights () [Corola-website/Science/314056_a_315385]
-
face ca afirmațiile despre apariția lor pe malurile Nevei împreună cu norvegienii ca aliați să fie îndoielnică. Luând în calcul aceste fapte, într-o lucrare destinată publicului larg, s-a sugerat că expediția suedeză ar fi fost un rezultat indirect al depeșei papale din 1237 transmisă arhiepiscopului suedez din Uppsala. Scrisoarea cerea explicit o cruciadă, nu împotriva Novgorodului, ci împotriva tavastienilor din Finlanda, care ar fi pornit lupta împotriva bisericii. În postura sa dificilă, regele poate că nu ar fi fost dornic
Bătălia de pe Neva () [Corola-website/Science/322972_a_324301]
-
mare rafinament: "Fecioara în alb, Când vioarele tăcură, Moartea visurilor"; devine membru al Societății literare „Amicii literaturii și artei române”; 1901 - 1902 - scrie fragmente de critică literară în „România ilustrată”; 1901 - 1902 - studii sociologice, poeme în proză, articole politice în „Depeșa”. 1902 - publică volumul de poezii "Fecioara în alb" (cuprinde ciclurile „Fecioara în alb”, „Când vioarele tăcură”, „Moartea visurilor”) care va vedea lumina zilei la Tipografia Lucrătorilor Asociați Marinescu & Șerban din București; 1902 - secretar al Asociației Generale a Presei 1902 - Scrie
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
Narcis, în „România Jună”, II, nr. 215, 16 iulie 1900. "Pribeag," semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 219, 20 iulie 1900. "Dragostea", semnat Narcis, în „România Jună”, II, nr. 220, 21 iulie 1900. "Cele cari trec," semnat Trubadur, în „Depeșa”, I, nr. 7, 16 ianuarie 1901. "Magia primăverii", semnat Șt. Petică, în „România ilustrată”, I, nr. 6, mai 1901. "Literatură și scandal", semnat Șt. Petică, în „Dorobanțul”, I, nr. 1, 19 februarie 1902. "Întâia cunoștință," semnat S. în „Dorobanțul”, I
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
octombrie-noiembrie 1901. "Arta națională (I, II, III, IV)," I, nr. 4, 5, 7-8, 10, 1901, pp. 59-60, 68-69, 101-102, 123-124 "Poemă," II, nr. 1, decembrie 1901. România ilustrată, Anul II, 1902 "Metoda în istoria filozofiei", II, nr. 1, decembrie 1901. Depeșa, Anul I, 1901 "Înainte de reprezentație", semnat Trubadur, I, nr. 1, 10 ianuarie 1901. "Zăpadă și noroiu", semnat Trubadur, I, nr. 2, 11 ianuarie 1901. "Vânzătorii de ziare", semnat Trubadur, I, nr. 3, 12 ianuarie 1901. "Ultima scriere a lui Tolstoi
Ștefan Petică () [Corola-website/Science/297600_a_298929]
-
de obicei de femeile jurnaliste din vremea respectivă. Nemulțumită de aceste îndatoriri, a luat inițiativa de a călători în Mexico în calitate de corespondent. La doar 21 de ani, a stat acolo aproape jumătate de an, relatând despre viața și obiceiurile mexicanilor; depeșele ei au fost publicate ulterior sub formă de carte sub titlul "Șase luni în Mexic". Într-una din relatări, a protestat împotriva încarcerării unui ziarist local care criticase guvernul mexican, pe atunci condus dictatorial de Porfirio Díaz. Când au aflat
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
întâlnit cu Jules Verne la Amiens), Brindisi, Canalul Suez, Colombo (Ceylon), "Așezările Strâmtorilor" — Penang și Singapore, prin Hong Kong și Japonia. Dezvoltarea rețelelor eficiente de cablu submarin și de telegraf electric i-a permis lui Bly să transmită scurte relatări, dar depeșele mai lungi a trebuit să fie trimise prin poștă și ajungeau cu câteva săptămâni întârziere. Bly a călătorit cu vapoarele și pe calea ferată, ceea ce i-a produs probleme ocazionale, mai ales în porțiunea asiatică a drumului. În timpul acestor opriri
Nellie Bly () [Corola-website/Science/324126_a_325455]
-
regalist asupra Lancashire-ului, recrutând și întăriri între timp. El nu avea încredere în membrii consiliului de război al lui Carol și se temea să se îndepărteze atât de mult de rege. La 16 iunie, el a primit din partea regelui o depeșă cu vești rele. Consilierii regelui anulaseră politicile defensive ale lui Rupert, trimițând garnizoanele din Reading și Abingdon într-o ofensivă în vest. Aceasta lăsase Oxfordul expus unei amenințări din parte armatelor parlamentariste combinate conduse de earlul de Essex și de
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
ultima apărare făcută de „Whitecoats”, și 1.500 au căzut prizonieri, printre care și Charles Lucas și general-maiorul Henry Tillier. regaliștii și-au pierdut toate tunurile, multe sute de arme și mai multe stindarde căzând și ele în mâinile aliaților. Depeșa generalilor aliați, precum și alte surse parlamentariste, sugerează că din tabăra lor au murit 300 de soldați. Unul dintre cei răniți mortal din rândurile parlamentariștilor a fost fratele lui Sir Thomas Fairfax, Charles. Un altul a fost nepotul lui Cromwell, Valentine
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Marston Moor a fost o grea lovitură dată cauzei regaliste. Prințul Rupert fusese învins decisiv pentru prima oară în război și și-a pierdut reputația de invincibil. A fost grav afectat de înfrângere și a păstrat lângă el toată viața depeșa regelui. El a mai suferit o altă lovitură prin moartea în bătălie a câinelui său „Boye”, însoțitor constant în timpul campaniilor. Propaganda parlamentaristă a profitat de aceasta, scriind despre Boye ca și despre un familiar al Diavolului. În schimb, aici s-
Bătălia de la Marston Moor () [Corola-website/Science/322572_a_323901]
-
Într-o oră de la deschiderea sa, George C. Childress a propus o Declarație de Independență a Texaului, care a fost adoptată la 2 martie cu o largă majoritate. La 6 martie, la câteva ore după căzuse Alamo, a sosit ultima depeșă a lui Travis. Îngrijorarea sa era evidentă; delegatul Robert Potter a propus imediat ca convenția să se suspende și ca delegații să se alăturea armatei. Houston i-a convins pe delegați să rămână, și apoi a plecat să preia comanda
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
care fusese împărăteasa Austriei pentru 44 de ani. Elisabeta la Muzeul Figurilor de Ceară Franz Joseph a primit o telegramă în care a aflat de moartea soției sale. Prima sa teamă a fost că se sinucisese, dar la a treia depeșă s-a liniștit. Asta era marea problemă a împăratului: daca își luase viața sau nu. La autopsie s-a constatat că Sissi deși fusese înjunghiată mortal, mai putuse trăi datorită corsetului care oprise parțial hemoragia. Dacă arma crimei nu ar
Asasinarea lui Sissi. Povestea DRAMATICĂ a celei mai iubite dintre împărătese -File de istorie () [Corola-website/Journalistic/102312_a_103604]