1,794 matches
-
de vedere al unui spaniolism de ghid turistic (a disprețuit bunăoară patima tauromahică a concetățenilor săi, calificând-o drept stupidă, ceea ce e prin definiție un grav capăt de lezmajestate; a tăgăduit, cum am mai arătat, vocația umoristică a spaniolilor, a deplâns, ca pe un blestem, înclinația lor spre invidie și ură); drumul literar și l-a început cu un roman de-a dreptul autobiografic, dar meticulos elaborat timp de vreo zece ani: Pace în război, una din puținele cărți pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
erau o istorie a scriitorilor spanioli obscuri, adică a acelora care nu figurează în istoriile literare curente sau figurează doar sub o mențiune fugară datorită presupusei lipse de semnificație a operelor lor, corectând astfel injustiția vremurilor, injustiție pe care o deplângea atât de mult și de care se și temea în egală măsură, iar cealaltă operă a sa era chiar despre aceia ale căror opere s-au pierdut fără să ne rămână menționate decât numele lor și cel mult titlurile pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
ajuns acasă. Îi fusese atât de rău, că nici nu se dusese la serviciu, ceea ce mie mi-a convenit, pentru că era prea slăbită ca să fie sarcastică sau ca să mă tortureze cu o listă cronologică a greșelilor mele. —Biata Lisa, am deplâns-o eu. Trebuie că urăște lipsa de control asupra propriului corp cauzată de sarcină. — Oricum, era îmblânzită, nu s-a opus când i-am propus să mă mut înapoi. Nici măcar nu m-a întrebat cum de m-am ales cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
un ton rece, aproape nepăsător. În ce o privește, sentimentele pe care i le-a stârnit vestea aceasta sunt ambigue. Ca americancă și republicană, privește cu suspiciune orice gest de patronaj regal și, la fel ca majoritatea membrilor familiei, a deplâns hotărârea lui Henry de a schimba cetățenia americană pe cea britanică. Pe de altă parte, nu poate să nu fie mândră de ceea ce este, În mod evident, o excepțională recunoaștere publică a realizărilor cumnatului ei. Privind la chipurile interesate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În timpul plimbării pe lângă Porchester Square, În seara aceea blândă de mai, cu un an Înainte. Asigurat cu rezervele grase obținute din drepturile de dramatizare, nu va mai fi nevoit să se târguiască cu editorii pentru niște avansuri mizere sau să deplângă raritatea cititorilor cu suficient discernământ pentru a-i aprecia romanele. Din roadele pieselor sale cu succes comercial avea să Își cumpere spațiul și timpul necesare pentru a scrie literatură adevărată, fără a trebui să se mai gândească la vandabilitatea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
propriilor relații cu tinerii săi admiratori, dar numai până la un punct, cu mult Înainte ca ele să capete o natură prea pronunțat fizică. O Îmbrățișare sau o atingere Între prieteni, la venire sau la plecare, erau, bineînțeles, absolut naturale și deplângea prejudecata rigidă anglo-saxonă care se Împotrivea unor asemenea demonstrații de afecțiune - sau de dragoste, de ce să nu i se spună dragoste? - Între bărbați. Dar ceva mai ușor de scârbit din el refuza gândul contactului sexual apropiat, care presupunea goliciune, pipăieli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
a eșecului și pledând doar În favoarea ideii compensatorii de spectacol „virtual“, desfășurat În mintea cititorului, nutrise În taină speranța că cronicarii aveau să Îi țină partea față de producătorii care Întâi Îl Încurajaseră și pe urmă se Întorseseră Împotriva operei lui, deplângând faptul că iubitorii de teatru fuseseră privați de plăcerea de a urmări spectacolele și chiar cerându-le să Își Înnoiască eforturile de a le pune În scenă. Ce speranțe deșarte! Cronicile variaseră de la călduț la rece ca gheața, incapabile să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și apropriată de Oscar Wilde, ca titlu al uneia dintre cele mai reușite conferințe publice ale sale. George Du Maurier se numărase printre primii prieteni care Îi scriseseră, cu sensibilitatea și tactul care Îl caracterizau, după premiera la Guy Domville, deplângând purtarea galeriei și exprimându-și admirația pentru piesă, și Îi scrise din nou, exprimându-și sprijinul și simpatia, când aceasta fu scoasă prematur de pe afiș. Henry răspunse cu căldură la ambele scrisori, după care schimbară câteva cuvinte la un vernisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
veselă de respect față de valorile convenționale și de venerație față de cei mai bătrâni și mai buni decât ele. Aveau și ele biciclete și Îi Întovărășeau, pe el și pe MacAlpine, În expedițiile de explorare a drumurilor plate, nepavate ale comitatului. Deplângându-le accentul neglijent, american, Își asumă sarcina de a le corecta. O dată le auzi imitându-l - „Nu roche, Edith, ci ro-chi-e“, „Nu mda, ci da“ - și chicotind Împreună până la lacrimi. În prezența lui, Însă, se prefăceau afectate de critici - „Vai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Destinul, care Îi ucisese pe cei doi membri mai În vârstă ai familiei Bellingham și Îl trimitea val-vârtej pe fiu să se alăture goanei după aur din Klondike, doar pentru a-i oferi lui casa visată, a cărei inaccesibilitate o deplângea cu doar câteva zile mai devreme. Întorsătura unică pe care o luau lucrurile Îl Încânta, dar Îl și speria. Avu o premoniție vie a tuturor responsabilităților financiare și juridice, a problemelor și dificultăților pe care le atrăgea după sine cumpărarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
viitoarele evenimente de pe front. Ca veteran al Primului Război Mondial rămas cu un picior țeapăn, profesorul Littschwager lăuda, ce-i drept, „cromatica fantastică“ și, cum spunea el, „sugestivitatea abundentă“ a compunerilor mele, până și „extrem de îndrăznețele jocuri de cuvinte“ din ele, dar deplângea „îndeobște absența seriozității“ care, considera el, ar fi pe măsura „grelelor încercări ale destinului patriei noastre“. Fie că eram elev sau că-mi terminasem deja stagiul în Detașamentul de muncă al Reich-ului, totuna: am găsit romanul lui Erich Maria Remarque
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
am fost mutați în alt transport. Trebuie să fi fost noaptea de douăzeci și unu spre douăzeci și doi aprilie, căci sanitarii, un medic de campanie care ținea lista și cei cu răni ușoare, printre care mă număram și eu, încă mai deplângeau ceea ce fusese deplâns deja mai înainte, în apropierea bucătăriei de campanie: absența rațiilor aniversare cu care ne obișnuiserăm în toți anii de război. Nu erau țigări, nici conserve cu sardele, nici sticla de rachiu dublu rafinat la patru persoane. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în alt transport. Trebuie să fi fost noaptea de douăzeci și unu spre douăzeci și doi aprilie, căci sanitarii, un medic de campanie care ținea lista și cei cu răni ușoare, printre care mă număram și eu, încă mai deplângeau ceea ce fusese deplâns deja mai înainte, în apropierea bucătăriei de campanie: absența rațiilor aniversare cu care ne obișnuiserăm în toți anii de război. Nu erau țigări, nici conserve cu sardele, nici sticla de rachiu dublu rafinat la patru persoane. Și nici nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
a dat sfatul ca nu cumva să se considere ceva deosebit, eventual artist. Mai târziu, el mi-a povestit despre Breslau, pe când orașul era încă întreg, apoi până la urmă disputat în lupte grele și distrus. În acest timp, el îi deplângea mai puțin pe nenumărații morți care zăceau pe străzi și erau aruncați de comandouri de debarasare în gropi comune, ci mult mai mult faptul că nu putuse să ridice o piatră funerară pentru nici unul dintre cadavrele adunate-n mormane. Frații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Întoarcere, ea și Mario Bonfanti s-au exilat pe bancheta din spate a mașinii Rolls-Royce. Au lăsat-o pe Pumita În față, cu Ricardo, să desăvârșească reconcilierea inițiată În bezna sălii de cinematograf, pe care o savuraseră Împreună. Bonfanti a deplâns lipsa lui Anglada: poligraful compunea În seara aceea Istoria științifică a cinematografului și prefera să se inspire din inefabila sa memorie de artist, nepoluată de contactul direct cu spectacolul, Întotdeauna ambiguu și amăgitor. În seara aceea, În mahalaua Castellammare, orele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
patrușcinci biletu’, „nu fac nici cât o ceapă degerată; esențial pentru gustul rafinat este spațiul circulant dintre muluri și spărturi“. Critica, nevăzând dincolo de vârful nasului, n-a captat evoluția Înregistrată Între timp, care stătea mărturie, și s-a mărginit să deplângă lipsa frunzelor, fructelor și picioarelor. Rezultatele campaniei, pe care nu șovăi s-o calific drept imprudentă, nu s-au lăsat așteptate. Publicul, glumeț și credul la Început, a prins să acumuleze tensiuni și, toți ca unul, au pus foc expoziției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-mi rămână pregnant cât oi mai trăi. C-a depășit În oroare orice cartoforeli. Cotoiu Cachafaz ăl bătrân să Îndrăznise În prag la ogeacu meu după obiceiu lui Înveterat, iar don Capitano Îl descăpățânase cu forfecica dă unghi. Am deplâns, ba bine că nu, c-o mierlise, da m-am veselit la suflet că maidanezu tigrat trecea căcălău nevoie mare În meniu nopții. Da ce mai boambă! Nici nu băgase bine mâța la burdihan, că don Capitano a dat naibii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
e un mister rătăcitor Și lumea-i în săgeți de desuet Îmi spală sângele de somn Și-mi prea blestemă dorul de profet. II E un dor prea dus spre alte vieți Unde nici vântul nu se pleacă Să mai deplângă soarta unor ceți Ce nu ucide-n cel ce se îneacă. E un dor de lumea viețuită-n timp Cu suflete de stele și tenebre În care ani-lumină vor rămâne-n vid Și-un trup de aripi pe vertebre. Atunci
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
De Spain și fiul său, Edmund - au refuzat să facă orice comentarii. Scrisori de compasiune și omagii florale inundă Dream-a-Dreamland și casa din Hancock Park a lui Preston Exley. În tot statul California drapelele vor fi arborate În bernă. Hollywoodul deplînge pierderea unuia dintre coloșii artei cinematografice. Pe milioane de buze se citește Întrebarea „De ce?“ Preston Exley și Ray Dieterling erau niște giganți. Inez Soto a fost o fată plină de viață, dar ghinionistă, care a devenit ajutorul lor de Încredere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
Numai din acest motiv (în ciuda aluziilor răutăcioase făcute în anumite cercuri din presă) o publicăm atât de curând după evenimentele senzaționale care au trezit un viu interes al publicului față de familia Winshaw și faptele sale. Acest inters ar putea fi deplâns; dar să-l ignori cu totul ar fi o prostie. De aceeea mi-am luat libertatea de a include ca introducere la istoria lui Michael, o înșiruire completă și detaliată a oribileler crime săvârșite la Winshaw Towers în noaptea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
iată c-amândoi ne-am înșelat, Că viața nu a fost cum am fi vrut Acuma iar, o luăm de la-nceput... Îmi pare rău, nu pot plăti cu bani S-au dus din viață cei mai frumoși ani, Acum îmi deplâng viața de flăcău Cu capul așezat pe brațul tău... Sper în finalul vieții fericit, Sunt mulțumit că te-am reîntâlnit, Destinul mi-a surâs să regăsesc, Persoana ce-am iubit-o și-o iubesc...
NE-AM DESP?R?IT... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83836_a_85161]
-
Sfîntul Grigorie cel Mare, care conducea Biserica exact în acel veac, nu se putea resemna în fața acelor pericole care însoțeau obligatoriu această nouă etapă care se deschidea în Biserică; și nu înceta să se lamenteze în scrisorile sale și să deplîngă cumplitele împrejurări din vremurile sale, în care el trebuia să fie, în afară de Episcop, custodele și trezorierul Împăratului, "și sub culoarea conducerii ecleziastice, să fie purtat de valurile acestui veac, care adesea conduc la înec"64. Repetă această frază de mai
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
să servesc atîtor lucruri pămîntești, pe care nu-mi amintesc să le fi servit vreodată în viața laică. Am pierdut plăcerile înalte ale liniștii mele; și m-am prăbușit în interior, deși din afară pare că m-am înălțat. Mă deplîng pentru aceasta, căci sînt alungat dinaintea Creatorului meu. Fiindcă mă străduiam în fiecare zi să mă detașez de lume, să mă detașez de carne, să îndepărtez toate iluziile trupești ale ochilor minții și să văd cum se întrupează bucuriile cele
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
cuvînt de blestem împotriva unui act pe care l-a încheiat cu mare maturitate de gîndire Leon al X-lea și care a fost ascultat de urechile Părinților reuniți în Conciliu general 241. Dar cine ne va împiedica însă să deplîngem tristele împrejurări ale vremurilor care au făcut să pară că este vorba numai de un rău minor, atunci cînd s-a încheiat o convenție atît de oneroasă? Cine ne va opri lacrimile pentru aspra soartă a științei unui astfel de
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
vă încuiați averile în cufere, în vreme ce Biserica trebuie să cheltuiască bani pentru văduve, fecioare, călători, captivi, infirmi și schilozi și pentru alte persoane aflate în nevoie. Deci cum ar putea să acționeze altfel Biserica?"315 158. Acum, cine nu va deplînge această schimbare survenită în secolele de ruinări și de barbarii pe care le-a suferit Biserica, iar Clerul însuflețit cu un atît de mare spirit, cu atîta înălțare, libertate și caritate, a ajuns cu totul diferit de el însuși și
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]