9,951 matches
-
fi așteptat licorile râncede, distilate ale unui cadavru. Însă ochii lui Vaughan erau deschiși și vii, privindu-mă calmi așa cum își ținea el capul, lăsat pe spătarul scaunului. Am încercat să-i alung muștele de pe față, crezând că probabil îl deranjau, și-am văzut că și brațele și mâinile mele, la fel ca întregul habitaclu al mașinii, erau acoperite de insecte. Volanul și tabloul de bord forfoteau, înțesate de hoarda aceea retiniană. Ignorând mâna ridicată a lui Vaughan, am deschis portiera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
dornici să afle dacă într adevăr aceste alegeri au fost sau nu furate. BEC a dat explicații abracadabrante, din care am înțeles doar că a fost vorba de o eroare umană și că ar fi urmat să fie corectată cândva. Deranjat din marșul triumfal, PSD a reacționat furibund, acuzându-l pe Traian Băsescu că vrea să destabilizeze țara și că distruge imaginea României în lume. Imagine care altfel ar fi impecabilă, ca și cum acuzația de corupție la nivel înalt nu ar exista
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
zi la alta, dar de la un an de zile pesediste la altul... Prin urmare, puterea își face campanie electorală pe banii contribuabilului. Că asta împiedică economia să devină mai capitalistă, adică mai eficientă decât anul trecut, nu pare să-i deranjeze pe guvernanți și, mai grav, nici pe guvernați: sondajul CURS pe care îl publicăm arată că doar 31% dintre români sunt pentru închiderea întreprinderilor cu pierderi, în vreme ce 45% vor ca ele să fie subvenționate de guvern pentru a se păstra
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
fost scufundată după 1990, ca de altfel și înainte de Revoluție, în sărăcie, demagogie și individualism sălbatic. S-a acreditat ideea atât de „profundă” că „numai proștii rămân săraci” sau „dacă n-ai bani miroși a prost”. Cu alte cuvinte, nu deranja pe nimeni care s-a „descurcat” să vadă și pe altul făcând la fel. Hoția a fost ridicată la rang de cinste. Se fura și în timpul comunismului dar nu atât de mult și în scop vădit de îmbogățire. În general
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
între cei ce deleagă puterea și cei ce o exercită. Realitatea a dovedit că alegătorii au fost mai educabili decât aleșii, iar după 1996, am avut surpriza să descoperim că, ajunși la putere, chiar cei pe care îi sprijinisem erau deranjați de radicalitatea oamenilor și-a ideilor în numele cărora ajunseseră acolo. [...] De câștigat, n-am câștigat decât un anumit sentiment al datoriei împlinite. De pierdut, am pierdut imens: timpul, liniștea, faptul că am devenit țintă vie a atacurilor tuturor celor pe
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
și-a ideilor în numele cărora ajunseseră acolo. [...] De câștigat, n-am câștigat decât un anumit sentiment al datoriei împlinite. De pierdut, am pierdut imens: timpul, liniștea, faptul că am devenit țintă vie a atacurilor tuturor celor pe care i-am deranjat din ticăloșii, din minciună sau numai din somn, faptul că am fost insultată, maculată, amestecată, confundată cu oameni cărora nu le semănam, pentru că ei aveau interese - în timp, ce eu aveam credințe și idei.” În continuare, se preciza: „Memorialul Victimelor
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
lui arhaice și primitive adresate și inoculate proletariatului a mărit considerabil decalajul dintre România și Occident (cu cel puțin 50 de ani, cum spun unii). Despre modul nostru de viață vorbea și dl. Nicolae Manolescu în cartea sa: „Ce mă deranjează cel mai tare acum în România nu e nici măcar faptul că reforma merge greu. Înțeleg asta. O țară etatizată în proporție de nouăzeci și nouă la sută nu poate deveni privată peste noapte, să înceapă să meargă motorul interesului. Dar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
Fusese jumătate de școală acolo, inclusiv Bogdan, prietenul ei, sau mai curând băiatul de care era îndrăgostită și care o sărutase cu câteva zile în urmă, la altă petrecere, apoi nu mai dăduse nici un semn de viață. Asta nu o deranjase; își imaginase că îi era rușine sau că nu era sigur ce simte pentru ea. Mai bine zis, își imaginase că și el o iubește, dar nu știe cum să îi spună. Se dusese așadar la petrecerea din acea seară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
avea sprâncene subțiri, arcuite cam la fel ca buzele. - Dă-ți jos tricoul. - Ok. O pauză. - Gata. - Privește-ți sânii. Cum sunt? - Mari, zise. Frumoși, au pielea fină. Îmi plac. - Dă-ți jos sutienul. - L-am dat deja. - Ok. Te deranjează ce faci? - Nu, de-aia sunt aici, în eter... - Foarte bine. Ascultă: linge-ți un deget și atinge-ți un sfârc cu el. Închipuie-ți că mă uit la tine. - Ok. - Îți place? - Da... - Poți să-ți lingi sânii? - Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în diverse cotloane ale casei persoane cunoscute și uneori și necunoscute care se sărută sau chiar mai mult de-atât - și le explicăm că există cinci dormitoare nefolosite în care se pot retrage la nevoie. Pe părinții mei nu-i deranjează prietenii noștri, ba dimpotrivă. Sunt scriitori și le place să se înconjoare cu tot felul de lume și tineret. Dar să mă întorc la Lynn. Carl nu o mințise. Chiar îmi plăcea de ea, mă atrăgea, și nu doar o dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
în jos înspre bucătărie. - Ce te frământă? am întrebat-o cu o voce care se voia șăgalnică. - Nimic, îmi făceam lecțiile la Fred în cameră și m-am cam plictisit, iar altcineva nu mai este în casă și... te-am deranjat? - Nu, dimpotrivă. Fred unde este? - La baschet, cred. Am intrat în bucătărie și eu am început să cotrobăi aiurea prin frigider. - Leonard? a zis. - Da? Se înroșise la față, semn că urma să-mi zică ceva penibil. Nu știam încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
două filmulețe, în figurație... - Aha. - Da... Șoferul tăcu și se concentră întrucâtva la trafic. Intraserăm în oraș, sau așa mi se părea, deși mergeam în continuare cu o viteză vădit neregulamentară. Tăceam și eu și mă uitam pe geam. - Vă deranjează dacă pun muzică? a întrebat. - Nu, deloc. Pescui din torpedou o casetă și o înfipse în casetofon. Billy Idol, un Best Of. - Billy Idol, am zis. - Îl știți? - Da, sigur, îmi place chiar. Avea două albume foarte bune, Whiplash Smile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
deschis, spre mirarea mea, un domn îngrijit, în aparență simpatic și deschis la minte, deși cam blazat, după cum trăda inscripția de pe ușă. - Bună ziua, mi-a zis zâmbind. Cu ce te pot ajuta? - Bună ziua, domnule profesor Popescu. Mă scuzați că vă deranjez... - Nu face nimic... - Dar am venit aici pentru că azi, întâmplător, l-am observat pe fiul dumneavoastră chinuind o pisică și mă gândeam că poate ați putea fi atât de drăguț încât să-i explicați că acest comportament este, din păcate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ani, când la ora de sport își dădu seama că majoritatea băieților privesc pe furiș la sânii ei. Ce-i drept, erau mari pentru vârsta ei, și ea purta un tricou alb care-i punea în evidență. Faptul n-o deranja, dimpotrivă, se simțea flatată, iar băieții nu spuneau nimic și nici nu făceau mișto, fiindu-le și lor clar că dacă ea și-ar pune un tricou negru, ora de sport ar avea mult mai puțin farmec. Angelica începu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cuvânt pe care i-l adresa. Odată ajunși, se așeză pe o canapea, băiatul puse muzica, îi oferi o limonadă apoi se așeză lângă ea. O sărută umed și nepriceput - dar cum nici ea nu era o expertă, nu o deranja - și spre plăcerea ei o mângâie pe piciorul expus vederii și atingerii de o rochie emoționant de scurtă. Dar nu asta o interesa. Mângâindu-i și ea piciorul, Angelica descoperi o umflătură tare și de care el părea jenat. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
Bla-bla-bla-ul vostru, taifasul ăsta de apus de soare mă scoate din sărite și din acest motiv nu am trecut pe-aici în ultima vreme. Mi-era jenă să adorm cu capul pe masă, mă gândeam că v-aș fi putut deranja aberațiile cu tunătoru-mi sforăit. Dar voi, dragă maestre, se pare că nu puteți trăi fără mine. Mă mir de ce, neaducând niciodată o cât de cât cumsecade contribuție prea-stelarelor voastre dialoguri. Nu, nu-mi amintesc să fi zis vreodată ceva aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
scena cu un zâmbet delicat și un dezinteres prost mascat. - Jucați golf? mă întrebă. - Da. - Se vede. Ce lovitură! Superbă! Ne așezarăm în jurul coșului cu tartine, îl rugai să se servească și luă una cu dulceață de vișine. Nu mă deranja, mai aveam încă două. - Unde rămăseserăți? întrebai. - Patinoarul, zise, ștergându-și buza de jos cu un șervetel. - Ah da, îmi amintii. Patinoarul. Da, gheața o vom importa din Groenlanda. Între cei doi mesteceni de-acolo va fi poșta, mai sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ce te-nconjoară să se acopere de o ceață indistinctă. Mai bine închide ușa; dincolo, televizorul funcționează tot timpul. Spune imediat celorlalți: „Nu vreau să mă uit la televizor!“ Dacă nu te aud, ridică vocea: „Citesc! Nu vreau să fiu deranjat!“ Poate nu te-au auzit de atâta zgomot; vorbește mai tare, strigă: „Încep să citesc noul roman al lui Italo Calvino!“ Sau, dacă nu vrei, nu le spune nimic; să sperăm că te lasă în pace. Așază-te în poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
preferat să te vezi mai întâi altundeva cu Ludmila, poate chiar să mergi s-o iei de-acasă și s-o însoțești la Universitate. I-ai propus asta, la telefon, dar ea a spus nu, nu e nevoie să te deranjezi, la acea oră avea să fie deja în acea parte a orașului cu alte treburi. Ai insistat, spunând că nu ai simț practic, că te temi să nu te pierzi în labirinturile Universității; nu ar fi mai bine să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
motoare și piese de schimb“. Nici n-o să-i poată spune: „Nu mi-ar plăcea să locuiesc atât de aproape de un cimitir vechi“. Mai curând ar putea pune problema la modul: „Ai o casă minunată, cu multe camere. Nu mă deranjează deloc motoarele, dar trebuie să recunoști că Zebra Drive este mai aproape de centrul orașului.“ Așa va trebui să atace problema. Deja își făcuse socoteala cum să-l instaleze pe domnul J.L.B. Matekoni în casa ei din Zebra Drive. Nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
treisprezece ani, credea ea - să ridice o cutie goală pe care o aruncase pe jos, la mall. Se uitase la ea nedumerit, apoi îi râsese în față și-i răspunsese că n-are decât s-o ridice ea dacă o deranjează, fiindcă el n-are de gând s-o facă. Fusese atât de uimită de nerușinarea lui încât nu-i venise pe moment o replică potrivită, iar el se îndepărtase sfidător, lăsând-o fără grai. Pe vremuri, o femeie pe loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
ducându-și mâna streașină la ochi. Cine sunteți? Nu vă văd. — Sunt Mma Tsbago. Mă cunoașteți. Am venit cu o străină. Stăpâna casei începu să râdă. — Am crezut că-i altcineva și m-am schimbat repede. Nu trebuia să mă deranjez. Le făcu semn să intre și ele traversară curtea s-o întâlnească. — Nu prea mai văd bine, le explică Mma Potsane. Mă lasă vederea pe zi ce trece. De-asta nu mi-am dat seama cine ești. Își dădură mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
angajatorilor ca să-și sune iubiții în locuri îndepărtate ca Maun sau Orapa. Mma Makutsi vorbi în șoaptă, iar Mma Ramotswe nu auzi nimic. — E acasă Rra Ranta, vă rog? — E la servici’, Mma. Sunt menajera. — Vă cer scuze că vă deranjez, Mma. Trebuie să-l sun la serviciu. Îmi puteți spune unde lucrează? — La universitate. Se duce acolo în fiecare zi. — Aha. Și ce număr are acolo? Își notă pe o bucată de hârtie, îi mulțumi menajerei și puse receptorul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de pe Tlokweng Road și, în final, în ultimul minut al zborului, deasupra caselor împrăștiate în savană, în apropierea pistei de aterizare. Într-una din acestea, o fetiță se uita pe fereastră. Se trezise de vreo oră, fiindcă somnul îi fusese deranjat și hotărâse să se scoale din pat și să se uite pe fereastră. Scaunul cu rotile era lângă pat și fusese capabilă să se așeze în el fără ajutor. Apoi, împingându-se singură spre fereastra deschisă, stătu acolo și privi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
Curate. Măcelăria merge destul de bine, dar n-am bani mulți puși deoparte. Și asta din cauza soției mele. E o femeie în pas cu moda, căreia îi plac hainele elegante și căreia nu-i place să ridice un deget. Nu mă deranjează că nu muncește, dar mă întristează faptul că aruncă banii cu ghiotura pe coafuri și pe rochii noi, comandate la croitorul indian. Eu nu sunt un tip elegant, dar ea este foarte dichisită. Mulți ani după ce ne-am căsătorit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]