4,161 matches
-
vorbă cu Tudor. Sunt... brute, și, probabil cu un impact mai puternic decât lucrarea pe care o parcurg. Cei doi s-au despărțit printr-o strângere de mână. În numai câteva ore aveau să se reîntâlnească pentru a începe să descifreze misterul creat în jurul morții artistului. Soarele alungase un pâlc de nori și începuse să se răsfețe peste oraș. În scurt timp se arătă curcubeul ca o pleiadă de mulțumire adusă nuanțelor pe care pictorul le luase cu el în pământ
PROMISIUNEA DE JOI (V) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 779 din 17 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351918_a_353247]
-
ca și în lagăr, la orice colț, fiindcă războiul nu se terminase încă. Un timp devine prizonier în propria sa casă, sfâșiat de amintiri, dar și la cheremul unei ocupante abuzive a locuinței, o „țigancă” cam bizară și greu de descifrat, ființă ce emană un farmec misterios, balansând între bunăvoință, amenințare sau compasiune, dar și o posibilă trădare, totuși un personaj fascinant, complex și bine racordat realităților cotidiene ale vremii. Consider că autoarea a scris aceste pagini, cam așa cum se scriu
MADELEINE DAVIDSON, UN MAGICIAN AL CUVÂNTULUI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 782 din 20 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352018_a_353347]
-
Aici însă vedem un Eminescu lânga Veronica și Vlahuță distrus de boală, tras la față cu o mare mustață în strachină, pe cap cu o pălărie cu pamblică într- un costum alb. Cred că Eminescu-omul, viața lui, e greu de descifrat după 165 de ani. Mai bine să lăsăm mărturiile contemporanilor care l-au cunoscut să vorbească. Deși mărturiile lor au pus preț mai mult pe cancanuri, scoțând în relief partea exotică a vieții lui. El nu a apărut pe un
EMINESCU LA A 165-A ANIVERSARE DE LA NAŞTERE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352230_a_353559]
-
hârtie Pe curat, Scriu pe cord înalt, Scriu în minte Puls și cuvinte, Diafragmă inimii Scrie și ea prin fotocopiere, O pun direct pe calandru Și îi dau bun de tipar, Sufletul diafan scrie și el, Nu înțelege nimeni, Cercetătorii descifrează, El delirează, Sângele scrie Cu globule roșii Și șterge cu globule albe, Se coagulează În jurul poemului, Îl îmbracă în cald Ca un cocon Fluturele sanguin, Sânge cu aripi Zburând prin vene, El scrie zburând Cu bătăi, Tăcerile din piept Scriu
MARIN MIHAI : POETUL MARIUS TUCĂ SE TRANSFORMA IN CARTE DE POEZIE !-´´ AM SA TE IUBESC PANA LA SFARSITUL LUMII ´´ de MIHAI MARIN în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352314_a_353643]
-
singur, doar el și gândurile sale. Cugetă: “Când voi fi liniștit, voi scrie un vers / În care veți vedea că sunt părăsit - “ (Epitaf, 1965:152), manifestare firească a celui supus să trăiască la marginea dintre dimensiuni, pentru că el caută să descifreze ștersul și să-i dea un nou sens. În concluzie, se pare că în poezia Pe deal, George Bacovia își manifestă regretul că poate trăi în noapte precum umbrele, urmărindu-le câteodată jocurile lor macabre: “De-aceea, / Cu un zâmbet
ANAMNEZA, SENTIMENT AL RETRĂIRILOR ÎN VOLUMUL BACOVIAN CU VOI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352472_a_353801]
-
interogațiilor lipsite de răspuns. Descoperim, așadar, că modelul sculptorului a fost mai misterios decât am fi crezut (decât au bănuit toți cei care l-au știut). A fost nevoie de esențializarea, prin artă, a persoanei, în integralitatea ei, ca să o descifrăm astăzi, post-mortem. Putem presupune că axa lăuntricității lui G. I. Tohăneanu era angoasa, generată de frisonul neantului, de confruntarea dilematică între conștiința “ființei întru moarte” (Heidegger) și nădejdea (neconvinsă) în ceea ce am numit, cândva, “ființa întru mântuire”. Astfel se conturează
UN MARE SCULPTOR AL PERSOANEI UMANE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350597_a_351926]
-
stingă dar nu s-a stins niciodată Chiar dacă pe dinăuntru întunericul pândea. Straturi de lumină și gânduri suprapuse, Radiografie a două extreme cunoscute de noi, Cuvânt mov arzând în interiorul frazei Cum picături de lumină devin în piepturi ploi. Dar sufletul descifrat de rază prin morile de vorbe Ne mai rămâne clarificând relațiile dintre divinitate Și omul care rătăcește între carnea luminii și scheletul de întuneric Într-o vreme când nu ne mai regăsim în societate. Eu invoc lumina îmblânzind întunericul din
ÎNTUNERICUL DIN SÂMBURELE LUMINII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 338 din 04 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351380_a_352709]
-
atunci, Bacovia realizează trebuința gândirii de sine („Note de toamnă”, 1965:115). Omul-poet se înspăimântă de negrul morții, în orice loc s-ar afla pe pământ: Odaia mea mă înspăimântă / Cu brâie negre zugrăvită („Singur”, 1965:92) și caută să descifreze, parcă cu teamă, sunetele toamnei răzlețite, pe care o aude, numai el, cum: În mii de fluiere cântă („Singur”, 1965:92). Fluierele sunt sufletele șicanate de existențele perturbatoare ale timpului teluric, energii care au fost și care au rămas razante
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
timp, pentru ca în poezia „Frig” să se descrie astfel: Sunt mai urât, sunt supt, / Frigul începe sticla s-o asude. Bacovia va rămâne în continuare un poet al transmiterilor, al mesajelor codificate, pe care cu greu exegeții încearcă să le descifreze. Când toate aceste trimiteri, care fac totul dând valoare creației bacoviene, vor fi deslușite, timpul se va fi scurs de mult. Poetul a întregit scopul anume al misterelor și a dat zorile pe întunericul în care lumea se zbătea din
FUNERAR ŞI SENS AL REGRETELOR ÎN SCÂNTEILE GALBENE BACOVIENE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 694 din 24 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351343_a_352672]
-
Mai păstrez și astăzi în memorie viu,/ Țipătul zăpezilor puse din noi". Obsedat de himera profunzimii, de rădăcinile arhetipale ale ființei, poetul desfide existența amorfă și derizorie, sondând mereu misterul ancestral și idealul clasic al iubirii, răstălmăcind aparențele pentru a descifra filonul existenței omului care trece asemeni unui tren: "Să știi că totu-i măsurat,/ Dar bucuria să nu-ți treacă/ Nici când, c-un șuier disperat,/ Și trenul cel din urmă pleacă". Cu tot amestecul de recuzită vetustă, de rememorare
CE-A MAI RĂMAS de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351467_a_352796]
-
Manuscris > Scriitori > DĂ-MI PALMA TA Autor: Leonid Iacob Publicat în: Ediția nr. 342 din 08 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului dă-mi palma ta Dă-mi palma ta, femeie, ca să-ți spun, fiindcă eu astăzi devenit-am ghicitorul, voi descifra trecutul tău și poate viitorul că ursitoarele mi-au dat bagheta de alun. Deschide palma și nu-ți fie teamă, nu-ți voi răpi din ea nici un destin, c-atâtea linii freamătă-n suspin și-atâtea vechi iubiri mereu te
DĂ-MI PALMA TA de LEONID IACOB în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351493_a_352822]
-
sculptor, citate care-i aparțin Așa cum aminteam, maximele sale sunt sugestive pentru a ne convinge că maestrul trecuse hotarele unei existente obișnuite: • Trupul omenesc este frumos, numai în măsura în care oglindește sufletul • Cine nu iese din Eu, nu atinge Absolutul și nu descifrează nici viața. Ceea ce legi tu aici pe pamant - se leaga și în ceruri. • În timpul copilăriei, am dormit în pat. În timpul adolescenței, am așteptat la ușă. În timpul maturității, am zburat înspre ceruri... • Să creezi că un zeu, să poruncești că un
CONSTANTIN BRANCUŞI – INIŢIAT ŞI SCULPTOR AL GÂNDULUI ŞI SUFLETULUI de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 557 din 10 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351425_a_352754]
-
noi că acesta e drumul cel mai potrivit? Nu. Putem doar intui. Important e să te întorci la timp, dacă vezi că drumul se înfundă. Și s-o iei de la capăt, pe altă cărare. Mie mi s-a dat să descifrez tainele lecturii. Să merg pe aceste cărări (ale altora) și să încerc să găsesc singură luminișul. Am slujit cartea toată viața, cufundată deplin în materia ei inefabilă, vreme de-o viață. M-am rătăcit, m-am întors, am luat-o
O CONŞTIINŢĂ A VEACULUI (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1231 din 15 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350738_a_352067]
-
fost odatata ți se strecoară în suflet sau cand dimpotrivă, bucuria ce o trăiești e prea năvalnica sau prea mare să o exprimi în cuvinte obișnuite. Sufletul omului are atâtea taine, și nimic nu știe să îl atingă, să îl descifreze sau să îl descrie mai bine decât poezia...noi românii, am avut șansa că de-a lungul unei istorii milenare, împletita din chin și suferința, să producem o pleiada de poeți valoroși care și-au pus amprenta asupra literaturii românești
POEZIE, MUZICA SI SUFLET de MARA CIRCIU în ediţia nr. 103 din 13 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350792_a_352121]
-
poți culege de oriunde și oricând. Consider ca ceea ce ne face să trăim cu adevărat, este sentimentul permanentei noastre copilării în viață. • Trupul omenesc este frumos, numai în măsura în care oglindește sufletul. • Cine nu iese din Eu, nu atinge Absolutul și nu descifrează nici viața. Ceea ce legi tu aici pe pământ - se leagă și în ceruri. • În timpul copilăriei, am dormit în pat. În timpul adolescenței, am așteptat la ușă. În timpul maturității, am zburat înspre ceruri... • Să creezi ca un zeu, să poruncești ca un
CRONICA PENTAGONULUI de ALEXANDRU TOMA în ediţia nr. 731 din 31 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350769_a_352098]
-
mii. Înțeleg de ce mari învățați, credincioși, artiști, au dorit să ajungă o dată în viață, în India. Este locul unde natura și cerul sunt mai aproape, neinterferate de “facilitatea” civilizației care îndepătează de adevăr și divinitate, tocmai în încercarea de a descifra misterul... - Uneori, vă întrebați - “Cât din viața aceasta să fie sortită/sfiiciunii/de a ne arăta întregi/într-o oglindă de cenușă. (“Oglinda de cenușă”) sau doar vă priviți “umbra întinsă arogant/în oglinzi mincinoase.” (“Geografii imaginare”). Într-unul din
SUNTEM DEPENDENTI DE MIRACOL. DE VORBA CU SCRIITOAREA CARMEN FIRAN de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 116 din 26 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350810_a_352139]
-
și reconstruiește ca pe un joc de puzzle, fiecare moment al destinului de până atunci. Psihoze, vieți răsturnate, amestecuri de situații și devalizări ale unor caractere infecte din preajma să răstoarnă și pun personajul într-o altă lumină. Cred că am descifrat suficient, cât să vă stârnesc curiozitatea... - Ce planuri de viitor are scriitoarea Sanda Panait? - Să fac din scris principala mea preocupare, știu că nu întâmplător a plantat în ființa mea Dumnezeu fărâmă aceasta de talent, trebuie să fi avut un
DESPRE POEZIA CONTEMPORANA INTR-UN DIALOG CU POETA SANDA PANAIT de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 120 din 30 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350821_a_352150]
-
un altul fără să cadă amândoi în prăpastie? Înainte de optzeci și nouă, ne luptam cu toate relele din lume, dar fără droguri și ne rugam să avem și noi parte de democrația occidentală. Imaginile via satelit permit astăzi să se descifreze textul unei cărți rămasă deschisă, undeva pe o masă în aer liber. Permit să se detecteze tot felul de adăposturi blindate, buncăre, silozuri de rachete, aeroporturi subterane la indiferent ce adâncime, permit descoperirea ultimelor zăcăminte ale subsolului. Dar nu „văd
NUMAI ÎNTREBĂRI de ION UNTARU în ediţia nr. 355 din 21 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350853_a_352182]
-
învăța să scriem și să citim, vom fi împreună câteva ore, în fiecare zi, iar în recreație ne vom juca împreună. Stimulați de laudele învățătoarei, ne străduiam să scriem frumos, caligrafic, literele mici si mari de mână, cifrele și să descifrăm cuvintele din Abecedar. Vremea trecea și noi copiii, bucuroși, deslușam cuvinte pe care deja le știam. În recreație jucam „Podul de piatră”, „Batista parfumată”, „Țăranul ară câmpul”, „Țară, țară, vrem ostași!”, „Pietricele”, uneori săream coarda, jucam șotron sau băteam o
PROFIL DE AUTOR de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 114 din 24 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350811_a_352140]
-
și, cu totul remarcabil, o muncă titanică de câteva decenii. Despre omul care se dăruie necontenit, aș putea și eu încropi sute de pagini, deși n-am avut șansa de a-l cunoaște personal. Dar, cunoscându-i opera, l-am descifrat cel mai bine. Pentru că în opera lui, scriitorul se oglindește, se reflectă, se contopește cu ea, se identifică. Mă rezum la a încropi o mână de cuvinte despre una din cele mai recente cărți, reprezentative, jalonante, care cuprinde „Cincizeci și
LACRIMA UNEI SECUNDE.VOLUM ANIVERSAR: NICOLAE BĂCIUŢ, CINCIZECI ŞI CINCI ; CRONICĂ: CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 344 din 10 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351512_a_352841]
-
fi, felul de “a fi japonez”. De la festivalurile numeroase - manifestări spirituale exprimând omagiile aduse zeităților protectoare și vieții - până la mâncarea și îmbrăcămintea tradițională, japonezii sunt profunzi și sensibili, enigmatici în trăirea sentimentelor și exprimarea lor. Nu e ușor să le descifrezi simțămintele, dar nici imposibil, dacă ai sufletul deschis. În Japonia se împletesc, într-o armonie covârșitoare, simplul cu modernul, trecutul cu prezentul. Rămâi fascinat de îmbinarea arhitectonică între zgârie nori și casele mici care se pierd printre clădirile moderne și
JAPONIA-MISTER ŞI FASCINAŢIE(JURNAL DE CĂLĂTORIE) de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 719 din 19 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351548_a_352877]
-
grafică a volumului este indiscutabilă ! T oate Scrierile din acest volum stau sub zodia complexă a vieții: “Umbre de fum privesc disperat pe ferestre” (“Programarea omului. Atac”) Asta este drama umanității: Ce ne așteaptă dincolo de aceste umbre existențialiste ? Poetul trebuie descifrat cu atenție, pentru că în sufletul lui vibrează poezia eternității ! La “Abstrcțiuni cantabile “ eu aș adăuga “suav-dramatice”. Iat ă cum se naște poezia în sufletul lui Aurel Avram STĂNESCU: “Ieri am visat oglinzi prăfuite, / livezi în crepuscul; / omătul topit curgea în
AUREL AVRAM STANESCU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351576_a_352905]
-
paletă multiplă de nuanțe ce sugerează victoria luminii asupra întunericului.Melodicitatea interioară a poemelor consună ritmurile ființei și al cosmosului sugerat de tablourile lui Mihai Cătrună, împreună sugerând o renaștere a spiritului în viziuni boreale, de Eden feeric, în care descifrăm și sugestii ale benedicțiunii. Lumnea lor este întruchipată, prin fuziunea umanului cu efluviile primare, ce pare antropomorfizată, reorganizată într-un cosmos, ce-și are originile în Grădina Edenului. Extazul, iluminarea, simbolistica, transfigurarea iau forme ale exorcismului, ale mântuirii ființei, printr-
POEZIA CULORILOR ÎN ALCHIMIA VERSURILOR de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351581_a_352910]
-
vremii cu degete ce-or contura cuvântul sfânt - iubire; și-n iernile cu dans mirific te-aș scrie-n fulgul ce n-a nins. În diminețile boeme, aș învăța fluturi să vorbească și-n cupe de flori rodi-vor poeme; descifrând misterele din ploi, în vara cunoașterii, cu tril de ciocârlii te-oi prinde-n pagină de carte, martoră trecerii în doi. Iar primăvară de n-ar exista, aș inventa-o! Și-n floare-aș curge la margine de paradis; răceala
GEORGETA MUSCĂ-OANĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351597_a_352926]
-
ecologiste a gurului Bivolaru, date fiind obiectivitatea, cumpătarea, magia și naturalețea caracterului acestei fete sălbatice în fond, neaoșă munteancă și continuatoare a tradițiilor înaintașilor săi. Uneori zicerile au trimiteri aluzive, cititorul este supus unui test de lecturare atentă, pentru a descifra sensurile scrierii, nuanțele și valențele secvențiale. Fiecare cuvânt e o trimitere, fiecare propoziție devine o aventură, iar pagina devine o apopee a oamenilor senini și a brandurilor din Baia de Aramă, Brebina și Bratilov, Mărășești și Ponoare, Corcoaia și Prejna, Gornovița și
SAGA DESPRE IOVANA IORGOVANĂ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351697_a_353026]