3,459 matches
-
or mistui în secol descompus Cu toți visăm și căutăm iubire, În obsedantul veac, fără răspuns, Vom savură plăceri și împlinire La ordinul divinului ascuns Aș vrea, de pot, să te-nsoțesc în zbor Spre spații colorate în azur Să-ți deslușesc destinul visător Să te feres de temeri și obscur Virgil Ciucă New York 24 septembrie 2015 Referință Bibliografica: Secundele în loc vreau să opresc / Virgil Ciucă : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1736, Anul V, 02 octombrie 2015. Drepturi de Autor: Copyright
SECUNDELE ÎN LOC VREAU SĂ OPRESC de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1736 din 02 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368138_a_369467]
-
pentru perpetuarea binelui. Atunci când va veni vremea, părinții, ca și strămoșii: „Spre infinit călătorind,/ Înstrăinați și fără dor,/ Vor ști, doar, c-au murit iubind/ Și că prin mine nu mai mor”. Îmbrăcate în straiele unor inedite și frumoase metafore, deslușim adesea și confesiunile poetei discrete și pline de candoare: „La fereastra unui suflet,/ Se aude, în surdină,/ Serenada unui zâmbet,/ Sub un cer cu lună plină.// Din cotloanele tăcerii,/ Se ivesc ca dintr-un nor,/ Gândurile primăverii/ Însoțite de un
POEZII CU INIMĂ CURATĂ de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1931 din 14 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368201_a_369530]
-
frumusețea naturii înconjurătoare, murmurul pârâului ce traversează curtea interioară, muzica tainică produsă de toaca bisericii, toate îmi dădeau fiorii unei înalte trăiri duhovnicești. Cetate a ascultării și a rugăciunii Cu ochii scăldați în lacrimi și sufletul încărcat de emoții, abia deslușeam în fața mea priveliștea frumoasă și provocatoare a micuței cetăți de muncă și rugăciune, cu biserica în mijloc, strălucitoare ca un far, cu casele albe din lemn și cerdace largi lucrate în stilul caselor țărănești de la munte, cu o stare de
AGAPIA – LĂCAŞ AL BINECUVÂNTĂRII ŞI AL DRAGOSTEI CREŞTINE de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1148 din 21 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362656_a_363985]
-
Șoican. Toader trudit și cătrănit de vremea de afară, se dezbrăcase și se culcase lângă Firica. Legionarii bătu cu putere în ușă. „Cin’să fie la ceasul acesta?, se întrebă Toader sculându-se cu greutate din pat”. - Deschide camarade, deschide!, desluși el glasul lor, dumirindu-se. Aprinse lampa cu mâinile obosite, o luă și se îndreptă spre tinda unde-și lăsase ciubotele pline de noroi. Trase ivărul, feri fitilul lămpii de vântul de afară și-i lăsă să intre. Îi cunoștea
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
se mai repetară. În zare, oameni în mișcare. Spre înaltul cerului, nori de fum negru se ridică cu repeziciune. Cerul se înseninase. Toader Șoican se sperie. Își opri căruța, pe care o trase într-o parte a drumului încercând să deslușească ce se întâmplă, ce anume se mișca în depărtare. Nu se dumiri. Siluetele mărunte erau prea departe pentru a se putea lămuri. Intimidat, își întoarse căruța. Apoi își aminti de nemții pe care îi depășise și de care abia scăpase
NEDUMERIREA de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2205 din 13 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362734_a_364063]
-
POVESTE DE IARNA Autor: Adriana Papuc Publicat în: Ediția nr. 1821 din 26 decembrie 2015 Toate Articolele Autorului Poveste de iarnă Îmbraci în alb pe unde treci natura Și fulgi de nea ușor așezi pe ram , Nu pot să-ți deslușesc făptura Te desenez cu degetul pe geam. În casă arde focul și e bine Trosnește lemn de brad în șemineu, Te-aș invita-năuntru și pe tine Ți-aș oferi chiar balansoarul meu . Îmi plac poveștile la gura sobei Astăzi
POVESTE DE IARNA de ADRIANA PAPUC în ediţia nr. 1821 din 26 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370119_a_371448]
-
Și dacă mă iubești,cum poți să te-ndoiești ? Cum de nu simți că spun adevărul ?! Anunță poliția ,nu am nimic de-ascuns ! * Mai are doar un an până la pensie. Când era tânăr îi plăcea meseria asta , îi plăcea să deslușească enigme,crime, aparent nerezolvabile. Și când le dovedea răufăcătorilor ,cu probe incontestabile, că nu au cum să o mai dea la-ntors, satisfacția era maximă. Acum însă , s-a plictisit . Și-ar dori să aibă și el clipe libere pe care
VIAȚA LA PLUS INFINIT (17) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1878 din 21 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370096_a_371425]
-
unde vor și de câte ori vor, că nu mă interesează. - Atunci? - Cum atunci? - Atunci de ce crezi că ar umbla cu două iubite în același timp? Și de ce eu aș fi una dintre ele? De unde, până unde? - Nu știu! Asta vreau să deslușesc. Care-i adevărul? Cu cine este de fapt cuplat Condurache? - Nu te mai prosti și hai în clasă, că acum apare domnișoara Lepădatu după colț și ne mai ia și în vizor. Ai pregătit eseul? - Am pregătit pe dracul! Numai
ROMAN , CAP. CINCISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1864 din 07 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370109_a_371438]
-
a fost “felix” pentru romani, nu și pentru daci. Când ne gândim la fracțiunile dace: moldoveni, blaci (valahi), letini, pelasgi, etrusci, osceni (osci), maramuri și știm că aceștia au dat civilizația lumii, te cuprinde revolta gândind cât de greșit au deslușit unii istorici realitatea faptelor. Vergiliu vorbind despre Daci, îi numește genus antiqum terrae (cel mai vechi popor de pe pământ) și terrae filli (fii pământului) (Eneida, VI, 580). Și Servius spune același lucru. În Orient, dacii iau numele de Titani sau
ISTORIA DECOJITĂ A NEAMULUI ROMÂNESC de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1073 din 08 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353330_a_354659]
-
precum moartea, receptăm cele mai mărunte detalii, vedem ceea ce n-am fi văzut dacă moartea nu ne-ar fi bătut la ușă: femeile pregătind “masa sfințită”, profilul soției, aurit de soare, picurarea cerii... Poezie directă, sigură, în unele momente cvasi-axiomatică, deslușindu-ne un adevăr profund, a cărui exactitate o putem împărtăși cu toții: “Yo no ceso de/ estar vivo./ La madre no cesa/ de morir”. (“Eu nu-ncetez a/ fi viu./ Mama nu-ncetează/ să moară”). Timpul ca drum, amintirea ca imbold
M. CINTA MONTAGUT, NATURALEŢEA EMOŢIEI* de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1093 din 28 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/353353_a_354682]
-
în nemurirea lor. Le-am împărțit odată în seri de mai frumoase când luna ascunsese un dor lâng-un alt dor. Acum la cap de lume eternul basm se curmă și-mi trec prin harfa-mi veche rostirile cu greu când deslușesc lunatic cântarea mea din urmă, că iarna ne adie în părul meu și-al tău. Leonid IACOB Referință Bibliografică: adie-un vânt / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1152, Anul IV, 25 februarie 2014. Drepturi de Autor: Copyright
ADIE-UN VÂNT de LEONID IACOB în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353467_a_354796]
-
în șoaptă. Tocmai a ieșit! Se îndreaptă spre tine! Thomson chicotește. - Vorbești de lup și lupu-i la ușă! Îl văd. Îi văd și isigna! Te las! Din locul în care stau cuprind aproape jumătate din cabine. Pe ușa fiecăruia pot desluși ușor numărul de ordine, scris cu litere negre pe un fond alb. Mai mult, deslușesc fizionomia omului și însemnul acela insolit, reprezentând un rechin, încadrat într-un romb de dimensiune unei monede din Evul Mediu, de un galben strălucitor ( probabil
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
lupu-i la ușă! Îl văd. Îi văd și isigna! Te las! Din locul în care stau cuprind aproape jumătate din cabine. Pe ușa fiecăruia pot desluși ușor numărul de ordine, scris cu litere negre pe un fond alb. Mai mult, deslușesc fizionomia omului și însemnul acela insolit, reprezentând un rechin, încadrat într-un romb de dimensiune unei monede din Evul Mediu, de un galben strălucitor ( probabil, din aur! La zece fix am surpriza să depistez trei bărbați musulmani, îmbrăcați în robele
DRUMUL APELOR, 59 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/352754_a_354083]
-
Dar simboluri sunt și păsările. Aici, ele simbolizează puterea. Sunt cele ce îi ajută pe oamenii din poveștile populare să vorbească cumpătat dar ele întruchipează în carte și puterea poetului ascunsă în sertare, în cutii secrete, în care trebuie să deslușim înțelesuri. În basme, cel care înțelege graiul păsărilor are parte de tainele ascunse ale oamenilor iar aici, pasărea Phoenix are un loc aparte. Se spune că, pasărea Phoenix se hrănește numai cu roua cerului. E roua din care se hrănește
ELISABETA IOSIF ”ADEVĂRURILE LUTULUI” RECENZIE de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352862_a_354191]
-
haz de necaz la gândul că vom ocupa locurile din spatele autocarului, care camuflau motorul mașinii aflat în interior. -Oui, bonne chance, n-am ce spune! se amestecă Solitarul. -Da, la fel gândeam și noi, dar de-adevăratelea! Singurul inconvenient se deslușea a fi căldura. Altfel, departe de șofer și de ghid, ne puteam desfășura în voie, glumind nestingheriți, cântând ori spunând bancuri fără să-i stânjenim pe ceilalți, credeam noi. După scurtă vreme de la ieșirea din București, îmi familiarizasem ochiul cu
CAP.2 de ANGELA DINA în ediţia nr. 1619 din 07 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352874_a_354203]
-
octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Certitudini Un cavaler modern sluji altarul Credinței însetate de lumină. Nu mai putu la rele piept să țină, Îl copleși tristețea și amarul. Împresurat de soarta cea haină, În sine s-a retras vizionarul Să deslușească fierea și nectarul, Și gândul său îi toarce în surdină. Istoria aproape se repetă Ca-n exerciții vechi stereotipe Dar amintirea este indiscretă: Ne pune-n față similare clipe, Notate însă cu aceeași cretă - Și certitudini prind să se-nfiripe
CERTITUDINI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 293 din 20 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/354392_a_355721]
-
an în urmă. „Destinul îl duce pe cel care vrea și-l trage pe cel care se opune” - spunea Seneca. Și pentru că, probabil, acea chemare a destinului își face simțită prezența mai mult decât credem, ne supunem, docili, încercând să deslușim taine ascunse în calea ce ne deschide și străduindu-ne să țesem gânduri limpezi din fire de lumină și s-o urmăm. Niciodată să nu spui niciodată, nu-i așa? Nici eu n-am spus „Niciodată nu voi reveni în
LIMASSOL de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 495 din 09 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/354450_a_355779]
-
rezervi pentru altă destinație, în alt timp! Răstoarnă-ți limitările și vei găsi cu ușurință soluții! Poate că, a sosit timpul schimbării! De ce nu? Fii receptiv la semnele destinului, s-ar putea să nu ți se arate de două ori! Deslușește răspunsurile eternelor de ce, eliberează-te de existența liniară și îndrăznește să lupți pentru fericire! Niciodată nu-i târziu pentru a căuta răspunsuri! Merită să aștepți, ele vor sosi cu siguranță, la timp, atunci când ești într-adevăr pregătit să le accepți
DE CE? de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 437 din 12 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354521_a_355850]
-
ce gânduri are fiica sa începu să bombăne și să spumege furios, certând-o ori de câte ori o întâlnea prin casă. Iar când ea pleca în oraș, el stătea și o aștepta prin preajma clanței de la poartă, sufocându-se, înecânduse de obidă, până deslușea pașii ei întorcându-se pe stradă. Atunci se grăbea să-i deschidă poarta iar apoi s-o închidă repede în urma ei, revărsând potop de nemulțumiri asupra ei. - Iar îmi umbli fără rost prin oraș?! Te pomenești că ai pierdut din
ETERNELE VISĂRI de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1164 din 09 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353683_a_355012]
-
servea masa de prânz. Din receptorul telefonului se auzeau doar niște păcănituri și o voce feminină necunoscută parcă, pe care nu o putea înțelege ce spune. - Alo! Cine sunteți vă rog? Ridică el glasul nervos. Parcă distingea hohote de plâns. Deslușind aceste stări sufletești ale persoanei de la celălalt capăt al firului, prin corpul său au început să-l înțepe niște ace nevăzute. - Săndica, tu ești? Ce s-a întâmplat, iubito, de nu poți vorbi? - Mircea, abia reuși fata să murmure printre
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1152 din 25 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353735_a_355064]
-
el în mod natural, atât cerul limpede, cât și furtunile vremurilor de demult. De la Peleș, pașii m-au purtat la Cimitirul Eroilor. Aici, două tunuri din Primul Război Mondial străjuind intrarea și în rest, cruci. Emoții pioase mă încercau, în timp ce deslușeam misterul acelor cruci.La lumina albastră a telefonului mobil, citeam inscripțiile de pe ele. Pe unele era scris numele soldatului decedat, pe altele nu exista nici o mențiune legată de acesta. Un număr fatidic le unea pe toate într-un destin comun
PRIZONIERĂ LA PELEŞ de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 1180 din 25 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353838_a_355167]
-
-nveți chiar pe toate. Scris, citit, socoteli, cu fiecare zi ești mai deștept decât erai ieri. Și apoi, pe un raft, în bibliotecă, la momentul potrivit, vom găsi cărticica secretă. Din ea atenți vom citi și doar așa vom putea desluși, că în lume, nu-i nimic la întâmplare, există un drum pe care îl face fiecare începând ca om mic și-ajungând un om mare. Și dacă nimic din ce scrie în carte nu se greșește ajunge fiecare unde-și
CUM POŢI SĂ DEVII PRINŢESĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1370 din 01 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353059_a_354388]
-
dar și de amintiri de aur cu Părintele Profesor Dumitru Stăniloae sau Părintele Profesor Constantin Galeriu. O ușă masivă și grea, brodată în vitralii, lasă ochiul să descopere încăperea minunată a Bisericii „Sfântul Silvestru“ din București. Cu greu reușești să deslușești siluetele din interior, cât timp retina mai poartă încă imaginea albului prea alb de pe exteriorul lăcașului. Zarva și căldura de afară nu au ce căuta înăuntru. Rămân prizoniere în lumea cea mare și urlă pe la geamuri și uși sub formă
CU ŞI DESPRE PĂRINTELE PROFESOR NICOLAE BORDAŞIU DE LA BISERICA “SFÂNTUL SILVESTRU” DIN BUCUREŞTI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 705 din 05 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/353012_a_354341]
-
face este să ne cercetăm cu băgare de seamă, să ne conștientizăm statutul, să încercăm a-l înțelege și a-l accepta, străduindu-ne, dacă suntem în stare, a ne ameliora, eventual, viața de după. Din unghi (trans)temporal, și ideatic, deslușim trei mari etape în dezvoltarea, pe pânză, a amintitei arhiteme: Mai întâi, lumea genezică, cea de dinaintea căderii, sugerată, între numeroase alte creații, de ciclul Peștilor, de o foarte expresivă Compoziție, de Marea la Balcic sau de un Peisaj la Nădrag
EUGEN DORCESCU, PICTURILE DENISEI MIHĂILĂ SAU “ÎN CĂUTAREA PARADISULUI PIERDUT” de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 1364 din 25 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353158_a_354487]
-
vestit prin contribuția noastră, nu are duh în el cu știrea sau neștirea noastră... Naiul lui Gheorghe Zamfir vine din resorturi mai îndepărtate de omenesc iar noi n-am avea altceva de făptuit întru binele nostru sufletesc, decât a-i desluși chemarea și a ne scălda inimile în poleiala sunetelor alinătoare și purificatoare. Trecând prin baia muzicii naiului lui Gheorghe Zamfir suntem înfrumusețați, spre a avea dreptul de a fi primiți la spectacolul vieții estetizate și luminate de razele blândei iubiri
GHEORGHE ZAMFIR. ÎNGERUL DIN NAI de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1401 din 01 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353202_a_354531]