17,663 matches
-
60, a cărui protagonistă era nu mai puțin celebra Audrey Hepburn - Breakfest at Tiffany’s. Vrând să exprime respirația naturii, regizoarea Ana Nechifor și-a imaginat, în Suflare, o succesiune de fîșii verticale colorate - galben-verzui, devenite după o vreme roșii - despărțite de spații luminoase, ce se unduiesc ca trunchiurile gracile ale arinilor. În concordanță cu sensul imaginilor, Cristina Uruc a imaginat o muzică din sunete lungi amplasate, pe de o parte, în registrul grav - fagotul și violoncelul -, pe de altă parte
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
atrage atenția asupra aspectelor psihologice complexe încifrate în astfel de subiecte, doar aparent minore. Ana este fetița pe care, un tată grăbit, o pierde în mulțime la un moment dat și, pe care, ulterior, o regăsește, dar, pentru a se despărți din nou de ea - de data aceasta conducând-o la autobuzul care o va duce, fie la școală, fie într-o excursie cu copii de aceași vârstă. Și în acest caz muzica Sabinei are tensiune, consistență, dezvoltându-se pe coordonate
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
dincolo de lipsa de profesionalism (aici se va ajunge în curând și la Radio România, unde valorile genului sânt îndepărtate una câte una), este vorba și de o lipsă de respect la adresa creatorilor, de aceea comunicatul poartă un titlu grăitor: “Nu despărțiți muzica de autorii săi!”. Deja apelul a fost semnat de zeci de oameni de muzică. Dar, cum spuneam mai sus, slabe șanse, dată fiind lipsa de cultură muzicală specifică din mass-media.
Apel Trist by Florian Lungu () [Corola-journal/Journalistic/83413_a_84738]
-
stă într-un colț, privind cum afară plouă, plouă... Finalul recitalului ei a fost ca un mesaj dureros și nostalgic, din partea tuturor artiștilor din spectacol, pentru publicul care, ridicat în picioare, ovaționa, prin piesa lui Gherase Dendrino, “Să nu ne despărțim”. Nouă ne revine de fapt datoria de a face totul pentru a nu ne despărți niciodată de acești artiști fără pereche!
Revan?a adev?ra?ilor c?nt?re?i by Mihai Chiner () [Corola-journal/Journalistic/83415_a_84740]
-
un mesaj dureros și nostalgic, din partea tuturor artiștilor din spectacol, pentru publicul care, ridicat în picioare, ovaționa, prin piesa lui Gherase Dendrino, “Să nu ne despărțim”. Nouă ne revine de fapt datoria de a face totul pentru a nu ne despărți niciodată de acești artiști fără pereche!
Revan?a adev?ra?ilor c?nt?re?i by Mihai Chiner () [Corola-journal/Journalistic/83415_a_84740]
-
și apoi s-a urcat pe masă, printre farfurii. S-a și dansat, fiecare în voia lui, principalul cal de bătaie fiind, ca de obicei, parodierea dansului clasic. Problema în artă nu este, însă, de ce anume te dezici, de ce te desparți - o face fiecare generație, pe rând -, ci de ce pui în loc. La acest capitol lucrurile sunt extrem de subțiri la mulți dintre cei care se autodenumesc coregrafi de dans contemporan. Două note aparte au existat la această petrecere cu public: toți s-
Amprenta - al doilea episod by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/8341_a_9666]
-
vază se arată apatic, "reticent, ori obosit", "la masă stăruie o jenă, chiar se tace". Barbu e posomorât, absent, până ce unul din invitați are ideea să-i laude "pipa de lemn, maronie, lăcuită, chiar frumoasă de care scriitorul nu se desparte nicio clipă, o tot răsucește printre degete". Lăudarea pipei îi smulge lui Barbu "primul zâmbet". Conversația însă tot lâncezește până ce același admirator al pipei lui Barbu aduce vorba despre Groapa, lău-dân-- d-o. Brusc posomorâtul Eugen Barbu devine alt om
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
trecut s-a încheiat în intervalul 1989-1991, în lumea gîndirii mediatizate a rămas o singură temă și două partide: globalizarea, interpretată de optimiștii ei și de pesimiștii ei. Și o partidă și cealaltă consideră globalizarea ca fiind inevitabilă. Ceea ce îi desparte pe profeții globalizării în două tabere aparent adverse este speranța: unii cred că viitorul va aduce mai binele, alții că va aduce mai răul. Optimiștii cred că binele de azi e mai mult decît răul, iar globalizarea va consolida acest
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8436_a_9761]
-
un spirit evoluînd nu poate fi consecvent sieși. De aceea, metamorfozele spirituale, privite din afară, sunt percepute ca o abdicare, ca o lepădare de niște convingeri pe care le dăduseși drept definitive și de care acum publicul vede că te desparți cu aceeași ușurință cu care începi deja să le îmbrățișezi pe altele. O astfel de decepție trebuie să fi provocat Eliade atunci cînd, după publicarea în Gîndirea a eseului "Apologia virilității", avea să scrie peste zece luni în Cuvîntul (11
Feminizarea democratică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8461_a_9786]
-
devenea aproape înverșunat. Spuma albă risipită pe stânci te făcea să crezi că marea avea insomnii. În acel decor cu singurătăți de preistorie mi-am scris Mitologiile subiective.". După trei săptămâni de drum comun, eul biografic și eul creator se despart. Pacientul aflat la tratament este adus la București, cu un ulcer perforat ce trebuie de urgență operat. Cartea continuă însă ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Autorul-personaj călătorește mai departe către Elada lui în care realitatea istorică și ficțiunea
Melancolii eline by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8491_a_9816]
-
gest de pe scenă. Aplauzele pe care, l-a sfîrșit, ca într-un ritual, Lev Abramovici Dodin le dedică, pe scenă, în fața noastră, fiecărui actor în parte. Ca un dirijor care mulțumește fiecărui instrumentist din orchestra lui. Îi privesc și mă despart cu greu de performanța lor. Nekrosius. Și trilogia lui shakespeariană. Viscerală și poetică. Tulburătoare pentru mine. Trei seri duse pînă tîrziu în noapte cu discuții, cu tăceri, cu imagini care revin. Iarăși și iarăși. Macbeth, Hamlet, Othello. Sau confesiunile unui
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
Dar ei sînt prieteni ori doar amici, adesea colegi de redacție, petrec împreună în case particulare sau cafenele, se confesează unii altora cu detașare, fac amor (vezi relația cu Zoe Ricci, ai cărei frați sînt legionari), se mai ceartă, se despart, se împacă, pe scurt rămîn împreună. Inacceptabil, incredibil, dar așa e viața, iar asta dă Jurnalului o originalitate și o "autenticitate" de o forță cu totul specială. Pentru a înțelege valoarea acestui dat "artistic" de care, ca și alții, Sebastian
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
tandrețe desuetă, ori filmul pare să ofere explicații acolo unde ar trebui să avem doar intuiții. Pe deasupra, regizorul a avut ideea neinspirată de a recupera culoarea locală și prin intermediul unei engleze vorbite cu accent spaniol, engleză care sună bizar, fals. Despărțiți de un tată grobian, Lorenzo Daza (John Leguizamo) decis să-i ofere fetei sale o partidă pe măsura frumuseții ei, cursul vieții fiecăruia dintre îndrăgostiți evoluează diferit. Băiatul de la telegraf (Unax Ugalde) se transformă peste noapte în Florentino (Javier Bardem
Dragoste și puțină holeră by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8542_a_9867]
-
muzicii. Să fii abil ! Călin Dan spunea cândva că postmodernismul este o cultură de așteptare. "Nu se sesizează mari curenți energetici, ci doar o infinitate de pulsări în zona eseisticii, o simultaneitate de concerte camerale ce se grupează și se despart în configurații aproximative și efemere". În acest peisaj compozitorul post-modern pândește la toate colțurile, fiind pregătit să răspundă oricărei provocări. Nu e ușor să reziști la un asemenea stres: îți trebuie o anume îndemânare, iscusință chiar în a dribla ceea ce
Tiberiu Olah și cele șapte porunci ale postmodernismului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8541_a_9866]
-
de-a face cu aproximații neizbutite. Cum e ființa divină nu știm, dar îi știm idolii pe care ni i-am făcut din ea. Și astfel, idolul este ca o treaptă care, umplînd un gol, ne sugerează distanța care ne desparte de Dumnezeu. Cum s-ar spune, idolul e tot ce a găsit omul în lipsă de altceva mai bun. Acest faute de mieux metafizic e blestemul filozofiei: nu putem vorbi de Dumnezeu decît repetînd întruna că nu știm nimic despre
Liturghia filozofică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8528_a_9853]
-
și pentru atât de fireasca întâmpinarea sufletului împresurat de duhul înălțării prin cuvânt. Am ales 12 poeme prefigurând Verbul în atât de apriga-i desfigurare." Aceste 12 texte, parte poeme în proză, parte poeme desfășurate normal pe pagini, le-am despărțit în două și le propun pentru o primă dată pentru pagina noastră consacrată poeziei, deși puteau acoperi bogat spațiul paginii Post-restantului sub titlul mai rar, și el cunoscut cititorilor, Poemul și scrisoarea. Ca sărbătoarea să fie deplină, sufletul meu mulțumit
Actualitatea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/8564_a_9889]
-
nu mai avea nici un înțeles. Personalitatea eroului se prăbușea. Epoca Desperado recuperează, din cronologie, trecutul. Doar că acest trecut înghite celelalte două momente ale timpului. Absorbit de trecut, viitorul e nu numai știut dinainte (lucru descoperit de moderniști), dar și despărțit de orice sentiment de așteptare. El e mai mult decât un lucru deja cunoscut: este o amintire. Eroul și povestea lui revin, deci, în roman. Romanul Desperado e cel mai adesea un jurnal de întâmplări. Autorul picaresc vedea romanul din afara
Eroul Desperado: Amintirea viitorului by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/8521_a_9846]
-
-mă și leagă-mă, / soarele meu mort, nu mai pot, Iisuse Christoase, / nu știu ce scriu, nu mai știu ce scriu". La modul parodic, nu ezită a se prezenta într-o secvență clovnescă: "Și timpul nu va mai dura, și se va despărți / de sine, și va rămîne sinele său, și acolo se va urla / într-o imagine mare, // acum, el stă cu sinele său, ca o femeie care, în cele din urmă, / acceptă, stă cu sinele său încărcat de sîni". La modul
O acuitate dureroasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8553_a_9878]
-
ele, un singur imbold, inflexibil, tenace câștigă întâietatea. Cu toate că prezența lor de-gajă robustețe, prisos de vitalitate, nu pot modifica ecuația în care sunt prinse, au doar libertatea de a o pune în valoare, la cote superlative. În arhitectura epică se despart două nivele: cel al acțiunii cotidiene, sub semnul monotoniei, reprodus fidel, dar care nu aspiră să influențeze mersul lucrurilor și celălalt, curentul subteran, care transpare la suprafață doar prin convulsii, clătinări de echilibru. O tehnică de acest gen a utilizat
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
acei oameni de gust, un Paul Georgescu, un Ov. S. Crohmălniceanu, un S. Damian, un M. Petroveanu, făcuseră compromisuri și încă făceau, aveau în urmă o carieră de militanți în frontul ideologic, de care abia peste o vreme se vor despărți. Până la despărțire, acționau sub impulsul reflexelor dobândite, executau directivele oficiale, luându-și totodată și unele libertăți, printre care aceea de a-i sprijini pe tinerii socotiți talentați. îi publicau, scriau despre ei, obișnuindu-i și cu ideea inevitabilității concesiilor. Acestea
Generația mea în anii '60 by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8596_a_9921]
-
cu puseuri senzual-macabre, voluntară și cu adevărat un personaj nuanțat, incomplet finisat. Din păcate, Gabrea creează adesea impresia de indecizie, spre exemplu, în scena finală cînd toți se regăsesc în buncărul improvizat de bunicul lui Felix și cînd Gisela se desparte cu un cîntecel de un Felix amorțit, lipsit de instinct, care rostește o rugăciune, în loc de bun rămas și în loc de orice reacție; o scenă moale, a cărui dramatism s-a pierdut fără a cîștiga ceva în plus măcar într-un registru
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
răului. Care dintre noi doi a mușcat primul din măr și i-a deschis o gaură, a ajuns Eva, adică eu, iar care a mușcat după aceea, înghițind semințele mărului, a ajuns Adam, adică tu. dragostea mea. Oare om fi despărțiți pe vecie?..." Șapte sau șase povești de dragoste? Cele șapte istorii de dragoste au forma unor biografii, relatează viața unui bărbat, de la naștere până la moartea violentă, care întâlnește femeia predestinată, și întâlnirea devine o răscruce a destinului propriu de la care
Istorii ale sufletelor pereche by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/8615_a_9940]
-
și acumulează cu pasiune." (pp. 156-157) Portretul e de-a dreptul literar prin virtuțile plastice de zugrăvire a personajului. În rest, Vladimir Tismăneanu știe să nu amestece relația personală care îl leagă de un om de diferența ideologică care îl desparte de el. Cu alte cuvinte, știe cînd tensiunea ivită între doi oameni e provocată de o chestiune de principii și cînd e iscată de un conflict uman. De exemplu, Tismăneanu are tactul de a nu intra în corul adversarilor lui
Sub semnul dialogului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8622_a_9947]
-
între diferitele momente și etape ale biografiei lui. Spre finalul acesteia, aproape suprapus cu cel al romanului, îl vedem culcat pe un pat muzical (concepție și producție proprie), care scoate sunete la fiecare respirație. "Mare este lupta sufletului când se desparte de trup", șoptește o femeie grasă, madam Sticlaru, aflată lângă muribund. Dar suflețelul acesta omenesc de 0.24 grame se va desprinde odată și-odată de materia care-l conține, lăsând-o - cu un ultim sunet - undeva în urmă... O
Cazul Cazane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8627_a_9952]
-
României literare, imaginea unor profesori de-altădată, și alte, destule, exemple din viața reală, îmi închipui că toți sperăm că nu ne găsim, la o adică, foștii dascăli în asemenea companii. Dar mai știi? Rămîne trecutul, în care se retrage, despărțind apele, și autorul articolului: " N-a fost întotdeauna așa: profesorii pe care i-am avut eu să fi știut bine că ajung să mănînce iarbă și nu s-ar fi dus la masa vestitorului primăverii, Marian Vanghelie, candidatul social-democrației românești
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8643_a_9968]