4,675 matches
-
2. Genul este un al doilea factor de care depinde gradul de formalitate al unui enunț. Femeile par să se implice mai mult În conversație; ele tind să fie mai intime de unde și stilul mai contextualizat -, În timp ce bărbații sunt mai detașați, mai formali. 3. Particularitățile temperamentale sunt un al treilea element al contextului În funcție de care contextul este mai mult sau mai puțin folosit. Persoanele introvertite folosesc de regulă un stil mai formal În timp ce extrovertiții unul contextualizat 4. Nivelul educației este ultima
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
sfinte moaște. Desigur această acțiune trebuie făcută crezând din inimă că vom obține „curățarea” obiectelor respective și conștientizând cum ea se produce instantaneu. 2. Detașarea de rezultatele acțiunii tale Dacă ți-ai propus să practici această adevărată artă, fă-o detașat. Vrei să ajuți pe cineva doar fă o fără să te gândești la recompensa pe care o vei putea primi. Atunci când dai având așteptări, gândindu-te la premiul pentru fapta ta cea bună nu faci decât să te minți singur
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
Cel al bucuriei. Atunci când Îți oferi șansa de a privi În jurul tău fără nici un fel de gând, fără nici un fel de judecată, ci tot ceea ce faci este doar să observi oamenii, florile, cerul, când ești conștient de tine ca observator detașat ,vei simți cum din inima ta crește o bucurie sinceră,o bucurie senină , bucuria păcii, bucuria de a fi, de a trăi. Este o bucurie care te face să iubești viața, să iubești natura și astfel inima ta se va
Darul : meditaţie pentru suflet by ALEXANDRA LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/785_a_1762]
-
cunoaștere, individul creativ atacând paradigmele acceptate, metodele, materialele, certitudinile, operele etc. Nonconformismul persoanei creatoare se poate extinde și la palierul comportamental, el devenind astfel mai puțin integrat în grupul social. * Fond emoțional bogat. Femeile fiind mai afective, iar bărbații mai detașați, obiectivi raționali, s-a constatat că împrumutul reciproc de calități poate fi un indiciu al potențialului creativ s a găsit că femeile creative sunt mai masculine cognitiv, iar bărbații mai feminini, respectiv mai afectivi. * Capacitatea de a-și asuma și
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
ar fi ciudat să traversăm pardoseala unei vile pompeiene călcând un mozaic ce reprezintă bătălia dintre Alexandru și Darius? Există o contradicție supărătoare între verticalitatea privitorului și cea a figurilor reprezentate pe podea. În plus, strânsa relație fizică împiedică contemplarea detașată. Situația este incomodă din punct de vedere pur optic. Ochii noștri de bipezi sunt făcuți să privească înainte, să exploreze mediul înconjurător, în căutarea oricărui lucru vertical ce ar putea fi prieten sau dușman. Ca ochii să privească în jos
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
acesta. Din moment ce planul orizontal constituie sfera acțiunii, el se potrivește teatrului ca loc al acțiunii, dar și interferează cu cel dintâi ca obiect al contemplației. Situația predispune spectatorul la o participare activă la tot ceea ce vede, nicidecum la o observare detașată. Din câte știm, scena a evoluat exact conform unei astfel de situații sociale, cu actori și participanți integrați într-un eveniment comun. Separația de mai târziu a scenei de public a creat o dilemă spațială care nu poate fi rezolvată
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
care se extinde în adâncime, prezentând scena obiectiv, dar care poate fi percepută doar indirect, printr-un fel de transpoziție unghiulară. Dificultatea este pricinuită de faptul descumpănitor că noi privim lumea proprie dintr-o parte. În loc să o vedem ca privitori detașați, noi suntem în ea și ai ei și, prin urmare, o vedem parțial și dintr-o perspectivă individuală. Vederea noastră interpretează corect, dar și greșit propria noastră poziție în lume, o dilemă rezultată din funcția ambiguă a gândirii umane. Într-
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Există un al doilea motiv pentru înrămarea tablourilor: o ramă separă o imagine de ceea ce se află în jur pentru a indica faptul că există o lume în sine. Într-adevăr, pictura este destinată adesea spre a fi o reprezentare detașată a lumii, și nu o parte a ei. Încadrarea imaginii este totuși o invenție târzie, denotând o dezvoltare sofisticată. Originar, imaginile erau pur și simplu adăugate lumii ca o înfrumusețare sau drept comentariu, așa cum sunt graffitiurile de pe ziduri. Despre astfel
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
ierarhică dintre sus și jos. Dar într-un oval orizontal, de pildă, Boucher utilizează corect cele două focare atunci când îl înfățișează pe Enea prezentat de Venus celorlalți zei. Cele două grupuri sunt mult mai clar înmănuncheate și totodată mai clar detașate unul de celălalt prin polaritatea spațiului eliptic decât ar fi într-o ramă dreptunghiulară. Similar, Jacques Charlier o așază pe Leda în partea stângă, iar lebăda în dreapta (figura 54). În ovalul vertical, ponderea focarului superior poate fi folosită, după cum menționam
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
pe rotundul capului sau este conceput ca un ecran plat, pentru a fi oarecum combinat cu volumul craniului. Există un cap de bronz realizat de Picasso în care o față în formă de romb este atașată capului ca o fațadă detașată (figura 101). La un nivel mai diferențiat al compoziției, cele două elemente fuzionează într-o concepție unitară, așa cum se întâmplă cu raportul dintre trunchi și membre. Poate fi o față descrisă ca un punct nodal, adică asemenea unei constelații de
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
echipele manageriale ale instituției școlare, precum și unele modele comportamentale ce vor avea o anume probabilitate de apariție. În acest context putem cita: arta pedagogică a cadrului didactic constă în a te pune la dispoziția copiilor, elevilor și tinerilor, a simpatiza detașat, cu aceștia a le înțelege universul , a le sesiza interesele care îi animă. Din această perspectivă acceptăm că unele cadre didactice au această capacitate abia sau greu perceptibilă, în timp ce alții... nu o au. II.5.2.4. Diversitatea structurală și
Competenţa profesională în sistemul educaţional by Marin Pânzariu, Andrei Enoiu-Pânzariu () [Corola-publishinghouse/Science/734_a_1172]
-
diferit de majoritatea și a fi devalorizat. Cele două criterii sunt în concordanță cu toate perspectivele de definire a devianței prezentate mai sus. 2.2 Relativitatea și universalitatea devianței Devianța reprezintă un fenomen esențialmente sociologic; ea nu poate fi înțeleasă detașat de contextul social și nu poate fi explicată doar prin apelul la trăsăturile individuale de personalitate sau la caracteristicile ereditare ale deviantului. Astfel, noțiunile de „devianța" și „normalitate" sunt relative, în sensul că nu pot fi evaluate decât prin raportarea
124Bibliografie: Allport G., Structura şi dezvoltarea personalităţii, EDP, 1981 Atkinson R.L., Atkinson R.C., Smith E.E., Bem J. Dary Introducere în psihologie, Editura Tehnică, ediţia a XI-a, 2002 Banciu D., Rădulescu S., Voicu M., Adolescenţii şi familia, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, 1987 Birch A., Psihologia dezvoltării, Editura Tehnică, Bucureşti, 2002 Doron R., Parot F., Dicţionar de psihologie, Editura Humanitas, Bucuresti, 1981 Hayes N., Orrel S., Introducere în psihologie, ediţia a III-a, Editura Bic All, Bucureşti, 2003 Neamţu C., Devianţă şcolară, Editura Polirom, 2003 Preda V., Profilaxia delincvenţei juvenile şi reintegrarea socială, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1981 Rudică T, Maturizarea personalităţii, Editura Junimea, Iaşi, 1990 Stănciulescu E., Sociologia educaţiei familiale, Editura Polirom, Iaşi, 1997 Străchinaru I., Devierile de conduită la copii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Vincent R., Cunoaşterea copilului, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1972 Turliuc M.N., curs Psihologia comportamentului deviant Turliuc M.N., Psihologia cuplului şi familiei , Editura Performantica, Iaşi, 2004 125126. In: ROLUL STILURILOR PARENTALE ŞI AL FACTORILOR DE PERSONALITATE ASUPRA DEVIANŢEI COMPORTAMENTALE by Caliniuc Alina Mădălina () [Corola-publishinghouse/Science/522_a_875]
-
nici o influență n-a fost decisivă pentru cursul ei firesc și nici un impuls exterior nu i-a alterat autenticitatea simțirii. Comentariul său plastic se petrece sub specia individului când traversează nuanțe infinitezimale de duioșie sau ironie, de șarjă sau relatare detașată, ca și sub specia universalului, când uimit de dimensiunile frumuseții vizibilului, îi urmărește mișcarea pe un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 28) Ion Niță Nicodin Iancu și săteni Ulei
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
nici o influență n-a fost decisivă pentru cursul ei firesc și nici un impuls exterior nu i-a alterat autenticitatea simțirii. Comentariul său plastic se petrece sub specia individului când traversează nuanțe infinitezimale de duioșie sau ironie, de șarjă sau relatare detașată, ca și sub specia universalului, când uimit de dimensiunile frumuseții vizibilului, îi urmărește mișcarea pe un fond reflexiv de neîndoielnică altitudine.” (Vasile Savonea - Arta naivă în România, Ed. Meridiane, București, 1980, pag. 28) „Acest om știa să se bucure, să
50 de ani de art? naiv? ?n Rom?nia:enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/84035_a_85360]
-
o idee preconcepută și de a nu-i căuta curenți secreți. În cazul lui Kafka, în special, e onest să consimți la focul său, să abordezi drama prin aparență și romanul prin formă. La prima vedere și pentru un cititor detașat avem de-a face cu niște aventuri neliniștitoare, care pun în mișcare personaje înfricoșate, ce urmăresc cu încăpățânare dezlegarea unor probleme pe care nu le formulează niciodată. În Procesul, Joseph K... este acuzat, fără a ști însă de ce. Ține, fără
[Corola-publishinghouse/Science/85119_a_85906]
-
o serie de eseuri consacrate direcției „fanteziste” a noii poezii, romanului și teatrului francez, Mia Frollo îi prezintă, cu o înțelegere pe alocuri limitată, dar cu o bună cunoaștere a epocii, pe Guillaume Apollinaire, Max Jacob, Paul Valéry (poezie „ghețoasă”, detașată, sinteză de mallarméism, simbolism și clasicism), îl compară pe Marcel Proust cu Honoré de Balzac (în defavoarea celui dintâi, deși acesta e urmașul simboliștilor prin „legătura tainică a gesturilor cu viața interioară și o nesfârșită sugerare de impresii”), în teatru remarcă
VIEAŢA NOUA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290552_a_291881]
-
mai responsabili, de la Washington încoace, au fost atenți să evidențieze conjugarea condițiilor geografice cu o politică externă care-și alege scopurile ținând cont de condițiile geografice și folosindu-le pentru a-și atinge obiectivele. Washington se referea la „situația noastră detașată și distantă” și întreba: „Cine ar refuza avantajele unei poziții atât de neobișnuite?”. Când această perioadă a politicii externe americane se apropia de sfârșit, John Bright îi scria lui Alfred Love: „Pe continentul dumneavoastră putem spera ca tot mai multele
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
filosofiei raționaliste, aparent verificată în asumpțiile sale universale de experiența internă. Victoria liberalismului în politica internă a dus la o îngustare specifică a sferei politice și la o lărgire corespunzătoare a celei nonpolitice; iar ultima a fost deschisă speculațiilor raționale detașate. Obiectivele care mai înainte fuseseră văzute drept premii în lupta pentru putere au fost abordate acum într-o manieră distantă, factuală și gestionate conform tehnicilor specifice economiei, administrației și dreptului. În primul rând, științele naturale și religia s-au eliberat
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
în soldați merg pe scenă, dispar după cortină și se întorc încă și încă o dată, creând impresia unui număr mare de oameni. Dacă ignoranții și naivii vor fi ușor de înșelat de această iluzie a puterii armate, observatorul informat și detașat nu se va înșela. și dacă regia necesită ca „armata” să se lupte cu o altă „armată”, cacealmaua devine evidentă pentru toată lumea. Aici, politica respectivă este redusă la esența sa, iar resortul îi este vizibil în forma elementară. O politică
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
sovieticii au urmărit să beneficieze de o infuzie masivă de tehnologie în sistemul economic sovietic rămas în urmă. Invocarea destinderii, întocmai ca a unui spirit imaterial, reușind să transforme relațiile cu națiuni anterior ostile, a devenit un substitut pentru examinarea detașată a factorilor obiectivi de interes și putere. Chiar și un om de stat pătrunzător ca secretarul de stat Henry Kissinger nu a fost imun în fața acestei erori. Dl Kissinger a așteptat ca Uniunea Sovietică să acționeze „în spiritul destinderii” înainte
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care nu se extinde imediat într-un război complet. Una dintre părți face o mișcare - de exemplu, prin „eliminarea unui oraș” -, iar adversarul face o mișcare similară - aproape ca într-un joc de șah. Astfel, fiecare parte, într-un mod detașat, complet rațional, îi produce celeilalte o anumită pagubă. Această idee a dobândit o acceptare destul de largă din partea grupurilor consultative de experți, în cadrul cărora jocurile legate de problema supraviețuirii sunt foarte evoluate. Putem dezbate oportunitatea sau revizuirea posibilităților ipotetice existente. Totuși
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
fi luată se conturează destul de bine. Spre deosebire de mediator, care este amplasat în interiorul triunghiului relațional format de cele trei părți (în care cele două părți se pot uni împotriva lui sau el devine un fel de zonă-tampon între părți), arbitrul rămâne detașat și neutru. Conducându-se după o serie de reguli și fiind împuternicit să realizeze înțelegerea, arbitrul va rezolva problema aflată în litigiu. Nu de puține ori însă arbitrul, prin decizia sa, poate crea o aparentă înțelegere echitabilă, fapt care, mai
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
companii, în care puterea este mult concentrată, există o relație notabilă între personalitate, stilul de conducere și cultura corporatistă, strategia, structura. De Vries și Miller au abordat distincția între mai multe stiluri organizaționale patologice și de leadership nevrotic: dramatic, suspicios, detașat, depresiv și compulsiv. Fiecare dintre acestea au elemente de succes, însă toate duc la insucces dacă sunt practicate în exces. Mulți lideri prezintă stiluri mixte și, în funcție de situații, unul poate deveni mai proeminent. În organizațiile în care puterea este distribuită
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
singurele. În lucrările sale, Kets de Vries (2001, 2003) prezintă următoarele stiluri nevrotice ale liderilor și organizațiilor: personalitatea și organizația paranoidă/suspicioasă, personalitatea și organizația obsesiv-perfecționistă/compulsivă, personalitatea și organizația isterică/dramatică, personalitatea și organizația depresivă, personalitatea și organizația schiziodă/detașată. 6.2.1. Stilul paranoid/suspicios Stilul paranoid denotă lipsa de încredere în ceilalți, hipervigilență, preocupare excesivă pentru aspectele particulare, concentrare, raționalitate, răceală, lipsa emotivității. Preocuparea acestui stil este de a fi permanent în gardă, gata de atac și gravitează
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de puterea de a schimba ceva; există un gol de conducere, nu au obiective pe termen lung, managerii sunt preocupați de menținerea stării de fapt; se amână deciziile importante, ceea ce duce la inactivitate, la pasivism. 6.2.5. Stilul schizoid/detașat Se evidențiază prin detașare, lipsa implicării, tendința de a se închide în sine; lipsa entuziasmului; indiferența la laude și critici; lipsa interesului pentru prezent și viitor; răceală, lipsa emoțiilor. Credința celor cu un astfel de stil este că lumea nu
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]