2,337 matches
-
apariția, dar Adam înota încă pe sub pătura groasă de abur. Gabriel își alungă din minte imaginile fugitive ale unui Adam înecat, cu trupșorul inert pescuit din apă, și așa mai departe, își întoarse gândurile la subiectul excursiei la mare. Subiect detestat de Brian, care nu o încuraja deloc să se gândească la el. Stătea scărpinându-și fața ciupită de vărsat cu unghiile lui boante, care scoteau un zgomot hârșâit, audibil, și privea, fără să fie văzut, în direcția lui Gavin Oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de extraordinar - dacă suntem cu toții împreună. Brian, te rog, nu te opune. E singura noastră reuniune de familie, cu excepția Crăciunului. Și știi cât îmi place masa de Crăciun. — Și tu știi cât de mult îmi displace mie! Și Alex o detestă. Adu-ți aminte cum ne-a stricat toată seara anul trecut. Nu fi furios, eu trebuie să organizez excursia, pentru că altfel n-ar face-o nimeni, tot așa cum eu trebuie să organizez masa de Crăciun, pentru că altfel n-ar face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
la care participa și Brian nu putea fi perfectă)... ar fi fost atât de plăcut! Stella nu reapăruse, dar circula zvonul, probabil la fel de puțin întemeiat ca și cel care o proclamase moartă, că locuia la niște prieteni la Londra. — Stella detesta jamboreele astea la fel de mult ca și mine, spuse Brian, izbind o piatră cu piciorul. Și, dacă-i vorba pe așa, nu văd de ce-a trebuit să-i cărăm după noi pe toți blestemații ăștia de străini. Participanții, risipiți acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreunui trofeu. George se uită la spinările catifelate, pestrițe, ale păsărilor și la ochii lor aprigi și încercă o vagă satisfacție, îi evocau vechi amintiri marine, din vacanțele petrecute aici cu tatăl său, din fericire atât de mort. George îl detestase pe tatăl său și, foarte curând, începuse să vadă în el nu chiar un monstru ci, în mod profetic, un strigoi. Acum, devenit de două ori strigoi, îi apăru în fața ochilor minții, asociat într-un fel cu pescărușii hulpavi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
vreodată vreuna? Da. Îmi pare rău, l-am pierdut pe George. Regret mult că-mi pierd toți prietenii. Dacă l-ai fi păstrat... dar ar fi fost imposibil. Dacă l-ai fi păstrat pe George ar fi început să te deteste cum îl detestă pe Rozanov. Cred că și-a rupt în bucăți toate piesele. Oricum, mi-a rupt și romanul meu. N-am știut că ai scris un roman. Ești norocos. Aș fi putut să-ți cer să-l citești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Îmi pare rău, l-am pierdut pe George. Regret mult că-mi pierd toți prietenii. Dacă l-ai fi păstrat... dar ar fi fost imposibil. Dacă l-ai fi păstrat pe George ar fi început să te deteste cum îl detestă pe Rozanov. Cred că și-a rupt în bucăți toate piesele. Oricum, mi-a rupt și romanul meu. N-am știut că ai scris un roman. Ești norocos. Aș fi putut să-ți cer să-l citești. Sper că vei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
omenească. Lumea lui devenise bizară, plină de crime crâncene, de calvaruri, de pedepse. Se simțea speriat și vinovat, anticipa o catastrofă care urma să se întâmple exclusiv din vina lui, dar la care contribuiseră și vrăjmași malefici, pe care îi detesta. Nu-i folosea să facă apel la rațiune și la bunul-simț, să-și spună că nu era decât un episod nebunesc pe care putea să-l înlăture și de care, în curând, avea să se amuze. Ah, dacă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
cunoști îndeajuns de bine ca să știi că eu n-aș putea suporta nici un fel de formă de servitute, chiar când e vorba de dumneata. În ultimul timp am reflectat la filozofie, dar dintr-o atitudine existențială (scuză-mă, știu că detești cuvântul, dar aici își are locul) și mi-a venit ideea (de altfel nu pentru prima oară), că noi doi ne asemănăm foarte mult. În ce fel? mă vei întreba. Am să-ți spun. Amândoi suntem oameni liberi. Îmi aduc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Ai să discuți cu el despre mine... Cred că n-ar fi posibil să evit menționarea numelui tău, dar n-am să discut despre tine. Știi bine cât sunt de rezervată în asemenea chestiuni. — Rezervată! Alt cuvânt al tău. Cum detest vocabularul! Nu exprimă decât putere, putere, dispreț, dispreț, și totul gravitează în jurul tău. Oh, Doamne, de ce-a trebuit să te întorci acum, diavolițo, tocmai când începusem și eu să-mi recapăt echilibrul. Nu știi ce-ai făcut, ai stricat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
grupală devine astfel un modus operandi al socialității. Ceea ce este propriu sensibilității baroce întâlnește, de facto, simțul comun. Expansiunea pe care o exprimă, efervescența care este consecința acesteia este o modalitate de a spune că nu ne putem face că detestăm viața, când de fapt ținem la ea. Într-atât este adevărat că stilul excesiv nu este o negare a societății. Este un apel pentru a participa la ea, chiar și atunci când aspectele sale prea opresive sunt transgresate. Frecvent sunt citați
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
aduce cu sine vindecarea penitentului. În acest sens, orientarea atenției penitentului asupra crucii lui Cristos îl poate vindeca. El are șansa mai mare să devină conștient și să înțeleagă că Cristos a murit pentru păcatele sale, fapt pentru care va detesta păcatul și mai mult și va începe să își dorească vindecarea. Aceasta va fi completă când renunțarea la păcate va fi o hotărâre fermă. În al doilea rând, atitudinea atentă și delicată a confesorului, prin care îl acceptă pe penitent
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
cu aserțiunea cioraniană de mai sus, se poate spune că, în poemele sale, Ion Cocora clădește o amplă elegie cu obloanele trase, adunând, paradoxal, cu egoism, toată tristețea, și pregătindu-se, în felul acesta, pentru confruntarea cu moartea, chiar dacă o detestă, gest amintindu-l, de asemenea, pe Emil Cioran, după care ne murim moartea «trăind», dacă îi cunoaștem intimitatea, înainte de a luneca în ea, ca spre tine însuți. În această paradigmă, versurile din volumul de față pot fi citite și ca
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că în definitiv, toți oamenii nefericiți sunt lucizi) e vizibilă la orice pas, dar rămânerea parțială în lume este doar o formulă circumstanțială pentru că bufonul-cerșetor / bufonul cerșetorului este atașat, cu toată ființa, de totul acesteia, al lumii, pe care o detestă și de care e îndrăgostit până la disperare, cu toate formele ei care-i fac posibilă statornicia sau, după expresia lui Nichita Stănescu, îi dau dreptul la timp. El / ei își asistă propria naștere: a lui / lor și a operei: poemul
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de a te iubi numai pe tine fără ca asta să bată la ochi. Ei își iau aerul unor surori de caritate având grijă însă numai de sănătatea lor. Eu nu sânt nici pe departe un înțelept. Poate nu mi-am detestat defectele cât ar fi trebuit. M-am lovit totdeauna de gândul că au grijă de asta ceilalți. Dar iubesc multe lucruri dincolo de mine. Spun "eu, eu, eu" numai pentru că vreau să mă explic și pentru că în timp ce vreau să mă explic
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
timp liber se asocia, compensator, pentru noi - oameni care-și câștigau cultural existența -, exclusiv cu natura, cu fervorile senzoriale și setea de urcuș în aerul tare al înălțimilor. Lipsit de organ pentru mare și film, fanatic al muntelui și teatrului, detestând dezrădăcinarea și venerând rânduiala rurală, am ajuns cu greu să prefer cutreierul sclifosit prin cele străinătățuri unei suave ațipeli de amiază în fânul de pe Măgura Vâlcii, unei serafice partide de pescuit, vreunei năprasnice coborâri prin Valea Cerbului, unei cățărări făgărășene
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
de știrile TV și de ma sochismul valah, luând-o spre nord-vest cu mașina, cum vezi buna înclinare a balanței întru binecuvântata înțelepciune încorporată-n sloganul „nu-i dracu-așa de negru!“. Lume deschisă la minte și iute adaptată, care detestă neputința lăcrimoasă și spectrul stupid al dro bului de sare de pe sobă, grădini și ferme profitabile, investiții în Ungaria, concedii faine (bașca spitalizări) în Austria, insolite inițiative administrative, solidarizare (asociere), inventivitate financiară, totul, firește, în paralel cu Statul, ori în ciuda
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
Mache, rublă ștearsă, acum? Să se fi desființat și Gvardia Națională? A câta oară tradus (de noul teatru)? Și Mița unde e? Cu cine? Apă, apă!... 17 noiembrie 2011 Cum ne ducem când ne ducem Nu-mi explic de ce am detestat întotdeauna necroloa gele. Ins cu naturelul simțitor, degrab’ vărsător de lacrimi la emoții estetice violente și evocator cu voluptate, am refuzat totuși, fără excepție, retorica îngropăciunii verbale, stilistica de cenotaf. Menit adeseori să lustruiască orgoliul vorbitorului, fie acesta glacial, fie
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
înțeles că trebuie să ne luăm gândul de la antologii. Nimic nu este mai eficient, la 15 ca la 70 de ani, decât sistemul multum in parvo. Ca și best of-ul în muzică. Știu că specia liștii și maniacii exhaustivității detestă metoda, pe care o consideră ignară, ignobilă, de-o frivolitate asasină. Așa o fi. Dar pentru consumatorul obișnuit e ideală. Câte n-am plănuit! Cele mai suculente pagini de amor din romanul românesc. Sau cele mai frumoase eroine. Sau pei
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
duc?“. Fiind, bineînțeles, onorat de invitație, ba încă presupunându-se că ar fi trebuit să mă simt oarecum unul „de-al casei“, îndoielile persistau. Vorbesc de „Gala Mediafax 20 de ani“, vineri 24 februarie crt., hotel Radison. (Of, că tare detest să mă pun „la țol festiv“, cum se zicea-n junețea mea.) Chiar dacă au trecut 12 ani de când am fost adoptat, cât de cât, în familia ProTV, petrecând două ceasuri săptămânal „în Pache“, având mereu noroc de specialiști minunați și-
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
să-mi asigur acum o rezervă de recunoștință pentru tot restul anului. E foarte important pentru cineva care a descoperit că aproape toate certitudinile sale s-au fisurat. La iarnă (din pricina iernilor când am suferit de frig, am ajuns să detest chiar zăpada proaspătă, curată), mă voi gândi la diminețile acestea în care trebuie să fac un efort ca să rămân în cameră. E ceva sfâșietor de frumos în spectacolul unei mări incendiate de soare, în stare să intimideze luciditățile cele mai
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
schimb, clasicul poate vântura mările, ca Ulise, fără să se simtă vreo clipă neliniștit. Romanticul e un braconier care nu prea știe ce caută. Tânjește după o pradă pe care a visat-o, uitând, apoi, parțial, visul. Clasicul, din contră, detestă ce e aproximativ. Când clipa i se dăruie, romanticul intră în panică. Oare cât va dura? Unica lui soluție sigură e să devină parazitul propriei sale insatisfacții. Uneori, își distruge dragostea ca s-o poată plânge. Dar nu e vina
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
vorbesc despre nostalgia "măsurii". Textul exact al abjurării lui Galilei: "Eu, Galileo, în al 70-lea an al vieții mele, în genunchi în fața eminențelor voastre, având dinaintea ochilor Evangheliile pe care le pipăi cu propriile mele mâini, abjur, blestem și detest eroarea și erezia mișcării pămîntului". Era firesc să-l înțeleg mai bine pe Galilei decât pe Giordano Bruno. Dacă m-ar întreba cineva: "Sunteți în stare să vă dați viața pentru o idee, pentru un adevăr?", n-aș ezita să
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
și trufași, lipsiți de cavalerism și de simțul onoarei, care la sudiști contau chiar mai mult decât victoria. Nordul reprezenta în mintea mea o lume rece, negustorească, și puțin îmi păsa că se bătea pentru desființarea sclaviei. Eu l-am detestat pe generalul Grant, am suferit din pricina izbânzilor lui care distrugeau o lume plină de soare, de povești, și, dacă ar fi stat în puterea mea, i-aș fi nimicit pe yankei, ca să-i dau câștig de cauză generalului Lee. Și
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Ce însemna rezistența ei? Poate că nu vrea să audă vorbind de o localitate ponosită. îi era rușine că el e nevoit să meargă la Leysins! Se temea de comentariul lumii! Cum și lui îi era rușine de acea localitate, detesta pe Ada pentru aceleași simțiminte. Știa doar acuma bine că era tuberculos. Vroia să aibă încă aerul că nu ^,tie și, pentru că nimic nu-i era mai dureros și ofensator decât cunoașterea mizeriei lui, o ura pentru prefăcătoria ei. Pierduse
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
destinată. Nu mi-a fost de ajuns să fiu un contemplativ, să iubesc pietrele înnegrite de lumină și cerurile decolorate de căldură. Am vrut mai mult. Din pricina asta m-am aflat mereu în conflict cu caracterul meu și mi-am detestat stângăciile (între altele, n-am știut niciodată ce să fac cu mâinile în public). Nu-mi place s-o recunosc, dar au existat momente în care aș fi dat orice pentru a fi mai dezinvolt, mai relaxat, în lume. Și
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]