1,497 matches
-
este iubire propriu-zisă, ci o formă particulară de atașament față de o ființă diferită de om. Se mai pot discuta și formele aberante ale iubirii, iubirea deturnată de pulsiunile perverse dintre partenerii de același sex (homosexualitateaă, iubirea incestuoasă etc. Nici iubirea deviantă, nici atașamentul de obiecte (avariția, colecționarismul etc.Ă nu sunt forme ale iubirii. Iubirea trebuie să reunească un sentiment sufletesc cu o valoare morală care să corespundă acestuia. Între sentiment și valoare există, În cazul iubirii, o corespondență care face
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
neavând un fundament reprezentat de valorile morale, ele nu pot să dureze. Asemenea cupluri sunt marcate de tensiuni interioare sau de conflicte exterioare, sfârșind prin a se dizolva. Cupluri nefirești Poate că ar trebui să vorbim despre cupluri patologice sau deviante, dar am preferat acest termen pentru a rămâne În sfera Psihologiei Morale, accentuând asupra aspectukui care vizează experiența psihologică și valorile morale corespunzătoare acesteia. Nu toate cuplurile sunt de tipul descris mai sus. În afara acestora mai există numeroase forme de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
toate cuplurile sunt de tipul descris mai sus. În afara acestora mai există numeroase forme de cupluri nefirești, care din punct de vedere psihologic și moral se abat de la formele normalității. Aceste cupluri se constituie În virtutea unor atracții pulsionale de factură deviantă, constituțională sau perversă. Cuplurilor deviante nu le corespund motivații emoțional-afective, ci pulsiuni instinctuale primare care nu sunt dublate de valori morale. De regulă, persoanele care constituie aceste cupluri sunt fie personalități frustrate, cu carențe afective sau educaționale, persoane imature afectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
descris mai sus. În afara acestora mai există numeroase forme de cupluri nefirești, care din punct de vedere psihologic și moral se abat de la formele normalității. Aceste cupluri se constituie În virtutea unor atracții pulsionale de factură deviantă, constituțională sau perversă. Cuplurilor deviante nu le corespund motivații emoțional-afective, ci pulsiuni instinctuale primare care nu sunt dublate de valori morale. De regulă, persoanele care constituie aceste cupluri sunt fie personalități frustrate, cu carențe afective sau educaționale, persoane imature afectiv, personalități narcisiste, care nu și-
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
dezvolta normal numai În condițiile În care are la dispoziție modele pozitive, pentru care să opteze În mod liber. Impunerea unor modele stricte, rigide, va duce la formarea unor tipuri psihomorale defectuase, personalități cu o structură nevrotică, instabile sau impulsive, deviante sau de tip violent. În egală măsură, acceptarea necondiționată, fără rezerve, a oricărui model oferit la Întâmplare va duce la tipuri psihomorale deformate, dependente, de dependență, regresive etc. Asupra acestora vom mai reveni. În ceea ce privește modelul ales, trebuie să adăugăm faptul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
educative, frustrările, traumele emoționale, modul de formare a identității și rezolvarea situației oedipiene, rangul În fratrie etc.; că adolescența individului, conduite, atitudini, studii, pasiuni, interese, asocierea și prieteniile acestuia, idealurile de viață etc. Trebuie avute În vedere carențele, frustrările, conduitele deviante, Începutul vieții sexuale etc.; dă modelele acceptate sau refuzate de individ au un rol esențial În formarea sa. Se discută rolul modelelor alese, motivele care stau la baza acestor alegeri. În egală măsură se are În vedere imitarea unor modele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
o mare importanță. Toate acestea Însă se diferențiază În raport cu tipurile de situații de dificultate. 3. Tipurile de persoane cu dificultăți Persoanele cu dificultăți se diferențiază Între ele după tipul de deficiență sau de dependență, după statutul social, afecțiuni cronice, conduite deviante etc. Vom prezenta În continuare principalele tipuri de persoane cu dificultăți care necesită asistență și ajutor social special. aă Persoanele handicapate reprezintă grupa principală de populație care necesită măsuri de asistență permanentă, specializată În funcție de natura handicapului (orbi, surdomuți, deficienți neuromotori
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
somatice sau, uneori, chiar psihice. Ulterior, conceptul de patologie s-a extins. El a fost adoptat Întâi de cercetările privind tulburările de comportament, dificultățile de comunicare, tulburările de adaptare-integrare, făcându-și astfel intrarea și În sociologie. Patologia socială cuprinde conduitele deviante, aberante, sociopatiile, inadaptarea, dependența etc. În sfera pedagogiei, se constituie un sector similar, cuprinzând următoarele: dificultățile de adaptare școlară, dificultățile de Învățare, copilul dificil sau problematic, copilul cu nevoi speciale, copilul nemotivat, absenteismul școlar, copilul timid sau instabil, tulburările de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
a sentimentelor și dorințelor etc. Înainte de a trece la descrierea acestor tipuri psihomorale, vom analiza cauzele și circumstanțele care le produc. În cadrul cauzelor și a circumstanțelor care stau la baza tulburărilor psihomorale, menționăm următoarele: imaturitatea sau structurarea deformată, de tip deviant, a supraeului, răul model, imitația unor conduite negative, o anumită structură de factură perversă a Eului, tulburări ale conștiinței morale, care este Înlocuită cu o conștiință pervertită, factori psihologici de natură psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
supraeului, răul model, imitația unor conduite negative, o anumită structură de factură perversă a Eului, tulburări ale conștiinței morale, care este Înlocuită cu o conștiință pervertită, factori psihologici de natură psihotraumatizantă (frustrări, complexe, carențe emoționaleă etc. 1Ă Imaturitatea sau structurarea deviantă a supraeului are o importanță majoră În geneza tulburărilor psihomorale ale unei persoane, Întrucât supraeul este depozitarul valorilor morale care normează și cenzurează conduitele și acțiunile persoanei respective. Un supraeu slab, nedezvoltat, sau dezvoltat vicios, poate favoriza apariția unor tulburări
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Pe de altă parte, violența sistematică și extrem de dură era asociată cu forme de dezagregare a familiei, cu tulburări comportamentale, amplificate, de regulă, de consumul de alcool. Aceste forme severe și constante de violență erau etichetate de comunitate ca fiind deviante, indici ai unei vieți de familie dezagregate, ai prezenței unor tulburări psihopatologice, neavând, în consecință, o legitimitate socială. În afara dimensiunii de legitim/nelegitim, o anumită toleranță socială față de violența împotriva femeii reprezintă un factor-cheie în explicarea fenomenului. În cultura tradițională
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
copii, părinți și asistentul social, identificarea nevoilor acestora ș.a. Este important ca părinții să înțeleagă că între acțiunile, dispozițiile lor și capacitatea de adaptare școlară a copilului există o relație directă. În cazul în care asistentul social constată anumite comportamente deviante ale părinților, care pun în pericol dezvoltarea normală a personalității copilului, sunt propuse măsurile corespunzătoare de protecție. Ceea ce trebuie să urmărească asistentul social pe tot parcursul muncii sale este redarea funcționalității psihosociale la un nivel optim pentru fiecare copil/elev
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
autocunoașterii, obsesiei lui de a înțelege lumea înșelătoare din jur. Yourcenar demonstrează că Zenon nu poate transcende timpul și locul lui. Este o creatură modelată de alchimie, magie neagră și vrăjitorie, ca și de un repertoriu lung de sexualitate aparent deviantă, care înfloriseră în Europa renascentistă târzie într-o lume în care ereticul legendar și presupusul sodomit din secolul al XVI-lea, Michael Servetus, ca și alții, a fost condamnat la moarte în contumacie de către Inchiziția spaniolă și apoi ars pe
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
ponderat. Această performanță este caracteristică, evident, persoanelor care apreciază în mod egal importanța realizării unui schimb echilibrat de drepturi și îndatoriri între individ și comunitatea în care trăiește. „Culpabilitatea” este atribuită, în general, acelei persoane care a săvârșit un act deviant, o reacție atipică la o situație dată, un comportament cu conținut antisocial, față de colectivitatea ia o anumită atitudine și aplică sancțiunile prevăzute de lege. Spre deosebire de „intenție”, care este acea formă de vinovăție în care autorul este pe deplin conștient de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la o extremă se amplasează normele minimale (legale, juridice), fără respectarea cărora conviețuirea socială devine imposibilă, iar la extrema cealaltă se situează normele maximale morale, configurând tipul ideal de comportament în respectivul grup social. „Culpabilitatea” se manifestă, așadar, în raport cu comportamentul deviant (sau aberant) față de sistemul de norme și reglementări în grupul sau în comunitatea respectivă. „Comportamentul deviant” este, în ultima instanță, rezultatul unui conflict între individul neintegrat și sistemul normativ al colectivului din care acesta face parte. Din punct de vedere
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
iar la extrema cealaltă se situează normele maximale morale, configurând tipul ideal de comportament în respectivul grup social. „Culpabilitatea” se manifestă, așadar, în raport cu comportamentul deviant (sau aberant) față de sistemul de norme și reglementări în grupul sau în comunitatea respectivă. „Comportamentul deviant” este, în ultima instanță, rezultatul unui conflict între individul neintegrat și sistemul normativ al colectivului din care acesta face parte. Din punct de vedere psihologic, conflictul astfel — așa cum am văzut într-unul din capitolele precedente ale lucrării de față — o
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
Bogdan arată că ceea ce este tipic pentru comportamentul delincventului / dezadaptatului este faptul că soluționează conflictele majore contrar așteptărilor culturale ale colectivului din care el face parte. Noțiunea de „culpabilitate” se leagă așadar, în mare măsură, de „rădăcinile subiective” ale comportamentului deviant, și mai ales de tulburările pe care le prezintă persoana în sfera caracterului. Numai dacă vom lua în considerare specificul cauzalității în „psihologie”, vom putea explica de ce anume între doi indivizi, aflați în condiții de mediu relativ identice, numai unul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
în raport cu exigențele mediului său de viață. În stabilirea „culpabilității” se iau, de regulă, în considerare cel puțin patru factori, între care se stabilește un raport de interdependență și influențare reciprocă. Acești factori sunt: a) natura prejudiciului adus prin comiterea comportamentului deviant respectiv; b) modul de realizare a comportamentului deviant (relevant pentru un anumit specific temperamental și un anumit nivel cultural); c) psihogeneza acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
culpabilității” se iau, de regulă, în considerare cel puțin patru factori, între care se stabilește un raport de interdependență și influențare reciprocă. Acești factori sunt: a) natura prejudiciului adus prin comiterea comportamentului deviant respectiv; b) modul de realizare a comportamentului deviant (relevant pentru un anumit specific temperamental și un anumit nivel cultural); c) psihogeneza acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv); d) autorul respectiv particularitățile deviante, de care depinde
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
comportamentului deviant respectiv; b) modul de realizare a comportamentului deviant (relevant pentru un anumit specific temperamental și un anumit nivel cultural); c) psihogeneza acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv); d) autorul respectiv particularitățile deviante, de care depinde subiectivarea condițiilor concrete de existență. Sursa cea mai bogată a sentimentului exagerat de culpabilitate, care va avea o acțiune stresantă din personalității copilului, credea că trebuie căutată nu numai în influențele
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
realizare a comportamentului deviant (relevant pentru un anumit specific temperamental și un anumit nivel cultural); c) psihogeneza acestui comportament (explorarea condițiilor obiective și a celor subiective, de ordin motivațional), care au determinat realizarea comportamentului deviant respectiv); d) autorul respectiv particularitățile deviante, de care depinde subiectivarea condițiilor concrete de existență. Sursa cea mai bogată a sentimentului exagerat de culpabilitate, care va avea o acțiune stresantă din personalității copilului, credea că trebuie căutată nu numai în influențele exercitate de formele de educație instituționalizate
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
și procesele de conștiință sunt atât de vii, încât îi determină să încerce să le elimine prin invocarea, în cele din urmă, a unor scuze, sau a unor motive de ordin obiectiv ce au stat la baza comiterii actului lor deviant, dar care nu vor rezista, de regulă, în fața evidenței realității. Drept urmare, acestei perioade de rezistență îi urmează — la acei subiecți care sunt mai sensibili, mai impresionabili și, implicit, mai sugestibili — un stadiu de epuizare, când pragul maxim de rezistență psihică
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
la deznădejde. Sentimentul de culpabilitate poate fi trăit, așadar, la niveluri diferite de intensitate și de durată: atunci când el nu capătă proporții excesive, producându-se în limite normale, poate constitui un factor eficient de evaluare lucidă a consecințelor propriilor acte deviante, contribuind, în felul acesta, la autoreglarea conduitei și la armonizarea raporturilor cu semenii; când el devine, însă, un fenomen nociv, ca rezultat al depășirii unor limite de intensitate și de durată, pot spori dificultățile integrării familiale și socio-profesionale, amenințând echilibrul
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
anumit sentiment de vinovăție. - Părinții prea tandri creează, de regulă, un climat prea încărcat de stimulente afective, fiecare părinte revărsându-și fără nicio rezervă întreaga lui afectivitate. Asemenea atitudini pot favoriza uneori conturarea la copii, pe măsură ce cresc, a unor comportamente deviante. Specialiștii nu au putut formula o rețetă comportamentală care să fie aplicată în mod nediferențiat de către fiecare părinte, însă, după opinia lor, în educația copiilor trebuie să existe între părinți înțelegere și acord în diferite probleme. Expresia ,, stil educativ” este
ARTA DE A FI PĂRINTE by Mihaiela Tudosă () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93073]
-
de guvernare. Deși există forme de democrație în care judecata colectivă poate fi superioară celei individuale (după cum susține Aristotel), democrația poate devia spre un fel de "guvernare a mulțimii", care, potrivit lui Aristotel, se poate dovedi la fel de nocivă ca alte forme deviante de guvernare cum ar fi "tirania" derivată din "regalitate" și "oligarhia" derivată din "aristocrație"28. Această idee este preluată mai târziu de Marx, dar este folosită cu sensul de "drept de proprietate" retrocedat "maselor". Spre deosebire însă de Marx, Aristotel
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]