2,113 matches
-
făcut nimic altceva decît să se comporte ca niște case orășenești de cultură, care își bifau în calendarele de manifestări tot soiul de acțiuni terne, lipsite de ecou, întru a-și justifica sinecura pe care cei mai mulți atașați culturali și-o devorau într-o lume ce le fura mințile. Din păcate, pașii nu sunt făcuți cum trebuie nici de suratele acestora, institutele culturale care, sub forme oarecum elevate dar sterpe, fac același lucru, cu bif-uri în calendare și ieșiri în presa de
Premiul Național de Poezie"Mihai Eminescu" by Gellu Dorian () [Corola-journal/Journalistic/9956_a_11281]
-
În anii aceia începuse să lucreze în cabinetul de avocatură, la acte succesorale, și îi era greu să-și mai păstreze simțul umorului după întâlnirile lungi când trebuia, mai des decât și-ar fi imaginat, să împiedice rudele să se devoreze între ele. Cu rare excepții, era ca și cum moartea ar fi scos la iveală ce era mai mizerabil în condiția umană, reducând totul la acea înverșunată vânătoare de moșteniri. Se liniștea povestindu-i toate astea Dianei, ea devenind astfel o necesitate
Andrés Barba - Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6158_a_7483]
-
luptă cu lumina. Cât despre Struensee, liberal și ateu, acesta provine din Altona, unul din focarele iluminismului, primul porto-franco nordic. Soarta lui pare a fi semn că un regim care desființează orice sistem de reprimare a atacurilor dinlăuntrul său, e devorat de acestea. Informațiile istorice sunt folosite cu multă finețe, peisajele în care sunt plasate întâmplările au o încărcătură de sensuri tipică secolului al XVIII-lea. Enquist plasează prima scenă de dragoste dintre Struensee și Caroline Mathilde în "Coliba lui Rousseau
Istorie daneză by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15307_a_16632]
-
am! Trupul deplin învățat/ cu poftele ei feminine s-a lăsat captivat de aceste volume/ șoldul ei asemănător animalelor tinere de pe mătasea de rochii de vară/ suplinind îngerii asexuați din întreaga Renaștere/ se fofilează cîteva clipe în învălmășeala comună/ și devoră în moliciunile lui erotismul furorilor/ apărîndu-se și tînjind mai departe/ neputîndu-i cuprinde pe toți. Convulsia/ golurilor și a plinurilor. Bolți și desfaceri/ terase și grote de cărnuri printre care mîna ei grațioasă/ albă/ pierzîndu-și conturul? (Ieșirea din bibliotecă). Însuși verbul
Poet și cîntăreț by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17295_a_18620]
-
Ivanovici a evocat soarta celor 30 de mii de români din Voevodina, amenințați de pierderea identității. Zoltan Terner a vorbit despre "nebunia divin-diabolică a acestor vremuri", în care și-a făcut apariția "fiara-înger" care este internetul și care amenință să devoreze cultura. "Trăim într-o eră a civilizației corporale, epidermice" a spus Z. Terner, pândită de "mondializarea prostiei". în ceea ce privește poezia, a spus Barbu Cioculescu, aceasta își vede periclitată "starea de sănătate", în condițiile dezinteresului general pentru ea. Perspectivele literaturii i s-
Unde se află literatura română by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/12742_a_14067]
-
opt femei. Era vorba să facem o comedie, dublată de un suspense polițist clasic, trimițînd la intrigile în stilul Agatha Christie și amintind de filmele "cu ușile închise", în care criminalul face parte din grup. Ca mulți alți copii, am devorat și eu romanele Agathei Christie; cînd eram adolescent, îmi plăcea să mă uit la adaptările foarte academice pe care le făceau americanii după proza ei, a căror principală sursă de plăcere provenea de la casting-ul adeseori prestigios, mizînd pe rivalitățile
8 femei by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/14445_a_15770]
-
lectură. Dintr-un anumit punct de vedere, speculativ, faptul că nu se citește literatură în general este determinat de acest inacceptabil deficit - de eficiență, în primul rând - al tomurilor de consum. Făcute pentru a se vinde și pentru a se devora, ele zac de multe ori neatinse într-o masă omogenă, împărțindu-și statutul cu plachetele subțiri de poezie. Se prea poate ca acestea să fi fost premisele care l-au determinat pe Gelu Negrea (cunoscut pentru subtilele sale eseuri despre
Codul lui Alexandru Robe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9721_a_11046]
-
propune o vertiginoasă descoperire a culorii locale, a de-nespusului, a nemaivăzutului, a pestriț-amețitorului univers pe care să-l numești "balcanic" ar fi prea puțin, iar "levantin" ar fi abia să-i aproximezi contururile. Să nu scăpați, dacă n-ați devorat-o deja, Cartea șoaptelor, a lui Varujan Vosganian (dacă v-ați procurat și albumul însoțitor, produs de Editura Ararat, e și mai bine!). E una din acele cărți care impun definitiv un nume, dar care pot, de asemenea, să treacă
Ce-am citit în 2009 by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6588_a_7913]
-
nu poate scrie, știind bine că "voi fi judecat după ceea ce am scris, nu după ceea ce am citit. E un loc comun pe care prea des îl pierd din vedere. Îmi atribui oarece merit după fiecare carte pe care am devorat-o". Citea enorm. Dar refuza să-și constituie bibliotecă. Cărțile din casă cînd - rareori - le avea, îl apăsau teribil. Prefera să și le procure de la Sorbona sau chiar de la bibliotecile de cartier, pe care le frecventa, scotocindu-le, prin depozite
Un jurnal al lui Cioran? by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17162_a_18487]
-
comunități. Burgul care servește drept mizanscenă întregului mister al convertirii întru violență a lui Leiba și degradarea unei ordini aulice la marginea imperiului imprimă atmosfera stațiilor de pe limes în care vocile autorității și rațiunii se dizolvă așa cum umanitatea se pierde devorată de ancestrale pulsiuni. Chiar dacă plasarea localizarea întregii povești rămâne incertă, progromurile din Galiția și Rusia stăruie în mintea lui Leiba configurând de fapt un spațiu interstițial, liminal. Spre deosebire de nuvela lui Caragiale, Leiba trăiește în două lumi, a cârciumii unde domnesc
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
de o muzică pe care numai ea a mai auzit-o. Ea, un mare artist, mare și discret, fascinant, deloc comod, deloc superficial, un reper clar a ceea ce înseamnă muzica originală de scenă, nebunia profesiunii, a teatrului, pasiunea care te devorează ca să te creeze altfel. Să te inventeze fără să te ostenească vreodată. Am stat, cîndva, amîndouă pe o bancă. Priveam ma-rea. Era toamnă. Cerul încărcat de nori. Am întrebat-o, ca de atîtea ori, ce culoare au ochii ei
Dincolo de nori by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10079_a_11404]
-
de idei cel puțin ciudată: "Mulți regi ai animalelor îi vor fi înfiorat în veacurile apuse, cu răgetele lor cutremurătoare, pe sîngeroșii consumatori de pîine și circ îmbulziți în încăpătoarele amfiteatre romane, spre a-și vedea nefericiții semeni uciși și devorați de neîmblînzitele fiare ale pustiei. Însă nici unul mai suveran, solar și leonin decît regele operei din zilele noastre, venit la 24 iulie 2009, să-i încînte, să-i cutremure și să-i înduioșeze ș...ț". Cronicarul nu se îndoiește că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6834_a_8159]
-
în legile pe care le ignorase o viață, Pantazi se aruncă sub roțile metroului, iar Pirgu renunță la frenezia donquijotescă înainte de a porni propriu-zis într-o aventură a cunoașterii. Realismul mâlos nu lasă crailor indeciși nicio șansă de vindecare: melancolia devoră destinele, odată ce și-au acceptat o filiație - fie ea și livrescă, laolaltă cu „vocația genială a eșecului”. Prins în „circuitul malign” al Dianei, numai doctorul Ștefănescu, un crai fără tovarăși, pare că scapă de letargia viciului. „Despărțirile de lume” au
Reluarea neantului by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3740_a_5065]
-
un mușchi ciudat crescut pe sub piele. Ținea palmele deschise și ridicate și avea paloarea și aspectul cadaveric al unui răstignit. „Ai sunat-o pe María Fernanda ca să-i spui cum mă simt?” „Nu; nu încă, te doare?” „Parcă m-ar devora câinii.” „Mă rog.” „Și pe Antonio, să-l suni și pe Antonio.” Medicul a dispărut încet, ca o nălucă albă, dând asigurări c-o să revină. Halatul Mamei, cu care o îmbrăcaseră probabil când ieșise din baie, se afla într-o
Andrés Barba: Buna intenție by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/3767_a_5092]
-
terminării celui de-al doilea război mondial, în mijlocul speranțelor, iluziilor, visurilor și, în final, dezamăgirilor celor care au crezut cu adevărat că, prin acțiunea lor, lumea poate deveni mai bună și, pe de altă parte, a profesorului american care a devorat biblioteci de kremlinologie și care a simțit nevoia să-și construiască propria analiză într-un domeniu pe care îl cunoștea din proprie experiență. Primul avantaj al cărții lui Vladimir Tismăneanu este acela că ea completează informația oficială, rezultată din consultarea
Once upon a time... by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11667_a_12992]
-
de cele mai multe ori, în șef de școală, sărbătorind, cu fiecare ocazie, racolarea cîte unui prozelit. Originalitatea lui e dictatorială, sacrosanctă. Orgoliul lui, cu cît e mai profund, cu atît mai mult roade, ca unul dintre acei acizi ce curăță rana, devorînd însă țesuturile, ori ca o insolență a vanității îmbrăcată în haine de sărbătoare. Oglindă prea apropiată, în care nu vede altceva decît pe el însuși, misionarul a ocupat mare parte dintre fotoliile de protocol ale muzicii savante, de la cele ale
Originalitatea călătorului by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/12077_a_13402]
-
oferit ocazia de a nu există că Autor. Scriindu-l, m-am pierdut, m-am nimicit de bunăvoie în conținutul lui. Nu eu, ci Altcineva îmi purta mîna și mintea. Acum pot să spun doar atît: facerea lui m-a devorat, m-a desființat că Autor. Aleluia!”, notează Ioan Pîntea într-una din paginile admirabile ale jurnalului sau. Tot astfel va scrie, de exemplu, Slujba Mucenicului Atanasie, alături de un poem „frust și melancolic” despre Runcul părinților. În sfîrșit, poetul, asemeni duhovnicului
Îngerul lecturii și scrisului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/4225_a_5550]
-
ipostază și alta a aceleași materii putând echivala, pentru ei, cu deosebirea între viață și moarte. îngerul foamei este mai prezent și mai viu, mai palpabil chiar decât personaje cu pondere mai mică în irealitatea care-l înconjoară și-l devorează pe protagonist. Vocabularul deportaților este format din cuvinte de foame și cuvinte de mâncare. Universul metaforic al Hertei Muller este mai analitic și totodată mai puțin dependent de împrumuturi din tezaurul literelor germane decât acela al lui Paul Celan și
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
mai ales atunci când află de ce natură este suferința femeii, explicându-și desele ei retrageri în sine alternând cu momente de exaltare și frumusețe precum flăcările spontane deasupra comorilor. Ambele personaje practică autoscopia sau identificarea răului ce coabitează, modifică sau îl devorează pe celălalt. Bărbatul nu pregetă să-i reproșeze femeii tendința de însingurare, în timp ce ochii ei îi scanează în caracterolog fiecare gest, depistându-i atracția fatală ce se conturează în apropierile și vorbele lui tot mai încărcate erotic. Un eros paradoxal
Un bărbat și o femeie by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/8443_a_9768]
-
un rege cu imperiul scufundat în tenebre, cobor în câmpie ca un războinic mitic, cuțitele mele retează vântul și desișurile negre, damele țipă și fug precipitat căutând strălucire, dar obscuritatea ține cu mine. Smulg vise, ruinez trecători, distrug amante și devorez mese copioase, distrug râsetele și luna. Nimic nu mă poate opri când noaptea mă vomită pe străzi ca animal preistoric, ca bestie scăpată care desprinde viscerele. Nimic nu mă poate mutila când invadez pavajul, când mușc brusc mâinile străinilor care
Supraviețuirea prin cultură a indienilor quechua by Simona Dăncilă () [Corola-journal/Journalistic/7234_a_8559]
-
sau scoțându-și ochii pentru a păstra secretul. Spațiul în care se află nu este nicidecum un spațiu al unei expieri blânde, ci unul al supliciului, unde păcatele sunt înfățișate în toată grozăvia lor și au puterea de a-l devora pe cel care le posedă. Cei cinci se află prinși într-o capcană mortală, iar regizorul se folosește de orice pretext pentru a lăsa reflecției celor cinci doar propria interioritate chestionată fără milă. Una din cheile filmului se află într-
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
-și poartă infernul cu sine și pentru care nu există viitor, cum scrie cavalerul Erik pe bucata de piele de vițel pe care e redactat tratatul. Această viziune tulburătoare, terifiantă a abisului interior care se cască asemeni găurii negre care devorează chipul cavalerului Spore constituie climaxul filmului. Ieșit în afara timpului, pe o scenă în care atât nașterea, cât și moartea au fost abolite, un loc care virtual reprezintă o ipostază a infernului, toate întrebările, ca și răspunsurile sunt revelatoare, iar crima
Întâlnirea din mlaștini by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/7111_a_8436]
-
Călărași, hrănit mizerabil și pus la munci înjositoare, tînărul nostru abandonează repede treapta cea mai de jos a societății, utilizînd ce avea cu prisosință, înzestrarea sa intelectuală neobișnuită. își găsește primul salvator în persoana boierului Sache din Tîrgoviște, căruia îi devorează biblioteca și la curtea căruia învață pe nerăsuflate franceza, pe lîngă maghiara și germana știute deja, dar care nu-l ajutau prea mult în Valahia. îl părăsește curînd pe binefăcătorul său pentru a se pune în slujba "cocoanei Esmeralda" (Scr
Rastignacul din Făgăraș, Ion Codru Drăgușanu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7368_a_8693]
-
ajuns personajele paradigmatice păstrate în memoria literaturii universale. Ce ar fi însemnat Cavalerul de la Mancha, dacă nu confunda literatura cu viața? Sau mica burgheză normandă, dacă nu credea cu toată ființa ei în realitatea ficțiunilor romantice pe care le-a devorat? Să revenim la dorința cu pricina, pe care Llosa o atribuie cititorului. Cred că punctul lui de vedere, destul de răspândit, de altfel, e un pic idealist și tinde să înnobileze profesia scriitorului prin exagerarea rostului literaturii în viața oamenilor. Ar
La ce folosește literatura by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6010_a_7335]
-
-a sau a 5-a, Moș Crăciun îmi aducea culegeri de basme sau povești destinate copiilor, dar o dată, după ce împlinisem cred doisprezece ani, am găsit printre cadouri o carte „pentru adulți”, un roman adevărat: Ivanhoe de Walter Scott. L-am devorat în timpul vacanței de iarnă și poate tocmai atunci am descoperit pentru prima dată extraordinara putere magică a literaturii de ficțiune. Deodată m-am trezit în vechea Anglie de la sfârșitul secolului al XII-lea, retrăind aventurile, luptele și iubirile viteazului rege
Carte de Crăciun by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/2951_a_4276]