2,071 matches
-
cele mai multe ori. Poate că erau de fapt niște firi capricioase numai, sau niște egoiști pur și simplu. Ceea ce înțelegeau cu siguranță era faptul că nu se voiau cu niciun preț realiști, întocmai ca eroii romanelor franțuzești existențialiste, pe care le devorau cu plăcere. Încercau doar să-i imite, luându-i drept modele complexe de simțire și trăiau chiar angoasele lor pe pielea fiecăruia. Codrin deprinsese în timp obiceiuri cam costisitoare și maniere mai puțin elegante, în virtutea iluziei de a fi
AGENT SECRET, CODRIN by LUMINI?A S?NDULACHE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83872_a_85197]
-
descoperise mai devreme. Karin cercetă fotografia autorului - un bărbat blând, cu părul grizonant, la vreo cincizeci de ani, care arăta ca un dramaturg. Ochii lui contemplativi priveau pe lângă lentilele ochelarilor. Păreau s-o caute, intuind deja pe jumătate povestea ei. Devoră cărțile în trei nopți la rând. Capitol uluitor după capitol uluitor, nu se putea opri din citit. Cărțile doctorului Weber alcătuiau un jurnal al tuturor stărilor în care putea intra conștiința și, de la primele sale cuvinte, simți șocul descoperirii unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
prima oară de când Mark se ridicase în capul oaselor și vorbise, se simți plină de un optimism precaut. Nu era singură; jumătate din omenire avea creierul parțial tulburat. Citi ambele cărți cuvânt cu cuvânt, cu sinapsele schimbându-i-se pe măsură ce devora paginile. Scriitorul părea un fel de inteligență controlată, viitoare. Nu putea fi sigură ce cale îi așternea în față accidentul lui Mark. Dar știa cumva că se va intersecta cu a acestui om. Din câte spunea, doctorul Weber nu vizitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
Întregului cerc de bărbați care așteptau. Italianul cu fața șireată, ai cărui tovarăși de mai Înainte - evreul și tînărul cel spilcuit - plecaseră, se furișă spre negresă pînă ce ajunse În spatele ei. Apoi se apropie Încetișor, În timp ce ochii săi strălucitori o devorau neîncetat cu o privire de reptilă, pînă ce se lipi strîns de spatele ei, iar răsuflarea-i fierbinte Îi atinse ceafa. Negresa nu spuse nimic, Întoarse doar o privire iute spre el și-i adresă un zîmbet idiot, gol și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
zdruncinate și măcinate de ura brutală și acidă care este rodul războiului. Din nou o imagine a plăcerii omenești, animalică și atotputernică, despuiată pînă la esența sa brută, primitivă și nepăsătoare, ca un junghi ascuțit de foame care primește și devorează orice soi de hrană - ca În acest caz. Dincolo de pod, dincolo de linia ferată, În cartierul negrilor din Newport News - printre traversele, bordelurile și locuințele dărăpănate ale acelui cartier mohorît, mizer, abominabil, o baracă rudimentară din scînduri de brad adunate laolaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care îndeplinește dura traversare. Într-adevăr, măgarul domestic este asociat cu lenea și cu dorința, simbolizează trupul, învelișul sufletului, care invită la creștere și permite parcurgerea drumului; pe când celălalt mă-gar, cel sălbatec, reprezintă principiul de foc al pustiului arid care devorează orice lucru. Și acest al doilea tip de măgar re-prezintă un simbol al preotului: „El păstrează pustiul sub stăpânirea sa, cu sirocco a cărui rafală de vânt arde tot ceea ce în-tâlnește în calea sa”. Acest măgar sălbatec, greu de domesticit
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
vocea îi sună direct în urechi: — Ești supărat că nu mai ai cui să-i citești, Thaw? Dar mi-am întins aripile și o să zbor acolo unde tu nu poți ajunge, mă voi înălța cu părul în flăcări și voi devora bărbați ca pe aer. — O să i se închidă curînd fălcile, spuse Ozenfat. Uite, știu că nu mă placi, dar îți mai dau cinci secunde, cinci secunde neoficiale, începînd de acum. Peste o clipă se auzi un șuier slab, iar avalanșa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grog cald. Se așeză în pat proptit în perne ca să facă somnul mai anevoios. Inventă un vierme, Puripăduchele. Era alb și fără vreo trăsătură în afară de partea de desubt, care era formată din guri. Creștea în țesuturile conjunctive și se deplasa devorînd suprafețele prin care circula. Se întindea prin corpuri, fără să le deranjeze la început, pentru că elimina un suc care avea efectul unui drog asupra nervilor, făcîndu-i pe bolnavi să arate mai grăsuni, rozalii, mai veseli și mai activi. Apoi începea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
a infectat și a mîncat orice altă formă de viață de pe glob. Pămîntul a devenit o simplă stîncă sub o crustă umflată de păduchi de toate dimensiunile, de la cîțiva centimetri la un metru și jumătate. Apoi au început să se devoreze unii pe alții. La sfîrșit a rămas unul singur, un titan încolăcit în jurul ecuatorului ca o rîmă în jurul unei pietricele. Corpul ultimului Puripăduche conținea carnea a tot ce a trăit vreodată pe pămînt. Era mulțumit. în timp ce-și construia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-l prea deranjaseră de cînd intrase în zonă, iar acum descoperi că mîncarea era atît de lipsită de gust, că o băgă înapoi în rucsac, dar Rima mesteca repede și sălbatic, de parcă mîncatul ar fi fost un fel de răzbunare. Devoră curmalele, smochinele, carnea de vită, fulgii de ovăz și ciocolata, cu fața scăldată în lacrimi. Lanark se uită la ea îngrozit și, în final, îi spuse timid: — Ai mîncat mai mult de jumătate din mîncare. — Ei și? — Mai avem mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
unghi, rebelii atacă turlele cu ceas și aproape tot orașul e în flăcări. Membrii comitetului sînt linșați, Sludden a fugit, tu stai cu Rima pe culmea necropolei și urmărești turme de guri care mătură străzile ca umbrele unor păsări uriașe, devorînd populația pe măsură ce trec. Brusc se produce un cutremur. Dintr-odată orașul e inundat de mare, vărsîndu-se prin alei pe coridoarele consiliului și institutului, scurcicuitînd totul. îPare confunz - nu am aranjat încă detaliile). Oricum, în cele din urmă, închizi ochi avînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dat drumul de sâmbătă după amiază până luni dimineața...“ Așa a început în sâmbăta următoare Anabasisul lui Constantin, de unul singur. În drum cumpărase câte ceva de mâncare. Hrană rece, salam, brânză, pâine... * O colonie de termite a atacat, amenințând să devoreze, o parte a șarpantei catedralei din orașul italian Siena. 14. La ușa lui Poenaru a bătut degeaba. Nu i a răspuns nimeni. Dar, cum dinăuntru se auzea muzică ritmică însoțită de niște țăcănituri metalice, a intrat. Poenaru ocupa o singură
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
depună o mare sumă de bani, proprietarul unui hotel s-a oprit să se răcorească la un han. După ce s-a așezat lângă un staul și și-a băut liniștit cana de cidru, el a constatat că o vacă îi devorase geanta cu bani. 6. Pe urmă m-am gândit, nu știu de ce, la tata. Murise de mult, aproape îl uitasem. Îmi aminteam de el numai când îi primeam mesajele. Dar despre asta n-am să vorbesc decât atunci când am să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ocupat arborii unui cartier, după care au pătruns și în case. Mai multe apartamente au fost evacuate. Pentru distrugerea invadatoarelor au fost folosite jeturi puternice de apă, aspiratoare gigant etc. Se speră că în curând toate frunzele copacilor vor fi devorate de omizi, ceea ce va determina și moartea oaspetelor nepoftite. 13. Atunci a venit bondarul. și, cum zbura înveșmântat în minunatele lui dungi galbene cafenii, s-a năpustit deodată, zbârnâind, în geamul peretelui dinspre apus al verandei. Se căznea disperat să
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
să fie o crimă fără motiv. Cadavrul e o masă informă de carne, dar cred că nu lipsește nimic din el. Smith, biologul, rosti pe un ton lugubru: - Ucigașul l-a atacat pe Jarvey poate cu intenția de a-l devora, dar a constatat că are o carne necomestibilă. Pare să fie la fel de mofturos ca felina aceea, care nu s-a atins de nimic din ce i-am dat noi. Rămase o clipă pe gânduri, apoi continuă, cu un glas tărăgănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
într-o luptă sângeroasă. Când substanța vitală a jivinei învinse începu să-i curgă prin trupul inform, Anabis simți o bucurie necunoscută până atunci, un adevărat extaz prilejuit de imensa cantitate de energie absorbită. În câteva ore, în timp ce învingătorul își devora prada încă fremătătoare, Anabis crescu de milioane de ori. În ziua și în noaptea următoare substanța lui învălui întreaga lume a junglei. Anabis se întinse peste toate mările și continentele, apoi se răsuci în sus, până dincolo de norii cei veșnici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
ucis. Ei l-au luat la rost de ce umblă ca liliacul noaptea și i-au aplicat pedeapsa capitală. Au lăsat cadavrul pe aleea gării, au luat sacul cu harbuji, s-au retras într-o grădină unde au rămas până ce au devorat toți cei cinci harbuji. Apoi au început să se bată între ei cu cojile rămase. Când a început ancheta cu Croitorul Ioan, acesta a plecat imediat la casa lui Roibu povestind că legea e pe urmele lor. Dar ei glumind
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
speranță. Războiul nu lasă loc vieții, iar datoria de militar (chiar și în deghizament de pirat) îl conduce pe ofițer către moarte. Slütter este sacrificat, ca un personaj din A farewell to arms, pe altarul acestui zeu crud ce-și devoră victimele. Le va fi dat unchilor Pandorei, ofițeri în marina australiană, să dea satisfacție propriei națiuni ce reclamă executarea acestui corsar teuton. Plimbarea în larg de Pacific a Pandorei are la capătul ei despărțirea de ceea ce ar fi putut fi
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
schițate de Pratt un simț particular al patologicului. Oscilând între eroism și dezertare, pregătiți să-și asume un viitor din care fascismul și gloria sa înșelătoare nu mai fac parte, ei sunt confruntați cu demonii care sfârșesc prin a-i devora și copleși. Nimeni, în cele din urmă, nu poate să se salveze din această strânsoare a istoriei. Numărătoarea inversă are curgerea implacabilă a naturii, curgere în fața căreia individul devine neputincios. Odată cu avansul lui Koinski, repertoriul de personaje decadente și maladiv-visătoare
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dă energie și sens vieții sale. Din pragul coloniei franceze se poate întrezări parada victoriei de la Addis Abeba. Dans un ciel lointain reunește câteva dintre temele recu rente în imaginarul lui Pratt - gustul amar al dragostei, prezența războiului ce-și devorează actorii, incomunicabilitatea dintre destine și sensibilități. Text organizat în jurul efigiei zborului, Dans un ciel lointain recuperează o tonalitate afină cu cea a lui Saint-Exupéry. Înainte de a fi parte a propriilor lor națiuni, înainte de a fi războinicii ce apără în turnir
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
duce mai departe această poveste de luptă și spectre. Nisipul din Cornul Africii îl va înghiți pe noul Abel, pe Cain și soldații săi. Africa lui Pratt apare, indiferent de peisajul pe care îl expune, asemenea florii carnivore ce își devorează adoratorii, ca și inamicii. Vălul morții recoboară peste deșertul fără de nume. Dezertorul Africa lui Hugo Pratt se întregește cu fragmentul de istorie și de moarte pe care îl transcrie una dintre cele mai stranii povestiri ale sale. Cato Zoulou introduce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
de curiozitate. Ea, atât de seacă de obicei, dorea să afle cum arăta sculptura. A trebuit să improvizez un subiect. Mi-am adus aminte de cerceii Liviei și i-am spus că încercam să înfățișez un nor de lăcuste care devoră o catedrală. "Dumnezeu mâncat de lăcuste, îți place ideea?" Privirea ei uluită m-a încurajat să continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoți îmbrăcați în odăjdii
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să continui: "Dintr-un vis mi-a venit ideea. Am visat că rătăceam într-o lume cu temple închinate lăcustelor, cu preoți îmbrăcați în odăjdii pe care erau țesute cu fir de aur lăcuste și cu nenumărate lăcuste care îi devorau pe toți cei ce nu credeau în ele. Mă feream să scot o vorbă, să nu se afle ce gândeam, până ce, reflectîndu-mă într-un geam, am observat că eu însumi devenisem o lăcustă. Nu se poate când trăiești între lăcuste
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și să măsoare mereu, să aibă o mie de spaime și o mie de ezitări. În timp ce un bolnav nu mai are motive să se teamă de toate astea. Cel mult e îndreptățit să se teamă că boala nu-l va devora cu totul. În rest, scapă de toate constrângerile sănătății. Un bolnav poate ajunge acolo unde dependența se transformă în libertate. El poate râde de toate prudentele sale și de toate spaimele. Odată ce l-a cuprins, boala lui sfântă îl lasă
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mare, despre ceața care se lăsase în ajun, despre bălăriile care creșteau bolnăvicios, fără nici o noimă, într-un adevărat desfrâu, în spatele azilului, amenințând să înăbușe într-o zi clădirea, despre pasiunea Hingherului pentru câini, una din acele pasiuni unice care devoră până în măruntaie ("Pe ăsta, ricana Mopsul, cum nu-i vorbești de câini, îl înghite noaptea"), sau despre ultimele cancanuri venite din cătun și în cele din urmă cineva spunea cuvântul fatidic: Bătrânul. Imediat, discuția se concentra asupra lui. Intervenise ceva
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]