1,915 matches
-
bar mic, cu scaune pătrate de piele, de culoare galbenă, și cu o bibliotecă de stejar; nu era nici acolo. Ieși, străbătu ceea ce părea un labirint de oameni și Încăperi, dar Matthew nu era de găsit. Probabil plecase. Întârziaseră destul. Dezamăgită, se așeză alături de Desert Rose și de ceilalți din grup, la o masă de lângă piscină. — Nu ți-ai găsit prietenul, zise Charlie, accentuând ironic cuvântul „prietenul“, când o văzu Întorcându-se cu mâna goală. Mai e un bar mare, Înăuntru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
plimbă limba pe gâtul ei. Kitty se retrase. — Du-te dracului! zise fata din film. Kitty se ridică brusc, trăgându-și bretelele bluzei albastre, de mătase. — Trebuie să merg la culcare, sunt foarte obosită, zise ea ferm. Matthew o privi dezamăgit, dar nu făcu nimic să o oprească. Kitty intră În dormitor. Era la fel de frig ca la Început. Căldura nu mergea. — Doamne, nu se poate, Încă o noapte În frig, zise ea. O să mă Îmbolnăvesc sigur. — Nu-ți face griji, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Desert Rose. — La deschidere părea destul de apropiat, dădeați impresia unui cuplu. În schimb, În seara asta s-a comportat ca un necunoscut căruia nu-i pasă de tine. S-a Întâmplat ceva Între voi noaptea trecută? — Nu, zise Desert Rose dezamăgită. A fost drăguț, mi-a făcut complimente, a flirtat, dar n-a făcut nici o mișcare. Mai mult chiar, m-a mințit. Taxa de intrare la Viceroy Hotel nu era de 150 de dolari, de fapt nu exista nici o taxă! Iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Kitty? Bună, Kitty. Ai un nume frumos. E numele tău adevărat? — E cel mai bun nume pe care-l am. Iar ea e Diane, prietena mea. — Bună, Diane. Unde locuiești acum? În America sau În România? — În New York. Ted părea dezamăgit. — Cât stai În L.A.? — Încă două zile, suspină ea. Plec luni seară. — Deci România era de partea naziștilor? Întrebă Diane, care Începuse să se simtă ușor exclusă. — Da, pentru o vreme a fost. — Adică? — În 1940 România era regat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
voiam să-ți spun. — Nu mă minți, nu mi-ai părut niciodată atât de fericită, zise mama ei bănuitoare. — Știi, mamă, spuse Kitty veselă, e una din chestiile alea care Încep joi și se termină luni. Serios? spuse mama ei dezamăgită. Cum e California, dragostea mea? — O, mamă, California e grozavă! Cel mai frumos tărâm din lume! Nici nu-i de mirare că se zice că e țara unde curge lapte și miere. E greu de descris În cuvinte, aerul, oceanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Rose, ai grijă! — Ba tu să ai grijă, Kitty! Suntem În L.A... aici nimic nu e adevărat. — Nu-mi servi stereotipuri din astea. Îmi place L.A.-ul! — Eu urăsc L.A.-ul! Kitty se ridică, privi toate frumusețile din jur, dezamăgită că Desert Rose nu putea să tacă și să se bucure de ele, pur și simplu. Ascultă, e groaznic să spui lucruri urâte despre Matthew În casa lui. A fost suficient de drăguț Încât să te invite să-ți petreci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
din Rusia. Îți place vreunul din ei? o Întrebă. Te-ai culca cu vreunul din ei? Kitty se uită la fotografii, zâmbind misterios. — Nu, răspunse. Nu m-aș culca cu nici unul. — De ce? Nu-ți place chiar nici unul? Întrebă Olga puțin dezamăgită. — Arată exact la fel ca băieții din România, zise Kitty. Și nu m-am culcat niciodată cu nici un român. Făcu o pauză și se corectă. — Ba nu, cu unul singur, dar era pe jumătate francez. — Ce nu-ți place la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
să Încerce un alt bărbat. — Credeam că vrei să te căsătorești cu Sașa. Da, vreau să mă căsătoresc cu Sașa, dar deja m-am plictisit de el În pat, mărturisi Olga. — Deja? Dar a trecut abia un an, zise Kitty, dezamăgită că Întruparea adevăratei iubiri se risipise În vânt. — La Început a fost minunat, zise ea, făceam dragoste de trei ori pe zi, dar acum ne-am plictisit amândoi. El lucrează acasă, Îl văd tot timpul În hainele de casă, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
iar când fusese la Paris se gândise la ea. Ne vedem mâine, iubitule, zise ea. Voia să-și alunge toate Îndoielile, să facă ceva ca să-i dispară sentimentele rănite și să o ia de la Început, dar fusese prea scurtă, părea dezamăgit. — N-am mai vorbit de mult, hai să mai vorbim puțin... ce-ai mai făcut? Credeam că nu te voi mai vedea niciodată. Am suferit o lună din cauza asta. Te iubesc Încă, dar nu pot deveni peste noapte cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
cu un tip oarecare, și toată seara nu m-am gândit decât la cât de mult mi-aș fi dorit să fiu cu tine acolo, În locul lui. Dansezi? — Nu prea, mărturisi el. — Mie Îmi place enorm să dansez, spuse ea dezamăgită. — O să te privesc. Câteva ore mai târziu, Matthew Îi Întrecuse pe toți ceilalți bărbați de pe ringul de dans. — Hei, ziceai că nu dansezi. Sunt omul surprizelor, spuse, mișcându-se În ritmul rapid al muzicii disco. În facultate am fost DJ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
ironic, ți-am mai spus asta. Plecară de la Brunos și luară un taxi. — La Mandarin Oriental, Îi zise el șoferului. — Nu, spuse Kitty, ar fi mai bine să mă duc acasă. Vom avea două opriri. Matthew o privi șocat și dezamăgit. — Adică vin aici tocmai din Europa, Îmi schimb zborul, petrecem o seară atât de frumoasă Împreună și tu nu vrei să te Întorci cu mine la hotel? Îi lua mâna și o lăsă să simtă ce provocase. — Feroce, glumi ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
n-au fost niciodată de încredere, cel puțin așa se întâmpla pe vremuri, cu hainele de-a gata și faceți-le singuri lumea s-a schimbat. Mai ești supărat pe mine, întrebă Marta, Nu m-am supărat, am fost puțin dezamăgit, dar n-o să vorbim despre asta tot restul vieții noastre, tu și Marçal veți avea un copil, eu voi avea un nepot, totul va fi cum nu se poate mai bine, fiecare lucru la locul lui, era timpul să termin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
zgândăr, mă prefăceam: „Ești nemaipomenit, Domnule Andrei, de unde ai aflat-o și pe asta?” „Mă privește”, se umfla el în pene. Dar erau și dăâți când n-aveam răbdare. „Azi n-am timp, mă grăbesc”. Atunci se uita la mine dezamăgit și revoltat, de parcă turnasem pe el o găleată cu apă rece. Își zicea probabil: „Ia să-l mai dau dracului pe ăsta. Pe viitor n-o să-i mai spun nimic. Să moară prost”. Dar nu rezista să mă lase să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
-mi lase colivia?” De data aceasta se referea la mine, dându-mi, măgulitor, de înțeles că eram singurul în măsură să obțin această favoare. „De ce n-o furi?” l-am luat eu peste picior, fiindcă nu mă interesa colivia lui. Dezamăgit, Filip m-a privit cu reproș. „Nu e frumos, domnule scluptor, să-ți bați joc de un om bătrân”. Și a plecat. Afrontul acela Filip nu mi l-a iertat niciodată. Ca un făcut, imediat după aceea m-am pomenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
le supună umilinței electronice. Citindu-le, ți se pare că urmărești o Întâmplare bine cunoscută, cele petrecute la *** Între 1943 și 1945, unchiul Carlo, partizanii, oratoriul, Cecilia, trompeta. Cunosc prologul, erau temele obsesive ale unui Belbo Înduioșat, ale unui bețiv dezamăgit care suferea. Literatura memoriei, o știa și el, era ultimul refugiu al oamenilor de nimic. Dar eu sunt un critic literar, Încă o dată sunt Sam Spade, care caută ultima urmă. Și așa am găsit Textul-Cheie. Reprezintă probabil ultimul capitol al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
prea mult. O tînără se apropie În pas grăbit. Îl salută scurt, În semn de recunoaștere, cade la pămînt și Își scoate propriile marafeturi vampirești. Gata cu această sursă de hrană: prizele sînt pline. Alți vampiri trec pe lîngă ea, dezamăgiți. Au ajuns prea tîrziu. Sursele de hrană sînt puține și rare. Vampirii trebuie să străbată adeseori Întregul aeroport În lung și În lat pentru a găsi un loc unde să se hrănească. Wakefield continuă vînătoarea. O lamie nesimțită folosește șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
ar vrea să-l alunge, iar cîntecul de pe postul de „oldies“ Îi ilustrează perfect dilema. Este Clash, cu „Should I Stay or Should I Go?“ — Nunta asta n-a avut nici un haz, spune Wakefield În cele din urmă. Maggie pare dezamăgită. — Mie mi s-a părut destul de dulce. Și Neal, și Bob sînt prietenii mei. N-a fost doar așa, la mișto? — Nu, sînt un cuplu pe bune. Am lucrat la ceremonia asta luni În șir, ne-am certat zile Întregi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
E un alt „ceva“ care lui Wakefield i se pare imposibil. Rupe o pagină din carnețelul lui de note și mîzgălește la repezeală numărul de acasă și adresa personală de e-mail și i-l Înmînează lui Maggie, care Îl privește dezamăgită. Ca să fim drepți, Wakefield a Început să facă unele pregătiri pentru a onora, În cele din urmă, Pactul cu Majestatea Sa Satanică. A Împachetat paharul din Casa Viitorului Într-un ciorap și a Înfășurat un tricou În jurul ciorapului, pentru protecție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
eschivă: se va Întîlni cu Mariana, apoi o să dea peste Susan ca din Întîmplare. Dacă lucrurile merg bine, pot să stea Împreună cu toții. Dacă nu, Wakefield poate inventa o scuză și să plece cu Susan. — Okay, acceptă Susan, un pic dezamăgită, hai să ne Întîlnim la amiază la pavilionul unguresc. Și ia una de-astea. Codeină și Tylenol. Wakefield ia pastila din mîna lui Susan. Este exact lucrul de care are nevoie capul lui bubuitor. Ziua este cenușie, cerul e plumburiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
merge? — Minunat. Exemplarele se vând ca pâinea caldă. Să nu vorbesc într-un ceas rău, dar cred că s-ar putea să se dovedească un adevărat succes. — Felicitări. O meriți. Îi făcu ștrengărește cu ochiul. — Maică-ta o să fie foarte dezamăgită. — Mulțumesc, tată. Își aminti de ceva care avea să-i evoce propriile lui zile de glorie. — Mâine e Gala Premiilor Regionale. Să-mi ții pumnii. Și încă o dată tatăl ei adevărat fu cel care-i răspunse: — Sigur. Meriți să câștigi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Ken-chan, suntem aici! A plecat cu ei, bucurându-se nespus de revedere. Au urmat călugărițele catolice, un domn japonez, un cuplu de străini... și tot așa, timp de vreo douăzeci de minute. Takamori și Tomoe continuau să privească pasarela din ce în ce mai dezamăgiți. Reporterii și domnișoara cu buchetul au urcat pe vapor ca să îi ia pe Hieko și pe soțul ei. Se pare că toți pasagerii debarcaseră. Nu se zărea nici un tânăr străin care să semene cu Gaston. Fanfara poliției și-a strâns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
era acum ca o palmă albă, goală. Doar un pescăruș singuratic se mai învârtea deasupra valurilor. — Să mergem pe punte și să-l căutăm, sugeră Tomoe. — Da? N-avea cum să treacă pe lângă noi fără să-l observăm, spuse Takamori dezamăgit. Poate că nici nu a luat vaporul ăsta... Cei doi au urcat pasarela și i-au arătat paznicului japonez permisul de acces pe punte. Interiorul arăta ca un hotel impunător, cu candelabre strălucitoare și picturi murale. Pasagerii străini și ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
de vorbă cu el. Dar Lisa? Ea ți-a plăcut? Nu-i așa că e Încîntătoare? — Ca să fiu sincer, zise el, ridicînd din umeri, nici cu ea n-am vorbit prea mult. Eram foarte prins de discuția cu Gregory. — Ah. SÎnt dezamăgită. Voiam, adică, vreau ca el să-mi iubească noile prietene la fel de mult ca mine, vreau să fie tot atît de entuziasmat și tînjesc să-i obțin aprobarea. — Ei bine, data viitoare o să ai ocazia să discuți cu ea și-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
-l vezi cum trebuie? — OK. Mă Întorc și Încerc să-l zăresc pe cel la care se uită ea. Și-l văd. Se holbează la mine În mod foarte evident. Mă reîntorc rapid spre Lisa. — Îl cunosc. — Serios? A. Pare dezamăgită. — Și-l știi și tu. Da. Cine e? — Charlie Dutton. — Charlie Dutton? Producătorul? A, atunci nu mă mir că arăta cunoscut. Stai puțin, nu era și el În sudul Franței În noaptea În care... — Da, confirm eu, tăindu-i vorba
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
învinuit pentru asta. Dimpotrivă, ne-am amuzat văzând cum te joci cu focul. Ne-am simțit ocrotiți de inteligența ta. Și cu atât mai greu ne-a fost să te vedem, apoi, smerit, blestemîndu-ți ereziile. Ne-am simțit nu numai dezamăgiți, ci și mai vulnerabili, mai expuși pericolelor. După abjurarea ta, suntem mai dezarmați, Galilei. Asta nu ți se iartă. Că prin slăbiciunea ta, ne-ai arătat slăbiciunile noastre. În fapt, oamenii îți aduc un omagiu recunoscând că, fără tine, sunt
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]