1,677 matches
-
Leigh? Zău așa. Ea ce trebuie să schimbe? Slujba perfectă, prietenul perfect, apartamentul perfect, familia perfectă... Vocea lui Emmy deveni nazală și cântată. Marcia, Marcia, Marcia, fredonă ea fără să o ia în seamă pe Leigh care o privea cu dezgust ca pe o smintită. — Da, poate că așa o fi, spuse Adriana privind-o fix pe Leigh. Dar trebuie să vină și ea cu ceva. Poți să faci chestia asta, nu-i așa, Leigh? Gândește-te numai la un singur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
fie super drăguță cu el când s-a prezentat. În seara aceea au stat de vorbă ore în șir, mai întâi la petrecere, apoi la o bere Amstel la Taverna lui Pete. Fusese șocant de sincer când i-a mărturisit dezgustul lui față de viața amoroasă din New York, cum a trecut el de faza întâlnirilor cu diverse actrițe și modele și că era pregătit să cunoască, după spusele lui, “o fată adevărată”, sugerând, desigur, că Leigh era candidata perfectă. Evident, ea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
jignească pe maseuză. Ar fi o ironie. Când și-a înșelat logodnicul, n-a avut nicio ezitare, dar ca să-i spună unei salariate străine să n-o mai apese atât de tare, mai bine nu! Leigh scutură din cap cu dezgust. — Te-a durut, nu-i așa? întrebă fata văzând-o pe Leigh că se mișcă. — E puțin spus că m-a durut. Mai degrabă parcă mă burdușește un boxer profesionist, spuse Leigh fără să gândească. Fata începu să-și ceară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
luă fructul galben din mîinile bătătorite ale pilotului. Trupul lui Îl Încălzise. Încercînd să dea dovadă de aceeași autodisciplină, Jim se forță să nu mănînce. Așteptă În timp ce pilotul se uita fix la pista de ciment. Cu un ultim strigăt de dezgust, pilotul făcu un pas Înainte și Îl lovi pe Jim În cap, făcîndu-i semn spre gardul Împrejmuitor, de parcă Îl avertiza să plece de pe un teren contaminat. 34 Frigiderul din cer Fructul dulce de mango aluneca prin gura lui Jim ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
n-ar fi lăsat-o așa ușor să facă asta. După ce plecă Sam, ea a zăcut În pat, cu genunchii la gură și a plâns până când a trebuit să se târască la muncă. Sentimentele ei oscilau Între șoc Îngrozitor și dezgust. Ca și când faptul că Sam o Înșelase nu o durea destul rău și-așa, să descopere și că era un nenorocit care făcea avere ajutându-le pe niște starlete vanitoase și obsedate de sine să-și păstreze siluetele folosind surogate care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
lui Vicente Pastor! Și detestă genul mucalit al cronicarilor tauromahici, sacerdoți ai calamburului și-ai tuturor lăturilor ingeniozității de cratiță. Dacă adăugăm la acestea jocurile de concepte metafizice în care se complace, e de înțeles că mulți se feresc cu dezgust să-l citească, unii pentru că atare lucruri le dau dureri de cap, iar alții deoarece, grijulii ca sancta sancte tractanda sunt, cele sfinte să fie tratate cu sfințenie, consideră că acele concepte nu trebuie să fie prilej de glume și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
din Spania. Și scriam acele versuri din sonetul LXXVIII din cartea mea De la Fuerteventura la Paris: Și Revoluția este-o comedie de Domnul inventată contra plictiselii. Căci nu din plictis e făcută anxietatea istoriei? Și-n același timp mă încerca dezgustul de compatrioții mei. Îmi dau perfect seama de sentimentele exprimate de Mazzini într-o scrisoare de la Berna, adresată Judithei sale, la 2 martie 1835: „I-aș strivi sub dispreț și dezmințire, dacă m-aș lăsa dus de înclinația mea personală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
alții, cei mai ticăloși, intelectualii prin antonomază, tehnicienii, savanții, filozofii. La 28 iunie 1835, Mazzini îi scria Judithei sale: „Cât despre mine, las totul și mă reîntorc în individualitatea mea, mustind de amărăciune pentru tot ce iubesc mai mult, de dezgust față de oameni, de dispreț față de cei ce-și oploșesc lașitatea în rămășițele filozofiei, plin de superioritate față de toți, dar de durere și de indignare față de mine însumi, față de prezent și de viitor. Nu-mi voi mai ridica mâinile din noroiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
nu veți simți nimic. M-am răzgândit. Nu avusesem de gând să țip. Nu vreau să îl șterg. Nu aveți nici un drept să îl ștergeți. Puse jos bisturiul și se ridică. Mă privi țintă un moment, suficient cât să văd dezgustul pe chipul lui. Cum doriți. Se răsuci și porni spre ușă. Asistenta se grăbi în urma lui. Cuvintele lui se strecurară până la mine chiar înainte să închidă ușa. Foarte nehotărâți oamenii ăștia. Am insistat să conduc eu. Madeleine nu se împotrivi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
tinerețe, ci mai degrabă o stratagemă a acestuia din urmă, pentru a se descotorosi de el și a-i uzurpa locul. Hotărî să se Întoarcă la șifonier și să se studieze În oglindă. Și să-și privească trupul nu cu dezgust, disperare sau autocompătimire, ci cu resemnare. Din oglindă Îl privea un funcționar palid, cam corpolent, cu colaci de grăsime În jurul taliei, lenjerie de corp nu prea curată, păr negru și rar pe picioarele albe, prea subțiri În comparație cu burta, plete aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
o problemă complicată și iată că În ultima clipă Îți vine În minte o soluție simplă? În acest punct, Fima Își spuse furios, cu o voce răgușită: Încetează să-ți mai frămânți creierii! Cuvintele „ascuns“ și „neclar“ Îl umplură de dezgust. Se ridică și ieși Încuind ușa apartamentului În urma lui și uitându-se cu mare atenție În ce buzunar pusese cheia. Jos, la intrarea În clădire, zări prin deschizătura cutiei poștale un plic dreptunghiular. Însă În buzunarul din dreapta nu avea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
al alteia? Și copilul care nu avea să se nască, el cine era? Care ar fi fost destinul său? Fima Încerca uneori să descifreze toate lucrurile astea sau să le inventeze, prin presupuneri care Îl făceau să se Împartă Între dezgust și repulsie pe de o parte și sentimentul că era de datoria lui să participe, imaginativ cel puțin, la orice fel și formă de suferință, pe de altă parte. Se Întâmpla ca Însăși feminitatea să i se pară uneori o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Întâmplă“. Uneori, În mijlocul anecdotelor lui Wahrhaftig, Eitan se răsucea la 180 de grade, ca turela unui tanc, și dispărea cu pași de pisică pe ușa sălii de consultații. Dădea impresia că toți oamenii, bărbați sau femei, Îi trezeau un ușor dezgust. Știind că Tamar era de câțiva ani Îndrăgostită de el, se delecta aruncându-i din când În când câte o remarcă scurtă și acră: —A ce miroși azi? Sau: — Îndreaptă-ți fusta. Încetează să-ți irosești genunchii pe noi. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
chiar și Într-o Încăpere plină cu străini: miros de cameră neaerisită, mobilă veche, rasol de pește și morcovi fierți, pilote de puf și lichior dulceag. Când tatăl și fiul schimbară o Îmbrățișare rapidă, această aromă est-europeană trezi În Fima dezgust și rușine de dezgustul său, precum și dorința dintotdeauna de a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i călca În picioare vreunul din principiile sale sacrosancte, de-a da În vileag contradicții enervante În ideile sale, de a-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
Încăpere plină cu străini: miros de cameră neaerisită, mobilă veche, rasol de pește și morcovi fierți, pilote de puf și lichior dulceag. Când tatăl și fiul schimbară o Îmbrățișare rapidă, această aromă est-europeană trezi În Fima dezgust și rușine de dezgustul său, precum și dorința dintotdeauna de a-l irita puțin pe tatăl său, de a-i călca În picioare vreunul din principiile sale sacrosancte, de-a da În vileag contradicții enervante În ideile sale, de a-l scoate puțin din sărite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ți-au făcut, prostule, Îi spusese maică-sa În vis. Iar el, gol și tremurând de frig În fața oglinzii, Îi răspunse cu Întârziere, nervos: Ajunge. Lasă-mă În pace. Când spuse asta, Își aminti chipul Yaelei, schimonosit de spaimă și dezgust, când, cu două ore În urmă, aprinsese lumina În dormitor și Îl descoperise dormind Îmbrăcat sub plapumă, Îmbrățișând cămașa ei de noapte. Țipase exasperată: Repede, Teddy, vino să vezi asta. De parcă i s-ar fi strecurat În pat vreun gândac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
După părerea mea, ar trebui În primul rând să-i găsim o formă socială complet diferită. Poate vreun internat pentru copii supradotați? Sau dimpotrivă, să Începem să-i aducem aici doi-trei copii din vecini... Brusc, ca și cum și-ar fi tradus dezgustul prin furie, Yael Îi smulse din mână buretele plin de detergent și tigaia: —Gata. Am terminat. Ajunge cu comedia asta. De ce-mi speli tu mie vasele? De ce Încercați tot timpul să-mi treziți milă? N-am nici o milă pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
ce sens?“. Nu era o Întrebare rea, de fapt. Deși, dacă se gândea mai bine, putea renunța și la această Întrebare, cuvântul „sens“ fiind el Însuși aparent lipsit de orice Înțeles. Zăpada de anul trecut. Azoy. Fima Își aminti cu dezgust cum vinerea trecută, exact cu o săptămână În urmă, la Șula și Țvi Kropotkin, după miezul nopții, conversația se orientase spre elementul rus care influențase atât de puternic diversele curente ale sionismului. Țvika ironizase cu răceală tolstoismul naiv al lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
de om, În afara unui copil negricios În jur de zece ani, care Îndreptă spre el o mitralieră din lemn și Îl făcu pe Fima să ridice mâinile Într-un gest de predare necondiționată. Gândul la camera lui Îl umplu de dezgust: intervalul acesta arid de timp de acum și până la noapte, mai bine zis până sâmbătă noaptea, când grupul se va aduna poate acasă la Șula și Țvi. Tot ce intenționase să facă azi și nu făcuse, iar acum era deja
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
relaxa un moment de teamă că va apărea vreunul dintre copii să ne bea vinul sau că își va înfige un cuțit de friptură în ochi sau va voma în pantofii noștri. Îți sună cunoscut? Îmi suna. În trecut, împărtășisem dezgustul față de astfel de reuniuni de familie forțate. Numai că acum simțeam - știam - că lucrurile vor fi altfel în cazul nostru. Dar nu știam cum să i-o spun altfel, asta după ce o săptămână întreagă încercasem să-i comunic acest lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
ar fi descoperit isprava și mai puțin Omul cu ciocul de aramă, mereu preocupat cu strânsul și număratul caielelor. Dar era munca inerentă unei asemenea încercări. M-a înspăimântat întotdeauna munca sistematică, pe care o disprețuiesc și o întâmpin cu dezgust de câte ori nu o pot ocoli. Cred că din pricina asta nu voi putea deveni niciodată bolșevic, deși mă înnebunesc după marșul Internaționalei. Mai pe scurt, meritul meu se rezumă doar la copiatul manuscrisului cu mașina și la predarea lui editorului, acelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a revederii, în care setea de omor alterna cu ura cumplită, izbutii să mă stăpânesc, cu toate că apariția lui mi-a amintit chipul spălăcit și împietrit al Zittei, dușmana de care nu m-aș putea despărți și în preajma căreia simt un dezgust de mine însumi. - Ceea ce, în toată mlaștina asta în care mă bălăcesc, mă supără mai mult, este că Zitta a izbutit să ne despartă, după douăzeci de ani de viață laolaltă, se răsti la mine Omul cu ciocul de aramă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
unui public pe care rezultatele slabe ale trupei Îl făcuseră să fie sceptic. În teatru, eșecul era contagios. De aceea, Își Îndemnă spiritul la răbdare, deși, după cum Îi scria lui William, tânjea după „realitatea, ingeniozitatea și combinația de amuzament și dezgust a repetițiilor“. Temerile lui Daly pentru Oamenii pădurii se dovediră Întemeiate. Spectacolul se bucură de aprecierea publicului de la premieră și de cronici binevoitoare din partea criticilor, dar, din punct de vedere comercial, fu o cădere și toată lumea știa că, la toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de fuga socială aproape universală către țară“. Spre sfârșitul lungii epistole, relata și prăbușirea montării cu Calea doamnei Jasper, afirmând că fusese ușurat să rupă relațiile cu mizerabilul, cu Daly. „Cu toate acestea, a fost pentru mine motiv de profund dezgust și dezamăgire“ - recunoscu el - „o risipă de răbdare și muncă laborioasă, sacrificiul unor câștiguri pe care contam În mod serios. Dar à la guerre comme à la guerre. Intenționez să lupt din toate puterile pe acest front Încă un an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
serios. Dar à la guerre comme à la guerre. Intenționez să lupt din toate puterile pe acest front Încă un an - 1894 - și pe urmă (dacă până atunci victoria și recompensele nu vor fi mai pe măsura umilințelor, vulgarităților și dezgustului, a dezonoarei și a jignirilor cronice suportate până acum) să mă las păgubaș de acest experiment intolerabil și să revin pe un teren mai elevat și mai independent.“ Încă un an. PARTEA A TREIA 1 „Încă un an.“ Nu uitase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]