4,618 matches
-
minte Pe-un colț de sete gândul mi-l desfac. N-am nici un chef ca să mai fiu cuminte. Iau haina hotărârii și o-îmbrac Întâi pe dos, apoi cum se cuvine. Mut nasturii pe partea mea de cer Și mă dezleg de umbrele aldine. Am alte continente să-ți ofer Și alte-nscrisuri. Pe-un răboj de vreme Se pot citi și alt fel încercări. Când zarea ta ’napoi o să mă cheme Voi despărți furtunile de mări Și-ți voi hrăni cu-
UNUL TU, UNUL EU... de AURA POPA în ediţia nr. 1147 din 20 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/383244_a_384573]
-
cel puțin o justificare în cercetarea sa. Cine ar crede că niște flori, fie ele și reginele florilor, trandafirii, să dea atâta bătaie de cap? Dar el îi promisese lui Delia că face tot ce îi stă în puteri să dezlege misterul. Lista trimisă de Delia cu ceva timp în urmă nu l-a pus pe nici un drum, deocamdată. Verifică persoanele care ar fi avut un interes cât de mic să facă gestul de neînțeles cu trandafirii. Nici colegii de serviciu
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1886 din 29 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383259_a_384588]
-
treptele ce conduceau la chilia lui, puterile Îl părăsiră pe neașteptate. Trupul ceda istovirii acelor două zile Îngrozitoare. Fu nevoit să se oprească la jumătatea drumului pentru a-și recăpăta suflarea. Se aruncă În pat Îmbrăcat, mulțumindu-se să Își dezlege Încălțămintea și să Își pună pe cap o beretă de noapte. Se gândi la tot ceea ce văzuse și auzise. La biserica morții. La mozaicul pe care Ambrogio nu Îl dusese până la capăt. La Înfiorătoarea sa mască funebră. Exista oare o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
freamăt În glas. Când... când ai de gând să pleci? Ea continua să tacă. — Aș putea să vin și eu cu dumneata? Spițerul se apropie și ridică mâinile până când Îi atinse umerii. Ea Îi urmărea impasibilă mișcările. Bărbatul Începu să dezlege șireturile care Îi Închideau rochia, dezvăluindu-i Încetul cu Încetul trupul arămiu. 13 20 iunie, În cursul dimineții — Negustori blestemați. Oameni de nimic, șuiera Dante străbătând Înainte și Înapoi atriumul sediului Calimalei, Arta negustorilor de stofe, cea mai importantă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
ce fuseseră Înfipte În zid, În jurul zonei mozaicului. Probabil că Ambrogio aranjase totul astfel Încât să poată lucra și pe timp de noapte, ca și când ar fi trebuit să se grăbească să Își ducă lucrarea până la capăt, parcă urmărit de câinii iadului. Dezlegă mantia și se apucă să scotocească printre planșe, În căutarea unui punct de plecare pentru reconstituirea desenului. Găsi repede cartonul cu capul bătrânului și Îl suprapuse peste mozaic. Pe schelă erau un ciocan de lemn și o găletușă plină ochi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Să fie Dumnezeu creația unei instanțe divine de rang superior care, Însuși, a greșit față de Tatăl Său? Dar cine este, atunci, acest Dumnezeu adevărat, părintele Dumnezeului nostru, al tuturor? Și care va fi fiind taina cumplită pe care El a dezlegat-o și pentru care este vânat? Nu cumva a avut revelația că nici măcar Tatăl și Stăpânul Lui nu este Dumnezeu cel ultim și infailibil, ci tot o verigă din lanțul vertical al unor divinități suprapuse Într-o ierarhie demiurgică fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Spuneți odată ce-aveți de spus și lăsați-mă-n pace. Faci și tu parte din Consiliu, deci știi despre ce e vorba. Nu sunt sigur dacă fusese Împuternicită sau și-a asumat de capul ei răspunderea de a-mi dezlega misterul răpirii, dar a făcut-o. Totul mi se trăgea de la comunicarea de la Congresul de la Amsterdam, despre accidentele În istorie. Printre subterani se insinuase teama că avansasem cu concluziile și că la Paris urma să formulez mai tranșant teza că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
Ba a mai zis. A zis că dacă i-o plăcea, va veni cu o canistră sau chiar cu două, că-n alte părți nu s-a mai făcut viță. Pe drum am tras amândoi din plosca mea. I se dezlegase și lui limba. M-a întrebat dacă la noi sunt mănăstiri mixte, mi-a dat niște nuci din traista lui - n-am văzut în viața mea așa nuci mari, curgea laptele din ele - i-am dat și eu miște prune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
ca o mierlă rănită. Calul se uită la stăpân, se uită la călugări și din nou la stăpân. — Hai, hai, lasă vorba! - spuse omul și mai fluieră o dată. Calul lăsă capul supus, își întinse botul spre tulpina mărului pădureț, se dezlegă și cu frâul aninat de gât, porni la pas spre călugări. Când ajunse în dreptul lor, se opri, îi privi lung, mai înaintă un pas, se uită în traista lui Metodiu, apoi într-a lui Iovănuț, îi mai mirosi puțin și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
spre stânga, dar se lăsă în voia ei. Din câte nu-l scosese iapa asta! Când o fi să moară, o s-o-ngroape creștinește, cu prohod, cu tot tipicul. După o vreme, cam pe la miezul nopții, tot legând și dezlegând plosca, bătrânului îi veni să cânte. începu să murmure în barbă unul din cântecele dragi. Pe când se chinuia să-și aducă aminte un vers, auzi că și oamenii lui, în spate, lălăiau încet, legănați de cai. Atunci bătrânul porni să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
decât vulturii. De unde veneau sau ce simț ciudat le îngăduia să intuiască faptul că în acel colț pierdut din Sahara urma să se dezlănțuie o tragedie, era un mister pe care nici cei mai experimentați beduini nu reușiseră să-l dezlege, cert e că, într-o dimineață, începură să se rotească în cerc pe deasupra corturilor, cu aparenta convingere că înăuntrul lor se instalase femeia cu coasa. Pentru un adevărat tuareg, să moară de sete nu însemna neapărat cea mai mare nenorocire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
face? întrebă fiul ei. — Nu știu, dar le e foame și sete și sunt distruși, pentru că sunt oameni de la oraș, neobișnuiți să meargă prin deșert, nici măcar noaptea, când e mai rece... — Cei mai mulți sunt tineri și rezistenți, spuse Gacel. Dacă-i dezlegăm, vor încerca să ne atace și, în cazul ăsta, ar trebui probabil să omorâm unul sau mai mulți. — M-am gândit și eu la asta, recunoscu mama sa. — Să rămână legați. Dacă au fost de acord să-și petreacă două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
una zdravănă dintr-un fruct de metal rece, necunoscut. Stângaci, nu cum se cuvine. Nu s-a întâmplat nimic. Adél mi-a dat drumul la mână. S-a apropiat de bătrân, i-a scos grenada din gură și l-a dezlegat. — Deși nici nu mi-am spus rugăciunea - a zis Benjamin. - Am uitat. Și atunci a dat buzna unul dintre ei. „Ești un căcat! Un șarpe!“, a urlat el și, de furie, i-a ciuruit cu gloanțe pe Adél, pe Benjamin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
care am reflectat. Nu eram deloc surprinsă. Catherine Hammond era genul de femeie după care să-ți pierzi capul, care ar fi fost în stare să seducă chiar și pe cineva cu calmul lui Lee. în fața ochilor mi s-au dezlegat deodată multe întrebări. Dar unde intervenea Laura Archer în discuție? Am luat o gură sănătoasă de brandy ca să previn șocul. —OK, am spus ridicând din umeri. E în regulă. începe de aici. Vocea lui Walter abia se auzea. Nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
spitalul Karolinska. Acolo întâlnise iubirea, sub forma unei infirmiere cu ochi blânzi și păr lung, îngeresc. Se numea Duva, Porumbița. Aparținea unei secte religioase - „Preoții noi“ sau „Aleșii Domnului“. Prin Porumbița, Zaharel se convertise și chiar începuse să i se dezlege limba, vorbind limba țării neobișnuit de bine, fusese brusc inițiat în secretele limbii țării. Nu putea să-i ascundă Porumbiței că era evreu, dar „Aleșii Domnului“ nu vor afla niciodată adevărata lui naționalitate. Ei erau convinși că toți oamenii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de cei doi acoliți ai basarabenilor. Rămăsese cu urechile ciulite ascultând pașii acestora îndepărtându-se de ușă. De îndată ce liniștea coborâse din nou, reîncepu încercările de eliberare. Legăturile erau deja slăbite, așa încât nu-i mai luase mult până ce izbuti să se dezlege. După ce își dezmorțise mâinile, se apropie de fereastra cămăruței în care se afla. Dădu de o parte un colț al perdelei și privi dincolo de geam. Era chiar lângă gardul ce împrejmuia baza. Mai puțin de un metru îl despărțea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
rămase lîngă toc). Toate astea, deci, i-au fost Înmînate mamei, la spital, a doua zi de la moartea lui. Totul era menționat cu minuție În Enciclopedie, nu lipsea nici măcar batista, nici cutia de țigări „Morava“ ori Politika ilustrată În care dezlegase parțial un careu de cuvinte Încrucișate. Urma apoi o listă cu numele medicilor, al infirmierelor, al vizitatorilor, ziua și ora cînd a fost operat (cînd doctorul Petrović l-a deschis și l-a Închis la loc, Înțelegînd că operația era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
orașul, în care să nu se afle unul sau mai mulți spioni cu misiunea de a asculta și înregistra conversațiile celor din jur, autoritățile polițienești fiind convinse că o așteptare prelungită, așa cum se întâmplă la cabinetele medicale, face să se dezlege limbile mai devreme sau mai târziu, lăsând să iasă la lumină, fie și numai printr-o simplă jumătate de cuvânt, intențiile secrete care animau spiritele alegătorilor. În marea lor majoritate, spionii erau profesioniști, aparțineau serviciilor secrete, dar erau și unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
săi legitimi în acest moment de dureroasă, însă indispensabilă despărțire. Aceasta era concluzia care se trăgea din toate sursele de informație și așa s-a și întâmplat. La ora două și treizeci de minute din noapte toată lumea era gata să dezlege parâmele care o ținea legată de palatul președintelui, de micul palat al șefului de guvern și de diferitele edificii ministeriale. Strălucitoarele automobile negre se aflau aliniate în așteptare, camionetele cu arhive erau apărate de gărzi înarmate până în dinți, puteau scuipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe care le pictase ani de zile și la Roma. Totul era fals, nesincer, de o banalitate vulgară. Și totuși, nimeni, nici un om nu era mai cinstit, mai sincer și mai deschis decât Dirk Stroeve. Cine oare ar fi putut dezlega enigma acestei contradicții? Nu știu ce mi-a venit să întreb: — Apropo, n-ai dat din întâmplare de un pictor numit Charles Strickland? — Nu cumva vrei să spui că-l cunoști? strigă Stroeve. — O bestie, spuse nevastă-sa. Stroeve râse: — Ma pauvre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
poate că hârtia aceea valora și mai mult. O comoară, Între fetru și fetru. - Eliberați-l pe omul acesta, ordonă el. Șeful gărzilor ascultase Înmărmurit. Cu un semn din cap, porunci ca dispozițiile priorului să fie executate. În timp ce străjerii Îl dezlegau pe nenorocit din frânghii, se apropie de Dante. - Dar ticălosul acela e vinovat de furt mărturisit. Și apoi... și apoi pare să știe de o comoară... șuieră cu un licăr de lăcomie În ochi. Poate că n-ar strica să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
iuțeală spre ușă, unde dispăru fără nici o vorbă. Asigurându-se că nimeni nu Îi putea urmări mișcările, Dante Începu să cerceteze baloturile, vârându-și degetele În materialul moale. Ajuns la cel de al treilea, simți ceva tare. Din câteva mișcări dezlegă balotul. Conținutul ascuns era Învelit În niște pânze moi de fetru, așa cum povestiseră Fabio dal Pozzo și Cecco. Continuă să descâlcească acea „comoară” din ascunzătoarea ei, până când se pomeni dinaintea unui bloc compact și greu, de cel puțin două picioare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
câțiva ani a cutreierat acele regiuni, Însoțit de o armată de credincioși, gata să se jertfească pentru el. Totuși, În ceea ce Întrebarea dumitale, răspunsul meu e da și nu. Dante Îl așteptă să continue, Însă Bernardo parcă nu voia să dezlege enigma. Îl privea țintă, ca și când ar fi așteptat ceva. Pe urmă se hotărî. - Dinastia suabă, linia sângelui său, s-a stins odată cu bietul Corradino. Asta În ce-i privește pe moștenitorii direcți ai Împăratului. Dar Frederic a fost un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
aer de distrincție simetrică, această grație - pe care o considera continentală - se distilase prin strămoșii nobili din New England ai doamnei Lawrence sau fusese dobândită prin Îndelungate sejururi În Italia și Spania. La prânz, două pahare de sauterne i-au dezlegat limba și a vorbit, cu ceea ce socotea a fi vechiul lui farmec, despre religie, literatură și amenințătoarele fenomene de sorginte socială. Doamnei Lawrence Îi făcea, evident, plăcere prezența lui Amory, dar o interesa cu osebire ce gândea. El dorea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
română. București, 23 martie 2006. FINAL PASAJ RETRAS Mariana se uită în plic: volumul de poezii lipsea. Nu-i nimic, o să cumpere ea altul, să nu fie Mișu dezamăgit. PASAJ RETRAS Vrăjitoarea Maria, am apărut la Teo în direct și dezleg de farmece, impotență, fac legături cu persoana iubită, lucrez cu argint viu și cocoș negru. Mișule, ai un mare viitor, deșteptarea României. Vino să prezic cum și când. Descântec de putere și celebritate. FINAL PASAJ RETRAS Celebritatea lui Mișu începuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]