2,118 matches
-
o dă Închiderea existenței mele prin reducerea sa exclusivă, hic et nunc, la realitatea empirică a lumii, În care eu sunt ființă supusă distrugerii prin moarte. Revelația unei realități transmundane, a unei realități a spiritului, dincolo de lumea empirică dată, anulează deznădejdea persoanei mele, proiectându-mă În orizontul speranței continuității mele dincolo de momentul morții. Perspectiva unei alte realități metafizice este aleasă, În mod firesc, ca o continuitate a vieții empirice, care Îmi apare Însă ca un act de trecere Într-un alt
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
situat pe B. între talentele generației sale. Dacă sensibilitatea poetului este mai degrabă aceea a unui simbolist, între mijloace pot fi detectate semne ce țin de romantism, dar și de tehnicile moderne. Starea caracteristică acestei lirici derivă din suferință și deznădejde, poetul, prins între Pan și „albastre ispite, cerești capcane”, traducând cu fervoare conștiința vremelniciei. Prinț nostalgic, înconjurat de „albe vedenii”, navigator spre o insulă himerică, ieșind din timp („vom da timpului cătușele înapoi”), el pare sortit să locuiască și să
BALAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285570_a_286899]
-
descriptiv ritmat în cadențe ample, de poem. Livrescul, de reflex apolinic, se transfigurează romantic sub freamătul trăirilor călătorului care, în acele „ținuturi ale distrugerii”, unde timpul pare că s-a oprit, descoperă cu înfrigurare „ideograme ale veșniciei”. În „țara umbrelor” deznădejdea nu-l covârșește pe căutătorul de esențe pentru că, în eterul sondabil al ideii, el află cheia de boltă: dacă materia stă sub osânda vremelniciei, spiritul dăinuie, renăscând în perpetuitate. Scrisorile către Simon Bayer, trimise între 1955 și 1959, sunt, în
CANTACUZINO-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286067_a_287396]
-
se gândește se ofilește” (A patra). Alteori personajul acceptă viața ca pe o fericire edenică (Onu). Se întâmplă ca vreunul să manifeste și oarecare detașare (Melentea), dar aceasta este doar un paravan, dincolo de care se ascund o dramă neguroasă, o deznădejde încruntată. Prea puțin creștin, în fond, A. definește „păcatul” ca „împietrirea inimii” (Nemângâiat), adică un soi de reprimare a vieții. De aceea, eroina din Stana trăiește cu o furie neguroasă, încrâncenată, la limita patologicului. O nefericire a personajelor este singurătatea
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
unele motivații secundare, ceea ce reprezintă de fapt emoțiile propriu-zise. Emoțiile sunt extrem de variate, fiind diferențiate după valoarea și sensul lor. În aceste condiții putem vorbi despre: bucurie și tristețe, iubire și ură, admirație și dispreț, simpatie și antipatie, speranță și deznădejde, satisfacție și insatisfacție sau indignare etc. Emoțiile produc unele tulburări fiziologice, în special legate de circulația sanguină. Expresiile emoționale constau în gesturi, expresii faciale sau vocale, ceea ce de fapt traduce trăirile interne acute, evidențiind modul specific de interpretare a evenimentelor
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
într-un fel mă așteptam oricum să nu-l mai găsesc aici după ce voi închide ușa. Nu a trecut nici jumătate de oră... Ba a trecut de douăsprezece ori jumătate de oră. Pa! Pa! M-am ridicat de pe scaun cu deznădejde, de parcă vroiam să-i pun la încercare vorbele. Afară, din câte mi-am dat seama din ce se vedea din cabinetul profesorului, era încă lumina în putere. Dar, pe de altă parte, acum nu îți mai puteai da seama de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
efectuate cel târziu în luna decembrie. Alte anexe vor fi atașate documentului de față. Cam atât, spuse Fernand, într-un fel dezamăgit. O liniște profundă se lăsă în conferință. Fiecare era cufundat în propriile sale gânduri. Mulți erau deja pradă deznădejdii. Dragoș, după expresia feței, încerca să-și mențină spiritul optimist, dar fără mari speranțe. Ce m-a surprins cel mai mult a fost unul din cei trei nou-veniți. Cred că era Bill. I-a chemat și pe ceilalți pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai departe. Eram la mulți metri sub pământ, după cum am socotit eu. Și aveam dreptate, pentru că nu am urcat deloc. Doar am coborât. Vladimir era calm, iar cel din fața noastră nu părea impacientat. Deci nu a greșit drumul. Vechea mea deznădejde reveni și prin minte începeau să-mi mișune scenarii care din care mai diverse: cum că mă vor pune la perete, vor scoate amândoi revolverele și mă vor umple de gloanțe, scăpând astfel de un revoluționar... Puse o mâna pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
îngenuncheați, zdruncinând bucata de carne, parcă încercând s-o trezească dintr-un somn adânc. Mi-am revenit repede din șoc și am recâștigat controlul asupra mea, sângele rece curgându-mi acum în vine. Logica a început să câștige teren în fața deznădejdii și rotițele minții mele începeau să se învârtă și să funcționeze cu o febrilitate de care am fost eu însumi surprins. Atunci mi-am dat seama! Trist și nepotrivit, ăsta era momentul pe care-l așteptam! Ăsta era catalizatorul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
bucată de metal fără suflet?" Și încheind acest gând, sunetul ucigător al pistolului care se descarcă cutremură pentru a patra oară peștera. Capitolul 17 Apoi se auzi a cincea împușcătură, a șasea... Am golit întreg încărcătorul în el și în deznădejde am lăsat revolverul să alunece spre nesfârșit. Doar nu credeai că se va întâmpla altceva, nu? făcu el amuzat. Eram atât de confuz și de pierdut. Faptul că am ucis un om m-a afectat mai rapid și mai profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
și nevătămat, o aude în continuare jelindu-se. Doar și eu sunt amenințată să mă prăbușesc odată cu tine, dacă s-ar întâmpla să pățești ceva rău... Înalță privirea către tavan. — O, ferească Jupiter! Își frânge măinile într-un gest de deznădejde. Noaptea nu mai pot să pun geană de geană, iar ziua sunt copleșită de temeri... De ce anume te temi? întreabă bătrânul sec, evitând să o pri vească în ochi. Pe fața lui însă se vede că este în mare încurcătură
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
constituționalității pe idioții ăia trei de rang consular din comisia de supraveghere a Senatului! I-ar fi mai ușor să se înțeleagă cu trei oi trase la sorți din turmele sale. Dobitoacele au mai mult bun-simț. Oftează din nou a deznădejde. E conștient că nu are nici prestanța, nici inteligența lui Gaius Asinius Pollio. Numai o minte diabolică - sau divină! - putea veni cu ideea unui te zaur militar. Chiar dacă acest tezaur militar nu acoperă în tota litate sol dele și primele
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nu pot face testament. Se apleacă iscoditor asupra lui Libo: — E vorba de moștenirea lui Otacilius, nu? Printre sughițuri și suspine, acesta încuviințează. — Într-un asemenea caz, legea e de partea lui, spune avocatul. Scribonius geme sfâșietor, imagine vie a deznădejdii. Asinius Gallus îi contemplă un timp mina necăjită, apoi se în toarce la locul său murmurând încet, ca pentru sine: — Legiuitorul a vrut să-i apere pe copiii acestor oameni care, fiind în continuare sclavi în fața legii, nu pot contracta
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de nuntă, alese cu grijă. Căci la ei nu femeia aduce bărbatului zestrea ca la Roma, ci bărbatul femeii. Îi așteaptă acasă o pereche de boi, un cal înșeuat, un scut cu o framee și o sabie. Oftează cuprins de deznădejde. Știe că trăiește în curățenie cât e el plecat, alături de familia ei, nestricată de momelile petrecerilor și de ațâțările ospețelor. Dar n-are cum să-l aștepte douăzeci și cinci de ani, până va fi lăsat la vatră. O s-o dea în
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
nește trupul. Așa a conceput cu ea mai mulți plozi decât și-ar fi dorit. Șase până acum, dintre care doar patru mai sunt în viață. Și ăsta mic ce va să vină. Își înăbușă cu greu un vaiet de deznădejde. La atât se reduce rolul lui. Armăsar de prăsilă, bun să o lase borțoasă. Să-i facă copii. El nu e decât un pion în lupta ei pentru putere. Un pion pe care îl împinge tot timpul în față. Îl
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Myrrhina astea vin de la noi, din Orient. Arcuiește nedumerit o sprânceană. Ciudat, dar nu sunt deloc faimoase ca aici, la Roma. Poate pentru că le găsești peste tot, nu numai mingi de sticlă, ci și vase. Suspină cuprins de o apăsătoare deznădejde. Și noi aveam acasă, poate or mai fi încă, dacă nu le-a șterpelit procuratorul care se lăfăie acum în palatul nostru din Cezareea. Chiar, câte cupe murine din Carmania au mai rămas? Bunicul Herodes le aprecia diversitatea culorilor. Clipește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
împreună cu solii tocmai pentru că știam prea bine toate aceste lucruri. Însă m-am prefăcut peste măsură de uluit, de parcă atunci aflam întâia oară una ca asta și astfel le-am tălmăcit japonezilor. Scopul meu era să-i aduc în pragul deznădejdii, să-i las să-și blesteme neputința și apoi, să-i mișc după voința mea. — Guvernatorul spune că răspunsul din țara mamă, Spania, o să dureze un an, i-am mințit eu. Un an? Adică trebuie să așteptăm așa de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
omenire. Noi... am dat greș și n-am putut să le îndreptăm această înclinație. La cuvintele neașteptate ale părintelui Valente, episcopii se cufundară într-o liniște adâncă. Dintre toți misionarii trimiși în țări îndepărtate, nici unul nu vorbise vreodată cu atâta deznădejde. — Simțămintele lor sunt atât de puternic legate de natură, încât nu se vor îndrepta niciodată spre tărâmuri mai înalte. Atâta vreme cât rămân în cercul strâmt al naturii, simțămintele lor sunt nespus de gingașe și de fine, însă, le e cu neputință
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
era doar de fațadă. Nu era nimic mai mult decât o ceremonie care avea să pecetluiască sfârșitul îndelungatei lor călătorii. Dar gestul lui Yozō îi pătrunsese atât de adânc în suflet încât aproape că îi venea să plângă. Copleșit de deznădejde, părăsit și trădat de toți, samuraiul avea sentimentul că acest supus care îi fusese credincios încă din copilărie era singurul om în care se putea încrede. Clipind din ochi, își plecă adânc capul către Yozō. Trăsura se puse în mișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nu-mi răspunse nimic, dar nici nu fu în stare să repare ceva. Ce rost a avut vorba aceea (sau ce rost a avut întrebarea mea)? Și asta dacă nu la începutul dragostei, totuși, pe când mai plângea încă cu aceeași deznădejde. Se gândea că în cele din urmă tot o s-o iau? Sau dragostea ei pentru mine n-o împiedica să-și facă, măcar uneori, și mici socoteli pentru mai tîrziu? În ce constau mai târziu ușurințele Irinei? Într-o vorbă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
încep cu alta, și, fiind zilnic sub influența mea, s-ar fi crezut fericită așa. A făcut tot posibilul și a mai rămas câteva zile după plecarea alor ei. Apoi am condus-o până la o stație intermediară. Tremurând toată de deznădejde, strîngîndu-se lângă mine convulsiv, în întunericul vagonului îmi lua mâna și mi-o săruta în neștire. Și, la despărțire, sub lumina felinarului din gara umilă de provincie, am văzut-o cu obrazul ud de lacrimi, cu cearcăne adânci în jurul ochilor
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
orice risc. Hacik are un suflet admirabil, exprimat ridicol, dar în cazul lui ridicolul ți-l face cu atât mai drag. Poartă pretutindeni vioara cu el și e suficient să-l surprinzi noaptea în vreun colț de lângă mare cîntîn-du-și toate deznădejdile ca să-ți fie, măcar pentru clipa aceea, frate. Ioana mi-a spus: Cînd am fost la Cavarna, în timpul despărțirii noastre, numai cu Hacik mă simțeam mai bine, căci îmi amintea de tine". De ce? Căci între mine și Hacik nu e
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
tine". De ce? Căci între mine și Hacik nu e nici o asemănare. Poate că Hacik nu este decât eu, ușor caricaturizat sau simplificat, fără amănuntele care mă complică inutil? Sau poate că lângă ființa tragică și ireală a lui Hacik orice deznădejde găsește un teren prielnic? Ce ciudate contradicții în Ioana! Nu-i place decât literatura clasică, și totuși e victima celor mai romantice zbuciume. Pare neverosimil ca o fată să-și petreacă timpul numai în lectura lui Racine sau La Fontaine
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
discuție ce nu ne interesa, când de fapt ne era dor să ne strângem - numai din pricină că nici unul din noi nu avea curajul să tragă storul. Eu i l-am prezentat Ioanei. În ultimul timp scenele dintre noi deveniseră intolerabile. Urile, deznădejdile, patima se succedau neîntrerupt, fără nici o zi de liniște. Nu știam ce hotărâre să iau, prea slab ca să fug, prea nenorocit ca să rămân. Ca diversiune, i l-am prezentat, căci era inteligent, putea să o învețe o mulțime de lucruri
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și asupra mea unele cuvinte rele pe care de obicei le aplică numai lui, și atunci izbutește să mă facă iarăși nefericit, gelos, să-mi alunge tot calmul care i se păruse că mă îndepărtează de dânsa. Reîncep iscodirile mele, deznădejdea ei și împăcarea de la urmă. Astfel, trecutul și prezentul se suprapun în viața noastră, iar gândul la viitor vine foarte rar, căci suntem prea preocupați de ceea ce se întîmplă; viitorul nu apare decât ca să ne dea o crispație în plus
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]