1,826 matches
-
s-a prins în inimă rămâne cristalizat pentru totdeauna (s.n.). O ducem odată cu noi în mormânt". Scena confruntării dintre cei doi amanți, care ocupă mare parte din actul al doilea, punctează de fapt momentul culminant al tensiunii dramatice și anunță deznodământul fatal, anticipat de presimțirea morții apropiate. "Eu înaintea mea nu văd decât sânge. E un lac de sânge [...] Simt chiar că o să mor... Nu mai am mult.."., se tânguie femeia cu disperare, complet insensibilă la argumentele de bun simț ale
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
și grăbește judecata finală, crudul examen de conștiință, pe care femeia se arată dispusă a-l trece cu mare ușurință, fără remușcări prea intense spre indignarea purtătorului de cuvânt al autorului însuși (Luca), hotărât să-i semneze sentința la moarte. Deznodământul devine, din nou, relevant, dacă citim textul ca o psihodramă cu caracter curativ, în care scriitorul și-a regizat, imaginar, propria viață. Ținând cont de faptul că femeia ar personifica principiul plăcerii, al vieții, în vreme ce bărbatul-intelectual (Iorgu și Luca), pulsiunea
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
tragică, expresia sa literară trebuie să ia forma (teatrală) a comediei. De fapt, toate bucățile din volum ilustrează un același gen de conflict (aparență versus esență), într-o gamă variată de situații și personaje-tip, pe fondul unei narațiuni cu deznodământ previzibil, care spulberă, pedagogic, "iluzia" (ipostaziată ca "minciună" sau "vis", dar și ca... "teatru" ori "melodramă"). De pildă, în "schița dialogată" Suflete de copii 143 autorul evidențiază din câteva linii procesul conturării identității sexuale și al comportamentului celor mici, anticipând
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
femeii sale! nu și Andrei, al cărui vis se spulberă înainte de actul imperativ al împreunării 178. Prin urmare, dacă în Comedia dragostei asistam la procesul de erodare și trivializare a pasiunii (pasiune trăită chinuitor, în suflet, carne și sânge, până la deznodământul sinistru), în cel de-al doilea roman al criticului îndrăgostiții nu mai trăiesc, ci își joacă amorul ca pe un spectacol galant, în vorbe și gesturi căutate, lipsite de orice umbră de naturalețe ori spontaneitate. Pe de altă parte, cum
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
fiind "absorbit de moral și legitimat"197. Nimic mai adevărat. Dar această "răstălmăcire" freudiană a "salvării" prin întoarcerea la condiția animalică nu sugerează oare ireversibila disoluție a universului tragic, de vreme ce tragedia e și "o lume a eroilor excepționali și a deznodământului catastrofic"? În ce constă excepționalitatea eroilor lovinescieni? Și ce "catastrofă" le pecetluiește destinul? Înainte de a da un răspuns trebuie să mai precizez că, în orice tragedie, dezvoltarea "intrigii", conflictul dramatic se manifestă ca "recunoaștere" (anagnorisis), ca o răsturnare spectaculoasă ce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
proprii 205, având drept scop riguroasa punere în scenă a unor "subiecte" oarecare. Ei bine, importanța aceasta covârșitoare acordată "regiei" favorizează improvizația, prelucrarea liberă a textului-suport, în totală contradicție cu spiritul cartezian-silogistic, determinist, ce declanșează resorturile mecanismului tragic și prevestește deznodământul. Însă tragedia e o formă închisă, statică, pe când forma melodramei, repet, se dovedește extrem de dinamică, deschisă, încurajând, în limitele propriului cod, multiple remodelări (de aceea a și supraviețuit, surprinzător, în proză, unde libertatea scriitorului e mai mare decât în teatru
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
prescrise de comunitate, pe când Diomo se dovedește a fi "salvatorul" care, în final, o ajută să evadeze și să scape de judecata publică. Odată schițată intriga, narațiunea se derulează după tipicul lovinescian, alternând fragmentele reflexive cu mici episoade dramatice, până la deznodământ. Astfel, după doar câteva pagini plictisitoare, scena se umple din nou cu aceleași personaje puse pe trăncăneală, întrunite acum pentru a dezbate spinoasa problemă a geloziei. De data aceasta vorbesc doar bărbații, cu intenția clară de a discredita nu atât
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
Lo...) este o intensă, deși eșuată aventură sentimentală. Nu trebuie căutat mult pentru a regăsi, topite în trama nuvelei, paginile publicate în 1905 în Epoca despre Cascine și despre poezia Florenței. Va fi fost atât de impetuoasă această experiență încât deznodământul ei ratat să rămână păstrat în surdină în adâncul memoriei, și chiar transfigurat? Va fi lucrat atât de persistent iradiația subitei vitalități miraculoasă pentru cineva ce se crezuse tuberculos și muribund întețite de un neobișnuit incendiu afectiv? Avem confirmarea (sic
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
sclaviei, el a declarat: Cât de puțin știe acel senator despre sine sau despre forța cauzei [aboliționiste] pe care o persecută! El nu este decât un muritor; împotriva lui se află un principiu nemuritor. Luptând împotriva infinitului cu puteri limitate, deznodământul nu poate fi decât prăbușirea. Împotriva lui se află oștiri mai puternice decât cele conduse de mâna muritorilor sentimentele înnăscute, indestructibile și invincibile ale inimii omenești; împotriva lui se află natura în toată forța sa subtilă; împotriva lui se află
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
în stare să scape de uriaș la timp. Diferența dintre timpul de care Tom Degețel are nevoie pentru a evada din prinsoarea uriașului și timpul de care uriașul are nevoie pentru a se trezi este, în acest caz, decisivă pentru deznodămîntul fabulei. Mai mult, întotdeauna se întîmplă cîte ceva undeva, fie într-un loc care există într-adevăr (Amsterdam) sau într-un loc imaginar (Narnia lui C. S. Lewis). Evenimentele, actorii, timpul și locația constituie împreună materialul unei fabule. Pentru a
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
semn, desigur, este interpretat în mod greșit ca fiind semn al unui statut umil și, confundînd fata cu o servitoare, bărbatul își ia libertatea să o siluiască demonstrînd că rasismul, stratificarea în clase sociale și violența sexuală sînt strîns împletite. Deznodămîntul nefericit al fabulei se datorează faptului că la baza comportamentului stă neînțelegerea: bărbatul o "citește" în mod greșit pe femeie, iar negrii îi văd în mod greșit pe "albinoși" (nume dat în roman albilor, pe care membrii comunității Shavi îi
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
-l rup și să-l arunc pe jos. Atât de tare o iubeam pentru abandonul ei (fiindcă eram sigur că e un abandon complet și total) încît puteam să renunț la ea, adică la inițiativa ei, din bilet, să amân deznodământul, și să vin în altă zi ca și când nimic nu s-ar fi întîmplat. Apoi am deschis biletul: Vino duminică la ora cinci după-amiază pe strada Lunii numărul șapte, apartamentul. .. numărul... "Da, mi-am spus, e ceea ce am bănuit, mă voi
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
fondat orașul". La fel, Cresos, ultimul rege al Lydiei, a consultat oracolul din Delfi înainte de războiul purtat cu Cyrus al II-lea, regele Persiei. El a primit următorul răspuns: Dacă vei trece fluviul Halys, o mare putere va fi înfrântă". Deznodământul a fost unul nefericit pentru Cresos, care a fost înfrânt, iar statul său a fost anexat regatului persan. Deseori, la fel ca în acest exemplu, răspunsurile obținute prin diverse tehnici divinatorii (oraculare sau de altă natură) oferă răspunsuri ambigue și
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
lor demoni"50 scrie Marie-Sylvie Dupont-Bouchat. Autoarea se referă la "pitiile" moderne care reușesc, grație unei strategii publicitare bine puse la punct, să atragă o numeroasă clientelă. Serviciile oferite de aceste cabinete specializate sunt foarte variate: consultații asupra bolilor, aflarea deznodământului unui act justițiar, dezlegarea enigmelor privitoare la căsătorie, naștere, reușită profesională și carieră etc. În sprijinul celor de mai sus vine o statistică realizată în urma recensământului general al populației din 29 martie 1984 din Franța. Cifrele arată că doar pentru
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
îi determină pe clienți să apeleze la serviciile lor. Foarte puțini sunt cei care apelează din obișnuință sau pură curiozitate. Divinația este percepută ca mijloc și nu ca scop. Ea devine instrumentul care îi poate dezvălui clientului calea spre un deznodământ cât mai favorabil. Studiind practicile woodoo în Africa, cunoscutul antropolog francez Marc Augé descoperă importanța artei divinatorii în societățile respective: "Procedura divinatorie dă fiecărui individ o idee din ce în ce mai clară asupra destinului și a identității sale"221. Credem că această observație
Socioantropologia fenomenelor divinatorii by Cristina Gavriluţă () [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
față de risc ia o formă specifică: vor să minimizeze pierderile maxime posibile. Cooperarea (tăcerea) îi răsplătește pe amândoi cu alegerea numărul doi (pedeapsa mai mică). Dar în aceeași măsură îl face pe cel ce dorește cooperarea vulnerabil celui mai prost deznodământ cu putință (să primească pedeapsa cea mai mare știind că partenerul este cel care l-a trimis în închisoare). Fiecare se poate asigura împotriva dezastrului mărturisind (defectând cooperarea). Astfel, alegerea rațională este abandonarea cooperării, chiar dacă amândoi știu că ar ieși
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
se poate asigura împotriva dezastrului mărturisind (defectând cooperarea). Astfel, alegerea rațională este abandonarea cooperării, chiar dacă amândoi știu că ar ieși mai bine cooperând. Amândoi sfârșesc cu alegerea numărul trei, deoarece acesta este singurul mod să se asigure că amândoi evită deznodământul cel mai prost cu putință. În acest caz, conflictul nu survine din cauza vreunui defect specific al actorilor. Ei sunt într-adevăr egoiști, dar nu neapărat rău-intenționați. Departe de a-și dori conflictul, amândoi preferă în fapt cooperarea. Nu sunt nici
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
structurală) privind relativa stabilitate a sistemelor bipolare și multipolare. Structura împinge statele în anumite direcții. Ea nu determină în mod mecanic rezultatele. Statele sunt de asemenea subiectele a numeroase alte presiuni și influențe. Uneori, "variabilele exogene" sunt decisive în determinarea deznodămintelor. Aceasta nu scade din importanța polarității sau a anarhiei. Se întâmplă doar ca, uneori, alte forțe să fie mai puternice. Predicțiile realismului structural sunt, precum notează în mod repetat Waltz, "indeterminate" (1979: 124, 122, 71; 1986: 343). Teoriile științelor sociale
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
considerat globalizarea capitalistă ca preludiu pentru o lume cosmopolită mai pașnică. Ilustrând acest argument, Waltz a susținut că marxiștii nu au reușit să aprecieze implicațiile convingerii că socialismul s-ar putea institui mai întâi în cadrul unuia sau mai multor state-națiune. Deznodământul acestei așteptări era acela că guvernele vor trebui să-și asigure supraviețuirea națională înainte de a putea spera să exporte socialismul în alte părți ale lumii (Waltz 1959). Remarca lui Troțki privind faptul că el va rosti doar proclamații revoluționare în calitate de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
ruga deci în genunchi. Împăratul însă, vrând să-l încerce pe Arie, la chemat la palat și l-a iscodit să vadă dacă respectă hotărârile sinodului de la Niceea. Acesta, fără să se codească, a subscris degrabă învățătura de credință, evitând deznodământul cu vicleșug abil prin această semnare. Mirat, împăratul i-a cerut să jure. A făcut și acest lucru, în mod fraudulos bătându-și joc la fel de ingenios, și de jurământ. Eu consemnez ceea ce am auzit despre acest șiretlic. Căci se spune
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
nu mai suporte o nouă diviziune. În ce școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și nu avusese maeștri. Totul se născuse miraculos, printr-un soi de partenogeneză culturală. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său. A mai fost și un mare seducător. Dar nu o făcea trăgându-te pe un drum al lui, ci, prin altă formă de iubire, intrând cu voioșie pe cel pe care te găsea. Însă odată venit lângă tine, termina
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
ține pe troieni între zidurile lor, astfel că nu poate avea loc nici o confruntare hotărâtoare și lucrurile stagnează. S-ar putea zice că o împresurare severă a cetății ar fi putut duce la înfometarea ei și, ca atare, la un deznodământ. Se pare însă că aheii nu dispuneau de forța militară necesară unui asediu în toată regula. Troienii reușesc să se aprovizioneze și chiar să aducă întăriri furnizate de aliații lor de prin preajmă. Nu însă prea ușor, pentru că aheii bântuie
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
-ți duc dorul, Ariel / Și totuși vei fi liber“; „Ai grijă, Ariel! / Te ntorci apoi, copile, -ntr-ale tale (to the elements) -/ Ești liber - mergi cu bine!“ Sunt, acestea din urmă, aproape ultimele vorbe ale piesei. Ziua acțiunii ei și a deznodământului este totodată ziua întoarcerii lui Ariel în lumea lui de spații și văzduhuri fără țărm. Să nu se creadă însă că relația dintre Prospero și Ariel se mărginește la atât. Spiritul nu se arată doar cârtitor și nărăvaș, ci și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
economia piesei este decisiv. Prin el provoacă prima reversie de ordin moral a personajelor, dintre cele două ale desfășurării dramatice: remușcarea și pocăința celor vinovați de nedreptate, a doua, și ea înfățișată deja, fiind îmblânzirea celui nedreptățit, a lui Prospero. Deznodământul piesei este determinat de aceste două intervenții ale duhului, una comandată, însă executată cu fantezie de improvizație și peste așteptări, cealaltă datorată propriei sale inițiative. Așa cum, în cadrul mai larg, generic, al celor poruncite de Prospero, Ariel își ia libertățile lui
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãții by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2880]
-
nu mai suporte o nouă diviziune. În ce școli o șlefuise? Nu studiase în nici o universitate celebră și nu avusese maeștri. Totul se născuse miraculos, printr-un soi de partenogeneză culturală. Avea ceva suveran în conducerea unui gând către imprevizibilul deznodământului său. A mai fost și un mare seducător. Dar nu o făcea trăgându-te pe un drum al lui, ci, prin altă formă de iubire, intrând cu voioșie pe cel pe care te găsea. Însă odată venit lângă tine, termina
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]