1,830 matches
-
mic (2); mica (2); micuț (2); miniatură (2); mișcare (2); muscă (2); neagră (2); om (2); omidă (2); pitic (2); admirație; agricultor; albina; alergie; apreciere; aspră; baladă; balaur; balenă; buburuză; bucurie; cară; carte; cărătoare; chin; ciudată; colonie; cooperare; deranj; desene; diabolică; dibăcie; dispoziție; drăguț; drum; durere; elefant; făptură; ființă; firav; firimitură; formica; forță; frică; gingășie; gîndaci; glas; grabă; grăunte; grăunțe; grijă; hărnicuță; hoață; indiferență; insectă mică; insecte; înțelepciune; înțepa; lemn; lucru; mama; mazăre; măgar; mărime; mere; microscop; micșorare; mîncărimi; mulțime; muncește
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
tu; tupeist; tutelar; ură; ușor; verifică; vesel; vine; vîrtos; voce; vorbire; zici; zii(1); 788/286/94/192/0 rău: bun (117); bine (47); cîine (29); om (29); urît (27); malefic (20); apă (19); dușman (17); durere (14); boală (11); diabolic (11); diavol (11); copil (10); dur (10); obraznic (10); iad (9); negru (7); hain (6); invidie (6); bolnav (5); drac (5); mare (5); băiat (4); egoist (4); greu (4); întunecat (4); întuneric (4); nemilos (4); stare (4); ură (4); viclean
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa ce tocmai am văzut-o cu sugestii dostoievskiene. În prezența insului fără nume E la puterea n -, a insului care intră și iese nestingherit diabolic din apartamentul celor doi Ei, se insinuează frigul metafizic, descins dintr-o mașină de vînt simbolic prezentă în spectacol și în text. Răul învelit în cele mai bune intenții comunitare binele și prosperitatea familiei care, al rîndul ei, este celula
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încet descopăr că actorii nu reușesc să-mi împlinească viziunea inițială, că nu ajung la ea și, atunci, în loc să eșuez, prefer să mă opresc. Da, aici se rostește ceva tulburător. Discursul teoretic al lui Alexa Visarion, creat de o minte diabolică, în care spectacolul ideal s-a desăvârșit în amănunt, o ia înaintea spectacolului real, celui ce urmează să fie elaborat, așa că procesul creativ intră în impas, refuzându-i-se acea călătorie prin beznă atât de familiară lui Peter Brook. Nu
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Asta era problema Grupului celor Zece: toți erau foarte inteligenți, obișnuiți să-și folosească inteligența pentru propria plăcere, nu neapărat pentru a străluci. Mediul era subversiv, adică riscam mereu, orice-am fi făcut, să fim chemați la ordine. Ce era diabolic era ideea că din ciocnirea spiritelor putea țâșni ceva care să ducă spre real. Or, asta nu e adevărat. Nu se poate porni de la un schimb de idei și reintra în contact cu o realitate, oricare ar fi aceasta. Întâlnești
[Corola-publishinghouse/Science/1477_a_2775]
-
au un rol semnificativ, sugerând un caracter plin de contradicții. Astfel, Lică are calități certe, precum voința puternică, inteligența nativă, luciditate, temeritate, capa citate de a intui psihologia celor din jur, dar aceste calități sunt puse în slujba unui caracter diabolic (Tu nu ești om, Lică, ci diavol, îi spune Ghiță). Item 2: evidențierea modului în care evoluează relația dintre cele două personaje, prin referire la două episoade/secvențe/citate comentate Relația dintre Ghiță și Lică evoluează imprevizibil, punând în evidență
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
și convingătoare ale unui filolog, gazetar, romancier, arhivist, istoric, dar înainte de toate, eminescolog. Criticul și istoricul literar N. Georgescu face prin acest studiu marele pas al unei viitoare cărți, ce va deveni de referință nu numai prin aprofundarea și interpretarea "diabolică" a detaliilor, multe inedite, găsite cu trudă prin colecțiile Bibliotecii Academiei, ci și prin lansarea temerară a unui nou scenariu biografic eminescian. Aceasta cu riscul de a intra în contradicție cu eminescologia consacrată, începând cu Maiorescu, Ibrăileanu, Călinescu și terminând
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
social. Ceea ce era mai mult decât nimic, dar nu suficient, căci, spune Caius Dobrescu, acest orizont existențial și estetic "nu a reprezentat un nucleu al societății civile, ci mai degrabă un ciob, un fragment rătăcit din amfora civilității interbelice". Aproape diabolic este tratamentul critic aplicat poeziei lui Nichita Stănescu, liderul maxim al generației '60. Dincolo de nedreptele aluzii biografice, verdictul se înscrie în linia obsesiilor exegetului, concepute ca plombe în exercițiul demolator: "poezia stănesciană s-a situat mereu dincoace sau dincolo de conștiință
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
abstract al vieții și operei, de la origini și până intervențiile autorului "Vieții pe un peron" la PRO TV. Moralist de zile mari, Caius Dobrescu propune și opune "pactului cu diavolul" un imaginar al violenței izbăvitoare, un soi de vendetă a lustrației diabolice, ca armă a omului liber. Modernitatea ultimă este dată de clauzele propriei libertăți, stabilite de propria autoritate. Libertate loială unui curs stabil și rațional al agorei, generator de poezie și arte, solidar și simbiotic, servind interesul public, cu prețul riscului
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
la o șuetă și un coniac. Accept mereu asemenea invitații, cînd sînt în deplasare. După ce am băut două păhărele, gazda îmi povesti un episod bizar: cică într-o seară era în sufragerie și a simțit ațintiți asupra sa doi ochi diabolici; a-ntors capul și a văzut... un șobolan de mină. Oarecum ilogic, actorul l-a întrebat indignat: "Ce cauți domnule, aici?". Vă dați seama că animalul n-a cabulipsit să răspundă. Atunci, histrionul, declamator, i-a poruncit: "Du-te-n mina
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
care voit l-a lovit pe Radu în tîmplă, apoi l-a ținut sub apă să-l înece de-a binelea și i-a mutat corpul, prinzîndu-l de vegetația de acolo, ca să nu se mai ridice la suprafață. Suna cam diabolic, poate-i atribuia lui Cornel prea multe. Corpul se ridică imediat la suprafață sau mai rămîne acolo un timp? Să fi făcut Cornel, pe fundul apei, atîtea operații? Ar fi avut timp? Forță? Minte? Să fi fost un plan conceput
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
știind că fără vină Tu nu mă vei lăsa". Fătălăul Fătălăul este una dintre poeziile tipice pentru modernism, care înfățișează lumea de la periferie, anormalitatea, excepția. Variantă a androginului, Fătălăul este ironizat și caricaturizat, are însușiri mitice, în amestecul lui de diabolic și divin: "Subsuoară/ De fecioară,/ Ai picioare/ Domnișoare/ Solz de sticlă-n unghie/ Ochiul tău înjunghie". Într-un limbaj familiar, poetul face un portret al Fătălăului, în care grațiosul se îmbină cu grotescul, comparațiile sugerează feminitatea: "Ți-este mâna/ Ca
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este pe măsură: îi aruncă în față castronul cu ciorbă fierbinte, îl acuză în fața musafirilor că are țiitoare, că umblă beat și o torturează. După o vreme, atmosfera se înseninează, soții se împacă, dar Acrivița pune la cale un plan diabolic de ruinare a soțului. În scurt timp, vestitul negustor, plin de datorii, a fugit în lume, s-a împrietenit cu Negoiță, care-l ascunde de urmăritori, și împreună au găsit un mod de înavuțire: Kir Ianulea în calitate de diavol intra în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de bunăstare. Într-o zi, a venit la Moara cu noroc, Lică Sămădăul, un "om rău și primejdios", cum intuise Ana. El era starostele porcarilor din zonă și Ghiță a înțeles că șederea lui la cârciumă depinde de acest individ diabolic. Protagonistul are un suflet complex, oscilant, se degradează treptat, cuprins de nesiguranță, teamă, suspiciune. El și-a cumpărat două pistoale, și-a făcut rost de câini ciobănești și de slugă credincioasă. Înstrăinându-se de familie, pentru a-i face jocul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Slavici are talent de portretist. Lică este un erou realist, unic în literatura noastră prin chipul său satanic, inteligent, bun cunoscător de oameni, se conduce după un cod moral propriu, în afara legilor și a statului. Față de Ana exercită o fascinație diabolică, acest om fără suflet, fără lege, fără credință, gata oricând la înșelăciune, furt, crimă. Mama-soacră întruchipeatză principiul sănătos, popular, contemplă evenimentele cu un fel de pasivitate fatalistă. În Moara cu noroc întâlnim lumea rurală din pusta "arădeană, conflicte puternice în
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
iar relația cu bărbații este restrânsă la minimum. În picturi, sa tirul este reprezentat ca un bătrân cu jumătate de trup de țap. El pare să fie un bătrân cu suflet tânăr, dar nu este așa. E de fapt zgârcit, diabolic în apropiere de femeia tânără, vulnerabil în fața morții, ca un adevărat bătrân. Plăcerea legitimă După cum probabil știi, în virtutea instinctului de conser vare care predomină la vârstele înaintate, bătrânul ur mă reș te recunoașterea reușitelor sale - poate de aceea preferă ca
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
împrejurările au fost cu totul nefavorabile, antrenând convulsii și în cele din urmă o lungă paranteză de tip fanariot, aceea a experienței comuniste. Ceea ce se înfăptuise prin efortul câtorva generații militante a fost distrus după al doilea război mondial cu diabolică perseverență. Rezultatul geopolitic al Unirii anulat prin sfâșierea teritorială, substratul moral al acestuia fu drastic subminat printr-o politică de fărâmițare a societății, de atomizare a ei în virtutea principiului "divide et impera", timp de câteva decenii. Când totul părea definitiv
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
tematica latino-americană, Serge Gruzinski -, aceasta înclinație irezistibila care ne împinge la a căuta arhaicul în toate formele sale, până la a ignora, voluntar sau involuntar, tot ce se referă într-un fel sau altul la modernitate, ca și cum am află o plăcere diabolica în a fabrica diferențe?46" Ne întoarcem din nou la Borges care, deja în 1932, în opera intitulată El escritor argentino y la tradición (Scriitorul argentinian și tradiția), le cerea scriitorilor sud-americani în general să abordeze multitudinea temelor europene, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lui Cioran a fost timpurie, el povestește că, pe când era copil, familia sa era supusă la încercări care l-au făcut să se îndoiască de spiritul de dreptate al lui Dumnezeu." Refuză mântuirea, gest în care nu vede nici un element diabolic, deci nimic interesant, "căci, de-ar fi așa, de unde ar veni seninătatea ce o însoțește? Nimic diabolic nu te înseninează. În preajma diavolului, dimpotrivă, suntem mohorați. E cazul meu... De aceea seninătatea mea e de scurtă durată: exact cât să mă
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
care l-au făcut să se îndoiască de spiritul de dreptate al lui Dumnezeu." Refuză mântuirea, gest în care nu vede nici un element diabolic, deci nimic interesant, "căci, de-ar fi așa, de unde ar veni seninătatea ce o însoțește? Nimic diabolic nu te înseninează. În preajma diavolului, dimpotrivă, suntem mohorați. E cazul meu... De aceea seninătatea mea e de scurtă durată: exact cât să mă hotărăsc s-o termin cu mântuirea. Din fericire, mă hotărăsc des și, de fiecare dată, ce pace
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
la viață. "Acedia este descrisă de creștini că un vitium (un păcat mortal). Este neputința de a fi atent. Lipsa de interes pentru orice, chiar pentru bine, chiar pentru aproape, chiar pentru Dumnezeu. Avem de a face cu o letargie diabolica. Cu fascinația sinuciderii"48. Plictisul, sau, așa cum îl numește Cioran, "aceasta convalescenta incurabilă"49, melancolia să ne duce la Sartre, atins de acelasi rău al secolului: Cred că eu m-am schimbat. E soluția cea mai simplă, dar și cea
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
îi spune lui Bruno: "că o barcă în derivă într-un lac imens, aparent liniștit, dar, în realitate, agitat de curenți adânci"12. Dar iubirea nu iese învingătoare întotdeauna, pentru că râul are putere mai mare. Personajele care întruchipează forțele râului, diabolice, au în frunte Sectă orbilor, organizație mondială care, din lăcașurile ei subterane și lumea tenebrelor, controlează lumea, așa cum spune Fernando în Darea lui de seamă: "Da, Dumnezeu are putere în cer, iar Sectă, pe pământ și în carne. Nu știu
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
nu ia în seamă nici semnele prevestitoare că nu poate aduce nimic bun să spui ceva. Ba mai mult: a apelat la imperiul demonilor, ca să "înainteze în scris". Cu concursul lui Martín, al lui Pablo Castel, ba chiar și al diabolicului Fernando, care invocă spiritele că "domnul Sábato să avanseze în scrierea cărții"10, convinși că e vorba de o operă fundamentală în favoarea Binelui, "don Ernesto" cedează nesățioasei nevoi de a scrie, chiar dacă crede că "scrisul este un subterfugiu pentru neputincioși
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
lungi de umilințe și privațiuni, de o adevarată vânătoare de vrăjitoare. Vânătorii de vrăjitoare calificau drept comuniști sau ideologi ai terorismului pe oricine preconiza justiția socială ori sprijinea lupta popoarelor subjugate împotriva colonialismului. Cuvântul "dialectic" era în Argentina un stigmat diabolic ce dezvăluia existența Râului își amintește scriitorul 57. Rătăcit, așadar, într-o lume în descompunere, printre rămășițele unei ideologii falimentare, scrisul era pentru Sábato mijlocul fundamental, cel mai puternic și absolut, care îi putea permite să exprime haosul în care
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
Sábato pe Don Quijote. Și în acest aspect Sábato se lasă influențat de suprarealiști, care credeau că, pentru a ajunge să cunoști ceea ce te neliniștește, ai nevoie de un personaj diferit de oamenii comuni, de cineva extraordinar. Fernando reprezintă absolutul râului, diabolicul, deși el însuși este un rebel care luptă, singur, contra tuturor celor care pun sub semnul întrebării însăși existența omului: "Mă consider o canalie și nu am nici un respect pentru propria-mi persoană. Sunt un individ care s-a uitat
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]