3,808 matches
-
lignum > lemn), derivat de la agnus „miel“. Încă din epoca lui Plautus, vechiul termen agnus era asociat cu diminutivul agnellus, considerat mai afectiv. S-a transmis și altor limbi romanice (fr. agneau, it. agnello), iar lat. agnus are urmași în diferite dialecte periferice, italiene și portugheze. Sp. cordero „miel“ este provenit din lat. cordarius, derivat de la cordus „născut după termen, întârziat“, și prezintă o interesantă schimbare de sens: animalul născut în februarie (în loc de noiembrie sau decembrie) era apreciat mai ales ca miel
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
arie tipic arhaică. În limbile iberoromanice s-au moștenit derivate ale lat. caper, care au dat sp. capro, port. cabrón. Franceza are termenul bouc, care este mai probabil de origine celtică decât germanică, după cum celtic este și it. becco. În dialectele italienești meridionale, se folosesc termeni care au la bază cuvinte grecești; unul dintre acestea, provenit din dialectele grecești nordice, este tsapos, care la origine este un termen trac sau ilir. Deci rom. țap poate avea această origine preromanică. De ce lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
capro, port. cabrón. Franceza are termenul bouc, care este mai probabil de origine celtică decât germanică, după cum celtic este și it. becco. În dialectele italienești meridionale, se folosesc termeni care au la bază cuvinte grecești; unul dintre acestea, provenit din dialectele grecești nordice, este tsapos, care la origine este un termen trac sau ilir. Deci rom. țap poate avea această origine preromanică. De ce lat. capra s-a transmis în limbile romanice, dar lat. caper nu? Lat. capra a fost termenul generic
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
în funcție de diversele regiuni. Numele animalului tânăr, ied < lat. haedus, s-a transmis numai românei și sardei. Celelalte limbi romanice prezintă o varietate remarcabilă de termeni, care au la origine derivate diminutivale ale lui haedus (haediolus sau *haedius au dat în dialectele din nordul Italiei jöu, giöl, azol și în retoromana din Grunbünde, usöl) sau ale lui capra (care au dat fr. chevreau, it. capretto); sp. chivo, choto sunt de origine onomatopeică. găină și cocoș Remarca privitoare la modul diferit în care
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
multor limbi romanice: rom. găină, it., sp. gallina. Termenul a existat și în v. fr. geline, dar a fost eliminat de fr. poule < lat. pullus care însemna „cocoș tânăr“ și apoi „găină tânără“; termenul vechi geline se păstrează încă în dialectele din nord-estul și estul Franței. Termenii pentru denumirea masculului sunt variați. Gallus, termenul curent latinesc, este un cuvânt vechi (apare în secolul 1, la Petroniu), de origine expresivă; s-a transmis în italiană și spaniolă (gallo). În alte limbi romanice
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. palumbus)-porumbiță. Observația este valabilă și pentru numele de păsări de curte împrumutate: gâscă (< bg. găska)-gâscan, rață (din tracodacă)-rățoi, curcă (< sl. kurka) -curcan. Termenii latinești anser „gâscă“, anas „rață“ nu s-au transmis decât la nivelul unor dialecte romanice. Termenii actuali pentru „gâscă“ sunt, în limbile romanice occidentale (fr. oie, it. oca < lat. auca < avis „pasăre“; sp. ganso < got. *gans, cf. germ. Gans), mai noi, ca și cei pentru „rață“ (fr. canard, sp. pato). Numele păsării tinere, rom
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
al numelor de culori; acestea fac parte din vocabularul de bază al oricărei limbi. Dintre diversele nume de culori din latină, numai alb, negru și verde s-au transmis tuturor limbilor romanice, deci sunt panromanice. Ele există și în toate dialectele sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân). Alte nume latinești de culori s-au păstrat numai în română și în alte câteva limbi romanice: lat. galbinus > rom. galben, fr. jaune (există și în provensală; it. giallo este împrumutat din franceză); lat. *albaster (devenit
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
română și în alte câteva limbi romanice: lat. galbinus > rom. galben, fr. jaune (există și în provensală; it. giallo este împrumutat din franceză); lat. *albaster (devenit rom. albastru) și lat. venetus (devenit rom. vânăt) s-au mai păstrat și în dialectele italiene meridionale (de precizat că, în dialectul calabrez, continuatorul lui *albaster păstrează sensul etimologic de „albicios“). Rom. roșu are etimologie discutată: cei mai mulți specialiști în probleme de etimologie cred că vine din lat. roseus „de culoarea trandafirului“; lat. russus „roșu“ s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. galbinus > rom. galben, fr. jaune (există și în provensală; it. giallo este împrumutat din franceză); lat. *albaster (devenit rom. albastru) și lat. venetus (devenit rom. vânăt) s-au mai păstrat și în dialectele italiene meridionale (de precizat că, în dialectul calabrez, continuatorul lui *albaster păstrează sensul etimologic de „albicios“). Rom. roșu are etimologie discutată: cei mai mulți specialiști în probleme de etimologie cred că vine din lat. roseus „de culoarea trandafirului“; lat. russus „roșu“ s-a transmis românei în forma rus „roșu
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
stakós „rac“), slavă (coliliu, prăfuriu, vișiniu). alb Oricine știe puțină latină poate spune că rom. alb vine din lat. albus. Deși cuvântul latinesc a fost moștenit de toate limbile romanice, numai în română și în alte două limbi surori (un dialect al retoromanei vorbite în Elveția și unul al sardei) denumește culoarea zăpezii și a laptelui. În celelalte limbi romanice, la baza termenilor care denumesc această culoare stă cuvântul germanic *blank, devenit fr. blanc, sp. blanco, it. bianco. Lat. albus s-
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
ca el să fie în toate aceste limbi moștenit din latină, decât format pe terenul respectivelor limbi romanice. Sunt sigur formate pe teren românesc derivate ca negrișor, negruț, negriu, negricios, care circulă astăzi. Altele, ca negrime (care există și în dialectul meglenoromân: nigrimi „negreață“), au circulat în trecut (apare în Istoria ieroglifică a lui D. Cantemir). verde și varză Cuvântul care exprimă culoarea verdeții este moștenit din latină în toate limbile romanice. Lat. viridis, cu același sens, care a avut o
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este moștenit din latină în toate limbile romanice. Lat. viridis, cu același sens, care a avut o formă sincopată *virdis, stă la baza tuturor formelor romanice: rom., it., sp., port. verde; fr., prov. vert. Cuvântul există și în cele trei dialecte sud-dunărene (aromân, meglenoromân, istroromân). Lat. viridia, din familia lui viridis, s-a păstrat în română ca varză (și în acest caz, este de presupus o formă sincopată *virdia). Forma veche a cuvântului a fost vearză, care există în textele vechi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
Transilvania și Moldova curechi, cuvânt moștenit din lat. *coliculus (cu forma cauliculus, în latina clasică), diminutiv al lat. caulis, care a dat fr. chou. În Transilvania, pluralul verze înseamnă „varză acră“. vânăt și venetic Lat. venetus, transmis doar românei și dialectelor italienești meridionale, era un adjectiv care însemna „bleu-turcoaz“. La început, s-a folosit referitor la vizitii, care purtau în timpul curselor de care organizate pe hipodrom o cazacă sau o caschetă de această culoare; de aceea, vizitiii erau numiți veneti „albaștrii
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
de aceea, vizitiii erau numiți veneti „albaștrii“. Forma cuvântului latinesc se explică fie prin aceea că aceștia erau originari din regiuni ca Veneția, fie prin faptul că hainele lor proveneau din această provincie. Cuvântul vânăt există în dacoromână și în dialectele sud-dunărene. A fost frecvent în toate timpurile, constituind bază de derivare: vânătaie, vinețea, vinețică, vinețiu, (a) învineți. Rom. venetic are mai multe sensuri, dintre care două sunt mai importante: „monedă venețiană de aur în valoare de aproximativ 5 lei vechi
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
prin latină (verbele (a) amăgi, (a) cuteza, (a) mângâia sau substantivul mărgea), ele au pătruns în latina dunăreană. Azimă, cu sensul „turtă din făină de grâu sau de secară, făcută din aluat nedospit și coaptă sub spuză“, există și în dialectele sud-dunărene (aromână și meglenoromână); provine din cuvântul latinesc azymus „fără drojdie“, împrumutat din gr. azýmos, termen folosit în terminologia religioasă creștină. În greacă, era un derivat de la zýmos „drojdie“, cu prefixul privativ a-. Limbile romanice occidentale au împrumutat termenul din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
concluzia că cir este în ucraineană un împrumut din română, și nu invers. De altfel, ucraineana a împrumutat din română și alți termeni care țin de prepararea mămăligii(balmus,mamaliga). aluat și turtă Rom. aluat, cuvânt care există și în dialectele sud-dunărene, are sensurile „pastă obținută din făină amestecată cu apă, grăsime etc., din care se prepară pâine, prăjituri; cocă“ și „bucată din această pastă folosită ca plămădeală“. Cuvântul românesc provine din lat. *allevatum (< lat. allevatus „ridicat, înălțat“), un derivat de la
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
unele care se prepară, în mod special, la marile sărbători, Crăciunul și Paștele. Mâncăruri de Crăciun Sarmalele reprezintă mâncarea tradițională de Crăciun. Denumirea acestui fel de mâncare vine din tc. sarma, care s-a împrumutat în română (există și în dialectele sud-dunărene: arom. sărma și megl. sarma) și s-a răspândit și în celelalte limbi balcanice (neogreacă, bulgară, sârbă). În română, cuvântul sarma are prima atestare într-un document din 1817, publicat de N. Iorga. Varianta sarmă din vestul țării este
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
venit în română prin rus. sjurtuk sau ngr. sourtoúko; jiletcă „vestă“, la origine fr. gilet, ajuns la noi prin rus. žiletka. Și etimologia cuvântului fr. gilet este interesantă. Este un împrumut din sp. jileco, care l-a luat dintr-un dialect arab algerian jaleko, iar în arabă provine din tc. yelek „vestă“. Și, dacă adaug că din tc. yelek îl avem noi pe ilic, putem conchide că jiletcă și ilic sunt dublete etimologice. (a) încălța și ciubotă, cizmă, papuc etc. Din
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
moștenit din lat. consuere, ca și în toate limbile romanice; verbul a croi, în schimb, în română a fost împrumutat din slavă.) Termenul latinesc sartor s-a păstrat numai în centrul și nordul Italiei, în forma sarto, precum și în unele dialecte franco provensale. Din acestea a fost împrumutat de spaniolă, devenind sastre. În Franța, care a fost dintotdeauna în avangarda modei, urmașul lat. sartor a fost eliminat la început (în secolul 13) de couturier (derivat de la verbul fr. couturer „a coase
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
lat. sartor a fost eliminat la început (în secolul 13) de couturier (derivat de la verbul fr. couturer „a coase“), fiind considerat „mai fin“; din secolul 14, în limba franceză literară a fost adoptat tailleur, de la verbul tailler „a tăia“. În dialecte ale limbii franceze există parmentier (din parement „podoabă“), cousandier (de la coudre „a coase“), pelletier „blănar“. Din Franța, v. fr. couturier a pătruns în Italia. Tot din franceză, drapier „postăvar“ a fost împrumutat de sd. drappèr. În portugheză a pătruns cuvântul
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
franceză, drapier „postăvar“ a fost împrumutat de sd. drappèr. În portugheză a pătruns cuvântul de origine arabă alfaiate, care a existat și în vechea spaniolă, înainte de a pătrunde sastre. Retoromana l-a împrumutat pe schneder din germană, la fel ca dialectul bănățean, unde îl găsim pe șnaidăr. În Transilvania (mai ales în Crișana) se folosește sabău, împrumutat din maghiară. În acest context romanic, nu trebuie să ne surprindă termenul rom. croitor, format de la a croi, împrumut slav, cu sufixul -(i)tor
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
im s-a păstrat numai regional și a fost înlocuit, în limba comună, de noroi, împrumutat din slavă (sau, regional, de imală). La fel, lat. uva „strugure“ există numai în cele mai vechi texte românești și s-a păstrat în dialectele sud-dunărene; în Noul Testament de la Bălgrad (1648), cuvântul nu a mai fost înțeles și, de aceea, este explicat într-o notă marginală, iar în Lexiconul lui Mardarie (1649) apare textul, scris greșit, au a tămădui oase, în loc de auă tămâioasă, ceea ce dovedește
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
uva s-a păstrat numai în Peninsula Iberică și în Italia. Din motive similare cu cele valabile în română, probabil, în Galia cuvântul latinesc uva a fost înlocuit de lat. racemus „ciorchine“ > fr. raisin, occ. rasin. În sardă și în dialectele meridionale italienești, cu sensul de „strugure“ există continuatorii lat. acimus „boabă“. Tot din cauza corpului fonetic redus au dispărut, în perioada de trecere de la latină la limbile romanice, și alte cuvinte latinești, care au fost înlocuite prin derivate ale lor: lat.
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
este un fapt izolat în Romania. În italiană, lappa este termenul savant, dar forma curentă este derivatul lappola. Cf. și sp. lampazo < lat. lappaceus, de asemenea forma cea mai frecventă în spaniolă. În sfârșit, lăpuș este bine reprezentat și în dialectele sud-dunărene (arom. lăpuș, megl. lăpu(ș)), ceea ce este un argument în plus în sprijinul etimologiei propuse mai sus. mătușă Rom. mătușă are la origine lat. amita „mătușă“, un derivat de la lat. amma „mamă“, la fel cum rom. unchi < lat. avunculus
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
plus în sprijinul etimologiei propuse mai sus. mătușă Rom. mătușă are la origine lat. amita „mătușă“, un derivat de la lat. amma „mamă“, la fel cum rom. unchi < lat. avunculus, un derivat de la avus „bunic“. Lat. amita s-a transmis unor dialecte italiene, franceze și retoromane; exista și în vechea franceză, în forma ante, care a devenit tante în urma unei modificări de formă petrecute în limbajul copiilor. În română, la urmașul lui lat. amita, care a dispărut, s-a atașat sufixul -ușă
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]