2,135 matches
-
chiar menționarea criticii sale la adresa imaginii lui, "Dumnezeu" nu ar avea aici o importanță majoră dacă în paginile următoare nu ar fi folosită terminologia ei, "refulare-sublimare", ceea ce ne obligă să atragem atenția asupra faptului că semnificația acestor termeni indispensabili descrierii dinamismului psihic este radical răsturnată. Aceasta datorită faptului că refularea și sublimarea se referă la raportul dinamic dintre cele două instanțe extra-conștiente (subconștientul și supraconștientul), acesta din urmă fiind neglijat de Freud. Simbolul "divinității" aparține simbolisticii supraconștiente, demonstrarea acestui fapt fiind
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
mult decît conștient", iar celălalt "mai puțin decît conștient". Legea subconștientă a dizarmoniei trăită afectiv în angoasă este un caz special al armoniei supraconștiente și al bucuriei acesteia. Legătura legală dintre cele două instanțe extraconștiente și cea conștientă constă în dinamismul caracterului transformabil al perversului în sublim și al sublimului în pervers. Din momentul în care vanitatea este grefată pe sublim, acesta se degradează automat în pervers, de unde derivă metoda asanării. Căci, din fericire, e suficient să distrugem vanitățile (ceea ce, din
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
o orbire emotivă. Orbirea spiritului este de natură afectivă și ține de forța subconștient motivantă. Termenul "afectiv" îl include implicit pe cel de "afectare", sinonim cu vanitate. Dimpotrivă, termenul "emotiv" include clar rădăcina "motiv" și implică sub formele "emoționat, emoționant" dinamismul activant, "mișcarea" (a fi mișcat) indicînd înfiorarea emotivă care ne pătrunde trupul, sufletul și spiritul. Fiorul acesta ne face să sesizăm adevărul esențial, căci emoția se deșteaptă în fața problemei vieții și morții, a misterului vieții și al morții. Numai omul
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
satisfacerea dorințelor carnale, ceea ce mitul numește simbolic "moartea sufletului" (păcatul originar al naturii umane). Conform mitului, chiar și "morții sufletește" pot renaște pe parcursul vieții. Din punct de vedere psihologic, moartea elanului nu este niciodată totală. Elanul vieții este dinamic, acest dinamism constînd în transformabilitatea sublimului în pervers și a perversului în sublim. Acumularea totală și iremediabilă de energie în subconștient ar implica o stagnare completă a elanului vital, stagnare a cărei consecință nu ar însemna doar "moartea sufletului", ci și moartea
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
refulată, a vieții în adevărul primilor creștini pe care îi vîna și îi denunța el. Dar convertirea esențială se poate manifesta în funcție de elan și prin efortul zilnic de perfecționare, de eliminare a resentimentelor născînde. Perfecțiunea nu există. Viața elanului este dinamismul său activ: bucuria, sentimentul elanului în acțiune, în timp ce angoasa culpabilă, culpabilitatea esențială este sentimentul stagnării elanului. Ceea ce este adevărat pentru banalitatea numită "moartea elanului" rămîne adevărat prin analogia contrastului și pentru starea cea mai intensă a vieții elanului, numită sfințenie
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
în starea de maximă intensitate, constă în noi și noi victorii și deci în încarnarea tot mai intensă; căci, dacă forța sublimantă a elanului este nelimitată, cea obsedantă a vanității nu este mai puțin lipsită de limite, încarnarea înseamnă un dinamism constant, niciodată dus la capăt. Faptul că victoriile asupra vanității riscă să se transforme în vanitate asupra victoriei este întipărit în firea omului. Cu cît mai mare este victoria, cu atît mai insidios este riscul de a ceda tentației stagnării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
zilnic și niciodată perfect. Depășind puterea de acceptare a majorității oamenilor, sanctificarea ră-mîne analogic legată de starea de sănătate psihică, ea repre-zentînd cea mai înaltă manifestare a acesteia. Sanctificarea nu este o stare sufletească imuabilă și supraomenească. Ea reprezintă un dinamism destinat împlinirii: victoria naturii sublime a omului asupra slăbiciunilor firii omenești. Ca atare, ea este încoronarea simbolizării mitice, a cărei temă constantă este lupta eroică și intrapsihică împotriva asaltului resentimentelor restrictive și nesănătoase. Dinamismul sanctificării este inclus în deliberare: el
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
imuabilă și supraomenească. Ea reprezintă un dinamism destinat împlinirii: victoria naturii sublime a omului asupra slăbiciunilor firii omenești. Ca atare, ea este încoronarea simbolizării mitice, a cărei temă constantă este lupta eroică și intrapsihică împotriva asaltului resentimentelor restrictive și nesănătoase. Dinamismul sanctificării este inclus în deliberare: el reprezentînd cel mai înalt grad de eliberare. Dat fiind acest fapt, dinamismul sanctificării s-a manifestat nu numai în omul Iisus.L-au trăit și alți oameni. Nenumărați oameni au încercat să-l dobîndească
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
Ca atare, ea este încoronarea simbolizării mitice, a cărei temă constantă este lupta eroică și intrapsihică împotriva asaltului resentimentelor restrictive și nesănătoase. Dinamismul sanctificării este inclus în deliberare: el reprezentînd cel mai înalt grad de eliberare. Dat fiind acest fapt, dinamismul sanctificării s-a manifestat nu numai în omul Iisus.L-au trăit și alți oameni. Nenumărați oameni au încercat să-l dobîndească fără să reușească, deoarece calea lor nu a fost "Tao" (calea dreaptă), revizuirea motivelor, ci greșeala ascezei, care
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
motiv valid, pe o valoare pozitivă, pentru ca să se producă potrivit legii ambivalente a subconștientului descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a dinamismului sublimant, care permite, cu ajutorul elanului combativ, el însuși o forță motivantă imanentă vieții psihice, transformarea falselor valorificări vanitoase într-o valorificare armonioasă și purificatoare. Posibilitatea operării
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
descompunerea maladivă a valorii prin scindarea ei în două non-valori contradictoriu legate, una vanitos exaltată, iar cealaltă culpabilă și inhibată. Oricît de dăunător ar fi acest dinamism al pervertirii, el este din fericire și pe drept cuvînt condiția indispensabilă a dinamismului sublimant, care permite, cu ajutorul elanului combativ, el însuși o forță motivantă imanentă vieții psihice, transformarea falselor valorificări vanitoase într-o valorificare armonioasă și purificatoare. Posibilitatea operării acestor treceri de la registrul pozitiv la cel negativ nu există decît la nivel uman
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
necunoscut și înfricoșător. El străbate pământul sau măruntaiele sale (în asta rezidă latura lui htonică) fără a se sluji de alte "accesorii" (picioare, aripi, tentacule etc.). Pe aceste calități insistă și G. Bachelard, care intuiește admirabil o relație intrinsecă între dinamismul arhetipului și motricitatea șarpelui: "Și șarpele poate tocmai să ne slujească drept exemplu pentru a îmbogăți, printr-o caracteristică dinamică, noțiunea de arhetip, așa cum este ea prezentată de C.G. Jung. Pentru acest psihanalist, arhetipul este o imagine care își are
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
profesionalism inovațiile aduse de romanul A la Recherche du Temps perdu (de pildă în Noua structură... și în Destinul lui Proust), Camil Petrescu nu scapă din vedere harul excepțional al prozatorului francez de a surprinde și a cunoaște în profunzime dinamismul sufletesc. Un dinamism sufletesc care, subliniem din nou, în opera scriitorului nostru transpare și prin imaginile ofidiene. Reîntâlnindu-și iubitul după o absență de 10 ani, Alta tresare de parcă ar fi călcat pe un șarpe, realizând tristul adevăr că Cellino
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de romanul A la Recherche du Temps perdu (de pildă în Noua structură... și în Destinul lui Proust), Camil Petrescu nu scapă din vedere harul excepțional al prozatorului francez de a surprinde și a cunoaște în profunzime dinamismul sufletesc. Un dinamism sufletesc care, subliniem din nou, în opera scriitorului nostru transpare și prin imaginile ofidiene. Reîntâlnindu-și iubitul după o absență de 10 ani, Alta tresare de parcă ar fi călcat pe un șarpe, realizând tristul adevăr că Cellino nu dorește nimic
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
că orașul ridică pretenții asupra ansamblului care îl înconjoară. Astfel, Tunis a crescut atât prin el însuși, cât și prin localitățile din proximitate: Carthage (Cartagina), Bizerte, La Goulette. Într-un mod similar s-a dezvoltat capitala egipteană Cairo, reușind grație dinamismului său, să facă joncțiunea transfluvială (peste Nil) cu orașul Gizeh, situat pe malul stâng al Nilului, configurând o arie urbană extinsă, în care totuși, cele două entități își păstrează încă personalitatea urbană proprie, exprimată prin menținerea unor sisteme administrative proprii
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
secolului Luminilor și Revoluției franceze legate de libertatea individului. Pariziana este versiunea unei femei moderne, care transcende stereotipul femeii tradiționale. În secolul al XIX-lea Pariziana este Femeia Nouă situată într-o lume care se schimbă tot mai rapid grație dinamismului vieții urbane, într-o epocă când Parisul devine capitala Europei și a modernității. Femeia pariziana se definește prin Paris, ea este o metonimie a Parisului. Demersul pe care il propunem ține de valorificarea diferitelor sisteme și niveluri de semnificații ale
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
cele mai expresive caracterizându-se prin intensitatea pasiunii care le domină. Personajele de prim plan sunt revoltați, în afara legii, vehicule care traversează, în mare viteză și cu violența, de sus în jos sau invers, etajele ierarhiei sociale ale Comediei umane. Dinamismul extraordinar generează mitul energiei vitale. Eroii lui Balzac sunt posedați de demonul arivismului. Dacă personajul balzacian se definește că "o sumă de energie", după formulă din Physiologie du mariage, economisita (că în cazul avarilor) sau consumată (că în cazul personajelor
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
orașul modern și personajele sale: "A cette heure, Paris offrait (...) le plus intéressant des spectacles" [Zola, La Curée, p.79]. Parisul de la sfârșitul secolului al XIX-lea este mai ales spectacolul Expozițiilor naționale și internaționale, care bântuie acest secol, atestând dinamismul și strălucirea Franței 177. Parisul se afirma drept capitală luxului și a modei, atrăgând privirile admirative și vizitele personalităților din lumea întreagă: "On causait des princes qui viendraient à Paris pour l'Exposition" [Zola, Nana, p.70]. Această importantă a
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
operează însă întoarceri pe axa temporală înspre trecutul îndepărtat, redat și prin imagini sonore. Însăși cufundarea în amintire sau reîntoarcerea din meditația despre trecut pare a se contura pe firul unor prezente auditive, ce conferă imaginilor poetice un plus de dinamism. 3.2.4. Pendularea între prezent și trecut În Canturi dinamicile intelectului leopardian nu urmează trasee cronologice liniare. Trecutul, prezentul, viitorul apar că un mozaic, format din mișcările ființei poetice dinspre un moment anumit către un altul: Discursul poetic capătă
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
a-mi socoti ușoară / fiece zi care nu-mi aparține (idem).351 Vântul așteptat și presimțit de nemișcarea frunzelor, reprezintă o metaforă a speranței că durerea imobila a exilului poate fi franța, ca nemișcarea se poate transforma în căutare, în dinamism, ca tăcerea neclintita a frunzelor se poate întrerupe. Cu această accepțiune, de element catalizator care frânge imobilitatea și prilejuiește aprofundarea căutării, are rol de factor determinant în desăvârșirea itinerariului cognitiv.352 Această ocurenta a avut o influență considerabilă asupra poeziei
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
informaționale. Reintroducerea ordinii nu se face neapărat prin simplificarea sistemului, ci prin rafinarea instrumentelor. Nivelul complexității este dat de numărul relațiilor intrasistemice și de intensitatea acestora. Aceasta este complexitatea endogenă, dar mai există și o complexitate exogenă, dată de diversitatea, dinamismul și incertitudinea relațiilor sistemului cu mediul exterior. Cele două sunt, desigur, legate intim între ele și direct proporționale. Frontierele din interiorul și cele din exteriorul unui sistem deschis sunt fluide, iar aceasta este o condiție a eficienței și competitivității sistemului
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
care vorbea Roland Barthes. "Pentru postmoderni, intertextualitatea este o manieră, în timp ce la Eminescu ea echivalează cu raportarea critică și dramatică la sine (și la literatură, la operele corespunzătoare "cărții bizantine" invocate de Dionis-Dan)"9. Principiul participației se aplică și prin dinamismul ludic, atât în mit (ludus sacer), cât și în intertext: "Acțiunea înfățișează un eveniment cosmic, dar nu numai ca prezentare, ci ca identificare...Funcția lui nu este numai să imite (vezi repetiția intertextuală), ci să confere sau să aibă o
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
că preferă să se abțină. Refuză, de asemenea, să părăsească biroul" (p. 90). Acesta e noul proprietar al birourilor, iar exasperarea sa a fost cauzată de către impenetrabilul Bartleby. Putem localiza aici, cu ușurință, punctul culminant al povestirii, nu atît datorită dinamismului epic, altfel discutabil, cît atitudinii surprinzătoare și, în mod clar, simbolice a naratorului. Departe de a fi revoltat de acuzația nedreaptă a competitorului, el pare să și-o asume autopunitiv. Aflat în vădită criză de identitate, avocatul aleargă la fostul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
despre o tînără scoțiană de cinci-sprezece ani (rămasă orfană de niște părinți cu reputație îndoielnică, alcoolici și iresponsabili), Trilby O'Ferrall pe numele ei, care-și crește singură fratele sugar, pozînd, pentru bani puțini, unui pictor parizian. Fie opac la dinamismul narațiunii, fie mult prea indiferent la gusturile epice ușoare ale vremii, Henry trece cu vederea oferta generoasă a lui George. Ironic, Du Maurier, încîntat de propriul subiect, deși fără experiență scriitoricească, se apucă el însuși de lucru, și, în cîțiva
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ai autorului în întreaga lume, care discută, pe diverse site-uri, despre roman și îi comentează posibilele semnificații ascunse. Ei vin cu ipoteze interpretative neobișnuite, surprinzîndu-l adesea pe scriitor, dar și pe comentatorii săi. Textul lui Eugenides își păstrează astfel dinamismul și supleațea, oferind mereu noi perspective. Acest veritabil tsunami de simpatie culminează cu regizarea, în 1999, a unui film (de către celebra Sofia Coppola) axat pe tragedia fetelor Lisbon (cu Kathleen Turner și Kirsten Dunst în rolurile principale), film care îl
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]