17,651 matches
-
nici la acontarea unei garsoniere. Făuritorii de opinie de astăzi, deși cei mai mulți trecuți de jumătatea vieții, nu știu de străvechiul obicei de a i se da oaspetelui, după un prânz îmbelșugat, niște bani, pentru ceea ce se numea în epocă, oboseala dinților. Ienicerii eliberatori introduseseră obiceiul care, iată, s-a mai păstrat. Acum toată suflarea românească îl hulește pe bătrân, care s-a retras demn în locuința lui, de unde poate adăsta timp îndelungat vrajbele iernii, tocmelile justiției, în depărtate anotimpuri. Vecini invidioși
Înaltele Toamne by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9092_a_10417]
-
în total circa 200 de specii (din care 5 dominante). La naștere gura este sterilă, dar se colonizează rapid. Flora este dominată inițial de Streptococcus salivarius. Odată cu erupția dentară i se alătură S. mutans și sanguis, care trăiesc pe suprafața dinților. Alveolele sunt habitatul germenilor anaerobi. Speciile orale sunt oportuniste. Aduc beneficii, dar pot profita de anumite condiții pentru a cauza leziuni. Sunt clare beneficiile pe care flora le are de la gazdă, ce-i furnizează nutrienți și habitat. Nu este la fel de
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
bucală, fără a staționa. Situația se modifică dacă există diverticuli - în care sunt retenționate resturi alimentare ce devin mediu de cultură pentru germeni. pH-ul, în gură și esofag, trebuie să fie alcalin. E menținut astfel de salivă. Aciditatea dăunează dinților și mucoasei esofagiene. Acizii pot proveni din alimente, din metabolismul bacteriilor bucale dar, mai ales, din stomac, în caz de reflux gastro-esofagian. Un pH acid favorizează dezvoltarea în exces a fungilor - de exemplu Candida. Și administrarea de antibiotice poate să
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
orală cresc pe măsură ce copilul este alăptat la sân sau hrănit cu biberonul [3, 4]. Aceste bacterii consumă suficient oxigen pentru a crea o zonă în care se pot dezvolta bacterii anaerobe. Un alt val de bacterii sosește în momentul apariției dinților. Primul este Streptococcus sanguis, urmat de Streptococcus mutans. Până la mijlocul copilăriei, diversitatea florei depășește 100 de specii, iar numărul total al microorganismelor depășește 10 miliarde. Copiii născuți prin cezariană iau primele „mostre” de floră din mediul înconjurător, de la personalul medical
Revista Spitalului Elias by TUDOR NICOLAIE, LIANA TAUBERG, LAURA ION () [Corola-journal/Journalistic/92042_a_92537]
-
îngrozit, ne-au scandalizat, ne-au șocat sau, pur și simplu, ne-au lăsat cu gura căscată pentru că nu mai înțelegeam nimic. I-am văzut pe aceiași șefi de stat român și moldovean, ținându-se de neamuri, amenințându-se printre dinți, plimbându-se de braț și râzând cu gura până la urechi, pentru ca, în final, din senin, să se înjure aproape ca la ușa cortului. Cine poate să mai înțeleagă ceva? În legătură cu Republica Moldova fiecare român din țară are impresia că știe totul
Republica Moldova sub microscop by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9254_a_10579]
-
într-un purgatoriu al celor vii și să mi se ierte păcatele ușoare înainte de-a forța ușa paradisului. Fiind însă catodic, nu mi-a rămas decât să-mi strivesc simultan o lacrimă înciudată între gene și o înjurătură între dinți, pentru ca apoi să rostesc în receptor formula magică a invitaților junei Raluca Moianu (luni, ora 21, NUMAI la TV1): Iartă-mă !" Ce-ar mai fi de zis? Cunoașteți verdictul lui Lovinescu asupra scrierilor lui Caragiale: prea ancorate în epoca lor
Cronică anacronică by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9267_a_10592]
-
nocturn). Ori: Semn ivit anume pentru tine,/ Este propriu-mi suflet,/ Mereu visătorul.// Cum îl vei apăra/ De viscolul negru,/ De întunericul care se instalează/ Cameleonic în lume?" (Crinul). Ori: "Traversăm intersecția devenirii noastre,/ Acum, acum, spuneam/ Și strîngem din dinți.// Făclii uriașe ies din catacombe,/ Multe nu vor mai ieși nicicînd./ Noi ziduri amenință zarea,/ Zidurile din noi sînt cumplite.// Aceiași cameleoni, alte culori,/ Lupta se dă pe centimetrul pătrat,/ Pe moleculă, pe neuron;/ Răstignirile de azi, întrec iadul din
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
strivitoare: "Voronca al nostru, păpădia risipită la vânt, funigelul călător la cea mai mică adiere, iepurele de casă ascuns sub foaia de varză, prefăcut într-un războinic cu pistoale la brâu, cu chivără și cu paloșe în mâini și în dinți! Minunată putere bovarică de a te proiecta altfel decât cum ești!" (p. 6) După mai bine de șapte decenii replica profesorului Ion Pop vine calm, argumentat, plină de civilitate. Ea demonstrează că întreaga carieră literară a lui Ilarie Voronca stă
Un pedagog la școala avangardei by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9333_a_10658]
-
Simona Vasilache Manuscrisul pierdut e fetișul tradiției romantice, și-al literaturii în genul romanticilor. Suprema desăvîrșire a unei opere amenințate, ca și autorul ei, de dintele timpului, e s-o scrii și s-o pierzi. Să aprinzi un regret, mai degrabă decît să stingi o curiozitate. Manuscrisul găsit, în schimb, e un pariu de editor. Unul care poate dezamăgi imaginația, dar care slujește adevărului. Măcar fiindcă
Întreg Caragiale by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9367_a_10692]
-
cordiale și care se găsește astăzi în resboi. Evident că, fiecare este îndreptățit, deci liber să aibă vederile sale în privința unui conflict dintre două țări. Unii poate să simpatizeze cu Italienii, alții cu Etiopienii, unii să facă pronosticuri în favoarea celor dintei, alții în favoarea celor din urmă. în fine se poate chiar ca unii să meargă chiar până la formularea dorinții în favoarea uneia din cele două părți. Dar toate aceste deosebiri de simpatii, de aprecieri, chiar de dorințe este ceva elementar să fie
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
îmi sună străin și propria existență nu depinde de mine. aparțin lumii acesteia, mă asigură umbra mea care îmi seamănă, dar nu mă asigură că aș fi cea care ar trebui să fiu. ființă a nesiguranței, mușc din existență cu dinții de lapte ai fericirii de a trăi, cu dinții de fier ai tenacității de a-mi reînnoi îndoiala. boală ochiul meu sticlos se îmbată de alcooluri stătute. frigul sapă în viscere peșteri mari de întuneric, iezere cu pești de pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mine. aparțin lumii acesteia, mă asigură umbra mea care îmi seamănă, dar nu mă asigură că aș fi cea care ar trebui să fiu. ființă a nesiguranței, mușc din existență cu dinții de lapte ai fericirii de a trăi, cu dinții de fier ai tenacității de a-mi reînnoi îndoiala. boală ochiul meu sticlos se îmbată de alcooluri stătute. frigul sapă în viscere peșteri mari de întuneric, iezere cu pești de pradă, monștri neieșiți din vreme. trupul stă în sine însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
de apă vie. mă strădui să zăresc ce-i dincolo de zerul subțiat, băltind și somnolând ca apele ce mor cu fiecare respirare. poate-i o stea căzută în adânc, un uguit de pasăre trezită brusc, pistilul unei flori strivită-n dinți de-un prunc, o lună cât un fir de păr, o urmă de animal ce aburește încă, un ochi de apă ca argintul viu, o rază de lumină ca un sfredel mic, scriind în întuneric slova fermecată pe care n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
abia te închegi. vaier de frig mă subțiasem și picam, ca țurțurul ce-și termină substanța. albastrul rece mă strângea până la albul incolor și toate-n mine se-ncleștau, dureau cum doare crăpatul mugurilor în copaci și verde luminau. în dinți se sfărâma un cântec, o panglică de spaimă în locul lui constant scâncea cu gură de copil pierdut. eram un ochi de apă răzlețit ce-n gheață strălucea murdar. de ce așa un frig hain ca în armură mă-ngropa? un sunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mine-l duceau și-n vremea aceasta, subțire ca un pipirig, cu ochii sloi și oasele prelinse, mă prefăceam într-o boare de frig. plouă peste zăpada din noi plouă peste zăpada din noi, plouă cu sânge de rândunică, între dinții încleștați se încearcă să crească iarba. noroiul înroșit se substituie limpezimii din vene, un puls greoi ne gâtuie saltul, unul spre altul, iar mușchiul cel verde albește, în efortul de a găsi nordul. undeva, se crapă de ziuă, lumina picură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
scriu, ce strâmb se reflectă lumea-n oglinzi, tremurată și plină de întreruperi, scăpată din mâna lui Dumnezeu, amorțită! când nu pot să scriu, ce lumină strepezită în umbre gelatinoase, ciugulite de pliscul neliniștii mele, care mă fulgeră ca un dinte stricat! când nu pot să scriu, mintea mi-e un zer ce dă în stricare, firul nevăzut ce mă anină de cer se umple de noduri, unul câte unul înghit, parcă aș hrăni nepoftita fiară ce-mi mușcă disperată lăuntrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
său, marele Sigmund nu a reușit să o elibereze pe Marie Bonaparte de frigiditate. Psihanaliza, ce mană cerească pentru ea! Într-o scrisoare către René Laforgue, Marie mărturisește: „Inconștientul meu este o bestie feroce, care mugește, zgârie și își înfige dinții, în fine, e tot ce se poate închipui mai înspăimântător! Noroc că animalul ăsta abominabil și-a găsit îmblânzitorul.“ „Îmblânzitorul“ era Freud. În preajma lui, Marie Bona parte își află rațiunea de a fi: să devină „împărăteasa psihanalizei“. * Uitați-vă la
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
Un individ fericit e fericit pentru că se vede confirmat în micul lui neant personal (de iubire, de succes, de destin...). Neantul nu suferă de logoree și uneori ascunde îngeri... Atâta doar că nu oricui îi este dat să își înfigă dinții în averea neantului: cine primește talantul fericirii este obligat să îl înapoieze înzecit, trebuie să hrănească neantul, să îi înlesnească nirvana, floarea nimicului. Și asta invocă o fidelitate vecină cu fanatismul, un transfer de viață dinspre inefabil către inexistență. Bântuiți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
se preface într-un șerpișor care se ascunde în ierburi să-și digere otrava, sufletul duhnește a carne acrită, viața e un ghem de vipere, sărutul e de nisip, moartea se prelinge din memorie asemenea unei bomboane intens colorate între dinții anemici ai copilului. Ca într-un muzeu al ororilor, ne întîmpină la tot pasul atrocități: "Trompetistului nebun un cîntec i-a smuls/ jumătate de cap/ dar el continuă să cînte/ cu jumătate de gură/ pe malul unui fluviu ce s-
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
decît fața întoarsă a unei virtuți exasperate. Atingînd un moment limită al contradicției lăuntrice, poetul ajunge la un simțămînt paroxistic al respingerii universalizate, se îneacă de-o ură neînfrînată, de-o poftă de injurie ca de-o flegmă stropșită între dinții încleștați: "Să înjuri tot. Să înjuri cum. Să înjuri ce. Să vezi înjurătura trecînd prin cameră deschizînd fereastra și plecînd să ia în răspăr/ lumea să o-nghesuie într-un colț și să o-njure mai departe./ Dumnezeii tăi de
Întuneric moral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9493_a_10818]
-
o panteră, alunecos de n-apucai să-l atingi și țapăn de spărgea ușa cu pumnul și îndoia burlanul cu capul, și pe urmă a tot mușcat spurcăciunea din el, s-a sfrijit și i-au căzut o grămadă de dinți, încât la douăjopt de ani a rămas o umbră a ceea ce a fost." (p. 196). Nici Mite nu se simte prea bine în urma apropierii de spurcăciunea oacheșă și roșie-n obraz, cu duhoarea ei infernală și privirea încleiată de duhori
Viață de câine (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9518_a_10843]
-
cu zi i-a îndepărtat și pe puținii indivizi valabili care, într-un moment de pierdere a rațiunii, s-au înscris în PRM. Când între fidelii "tribunului" se numără pesonaje de calibrul unei Buruiană-Aprodu și când ideologia partidului atârnă în dintele cariat al unui naționalism de două parale, e limpede că viitorul formațiunii în care s-au pripășit cei mai nerușinați dintre securiști și activiști arată sumbru. Rămas și fără post de televiziune (telenovela despărțirii lui Vadim de Tănăsescu reprezintă un
Cocoșii de tablă ruginită by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9536_a_10861]
-
Cosmin Ciotloș Oameni ai nimănui este a doua carte a lui Dumitru Crudu despre care scriu, iată, în ultimele câteva luni. Nu pentru că autorul ar fi un prolific grafoman de ultim moment sau pentru că el ar ține cu dinții să aibă parte de o masivă campanie de editare a pieselor sale de teatru. Dimpotrivă chiar, dacă rotim bine privirea, discreția se arată a fi unica strategie de marketing a acestui dramaturg cu o cotă de popularitate în plină creștere
Dramaturgi ai nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9602_a_10927]
-
sa esențială, alcătuită din lucrările Ornitologie poporană română (I-II, 1883), Nunta la români (1890), înmormântarea la români (1892), Nașterea la români (1892), Sărbătorile la români (I-III, 1898-1901) și Insectele în limba, credințele și obiceiurile românilor (1903), a rezistat dintelui timpului, chiar dacă în acest răstimp au apărut alte unghiuri de privire a fenomenului popular, alte mijloace, moderne, de cercetare, chiar dacă până în 1990 niciuna din scrierile sale majore amintite mai sus n-a fost reeditată. Cât a trăit autorul ei, la
Un secol de posteritate by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/9614_a_10939]
-
Constantin Țoiu Mâncau semințe de floarea soarelui și, fiindcă erau știrbi cu toții, semințele nu reușeau să le spargă între dinți și mai întâi le crăpau între degete și abia apoi le azvârleau în gură cu pumnul; degetele lor erau arse de soare, cu unghii gălbenite, mari, netăiate, și semințele aruncate rămâneau în bărbile lor lipovenești, mari și ele. Așa că, vorbind
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/7735_a_9060]