1,683 matches
-
Otoman) pe de alta. Cele patru state balcanice au înfrânt armata otomană, la Ceatalgea (26 noiembrie 1912) și Adrianopol (26 martie 1913), iar prin Tratatul de pace de la Londra, din 30 mai 1913, se consacra această situație. 21 Oare de ce diplomatul german, servitor fidel al politicii statului și împăratului său, se referă la aliații Germaniei imperiale folosind ghilimelele? Oare nu fiindcă erau niște aliați șubrezi și instabili, care aduceau mai degrabă deservicii și pagube și pe care nu se putea prea
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
consecințele intențiilor și acțiunilor sale, însă a continuat să lupte pentru credința sa, pentru idealul său, care în fond era al întregii umanități: victoria păcii asupra războiului. Semper Fidelis Patriae sau Semper Fidelis Pacem a fost marea sa dilemă, iar diplomatul german a făcut alegerea corectă. Acesta din urmă a fost țelul fundamental al acțiunii sale diplomatice în capitala britanică, acțiune apreciată de oamenii politici englezi establishment-ul la justa ei valoare, iar atitudinea sa filo-engleză, filo-rusă și, mai ales, austrofobă
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
nu-mi da pace". VI. "Minuni diplomatice în Belarus, în momentul de față, nu se pot face." Ce prietenii ați legat? Cum a fost misiunea? Dificultatea unei misiuni deplomatice de orice nivel depinde, în principal, de doi factori: 1. de diplomatul respectiv, de cultura, experiența și felul său de a fi și 2. de natura relațiilor dintre cele două părți (țări), de regimurile lor politice, de alianțele din care fac parte. În ce mă privește, la început mi-a fost un
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
Cele mai bune relații le-am avut cu liderii partidelor de opoziție și cu ziariștii celor câteva ziare independente. Partide în opoziție sunt destule, dar sunt mici și divizate. Multe sunt infiltrate de oamenii lui Lukașenko. Liderii lor caută prietenia diplomaților din țările Uniunii, dar și sprijin politic și financiar. Eu puteam să le ofer sprijin politic și chiar am făcut-o -, dar financiar n-aveam de unde. Toți erau foarte ostili lui Lukașenko, deși nu puțini fuseseră oameni de-ai lui
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
a fost un joc permanent de-a șoarecele și pisica, un joc care putea deveni mortal pentru omenire prin creșterea exponențială a armelor de distrugere în masă. Faptul că nu s-a întâmplat așa s-a datorat, fără îndoială, înțelepciunii diplomaților și politicienilor, dar mai ales fricii reciproce, convingerii că nimeni nu scapă dintr-un conflict nuclear. Sfârșitul Războiului Rece, implozia Uniunii Sovietice, revoluțiile din țările satelite, dispariția Tratatului de la Varșovia au produs, iarăși, un dezechilibru de forță în lume. NATO
Curierul diplomatic by Mihai Baciu [Corola-publishinghouse/Science/939_a_2447]
-
diplomatice străine. (...) Persoanele mai sus menționate vor fi Îndepărtate din zonă, cu tactul necesar, si determinate să renunțe la intenția de a vizita reprezentantele. Cele date În consemn ori care adoptă atitudine recalcitranta, după scoaterea din zona de vizibilitate a diplomaților, vor fi reținute și predate circumscripției de miliție teritorială, unde vor fi cercetate de unitățile de Securitate competențe, pe linii de muncă, sub acoperirea organelor de miliție”. Un astfel de plan de măsuri circulă În interiorul Securității la mijlocul anilor '80, purtând
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Berlin prin Ion Brătianu, deoarece acesta vânduse împăratului Rusiei Basarabia încă de la Livadia. Prin urmare, Brătianu nu mai avea autoritatea ca să apere Basarabia. Liberalii răspândeau știri optimiste și sperau mult de la influența pe care Brătianu o va putea exercita asupra diplomaților europeni, apoi își închipuiau că capacitatea diplomatică a lui Kogălniceanu va face minuni. Dar știrile de la Berlin sunt rele. Brătianu și Kogălniceanu în întrevederile ce au cu membrii Congresului nu câștigă nimic, toți diplomații le spun că Rusia, care e
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
de unde, se pare, „conducerea superioară urmărea atent dezbaterile”, noi, membrii prezidiului, în număr de vreo douăzeci, ne-am retras, iar eu, încă o dată, am insistat ca Matei să intre în Birou. Alegerile fuseseră însă deja făcute și, pentru că insistam, Macovescu, diplomatul, a găsit o soluție: la prima ședință de Consiliu, care urma să se țină chiar în cadrul Conferinței, să fie șters unul dintre membrii propuși și, pe locul vacant, să fie propus Matei. „Vorbește dumneata cu cineva, mi-a spus ministrul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de numeroși pentru a păși cu capul sus în lume. Împreună cu copții din Egipt, ei constituie două dintre cele mai stabile puncte de ancorare ale unui arhipelag în curs de fărâmițare, cel al creștinismului oriental. Unii observatori atenți, printre care diplomatul Jean-Pierre Valognes, au scris deja cronica acestei morți anunțate și consideră că maroniții nu mai sunt de fapt decât niște fantome, relicve interesante doar pentru decor. Într-adevăr, totul conspiră la eradicarea lor, și nu numai integrismul islamic vrea să
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de-al doilea. Pînă la urmă, eșecul sau succesul unei preziceri depind de răspunsul la întrebările: cine va avea interesul s-o repete, unde, când și în fața cui? Refrenul alinător al formulei Two-States Solution aduce, la noi, apă la moara diplomaților, a miniștrilor, a mass-mediei. A susține, așa cum poate face un funcționar ONU, cu ajutorul cifrelor și al hărților, că dosarul palestinian este închis pe fond și că nu mai rămâne decât ca diluarea lui să fie pusă în scenă printr-o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o evocau destul de frecvent, prin: "tovarășa a spus..., tovarășa a indicat..." 1. Activitate de protocol și nu numai Direcția Protocol a M.A.E. era una dintre cele mai agitate, având zilnic multe activități cu o paletă largă: audiențe ale diplomaților fiecărei ambasade la conducerea M.A.E., primiri și plecări de delegații oficiale, sprijinirea tuturor ambasadelor din București la organizarea marcării în România a manifestărilor prilejuite de sărbătorile lor naționale sau de prezența unor delegații oficiale etc. Direcția era împărțită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
noastră după ce familia se reunise, adică din 1984. Aici, din nou, am avut o șansă pe care parțial, pentru copii în special, o soluționam în cadrul unor controale ale direcției de protocol la magazinele alimentare speciale, create pentru aprovizionarea ambasadelor și diplomaților străini din București. Trebuie să recunosc că acest aspect a fost determinant în decizia mea de a rămâne aproape cinci ani la această direcție din M.A.E. * În plan profesional, am reluat disciplina completării zilnice a agendei, pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
Orice observator străin își putea da seama, fără un efort prea mare, cine erau protejații puterii și care le erau preocupările; se puteau chiar sesiza și orientările politicii externe ale statului. Am reținut, pentru mine, câtă precizie era în comentariile diplomaților legate de numărul exagerat de mare al portretelor cu figura Elenei Ceaușescu. După cum observa malițios un ambasador dintr-o țară vest europeană, acestea erau cu cel puțin 10-15 % mai multe decât cele ale soțului ei, secretarul general al partidului, președintele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
sunt în ton cu toată sala, la aplauze s-au abținut, pe fețele unor ambasadori am remarcat niște zâmbete amare. Peste cinci ani, în 1989, la cel de al XIV-lea congres, aveam să remarc mult mai fermă reacția, dezacordul diplomaților cu obediența sălii la inițiativele slugarnice ale unor membri ai prezidiului, care dădeau semnalul ovațiilor deșănțate. După observațiile personale cu privire la omul Ceaușescu, în urma translației convorbirii lui cu ambasadorul sovietic, la groapa vânătorească și constatările fermității cu care îl înfrunta pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
orele 19,00. Ceremonia a fost pregătită detaliat de Direcția Protocol, cu începere de la orele 18,00, când era ora limită a prezentării la palat a șefilor misiunilor diplomatice. A urmat explicarea modalității de prezentare a fiecărui ambasador, apoi așezarea diplomaților în ordinea de precădere, adică în ordinea vechimii în post, la București. Primul era decanul Corpului diplomatic, urmau ceilalți ambasadori, conform ordinii de precădere, publicată anual într-un volum special care conținea listele actualizate la începutul fiecărui an de fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
în post, la București. Primul era decanul Corpului diplomatic, urmau ceilalți ambasadori, conform ordinii de precădere, publicată anual într-un volum special care conținea listele actualizate la începutul fiecărui an de fiecare misiune diplomatică, instrument deosebit de util în activitatea tuturor diplomaților pentru munca lor cotidiană. Ordinea de precădere din lista noastră se încheia cu însărcinații cu afaceri a.i., care țineau provizoriu locul ambasadorilor și asigurau conducerea misiunii diplomatice, în lipsa ambasadorilor acreditați și recunoscuți ca titulari. La orele 19,00, regele Juan
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
restrâns și deosebit de pretențios al activității diplomatice. Ea se înapoia la post, după vacanța de vară. Era o doamnă trecută de cincizeci de ani, sobră, elegantă și cu un orizont cultural suficient de bogat. Am sosit la aeroport, la salonul diplomaților, cu o oră înainte de îmbarcare, după ce mă întâlnisem cu colegul meu de protocol, care îmi comunică informația că peste câteva minute urma să sosească ambasadoarea României în Danemarca și plecă imediat s-o întâmpine. A fost surprinsă când i-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
cu câte un cadou binemeritat pentru fiecare membru al familiei. 6. O aniversare rotundă în condiții de excepție Anul 1988 fusese pentru Ministerul de Externe tensionat, iar pentru unii "funcționari diplomatici" destul de delicat. La Direcția de Protocol, spre exemplu, dialogul diplomaților străini era mai ușor de realizat, mai puțin complicat, întrucât aici era singurul loc unde orice membru al oricărei misiuni diplomatice putea să se întâlnească cu un omolog român și să își spună păsurile. Se primeau, astfel, o seamă de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ori. Norocul îmi surâdea, după un tur de orizont l-am zărit pe ambasadorul Franței, domnul Michel Rougagnou, care fusese ambasador în România în anii 19831987 și cu care avusesem nenumărate convorbiri contradictorii, legate de lipsa de căldură din locuințele diplomaților străini din București, de întreruperile frecvente de curent electric, de slaba aprovizionare a magazinului diplomatic etc. Bună seara, domnule ambasador, ați uitat limba română? Uimit, ambasadorul se întoarse spre mine, se frecă la ochi și îmi replică în franceză: Ion
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
avertizau în cor "Te mata, te mata" (te omoară, te omoară). Din partea opusă a șoselei, în întâmpinarea hoțului veneau trei peruani care îl ocroteau pe colegul lor și care se opriseră ostentativ să-l aștepte pe păgubaș. Analizând repede situația, diplomatul român renunță la intenția lui și se întoarse la mașină. Asemenea atacuri și furturi erau foarte frecvente în Lima, din această cauză era recomandat să se evite reacțiile violente în caz de atac pe stradă, pentru a nu se ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
acest an, să îl felicitați, să-i urați un an bun, deși noi i-am trimis felicitările încă de la mijlocul lunii decembrie. Da, da o să-l felicit, e o idee bună. La intrarea noastră în minister, în hol ne aștepta diplomatul de la protocol, căruia ambasadorul i-a transmis felicitările pentru noul an. Am tradus, fără comentarii, și am rămas stupefiat când mi-a zis: Spune-i domnului ministru că îi mulțumesc pentru rapiditate. Persoana care ne conduce este diplomatul de la protocol
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
ne aștepta diplomatul de la protocol, căruia ambasadorul i-a transmis felicitările pentru noul an. Am tradus, fără comentarii, și am rămas stupefiat când mi-a zis: Spune-i domnului ministru că îi mulțumesc pentru rapiditate. Persoana care ne conduce este diplomatul de la protocol, ministrul ne primește în cabinetul său. Știu, dar vreau să spun (această expresie era frecvent folosită de ambasador, mai ales când nu avea nimic de spus). Ați procedat excelent, felicitându-l și pe diplomatul de la protocol. Este o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
care ne conduce este diplomatul de la protocol, ministrul ne primește în cabinetul său. Știu, dar vreau să spun (această expresie era frecvent folosită de ambasador, mai ales când nu avea nimic de spus). Ați procedat excelent, felicitându-l și pe diplomatul de la protocol. Este o dovadă de atenție pentru munca lui, dar trebuie să recunosc că în ministerul nostru cel mai mic în grad, adică protocolistul, trebuia să fie primul care adresează felicitări mai ales unui ambasador. La intrarea în cabinet
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
i se va aduce la cunoștință cazul pe care îl dezbatem acum, singurul responsabil de cele întâmplate, de posibilul pericol în care a fost pusă clădirea ambasadei pentru un interval limitat de timp, este Dobre. Conform regulilor de protocol românești, diplomatul își așteaptă oaspetele în salon, nu la poartă. Ca atare, după părerea mea, dacă poarta chiar a rămas deschisă, fapt de care eu personal nu sunt convins, singurul vinovat este persoana care are și misiunea portarului. Tovarășe diplomat, mă întrerupse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
vei vedea, chiar dacă nu mă cauți. Acest îndemn și perspectiva apropiatei mele plecări la București, probabil, l-a pus pe gânduri pe șoferul-portar, care avea pretenția de a-l manipula pe șeful misiunii, prin manevre bazate pe minciuni ordinare, împotriva diplomaților, care aveau misiunea să se ocupe de problemele relațiilor româno-peruane, nu de manevrele murdare ale unui neisprăvit cu pretenții specifice sferto-docților. Teama că aș putea să informez pe șefii lui din minister cu exactitate despre defecțiunile constatate în magazia ambasadei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]