6,039 matches
-
un străin ar dori să învețe limba română plecînd de la texte poetice, poezia lui Șt. O. Iosif i-ar putea servi drept îndrumar didactic ideal. Poetul atinge capodopera atunci cînd, ignorînd parcă deliberat tema convențională, își transformă versul în muzică discretă. Iosif a vînat oriunde muzica și a fost fericit cînd a găsit-o. În asemenea cazuri, aparența poate fi cea a unui pastel tradițional, a unei prelucrări folclorice, a transcrierii unei impresii fugitive, dar rezultatul nu are nimic a face
„Muzică mai presus de orice” by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6339_a_7664]
-
Covrig Roxana Oboseală, apariția unor vânătăi pe corp, sângerarea gingiilor, febra, transpirații nocturne sunt doar câteva dintre simptomele adesea evitate, insă extrem de periculoase pentru sănătatea și chiar pentru viața oamenilor. Pot fi semnele leucemiei. Primele semne ale bolii sunt discrete. O stare permanentă de oboseală și o nuanță palida a pielii pot fi primele semne ale instalării leucemiei mieloide cronice. Simptomele sunt diferite în funcție de stadiul bolii. Uneori este prezentă și febră, și transpirațiile nocturne, apar infecții frecvente și neobișnuite, astenia
Boala cruntă care se poate ascunde în spatele stării de oboseală by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/63533_a_64858]
-
capitalul simbolic al inventatorilor Lumière asupra lui Méliès, fapt recuperabil prin fascinația acestuia cu privire la mecanisme. Straniu, pensionarul Méliès apare deghizat în proprietarul unui magazin de reparat jucării stricate, iar noul său ucenic, Hugo Cabret (Asa Butterfield), are în comun cu discretul și mizantropul cineast capacitatea de a repara lucruri, mai precis mecanisme. M-a intrigat această apropiere între cel care posedă o viziune în măsură să transforme platoul de filmare într-o lume feerică, flamboaiantă, și tehnicianul care-l dublează și
Hugo (2011) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4737_a_6062]
-
Mihai Beniuc, cu aceleași vechi și simpliste procedee stilistice atașate tematicii partinice regulamentare și prompt asumate. A doua poezie din coloana de trei îi aparține de asemenea unui vechi poet combatant, Radu Borureanu, iar a treia, mult mai metaforică, mai discretă, dat totuși la fel de închinată partidului chiar dacă în spatele unei metonimii solare, îi aparține lui Ștefan Aug. Doinaș. (Luminița Marcu, „Literatură și ideologie. Gazeta literară, 1954-1968”)
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4741_a_6066]
-
care continuă să scrie «după ureche» după ce a lăsat în spatele lui adolescența, merge pînă unde poate, șansele lui fiind mult mai mari dacă se îmbogățește intelectual și sufletește”. Și nu în ultimul rînd are loc o „depersonalizare” a poetului, o discretă glisare spre figura Celuilalt, din imboldul unei obiectivități. Bunăoară această manevră, instinctiv „clasică”, de conviețuire, la începuturi, cu cerințele proletcultiste: „Constrîns să glorific mineri, zidari, oțelari și alte categorii de «oameni ai muncii», eu mă proiectam într-o imagine statuară
O natură clasică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4753_a_6078]
-
eliptică sau lacunară, comparațiile sunt și ele puțin obosite, precum cea cu viața trăită ca într-o cursă cu autobuzul, însă ceva salvează story-ul: sentimentul unei liminale sincerități pentru cronica unei morți anunțate. Totuși o tristețe reținută infuzează relatării o discretă cadență în contrast cu umorul cu care sunt evocate anumite momente. Amintirile lui Crulic includ mici nuclee dramatice, precum divorțul și schimbul de pase între mătuși al cărui obiect îl constituie nepotul, momente sensibile care se înscriu accentuat într-un registru al
Crulic – dosarul unei inexistențe by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4756_a_6081]
-
cu strada, spațiile sunt înguste, astfel încât și un număr mic de oameni dau o imagine cu puternic impact emoținal, iar miza simbolică, legată de adevăratul sediul al Puterii, este mare. Totuși, nu manifestările toamnei sindicale sunt vizate. Dimpotrivă, cu sprijinul ”discret” al liderilor sindicali, toamna va trece cu spectacole de sunet și lumină în fața ministerelor sau a Guvernului. Astfel, noile reglementari ale lui Igaș nu vor fi utilizate și măsurile vor intra în ceea ce este considerat ”normal”. Dacă iarna va fi
Băsescu se teme de manifestările străzii. Cum va fi protejat Palatul Cotroceni () [Corola-journal/Journalistic/47634_a_48959]
-
în care „toată lumea dădea cu piciorul”...). Treptat, dialogul capătă un dramatism fără mască. Este meritul lui Gabriel Liiceanu de a fi pus în scenă și în efigie povestea acestui poet excepțional care, luîndu-și revanșa asupra neputinței fizice, își încheie existența discretă printr-o confesiune en beauté.
Măștile adevărului poetic by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4766_a_6091]
-
acest film. În a doua parte a francizei sale, Guy Ritchie reușește să facă din Holmes un circar, nu întâmplător arta deghizajului devine un laitmotiv al filmului. Holmes este orice altceva, dar mai puțin acel Holmes al lui Doyle, reținut, discret, politicos și introvertit. Regizorul îl introduce pe Holmes în secolul 21 pe aceeași poartă pe care intră figurile bălțate de gangsteri afirmați sau improvizați din Jocuri, poturi și focuri de armă (1998) sau Unde dai și unde crapă (2000), făcând
La circ cu Sherlock Holmes by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5006_a_6331]
-
Gabriel Dimisianu Am publicat nu demult în „Ramuri” un articol despre Centenarele discrete, pornind de la faptul că unor M. R. Paraschivescu, Eugen Jebeleanu, George Ivașcu, toți născuți în 1911, nu prea li s-a dat atenție la împlinirea celor o sută de ani. Adaug acum numele lui Pericle Martinescu, și el din același
Cazul George Ivașcu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5022_a_6347]
-
tulburi, devine clar, prin deducție, că, de undeva de sus, a fost mereu ocrotit. Încă o glumă, desigur, din cele obișnuite. Înțelegând-o ca atare din prima clipă, Gabriel Liiceanu încearcă o deconstrucție aparent sobră. (Dar nu fără un zâmbet discret). La insistența jucată a poetului, răspunde cu altă insistență, jucată și ea. Apoi, din aproape în aproape, între cei doi se stabilește un soi de complicitate mediatoare. În final, ambii se folosesc cu aceeași nonșalanță de această metaforă pe cât de
Despre micile animale by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4798_a_6123]
-
care vânătoarea joacă un rol esențial nu apare, din păcate, în cinematografele românești. Dacă o bună doză de predictibil și ferocitate ancestrală reda o esență a sălbăticiei în Grey, în schimb filmul lui Nettheim este cu mult mai subtil. O discretă, dar tenace companie militară ocupându- se cu biotehnologia angajează profesioniști pentru a descoperi și vâna probabil ultimul exemplar al tigrului tasmanian, thylacinus cynocephalis, un animal considerat deja dispărut în anii ‘30. Scopul rămâne obscur de la un capăt la altul al
Vânat și vânător by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4807_a_6132]
-
Populară și Noua Republică drept iluzii politice. "Mișcarea Populară este - cum să vă spun - dacă Albă ca Zăpada măcar este o referință literară, Mișcarea Populară nu e nici măcar atât. Adică este o iluzie care și-a făcut loc, în mod discret, în lumea politică, dar care nu acoperă nimic (...) Nu există sub etichetele pe care le pomenim (n.red.: Mișcarea Populară și Noua Republică) ceva consistent. Există, poate, o formă de a dilua o așteptare", a comentat el.
Cristian Preda: În acet moment, PDL este mai izolat decât era PRM pe vremuri. Mişcarea Populară şi Noua Republică sunt iluzii politice () [Corola-journal/Journalistic/47001_a_48326]
-
mijloc în care un intelectual ține într-o mînă știința, iar în cealaltă învățătura revelată, întorcînd aceeași problemă de pe o față pe alta, spre a da în final cîteva sugestii. Din echilibristica acestor argumente potrivnice se naște o carte de discretă apologetică religioasă, asta însemnînd că Ward nu-și dezminte stofa de predicator dedicat unei credințe. Pastorul nu face figura unui comentator dezinteresat, ci intră în rolul unui propovăduitor angajat, atîta doar că o face cu măsură și tact. Indiferent că
Erezia cuantică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4707_a_6032]
-
a deputatei Teo Trandafir. Oltean spune că deputata nu ar fi prins loc în Parlament dacă nu era susținută de democrat-liberali. Acesta a acuzat-o pe Teo că, spre deosebire de ceilalți pedeliști care au votat moțiunea, nu a avut o atitudine discretă. El a mai spus că Teo se credea la televizor când a votat și a făcut show, precizând faptul că politica nu se confundă cu televiziunea. Ioan Oltean susține excluderea ei din partid, fără absolut nicio reținere. În privința celorlalți candidați
Oltean ar da-o afară din PDL pe Teo Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/49975_a_51300]
-
o stinghereală de cavou în sufletul diaristului, chiar dacă la exterior hazul e în toi. Neavînd organ pentru dimensiunea sacră, Dan C. Mihăilescu descrie lucrurile în coaja lor fenomenală, lipsindu-i acea ochire care să-l aducă în condiția de degustător discret al tentelor nevăzute. Pînă la urmă e o dramă la mijloc, aceea a unui scriitor avînd convingerea că e un intrus estetizant, fără predilecție pentru trăiri ominoase. Fără această dramă subiacentă, cartea ar fi rămas în ton minor, de peripeție
Pe drumuri de schit by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5000_a_6325]
-
Cartea Românească), Paul Cornea în dialog cu Daniel Cristea-Enache - „Ce a fost. Cum a fost” (Polirom, în coeditare cu Cartea Românească), Ioan Ț. Morar - „Negru și Roșu” (Polirom), Adrian Popescu - „Costumul negru” (Cartea Românească), Marin Malaicu-Hondrari (pentru traducerea românului „Eroul discret” de Mario Vargas Llosa - Humanitas). „Un premiu literar pune o coronița pe creștetul celui cu numele scris pe coperta cărții. Așa este. Numai că, de fapt, premiile acestea ar trebui sa ii răsplătească și pe toți cei care l-au
Amazoanele, "Cartea anului" care se citește cu sufletul la gură () [Corola-journal/Journalistic/44070_a_45395]
-
distinge în ochii Mariei Rita, care-i servea cu un aspect serios, o privire de complicitate, de parcă ar fi împărtășit un secret comun. Constată, ținându-și respirația și privindu-și speriat sora, că atingerile se repetau, de data aceasta mai discrete decât la ora micului dejun. Întâi fusese contactul cu palma ei caldă ce-i retrăgea tacâmul; apoi corpul Mariei Rita se lipise de spatele lui, în timp ce punea un castron pe masă; și de câteva ori pieptul ei îi atinsese ușor
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
important. Medicii trebuie să exploreze chirurgical plaga pentru a curăța zona de resturi musculare și osoase, care ar putea da infecții, în timp. De asemenea, e nevoie de o operație pentru a constata integritatea vaselor mici, care pot da sângerări discrete, cu acumularea unor hematoame și posibile complicații. Vor fi verificate și posibile secțiuni ale unor filete nervoase mai mici. Echipa chirurgicală este alcătuită din prof. dr. Mircea Beuran, dr. , prof. Ioan Lascăr și dr. Cezar Pavelescu, specializat în chirurgia toracelui
Traseul glonțului. De ce se tem medicii în cazul Năstase () [Corola-journal/Journalistic/44172_a_45497]
-
Neagu, fentând mereu vigilența familiei pentru a bea alcool, distinsul Horia Lovinescu și paharele sale cu apă și vodcă (primul, mic, al doilea, mare), Mircea Dinescu, scamator și pescar, prieten al copiilor, Mircea Sântimbreanu, un uriaș blând plimbându-și pechinezul, discretul Marin Sorescu, făcându-le portrete celorlalți, înotătorul olimpian Octavian Paler ș.a.; aterizarea unui ceainic de la etaj (făptașul - Platon Pardău, deranjat că nu putea să scrie din cauza gălăgiei), furtul salamului ardelenesc al lui Gheorghe Schwartz (o șotie povestită în două variante
Marea nostalgiilor by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4430_a_5755]
-
al naturii din unele versuri. Irizările memoriei transcrise de Ion Horea în recentul său volum Scribul (Editura Ardealul, Târgu-Mureș, 2011) reflectă sugestivitatea unui imaginar poetic care își conservă în articulațiile versurilor asumarea adevărurilor tradiției și ale istoriei, într-o tonalitate discretă și învăluitoare, fără exhibări ale eului sau inflamări retorice: „Eu nu sunt decât scribul. Voci oculte/ Îmi spun să le-nsemnez și să vă las/ Din câte-au fost pe vremuri, mult mai multe,/ Măcar din urma lor care-a rămas
Caligrafiile memoriei by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4605_a_5930]
-
piesa a trăit, în perioada comunistă, exclusiv în memoria celor care au asistat la reprezentația din primăvara anului 1976. Școala ludică avea să vadă lumina tiparului de-abia în 1990, după căderea fostului regim. Prezenta reeditare este, așadar, și un discret act de dreptate, căci, în contextul turbulențelor politice din primul an de democrație, ediția din 1990 a trecut, în afara mediului literar optzecist, neobservată. Ar fi fost păcat să rămână așa. Cele două reeditări nu sunt doar niște recuperări sentimentale sau
Diptic optzecist by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4607_a_5932]
-
consemneze abuzurile la care e supusă populația, subliniindu-le în mod special pe cele venite din partea propagandei, tonul textului este plin de o vervă dată nu doar de aceste numeroase voci pe care le citează, ci și de un foarte discret, dar constant optimism. Nu avem decât să sperăm că el e întemeiat.
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/4617_a_5942]
-
morală - îl face pe critic să pornească pe urmele lui Blecher fără emfază și fără ieșiri pătimașe în decor, menite să exagereze ba personalitatea scriitorului, ba pe cea a interpretului. Dominantă pe tot timpul lecturii e senzația că, prin tonul discret și pregnant în același timp, dublat de o ironie stinsă și de un scepticism bonom, Doris Mironescu înțelege din interior spiritul blecherian. De aceea, fără a-l căuta cu obstinație, criticul îl identifică cu ușurință peste tot. Nu foarte multe
Resurecția biografiei by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4627_a_5952]
-
traducere din engleză de Petru Creția, București, Editura Humanitas Fiction, 2012 „Era iunie. Și pretutindeni, deși era încă atât de devreme, se auzea un tropot, o vînzoleală de ponei în galop, ciocniturile croselor de crichet... și chiar acum, bătrâne doamne discrete țâșneau în automobilele lor după treburi de taină; iar negustorii nu-și găseau astâmpăr în spatele vitrinelor lor cu imitații și cu diamante veritabile, cu adorabile broșe vechi verzi ca marea, în monturi din secolul al opsprezecelea...” O recunoașteți pe regina
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]