43,048 matches
-
Jones, Geoffrey Wainwright și Edward Yarnold (eds.), The Study of Spirituality, New York, Oxford University Press, 1986, p. 96. footnote>. Influența platoniciană poate fi observată la Plotin, care vorbește de sufletul care este dezgolit de înțelepciune în „beția cu nectar” în discursul lui Socrate asupra iubirii. Plotin utilizează sintagma „beție” când vorbește de sufletul care își finalizează uniunea cu „Unul”. Beția sau extazul ce însoțește contactul cu Ființa nu sunt tumultuoase sau acaparatoare. El afirmă că sufletul, în obținerea revelației prezenței divinului
Experienţa extatică a sufletului în Dumnezeu după Sfântul Grigorie al Nyssei: beția trează, somnul treaz, rana și zborul sufletului (I). In: Transilvania by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/138_a_420]
-
în epocă, fapt care a viețuit ca un dat fundamental, care uneori necesită estompări vremelnice. Împletirea unor trăsături neoclasice și neoromantice se cere văzută în acest context. De aici derivă o îngemănare a două modalități compoziționale structural deosebite privind alcătuirea discursului muzical și dimensiunea formelor sonore larg desfășurate, anume ”modalitatea întemeiată pe principiul proceselor tematice dezvoltătoare și modalitatea întemeiată pe principiul discursivității rapsodice” (W. G. Berger) Această teză este ilustrată prin cvartetele de coarde scrise, în perioada de care ne ocupăm
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
de coarde în do major, semnată de compozitor în ziua de 11 septembrie 1906, la Caracalia - Dorohoi. Remarcăm aici complexitatea scriiturii concertante, precum și organicitatea substanței melodice, de esență românească prin stare și ethos, precum și eficiența sonoră a vocilor angrenate în discurs. Toate acestea ne dau dreptul să susținem existența unui concept format, particular în suma trăsăturilor originale. Nu există nici o îndoială că partea de cvartet în do major cumulează o experiență care se răsfrânge asupra Cvartetului de coarde în mi bemol
Incursiuni în muzica de cameră românească Cvartetul de coarde și reprezentanții săi din prima jumătate a secolului XX by Luminița Virginia Burcă () [Corola-journal/Science/83153_a_84478]
-
realitate, făcându-l parcă pe cititor să trăiască minciuna ca pe “cel mai nemuritor adevăr” și iluzia ca pe “cea mai consistentă și mai solidă descriere a realului”, așa cum opinează prozatorul și teoreticianul literar M.V. Llosa. Al doilea este nivelul discursului romanesc și al abilităților narative. Cu o inteligență tehnică formată, autoarea modelează cu agilitate fluxul vieții comuniste. Forma În care se Întrupează fiecare povestire, cu dedesubturile ei incitante, face ca o istorie obișnuită să devină originală, o situație superficială să
ALECART, nr. 11 by Adela Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92865]
-
În introducerea Axionului, saxofonul tenor instituie un sunet-fundamentală, un ison pe sol# instaurat gradat de la ppp la f sempre, neornamentat în primele două măsuri, apoi intonat ca tril. Staticul se îmbină astfel cu dinamicul, atitudine ce rezonează cu cea a discursului coral. Densitatea instituită de ritmul în șaisprezecimi precum și oscilarea sonoră pe elementele unor grafuri în aceeași nuanță ca cea a saxofonului determină un rezultat sonor viu, fluctuant. Silabele asemantice, cu toate că se repetă, nu generează relații speciale între sunete. Acestea se
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
dintre nuanțe și sunetele aferente (isonul ornamentat) întâlnite sunt: f - sol, mf - la, mp - re. Ex. nr 13 redă secțiunea mediană. footnote>. Dacă ar fi să realizăm o categorie tipologiilor sub care se prezintă isonul în creația lui Ștefan Niculescu, discursul saxofonului ar intra, categoric, în această presupusă înșiruire. În Chant-son s-a impus ideea isonului ritmizat; în Axion, mai potrivită este cea a isonului ornamentat. Legat de practica instrumentului, se poate menționa aportul multifonicelor în sfera timbralității explorate de compozitor
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
aproape fizic intenția atingerii unor înălțimi spirituale demne de titlul piesei de față. Ascensiunea spre registrul acut și intensificarea evenimentelor sonore prin procedee metro-ritmice reprezintă calea către realizarea acestui deziderat. Un nou tip de textură este situat ca fundament al discursului din ce în ce mai dens și crenelat al saxofonului sopranino (măs. 136-147). Situat deasupra corului din punctul de vedere al înălțimilor sonore, linia solistului - căci în acest moment aceasta este impresia generală - acaparează prin percutanță. Punctul culminant este susținut și menținut de toți
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
interpreții. Corul readuce în prim plan segmentele de tip glissandi cu efecte netemperate prefigurate anterior la o scară mult restrânsă ca dimensiune și fervoare, în timp ce sopranino-ul devine categoric, fiecare sunet din știma sa fiind accentuat. Întâmplător sau nu, revenirea la discursul silabic și ethosul de la începutul piesei se realizează exact în punctul sectio aurea<footnote Sectio aurea apare în măsura 149 conform calculului: 42x0,618=149. footnote>. Subito meno mosso (măs. 148) păstrează dinamica de până acum (ff) dar profilul melodico-ritmic
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
investite cu același tipar melodic. Cele patru diviziuni vocal-instrumentale (S1-6, S7-10+A1-2, A3-8 și saxofonul sopranino) evoluează pe perechi. Astfel, vocile înalte (sopranele 1-6 și saxofonul sopranino) au ritmuri aproape identice și profiluri melodice asemănătoare. Pe același principiu își desfășoară discursurile celelalte două divizii (S7-10+A1-2 respectiv A3-8). Cu toate că fiecare voce permută un număr restrâns de sunete, intensa disonanță a secțiunii se datorează cromatizărilor puternice, ciocnirilor intervalice și rapidității cu care ele au loc în cadrul măsurilor. Totuși, detaliul nu se pierde
Citatul în creația pentru saxofon a lui Ștefan Niculescu (II) by Irina Nițu () [Corola-journal/Science/83129_a_84454]
-
de tip nouba. Improvizațiile sunt realizate de către instrumentele cordofone, cum ar fi luth, vioară, violă sau kwitra. Linia melodică a instrumentului solist este acompaniată în surdină de către celelalte instrumente, realizându-se un fel de ison heterofonic, centrat pe fundamentala modală. Discursul muzical este fragmentat, frazele fiind foarte clar delimitate prin coroane și pauze. Linia melodică nu este foarte ornamentată, aceasta fiind de altfel una dintre caracteristicile improvizațiilor denumite clasice. Această improvizație poate avea rol de introducere a unei noi mișcări a
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
și de importante, pe care libertatea interpretului nu le poate omite sau permuta. Aceste momente cheie ce reprezintă pilonii - sau reperele - improvizației, sunt cunoscute și așteptate de către public și un bun instrumentist trebuie să le marcheze și să le evidențieze. Discursul melodic se desfășoară conform unei scheme relativ prestabilite, ce conține elemente legate de evoluția tono-modală, paleta dinamică, precum și de progresia temporală. Fiecărui mod îi sunt asociate în mod tradițional anumite șabloane sau clișee motivice - ritmicomelodice - ce evidențiază și diferențiază respectivul
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
redimensionarea actului creativ instantaneu. Improvizația taqsim modernă împinge granițele universului modal prin inflexiuni repetate, mai mult sau mai puțin îndepărtate. Sunt introduse elemente de tehnică instrumentală avansată, artificii și ornamente de o spectaculozitate sporită, ruperi de ritm ce dinamizează derularea discursului muzical. Pot apărea influențe din alte culturi muzicale - jazz, muzică indiană, muzică clasică de tip occidental. Improvizația liberă este o formă relativ nouă în cadrul muzicii arabo-andaluze, ce se realizează fără vreo schemă prestabilită, bazată pe o dezvoltare melodică instantanee. Creație
Muzica Arabo-Andaluză (II). In: Revista MUZICA by Cezar Bogdan Alexandru GRIGORAŞ () [Corola-journal/Science/244_a_485]
-
ce a făcut Fric până a devenit eroul acestei cărți”. Detalii spațio-temporale vin să lumineze o istorie densă. Central, Moreea, provincie venețiană, este cetatea În care se portretizează static primele evenimente. Fragmente abrupte din cronica lui Constantin Diichiti imprimă gradual discursului o lentoare bolnăvicioasă. O apariție tensionată sparge cadrul Închis al scriiturii. Fric, „profesor de logică În orașul Trapezunt”, care „și-a sugrumat nevasta și și-a vîndut copiii unui sirian”. Cathartica evadare din planul istoric aduce o scindare ontologică În
ALECART, nr. 11 by Clara Cășuneanu () [Corola-journal/Science/91729_a_92868]
-
Readings of The Song of Songs”, în Theology and Sexuality, Vol. 7, Nr. 14, 2001, p. 92-93. footnote>. În studiul său, autoarea explorează de fapt modul în care sufletul este un receptacul în gândirea Sfântului Grigorie Și modul în care discursul erotic al Cântării permite exprimarea acestei gândiri<footnote Ibidem, p. 92-93. footnote>. Harrison discută Și inversiunea de sexe, prin care căsătoria dintre un iubit Și sophia feminină este declarată a fi aceeași precum căsătoria dintre suflet (psyche în limba greacă
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
misticii, ori i se poate conferi o semnificație reală, cel puțin la nivelul intenționalității afective? Mai sigur, „pasiunea nepasională” este un bun exemplu a limbajului paradoxal tipic misticii, dar nu reprezintă doar un alt paradox<footnote Asupra rolului paradoxului în discursul mistic, a se vedea Steven T. Katz, „Mysticism and the Interpretation of Sacred Scripture”, în Mysticism and Sacred Scripture, editor Steven T. Katz, Oxford, OUP, 2000, p. 41-51. footnote>. Ci, mai curând, este o cheie la înțelegerea modului în care
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
limbajului fizic al Cântării Cântărilor în privința simțurilor spirituale, a se vedea In Canticum Canticorum, omilia 1.3, GNO, 34-36; trad. 52-54. footnote>. Dar Origen a fost cel care, scriind în treimea mediană a secolului, a pus simțurile spirituale în centrul discursului mistic creștin<footnote Karl Rahner a fost primul care să sublinieze importanța rolului lui Origen în istoria simțurilor spirituale în articolul său, „Le début d’une doctrine des cinq sens spirituels chez Origène”, în Revue d’ascetique et de mystique
Studia Theologia Catholica by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/170_a_171]
-
pustie, sufocată Însă de obiecte și multe bibelouri. Bătrâna, ca și celelalte personaje de fundal, e construită relativ simplu, nuanțând prin contrast triunghiul amoros. Toate personajele au În comun o trăsătură, conturând caracterul imperfect al omului; aflate În fața emiterii unui discurs sau replici, se bâlbâie. Acest detaliu conferă situației credibilitate, părând desprinsă din viață, nu din realitatea unui film. Un alt detaliu interesant este prezența unui narator, Cristina. La un moment dat, privitorul devine nesigur, neștiind care dintre ele povestește. În
ALECART, nr. 11 by Aura Dinco () [Corola-journal/Science/91729_a_92895]
-
abstras din fenomenalitatea sa natural-culturală (de fapt artistic) și petrecut în forul cugetului (minții), unde este adus (pe cale de alchimie lingvistică) la stadiul de fapt ideatic. Practic avem de-a face cu un proces de formalizare, instrumentat metodic prin intermediul unui discurs sistematizat teoretic și/sau grafic. Devin prin aceasta posibile două direcții de întrebuințare și/sau întreprindere conceptuală: compozițională și analitică (de-compozițională sau critică). o Dimensiuni generice ale vocii formale - câmp (în adâncime); discurs (la suprafață) La nivel elementar melosul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
de formalizare, instrumentat metodic prin intermediul unui discurs sistematizat teoretic și/sau grafic. Devin prin aceasta posibile două direcții de întrebuințare și/sau întreprindere conceptuală: compozițională și analitică (de-compozițională sau critică). o Dimensiuni generice ale vocii formale - câmp (în adâncime); discurs (la suprafață) La nivel elementar melosul DMz se compune din minimum două sunete, totodată succesiv-diferite (disjuncte) pe o dimensiune și simultan-conjuncte (indiferențiabile) pe o alta. Prin aceasta capătă relevanță principiul de discursivitate-în-cursivitate, în baza căruia devine posibilă unitatea-în-discurs a unei
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
baza căruia devine posibilă unitatea-în-discurs a unei expresii. Tot astfel, considerăm două dimensiuni generice ale Vf: de adâncime și de suprafață. În adâncime se instituie câmpul sau starea vocii formale, ca fond de invarianță sau continuitate. La suprafață se developează discursul sau accentuarea Vf, ca nuanțe de surprindere sau discontinuitate. În aspectul său general Vf este un discontinuu-pe- fond-de-continuu. Trebuie să ținem cont că dimensiunii teoretice de câmp (mod) al Vf îi corespunde concret continuitatea sonoră, pe un aspect sau altul
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
aspectele de: articulare instrumentală (staccato, legato); dinamică (p, f, crescendo), tempo (adagio, presto) sau agogică (accelerando, ritenuto) ori chiar de percepție subiectivă (precum etosul unui mod), pot constitui stări de câmp sau fonduri peste care se nuanțează ample secvențe din discursul Vf. Într-o perspectivă și mai generală, câmpul poate fi doar un concept ideatic (un titlu sau tip formal exprimate literar sau simbolic), ceea ce echivalează pe plan sonor cu aspectul de tăcere. La urma urmei (în maximum de adâncime), orice
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
orizontală, a momentelor sau evenimentelor durate (și orientate către sfârșit). Din perspectiva curpinderii ondulare Vf se derulează ca fond (în adâncime) și nuanță (la suprafață). Sub aspectul surprinderii secvențiale Vf prezintă aspectele de câmp sau stare (de adâncime) și de discurs sau accentuare expresivă (la suprafață). • REPERE ale Vf - perspectivă obiectuală / ◦ Profil; ◦ Volum; Masă; ◦ Orizont Ca obiect, Vf se prezintă în referința a 4 repere particulare: profilul, volumul, masa și orizontul. În raport cu reperele generale (unda și secvența), profilul și volumul particularizează
C?teva ad?ugiri teoretice ?n perspectiva sintaxei muzicale () [Corola-journal/Science/84192_a_85517]
-
integral, textul. Muzica sa urmărește starea sufletească a personajelor, susținând evoluția lor dramaturgică. Ca și Verdi, Puccini folosește stilul parlando, construit pe caracterizări orchestrale melodice, inspirat din vechiul recitativ al melodramei italiene. Stilul acesta este asemănător concepției wagneriene despre continuitatea discursului muzical. Puccini scria editorului său: Sunt cu nervii prea surescitați și fără liniștea de care am nevoie. O invitație la masă mă îmbolnăvește pe o săptămană. Așa sunt eu făcut și nu mă schimb după vârsta de patruzeci. Sunt inutile
Verdi ?i Puccini sau teatrul muzical italian ?i drumul s?u de la tradi?ie la modernitate by Laura Podoleanu () [Corola-journal/Science/84198_a_85523]
-
locuri consecutive. În fața lor stăteau Mary, Lynn și misterioasa Steph. Mai târziu ajunsese și Rady, care folosise drept scuză pentru întârzierea lui faptul că nu găsise intrarea în sală. Rady ar fi întârziat oricum, toată lumea știa asta. Festivitatea începuse cu discursul unui domn destul de simpatic, i se zicea domnul General, dar nu era din armată, era cică inspectorul inspectorilor. De ce i se păruse lui Jacob simpatic? Fiindcă nu fusese deloc scorțos,cum se așteptase Jacob. Și, mai ales, fiindcă folosise o
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
din a căror intersecție se localizează punctele, comensurează doar conținutul, tocmai absorbit în latura atractoare a timpului (neavând, deci, nici o relevanță metrică). În raport cu acum-ul din stadiul raționalității, OS împlăsată metric nu capătă încă valențele orizontalității (ca relief și/sau discurs), ea rămânând prinsă tot în clipirea unui singur moment, a cărui redare tehnică devine de această dată posibilă. Așadar, cu ajutorul timpului instrumental OS poate fi reluată/dată ori de câte ori, exclusiv formal, sub aspectul marginii sale grilate. Ca spațialitate temporală, locul TA
Aspecte ale relației timp - operă by George Balint () [Corola-journal/Science/83152_a_84477]