1,397 matches
-
de la factorii „obiectivi” la cei „subiectivi” au fost deja descrise, altele urmează în pasajele următoare. 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporaltc " 7.1.4. Divorțialitatea ca proces temporal" În mod tipic, divorțul este punctul final al unui proces de disoluție maritală. El nu poate fi surprins prin date oficiale statistice, așa cum se întâmplă cu divorțialitatea. Studiile pe această temă fac apel la intervievarea subiecților implicați, adică la percepția lor asupra fenomenului. Multe cercetări referitoare la motivele pentru care partenerii conjugali
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
afectează gândul la divorț la femei, dar nu și la bărbați. Alți cercetători (Udry, 1981; Booth et al., 1985) au urmărit corelația dintre percepția alternativelor maritale și resursele obiective (materiale și psihosociale) ale partenerilor, constatând o toleranță mai mare față de disoluție când resursele sunt mai mari și alternativele dorite sunt percepute ca fiind accesibile. O cercetare citată de G. Bryjak și M. Soroka (2001, pp. 200-201), efectuată de un trio de psihologi (Buechlman, Gottman, Katz, 1992) prin intervievarea intensivă a 52
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nu uităm că indiferent de cât de „false” sau „adevărate” sunt credințele oamenilor, ele le ghidează acțiunile și în destule cazuri devin adevărate, materializate prin mecanismul „profețiilor care se autoîndeplinesc” (vezi și Radu-Geng, 2003). Investigarea mai îndeaproape a procesului de disoluție conjugală și familială presupune, de aceea, combinarea unor indicatori ai subiectivității (percepției) cu indicatori obiectivi (comportamentali, caracteristici socioeconomice și de altă natură), ceea ce implică cuplarea studiilor calitative cu date statistice demografice și economice de mare anvergură. 7.1.5. Consecințe
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
simt o criză de autoritate. Cercetări mai extinse și profunde (Furstenberg, Spanier, 1987; Goldenberg, Goldenberg, 1994; Ganong, Coleman, 1994) au dezvăluit complexitatea procesului de recăsătorire, a satisfacției și stabilității maritale și a cauzelor care determină o probabilitate mai mare a disoluției conjugale la aceste familii. Constatări mai relevante sunt: • Așteptările față de noua căsătorie sunt oarecum contradictorii: având deja o experiență maritală și o deziluzie, unul sau cei doi parteneri sunt mai realiști, dar în același timp, tocmai fiindcă relația conjugală anterioară
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
gelozie. Nu s-a dovedit că dragostea romantică duce la o mai mare intimitate sau că încurajează ori descurajează gelozia. Este clar însă că accentuarea asupra valorii sentimentale de dragoste și asupra intimității nu ne ferește de violență domestică și disoluție maritală (Ember, Ember, 2002). Aș adăuga că și în acest caz controlul statistic al variabilelor, la care se adaugă analiza contextuală, este decisiv. Dacă vom constata, de pildă, că acolo unde există mai multă intimitate există și mai multe tensiuni
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
lirism reflexiv, în interiorul căruia eul meditativ maturizat pendulează între plecare si întoarcere, "flux" si "reflux", găsire si regăsire, un proces circular de rotire a lumilor artistice care se înalță si se năruie la infinit pentru a putea renaște din cuvânt. Disoluția barierelor dintre lumi (regnuri, stări de agregare, timp si spațiu) asociată ipostazelor metaforice a "fluxului si refluxului sensurilor", "valurile fluxului si refluxului" condiționează capital constituirea edificiului poetic. Eul meditativ maturizat îsi prezintă devenirea traiectului artistic, resimțind fluxul ideatic pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
este un fel de particulă virtuală gigantică. În același timp, întreaga energie a universului, materie, antimaterie -, trebuie să se anuleze, prin totalizare. Această idee este foarte apropiată de concepția orientală asupra universului, care spune că manifestarea este urmată de absorbția/ disoluția universului".160 Doina Uricariu afirmă următoarele, raportat la poezia Anei Blandiana: "Este limpede că a vorbi despre timp, la fel cum vorbești despre noapte sau despre trecerea somn, înseamnă a vorbi despre moarte, și a vorbi despre moarte, în poezie
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
esențial al mundanității, pentru a nu atenta vreo teribilă dată la inefabilul atracției dintre două străinătăți, pentru a le lăsa ca unic spațiu și timp al cunoașterii dragostea, În chiar exercițiul dispariției ambelor categorii. Această carte pledează nu numai pentru disoluția binomului Același-Altul sau Majoritate-Minoritate (punctul de vedere nu este niciodată exterior, iar bărbații trebuie să se obișnuiască cu ideea că lumea nu pornește de la ei), dar și pentru aruncarea la coșul cu prejudecăți a ideii că relațiile umane Între sexe
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
fragmentare a societății și de confuzie a valorilor, între care tehnologiile comunicării dețin primul loc. Înainte de a trece la descrierea succintă a proiectului critic al autorului de față, să amintim că vizavi de segmentarea societății contemporane și multiplicarea valorilor, de disoluția legăturilor simbolice și a marilor narațiuni legitimatoare, nu toată lumea adoptă tonul alarmist al lui L. Sfez. Dimpotrivă, un autor ca Gianni Vattimo 1 vede tocmai în generalizarea comunicării și erodarea "principiului de realitate" o șansă a unui nou mod de
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
teoretice se desfășoară în cercuri deschise unele pentru celelalte. Părți ale unei viziuni liniare și obiectivante, ele culminează, fără a se încheia, prin lărgirea cîmpului de preocupări către disciplinele cele mai variate. Înglobînd astfel problema obiectului și subiectului într-o disoluție progresivă. Contextul ocupă un loc primordial, întrucît apare indisociabil de receptor. De acum încolo, receptorul-context primește-creează sensurile mesajelor care vin. Sîntem aici la ultima rotire a elicei. Comunicarea organizează corpul receptorului și îl structurează ca subiect secund al unei realități
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
în accepția de generație de creație comportă însă o serie de limite. În accepția biologică criteriul trasează frontiere ferme între diferitele serii de autori ai ultimelor trei decenii. Vorbind însă despre "Generația de creație" constatăm că aceste frontiere intră în disoluție, datorită faptului că generațiile comunică între ele în timp sau în sincronie. Termenul de generație de creație face abstracție în mare măsură de vârstele autorilor, acordând importanță în schimb unității de formă, sensibilitate, tematică. Utilizat în sens biologic, termenul face
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
au crescut Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Alexandru Philippide"1. Ion Pop îl vede ca un poet al "spiritualității rurale ardelene". "Ioan Alexandru are ceva ce se cheamă simț al elementelor. Totul este supus meditației: materia în stare de agregație și disoluție, anxietățile vârstei, elanurile erotice, misterul fiziologic, succesiunea anotimpurilor și, prin corespondență, a generațiilor și vârstelor biologice, vicleșugurile timpului"2. Poezia lui Ioan Alexandru "poartă cu sine o anumită rezervă de extracție țărănească ca pe un stigmat prețios"3. Petru Poantă
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
-mi motiva greșelile aș fi vrut să am scuza geniului. Din păcate, nu-mi rămâne decât să invoc relativismul judecăților. * Orice titlu nobiliar sau profesional încearcă să suplinească lipsa renumelui la care aspiră deținătorul acestuia. Apariția bioeticii dă seama de disoluția sistemelor etice care ar fi putut securiza un loc al omului, ca valoare esențială, într-un ansamblu de atitudini umane din ce în ce mai problematice. O etică a viului apare pe fondul unei anarhii ori în contextul unor ierarhii ce nu mai țin
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
ne aparține, însă preferințele noastre vor depinde întotdeauna de mediu. Libertatea noastră este profund dependentă de contextul în care ne situăm. * Competența politică a cetățeanului este o prezumție obligatorie pentru ca întreg edificiul democratic să poată rezista. Altfel ar intra în disoluție toată legitimitatea construită pe alegeri. Fundamentarea societății și a persoanei pe raționalitatea umană, întreprinsă de modernitate, a condus în mod inevitabil la preocuparea de a cerceta ultimul bastion: creierul. Astfel că filosofia conștiinței împreună cu toate științele preocupate de analiza minții
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
existenței. * Toți anarhiștii pornesc de la ideea, rareori corectă, că le-ar fi mai bine dacă s-ar dizolva ordinea socială, ratând faptul că în domeniul socialului orice ordine este automat înlocuită de alta, schimbându-se întotdeauna doar raporturile de putere. Disoluția societății ar conduce la o generalizare a forței ca principiu de ordonare, indiferența față de propria viață, ca principiu al curajului, devenind una din valorile centrale ce garantează reușita. În domeniul umanului nu există anarhie în sensul tare al termenului, ci
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
proiecteze idealuri eficiente. * Nu putem înțelege că orice am face sfaturile noastre sincere nu vor fi ascultate de ceilalți deoarece asta ar însemna ca ei să-și distrugă buna imagine de sine (asumată ori care doar îi bântuie), conducând la disoluția proiectului de sine ce-i caracterizează. Nu ei se opun, ci elanul vital care le asigură supraviețuirea. Descoperirea acestui mecanism de apărare ne va ajuta pe fiecare să înțelegem de ce ne înarmăm cu indiferență, uneori chiar cu ostilitate, împotriva povețelor
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
etiologie complexă, în cadrul căreia sunt implicate mai multe elemente - autorul violenței, acțiunea violentă și victima violenței -, criminalitatea violentă este sensibil influențată, în perioada de tranziție pe care o parcurge societatea românească, de scăderea eficienței instituțiilor specializate de control social, de disoluția controlului social comunitar și a rețelelor de solidaritate socială, ca și de diminuarea prestigiului și a eficienței justiției și poliției în combaterea și sancționarea fermă a agresorilor și în reparațiile efective, morale și materiale față de victime (Banciu et al., 2002
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
considerat „tradițional”, „conservator” și „depozitar” al unor obiceiuri, norme și practici sociale de control social, a cunoscut o transformare profundă, fiind „agresat”, la rândul lui, de o serie de fenomene negative, cum ar fi sărăcia, inflația, lipsa locurilor de muncă, disoluția comunităților etc., ce au favorizat proliferarea unor delicte comise cu violență de către locuitorii din rural. Aceste date statistice, destul de sumare și incomplete, reprezintă doar suportul descriptiv al criminalității violente din România, ele neputând oferi anumite legături cauzale între diverșii factori
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
să fie directe, chiar într-o mai mare măsură decât era cazul în trecut, în multe părți ale lumii. Astfel, conducerea, partidele și mecanismele democrației directe se combină pentru a menține legături directe între conducători și cei conduși. Tendința de disoluție sau atomizare care rezultă din multiplicarea grupurilor cu scopuri specializate este astfel contrabalansată în mod substanțial, în multe țări, de tendințele de unificare generate de aceste legături directe. E foarte probabil ca agregarea să continue să fie mare în țările
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
chiar de dialoguri lacunare cu scriitorii preferați, de la Arthur Rimbaud și Pablo Neruda la Dinescu, Ivănescu sau Baștovoi (Cu demonii supraviețuirii pe umăr, Cu puțin timp înainte de prima cădere nervoasă). Rezultatul este, firește, cel așteptat: în ordinea strict existențială, ipostazele disoluției cuplului se estompează, iar criza provocată de ruptură este depășită. Ceea ce este cât se poate de evident în chiar ultimul text din carte, Erată : "poeme de închiriat,/ poeme de apă minerală,/ de calciu și de magneziu,/ de chitară,/ poeme cu
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
nu numai să se acționeze asupra inteligenței sale, asupra lecturilor, a modului său de a gîndi și de a simți. Pentru a-i face mai sigură fidelitatea și docilitatea, nu se va evita, în unele cazuri, o acțiune deliberată de disoluție morală. "Agenții" plasați în apropierea sa, slugile, guvernantele, perceptorii îl vor incita să nu accepte mentalitățile obișnuite despre bine și rău: îi vor cultiva viciile, îi vor inculca alte vicii, îl vor împinge spre acel "dezmăț precoce" pe care îl
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
neliniștile" ambiției, pentru a nu-i face să cedeze tentației fatalede a pleca la oraș, o face și pentru a nu introduce într-o ordine ce se vrea imuabilă prin echilibrul și prin armonia sa factori de ruptură, destructivi, de disoluție. Starea naturală a omului este aceea de cultivator al pămîntului, afirmă Saint-Preux. Liniștitul locuitor al satelor nu trebuie să-și trăiască decît propria fericire... Istoria la care se referă atîtea legende ale Vîrstei de aur este o istorie imobilă, mai
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Auguste Comte, și cam în aceeași epocă, regăsim un același mod de a analiza și de a repune lucrurile în cauză. Și pentru el noile condiții de muncă la care sînt supuși oamenii din vremea sa riscă să ducă la disoluția corpului social și la prăbușirea oricărei solidarități, a oricărei discipline colective a celor care alcătuiesc acest corp. Dacă diviziunea muncii [arată Comte], văzută prin ceea ce a făcut ea mai întîi, este cauza generală a perfecționării omului și a dezvoltării sale
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
Dacă diviziunea muncii [arată Comte], văzută prin ceea ce a făcut ea mai întîi, este cauza generală a perfecționării omului și a dezvoltării sale sociale, ea se manifestă, nu mai puțin firesc, și sub forma unei tendințe continue de deteriorare, de disoluție, tendință ce va stăvili orice progres în cazul în care nu este combătută printr-o acțiune din ce în ce mai susținută a guvernării, mai cu seamă a guvernării spirituale. Într-adevăr, în urma acestei specializări în continuu progres, în mod obișnuit fiecare individ, fiecare
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
și Froebel, deși mai atenuat, se constata după opinia sa o astfel de orientare. Acest principiu individualist creat, dezvoltat și reprezentat de Franța, Anglia și America a dus la afirmarea democrației sociale. În concepția național-socialistă, democrația este un fenomen de disoluție socială; masa nu apreciază și nici nu știe să întrebuințeze libertatea. Principiului individualist, propriu gîndirii analitice, i se opunea în concepția național-socialistă principiul primordialității întregului. În plan social, întregul este "neamul" (Volk), comunitatea națională, ea însăși structurată în jurul conștiinței de
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]