14,979 matches
-
RON 30 În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): E. Uricaru, Michel Pincon, 1784. Vreme în schimbare ▪ Magda Szabo, Abigel ▪ Magda Ursache, Astă vară n-a fost vară ▪ Josef Haslinger, Balul Operei ▪ Jean Giraudoux, Bella ▪ Lucian Merișca, Deratizare ▪ Cătălin Mihuleac, Dispariția orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ IrinaAndone, Mîngîios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
cinci ani de absență, bunica Ilinca îi făcuse cinci parastase de pomenire a morților în cimitirul din curtea bisericii Înălțarea Domnului, unde erau îngropați defuncții familiei Kotlarkzuk. Rămas orfan la 14 ani, mezinul familiei a fost cel mai afectat de dispariția prematură a bunicului Costan, care a lăsat-o pe bunica Ilinca cu datorii la bancă, pe lângă conducerea gospodăriei, cu multe animale și slugi, ea neavând nici măcar o clasă primară. Cu toate acestea, adolescentul Vladimir a urmat cursurile gimnaziale ale liceului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
balta morii adâncă de vreo patru metri, în care săream în cap de pe acoperiș și tot nu atingeam fundul apei. După demolarea morii îmai bine deloc, decât să fie în proprietatea bunicii - cam asta a fost viziunea comunistă), și după dispariția bălții, s-a format în amonte cu 500 metri, în mod natural, un nou loc de baie, datorită căderii de-a curmezișul apei a unui copac în timpul unui puhoi. Apa învolburată, oprită în parte de copacul răsturnat, a săpat în
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de o strigătură: „capra nouă s-a-nvechit și e bună de sărit!”. Tapi, o variantă provincială a șotronului, care ne oferea un bun antrenament fizic pentru picioare și echilibrul corpului. Alte jocuri distractive îndrăgite de noi, astăzi pe cale de dispariție, le practicam în cadru organizat la stadionul „1 Mai” Vama, pe terenul de fotbal cu iarbă: trasul de frânghie îluptau pentru victorie două echipe numeroase, în funcție de lungimea funiei), cursa în saci îo alergare pe teren, participanții având picioarele și jumătate
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
restabilească echilibrul intern, precum și climatul pozitiv de muncă. În ceea ce privește varianta d, considerăm că aceasta e cea mai gravă, iar un sistem care este supus la presiuni atât din interior, cât și din exterior este foarte greu de redresat, fiind sortit dispariției. O metodă de a restabili echilibrul atât intra, cât și intersistemic este reprezentată de schimbarea atât a formei, cât și a întregului conținut al respectivului sistem. În ceea ce privește contextul extern, putem exemplifica mai multe tipuri, cum ar fi: cel sociocultural, cel
Campanii şi strategii de PR by Flaviu Călin Rus [Corola-publishinghouse/Administrative/904_a_2412]
-
mai folosești decât unul. Locuiam singur și nu urma să impresionez pe nimeni. Priveam din când în când în jos cu speranța că piciorul meu a apărut la loc, dar de fiecare dată tot ce vedeam era golul rămas în urma dispariției membrului meu. La micul dejun țopăiam de colo colo între frigider și cafetieră. Mai aveam jumătate de oră până să plec și trebuia să găsesc o explicație destul de elocventă pentru ceea ce mi se întâmplase. Am trecut repede în revistă toate
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Nimeni nu mi-a cerut nici o explicație pentru lipsa picioarelor mele, iar eu muream de frică pentru că nu știam ce să spun. Seara, înainte să sting lumina, m-a apucat aceeași frică. Începusem să mă tem că mâine voi constata dispariția unei alte părți importante a corpului meu, iar eu nu puteam face nimic în acest sens. Poate că, dacă nu aș adormi, atunci nu m-aș mai trezi dimineața ciuntit în fel și chip. Spre ziuă, totuși, am ațipit și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tot felul de explicații raționale sau mai puțin raționale, orice care ar fi putut să mă liniștească la gândul că urma să-mi pierd și mâna dreaptă, fapt care mi ar compromite existența în totalitate. Zilele îmi erau numărate dacă disparițiile urmau să continue. Pe măsură ce mă gândeam mai tare, aveam impresia că nu era vorba de zile, că deja puteam să consider că viața mea se număra în ore. Lumina dimineții pătrundea prin draperiile trase. Îmi priveam fiecare parte a trupului
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
reprezintă o „cunoaștere științifică a lumii, În evoluția ei din perioada modernă, ea urmărește să Împace concepția religioasă despre lume, cu explicarea științifică a naturii”. Paulsen făcea observația pertinentă că antagonismul dintre știință și credință nu se rezolvă nicidecum, prin dispariția religiei. El scrie În acest sens: „eu nu cred că omenirea Își va mărgini vreodată legătura ei intimă cu realitatea la cunoașterea științificăă deoarece credința este Înrădăcinată În spiritul omenesc”. După concepția acestei „metafizici critice” pe care o Împărtășea și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
scopului. Iată ideile În care „școala istorică a dreptului” coincide cu filosofia hegeliană. Astfel i se trasează filosofiei dreptului, științei generale a dreptului, sarcina: să recunoască dreptul În necesitatea sa istorică, adică În raționalitatea sa istorică. Cerința aceasta conduce la dispariția ideii unui sistem de norme de drept generale și universal valabile, după cum și le dorește dreptul natural. Există doar un drept specific, condiționat de naționalitate, de modul de viață, de nivelul de dezvoltare al vieții istorice. Orice drept este o dată cu
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
cu un organism biologic, după ce acesta a fost lovit de moarte, Giorgio del Vecchio subliniază că: „În realitatea socială, dreptul nu Încetează Într-un mod absolut, după cum moartea unui individ nu Înseamnă Încetarea absolută a vieții; ci, ca urmare din dispariția vigorii pozitive a unui organism juridic vast și puternic, se formează organisme variate și fragile, care nu posedă decât Într-o măsură foarte restrânsă caracterul de autonomie pozitivă, adică caracterul de Stat”. Dialectician suplu, În filosofia Dreptului, Giorgio del Vecchio
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
formă trecătoare a societății”. El atribuia originea Statului, În religie, prin care Înțelegea superstiția primitivă cea mai grosolană, scriind că: „Statele mici nu sunt virtuoase decât din cauza slăbiciunii lor, În vreme ce Statele puternice se mențin doar prin crimă”. Bakunin declara apropiata dispariție a Statului, care va fi Înlocuit de o societate fundată numai pe regula caracterului obligatoriu al contractelor (ca și când această regulă nu s-ar fi raportat, logic, la o putere supra-individuală, adică la Statul Însuși!). Giorgio del Vecchio face observația corectă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
se răzgândise și rupsese scrisoarea; așa că Ina nu avea de unde să știe de moartea lui Petrișor. Olga făcu o pauză. Se vedea că fiecare cuvânt o obosea.În acest timp, Ina căută să-și amintească dacă primise o scrisoare cu privire la dispariția băiețelului Olgăi. Nu, nu primise, dar lăsă ca totul să curgă fără a răscoli fapte neînscrise în noianul agendei memoriei sale. - Fetița e la mama... Olga se opri din nou. Făcu o pauză, privind străină pereții rezervei. Se vedea că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
somn, se întorceau de pe o parte pe alta, și orele de odihnă continuau, în liniște și pace deplină. De la un timp, însă, această atmosferă de basm a început a se îngusta. Era pe când Guvernul țării dăduse afară miile de polițai, dispariția lor încurajându-i pe hoții de păsări, care furau și puneau la oală, noapte de noapte, în tot mai mare măsură, cocoșimea satului. În scurtă vreme această populație de cântătoare a scăzut în așa măsură, încât, în ultimele nopți, abea
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o turna pe gât, după care, cinstirea colectivă continua. Într-o zi, moș Costache n-a mai venit, în nici unul din satele de prin preajma Păpăuților. Nici dacă ar fi fost patriarhul țării, lumea nu ar fi plâns cu atâta durere, dispariția lui, cum a plâns-o pe aceea a lui moș Costache Enescu. Consacrarea Cortegiul funerar urca lina pantă ușor, abea perceput, cu liniște și durere. Ca oricare alt cortegiu. În frunte, câțiva copii și tineri, purtau câte ceva, din cele ce
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cumva În final, Harpagon e un om Împlinit? De meditat... Un director de teatru mic, Îmi povestește cum au murit actorii vîrstnici din instituție : din ceea ce-mi spune, după ce mă Înfior oleacă, deduc că-n orașele mărunte parcă și disparițiile artiștilor au luciri de meschinărie! La Iași, la o premieră a Naționalului, Întîlnesc - pentru prima oară-n longeviva-mi carieră de spectator un caiet-program care nu conține...distribuția! Hm...De ce-o mai fi fost făcut? Se mai Întîmpla, la
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ar fi fost vorba despre un ziar fără pretenții, am fi fost mai blînzi... La fel, În revista Argeș - care apare la Pitești un domn mai În vîrstă - dacă ne gîndim că a fost prieten cu octogenarul Eugen Comarnescu - deplînge dispariția aces tuia. Nimic anormal : Eugen Comarnescu a fost un gazetar cunoscut, prolific, al Bucureștiului. De-aici pînă la a afirma că defunctul a rămas „cel mai important critic de teatru, după Radu Popescu și Carandino”, e Însă un drum lung
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
fel, se amintește În text, libertatea e mai grea decît constrîngerea, deoarece omul nu mai are scuza impunerii, ci e forțat să Își analizeze coeficientul real al talentului & verticalității. Mult-hulita cenzură, declarat, ori nu, a stîrnit, din cîte Înțeleg, prin dispariția ei, nu puține regrete... Alt autor antologat, Eugen Wohl se ocupă de dramaturgia națională scrisă după 1990. Un subiect, pentru mine, incendiar. Fiindcă, dacă dramaturgia de dinainte ( mă refer la cea din perioada 1949 1989) conținea, În bună măsură, piese
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
politice). Mai există În carte un episod absurd, kafkian aș zice, În care o capodoperă (Tulburarea apelor de Lucian Blaga) are nevoie de cîteva decenii spre a-și croi, În fine, drumul spre rampă. În fine, ciudată mai e și dispariția caietelor cu procese-verbale de la vizionări, În majoritatea instituțiilor de spectacol trecute În revistă. Domnul Wohl se ocupă cu seriozitate & aplicație de textele lui Macrinici, Saviana Stănescu, Zografi, GÎrbea, Nelega, Juncu, Caraman, Barbu, Crudu, Andreea Vălean, Peca, Gianina Cărbunariu. Un studiu
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
pe scenă, mo mente conflictuale remarcabile, și fără cuvînt... Platon considera filosofia ca o pregătire pentru moarte. Dar teatrul nu face și el același lucru - poate, mai subtil? Finalurile din tragedia greacă, moartea lui Hamlet, sfîrșitul Ofeliei și al Dezdemonei, dispariția Heddei Gabler, moartea lui Treplev sau a Wendlei Bergman, nu ne pregă tesc...of ...exact?! Dodi Bălănescu povestește În cartea dedicată lui Miluță că directorul Emil Serghie Îi o bliga pe actorii ieșeni ca, Înainte de spectacol, să facă un tur
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
a fost și matematiciana Olga Kundasova; Mi-ar fi necaz să mă Împiedic toată ziua, de o femeie! Totuși, n-ar fi rău să mă Îndrăgostesc!”(Îi scris lui Suvorin În 1892). Inconsecventă atitudine! De durată, ne apare acum, după dispariția eroului nostru, relația cu Lidia Avilova, cea care a pretins (În volumul A.P.Cehov În viața mea, apărut În 1947) că scriitorul era Îndrăgostit de ea și a fugit la Sahalin ca s-o uite! Cehov nu a confirmat niciodată
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
mai revin. Puține lucruri sunt atât de plăcute cum e privitul la unii care asudă și se spetesc muncind în timp ce tu stai și lenevești, degustând tacticos ceva bunuț. Mă simțeam din ce în ce mai bine, iar nefericitele pățanii nocturne se estompaseră până aproape de dispariție. Eram ca un gândăcel cocoțat sus, pe o bibliotecă, pe un tablou, și mă uitam la amărâții care se canoneau acolo, jos. Mda... ce bine e să fii un gândăcel! Nu tu șefi, nu tu obligații, nu tu datorii, nu
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
înaltă ținută morală. Căzu câteva clipe pe gânduri, după care hotărî brusc: Hai să plecăm d-aci, Vijulie, că nu-mi miroase dăloc a bine." "Păi, plecăm... asa?" " Da, așa plecăm!", zise îndârjită femeia. "Ceva nu-i în regulă aici. Dispariția asta a lu' Scufiță nu-i lucru curat." Văzând mutra îmbufnată a bărbatului, concedă: "Ei, nu mai fă moaca asta. Venim mâine, tu". Privi iarăși în jur, cu un soi de neliniște: Că până mâine, s-o mai lămuri trebile
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
a bucurat și mi-a mai alungat din starea mea. O stare pe care n-aș ști să o definesc prea precis. În orice caz, o mustrare de conștiință legată de enigma dinaintea căreia îi pusesem pe ai mei în legătură cu dispariția mea resimțeam din ce în ce mai acut, dacă nu cumva devenise de-a dreptul cronică. Băiat sensibil cum sunt, începuse să mă apese din ce în ce mai tare. Până la urmă n-am mai rezistat și am trecut pe la tata. Nu era acasă. Sigur, trecusem degeaba. Ce
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
RON 30 În aceeași colecție au mai apărut (selectiv): E. Uricaru, Michel Pincon, 1784. Vreme în schimbare ▪ Magda Szabo, Abigel ▪ Magda Ursache, Astă vară n-a fost vară ▪ Josef Haslinger, Balul Operei ▪ Jean Giraudoux, Bella ▪ Lucian Merișca, Deratizare ▪ Cătălin Mihuleac, Dispariția orașului Iași ▪ Dan Stoica, Fontana di Trevi ▪ Gyorgy Mehes, Gina ▪ Ion Gheție, Încotro? ▪ Leonard Barras, Iubire în bătaia vîntului ▪ IrinaAndone, Mîngîios ▪ Petru Aruștei, Moarte și renaștere. Supraviețuire ▪ Tania Lovinescu, My name is Alzheimer ▪ Procopie Clonțea, Roze, crini, metafore ▪ Felix Caroly
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]