9,387 matches
-
naște, se petrece și capătă proporții aventura lui Covaliov și toată tevatura. În spate, pe tot peretele, orașul își spune și el povestea în variate proiecții. În micile filmulețe, vedem discursul citadin desfășurat în același timp cu jelania și cu disperarea lui Platon Cuzmici. Două tipuri de retorică, două ritmuri, două ghitări, doi artiști exemplari și cîteva personaje într-un scenariu impecabil dramatizat. În spate, așadar, zărim cum se înalță schele și blocuri din căscaturi, lentoare și plictis. Nasul se multiplică
Nasul maiorului Kovaliov de pe Sadovaia by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9778_a_11103]
-
nu le oferi tot ce ai?“. Liniștiți-vă, Monsieur Chavel, zise Lenôtre. Judecați o clipă... n-o să-și dea nimeni viața pentru niște bani de care nu va avea parte niciodată. Vă dau tot ce am, zise Chavel, gâtuit de disperare, bani, pământ, absolut tot, St Jean de Brinac... Voisin interveni enervat: Nici unul dintre noi nu vrea să moară, Monsieur Chavel, iar Lenôtre repetă aceleași cuvinte care lui Chavel îi păreau pline de o îngâmfare incredibilă: Liniștiți-vă, Monsieur Chavel! Glasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
încerca să-i arate, prin acest gest mărunt, că e capabilă și de altceva. Încerca să-i sugereze că poate fi și blândă, că poate fi și un bun prieten. În noaptea aceea, stând întins în pat, Charlot simți că disperarea lui îmbracă o nouă formă: nu mai tânjea cu tot sufletul să aibă parte de zile, ci de viață. 11 A doua zi de dimineață amănuntele scenei din noaptea anterioară, chiar și propriile sale trăiri își pierduseră conturul. Pentru un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
roti și-și atinse cu precizie ținta, iar el scoase un oftat de ușurare. Acuzația îndreptată împotriva lui însuși se redusese deja la o cauză civilă în care putea negocia condițiile de acordare a compensației. Se întrebă de ce îl cuprinsese disperarea noaptea trecută; situația nu trebuia să nască disperare, ci speranță. Avea un motiv pentru care merita să trăiască; totuși, un gând ascuns în străfundurile minții încă stăruia, ca o probă pe care o tăinuise cu bună știință. În timp ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
el scoase un oftat de ușurare. Acuzația îndreptată împotriva lui însuși se redusese deja la o cauză civilă în care putea negocia condițiile de acordare a compensației. Se întrebă de ce îl cuprinsese disperarea noaptea trecută; situația nu trebuia să nască disperare, ci speranță. Avea un motiv pentru care merita să trăiască; totuși, un gând ascuns în străfundurile minții încă stăruia, ca o probă pe care o tăinuise cu bună știință. În timp ce-și beau cafeaua cu pâine, la o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ei și au făcut copii. Crezi că erau în stare să iubească? — Oricui i se poate întâmpla asta. Ea izbucni în râs. O auzea râzând pentru prima oară. Și o privea cu aviditate, așa cum ar privi un ucigaș, așteptând cu disperare, în speranța că victima lui ar putea da un semn de viață care să arate că, de fapt, este nevinovat. Și cum crezi că ți-ar arăta ei dragostea? continuă fata. Suflându-și nasul lor mare? Crezi că ochii ăștia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ușă. Teama aceea ancestrală izvora dintr-o istorie îndelungată și o experiență bogată acumulată în timp: crime vechi de o sută de ani, întâmplări din războaie și revoluții. Clopoțelul se auzi din nou, ca și cum omul de afară își dorea cu disperare să intre în casă sau ca și cum avea dreptul să ceară să fie primit. Charlot puse lanțul și deschise ușa numai câțiva centimetri. În întunericul de afară, singurul lucru pe care-l putea distinge era linia luminoasă a unui guler. Pietrișul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
ce-ai să faci când o să moară ea? Nu știu. Am destul timp să mă gândesc. Își desprinse cu greu ochii de la geamul șiroind de apă. —Poate o să mă mărit, adăugă ea și-i zâmbi. El simți că-l cuprinde disperarea și că i se face rău. Se putea foarte bine ca ea să se fi despărțit de un tânăr din Paris, vreun prostănac de nivelul ei social care-i împărtășea experiența de gamin trăit pe străzile din Menilmontant. —Cu cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
acum la el și i-aș spune că la conacul din vale se găsește Carosse care, pe deasupra, mai e și ucigașul numitului Toupard? Pentru o clipă, Charlot a fost convins că actorul îl va împușca, într-un gest necugetat de disperare, văzându-se astfel dat în vileag. Zgomotul împușcăturii s-ar auzi în toată valea. Dar Carosse zâmbi și zise: Se pare, dragă prietene, că legătura noastră este indestructibilă. Așadar, n-ai nimic împotrivă dacă mă întorc acasă împreună cu tine? întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
asemănătoare cu...? Între timp, Peter și Lauren, care au scăpat din capcana în care a fost prins Jim, pornesc spre nord. Ei pun la cale eliberarea lui Jim. Care este planul nu știu nici eu încă. Un plan construit din disperare, cu violență și care are șanse de reușită de unu la sută. Dar planul izbutește. Jim este răpit chiar din sala de judecată. Și vânătoarea reîncepe. Numai că nu mai suntem în Mexico, așa că urmărirea e de scurtă durată. Toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
că este chiar România.“ Intuiția pare doar pe jumătate exprimată. Nu doar o epocă, ci o mare iluzie pare acum spulberată. Iluzia că statul român poate fi modernizat în mod ireversibil și sincronizat, după teoria lovinesciană, cu Occidentul. Defetismul și disperarea prezente în discursul unor intelectuali de primă mărime reprezintă, de fapt, verbalizarea unei stări de spirit generalizate. Activi și vocali într-o vreme, figuri importante, ca Gabriel Liiceanu de pildă, s-au retras complet din spațiul public. Cei mai mulți evită astăzi
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
care le au pe toate astea la un loc. Euroscepticismul și criza Lipsa de orizont resimțită acum a mai dezarmat România, la o scară mult mai mare, imediat după mineriadele din ’90. Atunci, speranțele au murit pe termen lung, iar disperarea i-a împins pe mulți să emigreze. și acum, mineriadele televizate, cu cercetați penal agresând continuu justiția și statul de drept, induc lehamitea instalată în societate în urmă cu 20 de ani. și conducătorii sunt greșiți, dar și poporul. Fără
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
au plătit ratele de două luni, banca i-a notificat că trimite evaluator și începe procedura de executare. Acești oameni s-au văzut în pragul falimentului personal. Ce ați văzut la TV a fost protestul unor oameni ajunși în pragul disperării. Ministrul Vlădescu, atunci când a acceptat să plătească mai departe stimulente, avea probabil reprezentarea exactă a sistemului. știa ce efecte va produce prăbușirea lui. Premierul Boc a greșit în mod evident când i-a forțat demisia din Guvern, pe motiv că
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
intrând la pușcărie, se închide la propriu. SOV și-a plătit cu mare generozitate toate conștiințele pe care le-a închiriat. Alții au ajuns în ultima perioadă să-l împrumute ei pe Vântu cu bani frumoși, iar acum se citește disperarea în ochii lor. Cui să mai ceară bani dacă Vântu și Luca se ascund în arest? Cum să-și mai recupereze gaura din buget (furat tot de la SOV)? Unde sunt imaginile cu amărâții, disperații, distrușii că și-au pierdut agoniseala
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Cortina de Fier care coboară încet-încet pe Prut, europenii și pigmeii politici de la București ridică între ei și poporul blestemat de istorie de sub fereastra lor o cortină de vorbe goale. P.S. Gândiți-vă la tinerii de 18-20 de ani, la disperarea care îi cuprinde în urma revoluțiilor eșuate organizate pe Twitter, ultimul pai de care se atârnă înainte să se scufunde în alte câteva decenii de întuneric și sărăcie. Gândiți-vă la ei ca la niște oameni vii, condamnați de indiferența noastră
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
spus, mamă, unde plec. Caută-ți de treburile matale și lasă-mă pe mine să mă duc unde mi-i gândul...Nu mă întorc din drum nici mort!” Si a plecat ca o vijelie. Mătușa Rarița continua să strige cu disperare: „In ce pustietăți mergi? Nu le cunoști limba. Nu cunoști pe nimeni. Te-i pierde de foame și de sete pe meleaguri străine. Ai scăpat de glonț și poți să mori cu bună știință și nevinovat. Ce ți-o făcut
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
respectarea lor e foarte interpretabilă. Ca să fie sigur, Lionel nu fuma, nu juca nici un joc de cărți la care se puteau câștiga sau pierde bani, nu se-mbăta criță decât de unul singur - la el în garsonieră, când îl apuca disperarea - și nu avea păreri politice. Cu femeile lucrurile se complicau. Nu că Lionel ar fi fost un afemeiat, ca să zici „Bă, da’ ce afemeiat e ăsta!“ Dimpotrivă: întotdeauna fusese ponderat în privința femeilor, viața de șantier nepermițându-i relații mai lungi
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
sună mobilul. Răspunde cu cel mai duios glas posibil: Da, iubito, vin acum! Cum o să uit? Își pune pălăria pe cap și iese valvârtej din showroom. În timpul ăsta, Lionel începe să transpire abundent. Abia mai poate respira din cauza fumului. Din disperare, începe să dea lovituri de karate în capacul sicriului, ca Uma Thurman în Kill Bill 2. E ora 15.50. Madame Agnès strânge pânzele de păianjen din hol. Atenția îi e atrasă de deschiderea ușii: intră Lionel. E abulic și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
mănânce. Nu accept să fiu luat de prost. — Îmi pare rău, domnule, dar crestele de cocoș fac parte din patrimoniul gastronomic național. — Bagă mare! îi face semn Lionel lui Jean că se pot ridica clopotele. Gustă din creste, caută cu disperare coițele de cocoș care, în absența unei lupe, nu pot fi reperate, după care mai ia o dușcă de șampanie. Se relaxează. Se descheie la haină și își scoate cravata. Liliane, care s-a abțiguit bine, îi ia cravata și
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
foarfecă. De la bucătărie vine un picolo cu o tavă de argint, acoperită de un clopot. Robert anunță la lampă: — Foarfece Solingen, natur. Picolul ridică ceremonios clopotul. Lionel ia foarfeca și își scoate picioarele din frapieră. Nivelul șampaniei scade vertiginos, spre disperarea lui Robespierre, care nu mai ajunge la ea. Ca să nu mai vorbim că e prima oară în viața lui de câine când a băut șampanie încălzită, făcută șpriț. În semn de protest, latră nervos. Lionel se apropie de scaunul lui
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
plic și vede că sunt doar șaizeci de euro. — Ce-i porcăria asta? — Două zile de diurnă a câte treizeci de euro: sâmbătă și duminică. — Vă bateți joc de mine? Păi, ziua de azi și ziua de luni? Anghel, în disperare de cauză, mai scoate șaizeci de euro. — E împotriva normelor, dar ce nu facem noi ca să salvăm un cetățean român care de luni va fi cetățean francez? — Iar treizeci de euro e puțin. Nu poți nici măcar să comanzi o porție
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
În Iași, noroc c-a apărut, de ani buni, Ateneul, unde se mai găsesc niște roluri - plătite simbolic, Însă... CÎnd eu am terminat facultatea, toți absolvenții de actorie erau disperați că-s repartizați la Turda, Reșița, Petroșani sau Botoșani; acum, disperarea lor provine din faptul că nu-s repartizați nicăieri... Blestemată chemare! Regretata Lena Boiangiu spunea că prefera Nasul lui Dabija, Faustului lui Purcărete, deoarece „reacționez suspicios la grandios”. Interesantă opinie! De meditat... Lucrez Într-un teatru care, de o lună
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
un fătălău tomnatec, care, pînă și el se sperie și fuge... La fel am gîndit și distribuția pentru prima variantă a Nopții furtunoase: Zița nu e atrăgătoare, de asta Țircădău s-a apucat de băut, iar familia Îi caută, cu disperare, un nou soț. Ei bine, „sacrilegiul” meu regizoral a găsit, recent, un punct de sprijin Într-o mai veche montare a marelui director de scenă Ion Sava: pentru Scorpia Îmblînzită a marelui Will, Sava a propus o Catarină trecută, urîtă
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Bulgakov, ori la cartea despre actori a lui Horia Gârbea. Jurnalul se deschide cu anul 1971, cînd actorul a primit sarcină să se ocupe de o mini-librărie, În interiorul instituției. Dar pentru asta-i trebuiau relații la Centrul de librării: „Spre disperarea mea, aflam că prietenii au pile la Alimentara, pentru ulei, zahăr, unt, lapte, nechezol, Murfatlar la litru, brînză de 14,50; la Gostat pentru cîrnați proaspeți și pui frații Petreuș, fără capete și gheare; la Casele de comenzi pentru margarină
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
bolile venerice deloc stimabile! Și la heterosexuali nu dă bine ...lauda de sine, d’apăi la pederaști! (acum doi-trei ani, o poetă celebră, de limbă română, a publicat un jurnal din care reieșea că a fost femeia fatală, iubită cu disperare de toți scriitorii români: nu m-ar fi interesat cartea nici dacă respectiva ar fi fost o doamnă prezentabilă, d-apăi cînd era de-o urîțenie... fascinantă!). Mai ales cînd dramaturgul s-a Învîrtit Într-o lume care colcăia de personalități
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]