1,346 matches
-
a învârtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar fi agasat, dar acum, în noua situație care se crease, nu-mi displăcea. Spre mirarea mea m-a întrebat însă dacă aveam eu necazuri. „Am auzit că ai zăcut câteva zile în pat”, zise ea. Nu înțelegeam ce urmărea și am negat. „N-a fost nimic deosebit, doamnă. Doctorul Dinu mi-a interzis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
este că Alice este aproape obsedată de ideea de a apăra intimitatea și demnitatea familiei și i se pare că Theodora și-a depășit atribuțiile atunci când a Început să se comporte ca unul dintre ei, după accidentul lui Henry. Îi displac momentele În care aceasta se referă la angajatorul său numindu-l „HJ“ În loc de „domnul James“ și mai ales dezaprobă corespondența cu notoria Edith Wharton, pe care Theodora, imprudentă, i-a menționat-o. Astfel, Theodorei i se dă de Înțeles că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
exemplu, sau lungă și patriarhală, ca a lui William, ci stufoasă, Înspicată cu șuvițe cărunte și cu contur drept. Cineva afirmase o dată că amintea de o barbă soldățească sau de cea a unui căpitan de vas, lucru care nu Îi displăcuse. Uneori se gândea să se radă, dar acum, că creștetul capului Îi era aproape În Întregime chel, simțea mai mult decât oricând nevoia masei de păr de pe maxilar, În compensație; și apoi, Îi plăcea aerul de ușor mister pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sentiment acut al prezentului, o bătaie cu săbii. Două siluete masculine în noapte și o luptă pe sfârșite. Până să dau eu colțul, unul din ei fusese omorât. Zăcea într-o baie de sânge, la lumina străzii pustii. Individul îmi displăcu. Iată, însă, lângă el, o sabie. Sabia era, într-o imagine macabră, lângă capul tăiat. Însă eu vroiam să o iau. Cui atât mai mult cu cât aveam sentimentul, fiind singuri în mijlocul unui oraș cu în jur de 16 milioane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Mă ridică în brațe și mă poartă până în casă, înapoi. Mă învelește și sufăr, căci răcii afară. Iarna-i rece, eu sunt în pat. Vreme de somn. Mă simt O.K. Ne-am învățat lecția? Are noroc că nu-mi displace de el. Nu vorbesc, mi-e lene (lenea e cucoană mare) Șăgalnic șade lângă mine. Și stăm așa până când el își termină lucrul pe care l-a început în acea zi. Îi promit că nu-i voi divulga identitatea. El
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
puțin indiferenți. Spre exemplu mie îmi plac acele ființe interesante, inteligente, civilizate și cu ceva unic în ei. Nu prea dau doi bani, să-l numim aici pe Gina, de care am auzit cu toții (Tânăr și neliniștit), și chiar îmi displac Victor, Nick, Danny etc. · Să nu privești în urmă. Numai înainte. Însă, să ții minte și să crești. Să nu eziți. Și dacă vei atinge ceva mai presus, și vei coborî, nu vei cădea mai jos, numai că ți se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
brațele pe piept și privindu-și soția cu un aer sfidător. Julia nu voia să poarte discuția aia atunci. De fapt, nu voia să poarte discuția aia niciodată. Pentru că știa că tot ce avea ea de spus avea să-i displacă foarte tare lui James și că asta ar fi dus la o ceartă. Așa că s-a decis să se folosească de o tactică veche și deja testată ca să evite subiectul. De ce te porți așa? —Cum? — Așa... așa de agresiv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
demonstrațiile ocazionale de talent vrăjitoresc ale lui Deggle. Individul stătea în picioare, cu nasul lui coroiat, întunecat la chip și învelit într-o mantie neagră, și făcea vrăji din nimic. Până și Vultur-în-Zbor era impresionat de demonstrațiile lui și-l displăcea și mai tare pe Deggle pentru că reușea să-l impresioneze. Magicianul nu-și dezvăluia niciodată secretele, dar o făcea pe Livia să-l îndrăgească. Odată, după o astfel de demonstrație, Livia s-a arătat dornică să se laude cu propriile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Ea n-ar fi vrut să-l împartă pe Grimus cu nimeni. Grimus, la rândul lui, o trată pe toată durata cinei ca pe o creatură subumană, o ființă demnă de dispreț, iar Vultur-în-Zbor se trezi că începe să-l displacă pe ciudatul și misteriosul bărbat. Acesta îi spuse Mediei: — Trebuie să te felicit pentru tăria ta. Dar mă tem pentru tine. Vultur-în-Zbor, tu nu te temi pentru ea? Aici nu-i un loc întru totul sigur. Mă refer la efectul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
că vreau doar să te ajut să vezi de ce ești capabilă în situații limită, pentru că altfel nu reacționezi. Trebuie să pun biciul pe tine ca să te miști puțin în direcția evoluției tale. - Să înțeleg că cea care sunt acum îți displace total. - Poți mai mult de atât. De ce să te mulțumești cu nimic când tu ai toate calitățile să strălucești? - Parcă spuneai că te inspiră felul meu de a fi. Începi să te contrazici. - Puterea ta de a ierta răutățile, jignirile
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
să te simți vinovat, lucru care te face să te simți și mai groaznic. — Am pus câteva cărți la poștă pentru Emily și Ben și câte ceva pentru tine și Richard. Sper că am ales bine. Îi e teamă să nu displacă În această privință la fel de mult ca În oricare alta. După reproșurile subtile ale mamei, mă simt ușurată să aud vocea lui Jill Cooper-Clark care-mi urează Crăciun fericit. Scuze că nu a trimis felicitări anul acesta, dar a fost un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
trebui s-o sun pe Madonna pentru o discuție ca de la mămică la mămică despre cum să cureți voma de pe un kelim cu buretele? Cel mai probabil, la petrecerile fiicei ei, există o persoană Însărcinată cu curățarea vomei. Cât Îmi displac vedetele de genul „sunt o mamă completă“ care se laudă despre cât de Împlinită se simte când știm cu toții că are o armată de mame-surogat care fac totul În locul ei! —Rich? —Hmmmmm? Ziarul Îi alunecă pe nas. —Trebuie s-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Sunt umbră a cîntări-ți, o slabă umbră-abia, O, mă iubește numai, te rog cu ființa-ntreagă Precum o stea murindă la univers se roagă. CĂLUGĂRUL Când tu zâmbești eu tremur, când tu vorbești eu tac Ești glas gândirii mele... gîndirile-mi displac De nu sunt ale tale... și blăstem a mea minte Că nu e ca și tine senină și cuminte... Oh vino! Vin și-acuma... surîde-mi, ah! surâde, Vorbește-ncet... la vorba-ți eu ochi-mi voiu închide Căci nu pot
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
multe concepții personale. Pentru el, o femeie tînără ar trebui să fie... — ...liberă să-și trăiască nefericirea? — Exact. Dar pentru Laurie Fox nefericirea nu e o opțiune terapeutică. Îmi este foarte greu să discut cu Crawford. — Am impresia că-i displac psihiatrii. Noi l-am dezamăgit. A avut nevoie de ajutorul nostru, domnule Prentice. Și Încă mai are... Murmurînd pentru sine, Sanger Îmi Întoarse spatele, lovindu-și Încet palmele de parcă aplauda fără entuziasm copacii tăcuți de pe marginea drumului. Încă mai umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
căruț și se alătură cozii din fața ghișeului de control. — În vacanță? În vizită? întrebă funcționarul vamal cu un glas prea înalt ca să fie politicos. Am venit la prieteni, să petrec de Crăciun, îi răspunse Omar, iar vocea lui gâtuită îi displăcu. Nu vorbise de ore în șir. — Musulmani, de Crăciun... mormăi funcționarul pe limba lui, dar Omar nu înțelegea un cuvânt. Un al doilea controlor intră în cușeta atât de strâmtă și apoi se holbară amândoi la înscrisul care depășea rubrica
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
D’Orsay plăcea tuturor, Într-un mod atât de natural și de pasionat, Încât Îi făcea până și pe bărbați să-i poarte medalionul, În timp ce dandy-i nu Îi făceau pe aceștia să poarte decât ceea ce știți; ei plac femeilor, displăcându-le (să nu uităm nici o clipă această nuanță atunci când trebuie să Îi judecăm). În fine, d’Orsay era un rege al bunăvoinței amabile. Or, bunăvoința este un sentiment cu totul necunoscut dandy-lor. E drept, el avea - ca și ei - o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
sale ostentatorii, de la tăiatul cozii prețiosului câine (să ni-l aducem aminte pe Alcibiade) la fluieratul propriei piese, cot la cot cu publicul (acesta e Prosper Mérimée), sunt inimitabile. Nici un snob, crede Carassus, nu ar gusta „plăcerea aristocratică de a displăcea”. Unui dandy autentic nu Îi poate repugna ceva mai mult decât monotonia, uniformitatea, fadoarea dobândite prin amestecul indistinct cu cei mulți și „de serie”. Chiar dacă au cochetat cu mișcările de insurgență populară (Barbey, Baudelaire), chiar dacă s-au dedicat cu prețul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
lume, plictisit, o și abandonează. Și totuși, doctrina diferenței, așa cum o elaborează dandysmul, are ceva paradoxal: dandy-ul vrea de fapt să fie validat, acceptat, Într-un sistem pe care Îl perturbă cu impertinența sa fundamentală. El vrea să placă displăcând, să deregleze stabilind noi reguli, să fie neconvențional adoptând o nouă convenție. Camus vorbește, descriind dandysmul, despre o „estetică a singularității și a negației”. Dar singularitatea și negația agregă În primul rând un proiect etic. Vocația dandy-ului e unicitatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
să-i scoată - cu toată prostia insolenței - drept genitori ai gloriei lui Brummell, nu au ocupat câtuși de puțin În viața acestuia locul ce le-a fost atribuit. Să-l ascultăm mai bine pe Lister. El spune același lucru: „Îi displăcea ideea că propriii croitori ar fi Însemnat ceva pentru renumele său; nu avea Încredere decât În farmecul distins al unei dezinvolturi nobile și rafinate cu care era Înzestrat În cel mai Înalt grad”. E drept, Încă de la Început, prin tendințele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
captivat o societate prin naturalețe. Oare la ce grad de civilizație rafinată, de corupere secretă să fi ajuns, de fapt, societatea engleză, pentru a putea formula o frază profundă și dreaptă precum aceasta, à propos de un dandy ca Brummell: „Displăcea Într-un mod prea general pentru a nu fi căutat”1. Nu recunoaștem aici nevoia de a fi bătute, care le Încearcă uneori pe femeile puternice și desfrânate? Oare nu cumva grația simplă, naivă, spontană era un stimulent insuficient de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
Întâmplă totul În sufletul acesta care se dezmorțește cu greu! „După ce a trecut multă vreme În agitațiile acestea - reia prințesa - am vrut să mă Închid În mine și să mă Întreb ce anume Îmi făcea plăcere și ce anume Îmi displăcea. Am constatat că o altă condiție decât cea trăită până acum Îmi ocupa tot timpul; dacă m-aș căsători, aș fi mai fericită. Aș fi norocul unui bărbat, i-aș dărui mari averi, mi-ar fi recunoscător, ar fi mișcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
scapă nici un gest de prost gust... Să nu mai continuăm descrierea; omul acesta are grația suficientă. Nu l-am cunoscut oare cu toții pe acest egoist plin de bunăvoință, care deține secretul de a ne vorbi despre el fără a ne displăcea prea mult? El este numai grație, prospețime, stil căutat, chiar poetic. A ajuns să se facă invidiat. Până și atunci când ne ia părtași la bucuriile lui, la luxul lui, există la el o anumită temere legată de puținătatea resurselor noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
El va crea grădina răului, unde crima nu va figura decât ca specie ceva mai rară decât altele. Teroarea Însăși va deveni senzație fină și obiect rar. „Nu numai că aș fi fericit să fiu victimă, dar nu mi-ar displăcea să fiu călău pentru a simți revoluția În ambele feluri.” Conformismul Însuși are, la Baudelaire, mirosul crimei. Dacă el și l-a ales pe Maistre drept maestru În domeniul gândirii, o face pentru că acest conservator merge până la capăt și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
gândul că nu aveam să ne vedem prea mult. Jucau vreo douăzeci de oameni în piesă; nu era un one woman show de Beckett în care reflectoarele să fie ațintite pe Helen tot timpul spectacolului. Nu că mi-ar fi displăcut ideea de a o vedea pe Helen îngropată până la gât. —A trebui să și citesc piesa, m-am plâns lui Janey. Mi-am zis că e și cazul, pentru că n-am mai văzut-o de ani de zile. Dar mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
vestimentația sculptorului respectiv sau nu m-aș fi prefăcut că știu mai puține lucruri despre problema aceea decât în realitate. Evident, era un subiect dureros pentru mine și vorbind despre el îmi răsuceam cuțitul în rană. Cu toate astea, îmi displăcea profund metoda pe care o alesese pentru a mă aborda. Mobilul a fost lăsat să cadă în capul cuiva în mod intenționat, sării eu. Dar nu de către mine. Pe cei de la poliție i-au convins dovezile găsite. Mobilul era perfect
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]