68,163 matches
-
femeile nu te mai văd, tinerii s-au plictisit să tot dea peste tine. Li s-a acrit de atîta admirație și respect. În sine, pîna n-o ajung angaralele, e un lucru bun. Te ții la o parte. Iei distanță. Ești calm. Ți se pare ca înțelegi. De moarte, ca să te temi îți trebuie imaginație". Că și, la fel de înverșunat împotriva lui însuși: Fotografiile făcute rîndul trecut de Mărie, aspre, neconcesive. Șunt un moșulică pierit, îmbătrînit înainte de vreme. Am zîmbetul lui
Un postcioranian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17964_a_19289]
-
Sau cum spune Ion Cristoiu: "Merg în Thailanda așadar pentru a vedea cum va arata România de peste doi ani, dacă guvernul de la București ar avea curajul de a tăia în carne vie. Aș putea spune că fac mii de kilometri distanță pentru a ajunge în România anului 2001. Asta dacă actuala putere își va da seama ca agoniei de acum, întreținute prin alimentarea monedei naționale din rezerva valutară, îi e de preferat o moarte bruscă, din care, înviind, am putea rezolva
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18031_a_19356]
-
vor ăstudii de moravuriă, ăfiziologiiă ș.a.m.d., care sunt tot atâtea genuri ale discursului stiintifico-filosofic din epoca. Naratorul lor - asupra căruia nu planează vreo îndoială privind identitatea să cu autorul - păstrează față de lumea înfățișata și de faptele relatate aceeași distanță că și savantul față de un obiect de studiu, iar semnalul acestei distanțe e tonul narativ de o omniscienta neimplicare. În fine, eroul românesc - mai puțin un individ cât un ătipă - este ținut să asculte de un determinism strict, pe care
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
genuri ale discursului stiintifico-filosofic din epoca. Naratorul lor - asupra căruia nu planează vreo îndoială privind identitatea să cu autorul - păstrează față de lumea înfățișata și de faptele relatate aceeași distanță că și savantul față de un obiect de studiu, iar semnalul acestei distanțe e tonul narativ de o omniscienta neimplicare. În fine, eroul românesc - mai puțin un individ cât un ătipă - este ținut să asculte de un determinism strict, pe care Hippolyte Taine îl definește drept conjugarea a trei factori: la race, le
O declaratie de dragoste Barcelonei by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/18030_a_19355]
-
preocupațiuni se cade să nu se amestece. douăzeci de ani mai apoi, g. Ibrăileanu va afirmă și el: "...Una e critică estetică... și alta istoria literară". Tînărul E. Lovinescu, în 1910 și în pragul unei cariere universitare nerealizate, făcea abisala distanță dintre una și alta: de vreme ce critică, singura, se apleacă asupra unor opere cu adevarat vii (care, contemporane fiindu-ne, "ne mișcă, ne înduioșează, lovindu-ne slăbiciunile noastre, învăluindu-ne într-o atmosferă de simpatie"), istoriei literare revenindu-i misiunea de
Conceptul de istorie literară by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/18048_a_19373]
-
concluzia că de multe ori acești cîntăreți ai iubirii nu erau deloc și iubiți. Mulți trubaduri, spune Paz, nu ajungeau niciodată la o relație reală cu doamna inimii lor, pentru că rezervă lor s-ar fi datorat, între altele, prea mării distanțe care îi separă de doamne. Sursă mai temeinică a acestei rezerve s-ar putea să fi fost, totuși, faptul ca trubadurii erau poeți profesioniști, care scriau despre un sentiment abstract, complet detașat de persoana lor. Dacă așa stau lucrurile, înseamnă
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
nimicitoare. O asemenea concepție a iubirii exclude din pornire pasivitatea, supunerea, acceptarea fatalității. Așadar, ca să revin la cazul poeziei trubadurești, categoric nu diferența de rang social dintre doamna și poet este cea care face iubirea dintre ei neconsumabilă; dimpotrivă, această distanță de statut social o intensifica, ba chiar o declanșează uneori. Iubirea, după cum Paz însuși remarcă, se agață de imposibil, de irealizabil. Îl caută, dar nu numai pentru a-și anticipa astfel sfîrșitul, ci pentru a depăși acest imposibil. Analogia dintre
O istorie literară a iubirii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18029_a_19354]
-
se căznea să intre într-un submarin. * Traficul de anecdote, de întîmplări furate, bursa de zvonuri și de bancuri. * O curte cu grilaj, o poartă înaltă de fier forjat prevăzută cu un lacăt gros și cu trei găini albe la distanțe destul de mari una de alta, ciugulind și cu o cișmea ce picura în mijlocul curții puștii. * * * Bătrînii care treceau pe lînga cinematograful Patria, unde rula filmul Golgota. - Asta e alta Golgotă, nu aia pe care o știm noi, spusese încet unul
Însemnări uitate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/18042_a_19367]
-
teatrului, este cel care a avut dreptate. Piesele sale au reușit, treptat, să se impună într-un spațiu suprasaturat de valori culturale. Jucate întâi de teatre de amatori din orașe de provincie, de studenți, de adepții teatrului experimental, susținute de la distanță, din România, de simpatia necondiționată a compatrioților autorului, aceste piese s-au înfiltrat - că apa într-un dig - în indiferență publicului occidental și au făcut-o să se prăbușească. S-a ajuns în situația că instituții teatrale prestigioase, întâi din
Matei Visniec, contemporanul nostru by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/18050_a_19375]
-
minte mobilă, care să fie foarte bune și la masa de scris, si la gătit, si la... lucrurile esențiale. Am avut alături asemenea femei și știu prea bine ce spun." Mizerabilismul politic Din cînd în cînd președintele Constantinescu își ia distanță de lumea politică din țară peste care e președinte. Ultima să distanțare a avut loc de curand la Universitate, cînd fostul rector al acestui lăcaș de cultură a declarat presei că lumea politică de la noi e murdară și mizerabilă. Președintele
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/18060_a_19385]
-
e cît se poate de prozaica. Este o lecție pe care, cu peste două secole înainte de romantici, Cervantes a știut-o foarte bine: altfel nu ar fi putut scrie cel dintîi român adevărat. E de la sine înțeles ca-n poezie, distanța este stabilită, cu prioritate, între două tipuri de limbaj. Despre asta însă, poate altădată. Acum să ne întoarcem la romantici și la tipurile de român (și chiar de teatru, dar pentru a nu complică prea tare lucrurile, e mai bine
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
dar pentru a nu complică prea tare lucrurile, e mai bine să rămînem la ceea ce anglosaxonii au numit, generic, fiction) istoric care s-au impus, de-atunci și pînă astăzi. Recursul la istorie e un bun pretext de a crea distanțe, de a proiecta o lume în același timp familiară și îndepărtată, pe fundalul căreia personajele pe care le propune textul pot evolua nestingherite, ducînd la acele efecte de discurs specifice limbajului ficțional. Se știe că istoria poate rămîne în planul
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
apariția românului în foileton nu face decît să sporească "efectul de real". Tocmai de aceea, eul narativ își ia măsuri pentru a proteja ficționalul. Cum stau lucrurile însă dacă textul literar este contemporan cu noi? Cum își mai creează el distanțele față de contingent, daca nu face apel nici la oniric, nici la mecanisme de limbaj specifice, nici la inserturi ale altor ficțiuni, indiferent de tip? Toate aceste probleme mi le-am pus citînd - de altfel, cu plăcere - volumul de nuvele al
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
Nu mă las influențată, în această ezitare, de faptul că subiectul a noua nuvele din douăsprezece este, avuat, "din viața". Trucul e cu mult prea vechi și, oricum, nu are importanță. Ceea ce, într-adevăr, contează este lipsa aproape totală a distanței. În volumul amintit, nu mai constatăm proiecția pe un alt plan temporal sau existențial - acceptată, chiar și implicit, drept o condiție minimă a ficțiunii. Dacă, în plus, chiar si amănuntele altfel menite să augmenteze verosimilul sînt "rupte" din cotidian, care
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
au recunoscut defectele; pur și simplu fiindcă s-au recunoscut. Si inca și mai probabil, datorită referirilor la un contingent mult prea pregnant: comédiile lui Ionescu, Dealul Spirii, biserica Antim, Stabilimentul... Astăzi e cu totul altceva: (credem că) am luat distanță. În concluzie, literatura că "felie de viață" e un mit. Vorba lui Gîde: indiferent cum am tăia-o. Sau în fine, la rigoare, aș putea s-o și accept, cu condiția ca măcar "sosul" să fie asezonat ficțional. Ceea ce nu
De la Monte Cristo la Clinton by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/18044_a_19369]
-
tot vin" (RL 2462, 1998, 5). Ultimul caz poate fi un veritabil test al valorilor în discuție: prima sa parte se putea în principiu formulă și la persoana a III-a ("se dă sau nu se dă..."), creîndu-se astfel o distanță față de agentul nedefinit, sau la persoana I plural, dar cu o asumare foarte clară ("noi, vămeșii", sau "noi, statul român"; către aceste interpretări conduce, desigur, caracterul specializat al acțiunii exprimate în propoziție). Alegerea e supusă așadar constrîngerilor stilistice și logico-semantice
Generice by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18054_a_19379]
-
dată s-a străduit, cînd ne-am întîlnit, să mă convingă, răbdător și argumentat, că dreptatea era de partea lui. Poate că era, pînă la un punct, dar nu ne întîlneam în punctul acela. Papahagi mă interesa după ^89, de la distanță, fiindcă voia să facă ceva, dar mai ales pentru că se pricepea să facă. Oamenii de acțiune practică în cultura sînt puțini și, daca nu blamați pentru ceea ce fac, obiect de invidii de unde nu se așteaptă. De obicei, cînd asemenea oameni
Papahagi în viată by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18079_a_19404]
-
artă în analiza modurilor de existență. De aceea am vrut nu numai că lucrarea să apară în două volume, dar și că aceste volume să nu fie publicate în același timp: în Franța ele au fost editate la trei ani distanță unul de altul. M.C.: Vorbiți despre opera de artă și, în mod implicit, prin exemplele pe care le dați, luate din literatura, din artele plastice, din teatru, din muzică, din coregrafie dar și din "haute couture" sau din gastronomie, lărgiți
În exclusivitate cu Gérard GENETTE by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/18045_a_19370]
-
ultimului concept, iar nu invers, căci Adrian Popescu ține totuși la identitatea să spirituală, făcînd distincție între milă, că esența supraformală, și demnitate, ca o ipoteză artificială, dependentă de materia expresiei, suspectă prin strălucirea să factice, prin aspectul sau "lăcuit": "Distanță dintre mine și zburătoare trebuie ferm menținută/ pentru a supraviețui amîndoi,/ milă și demnitatea nu se pot scufundă în aceeași apă a sufletului,/milă pentru soarta să și demnitatea persoanei mele lăcuite/ de un supraeu îndelung exersat și care se
Crestinism si păgînism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18066_a_19391]
-
de o ploicica", 2150) sau mijloace expresive și orale de realizare a sensului superlativ: "ninge cît vedem cu ochii" (2699). Semnale orale, dependente de existența unei perspective subiective sînt și folosirea prezumtivului ("o fi mai cald, dar...", 2692), luarea unei distanțe față de sursa informației ("în următoarele zile, cică ninge, sufla vîntul...", 2673) sau metaforă depreciativa ("ghiveci" de soare cu ceață", 2676). Frecvente sînt metaforele animiste, în care factorii meteorologici sînt agenți - " Se zbîrlește vîntul" (RL 2116, 1997, 11); "vîntul ne ăomoară
Meteorologice by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/18086_a_19411]
-
a cărui situație nu este unică, ci se aseamănă cu cea a altor scriitori expatriați precum Hanif Kureishi, Kazuo Ishiguro, Timothy Mo etc.), imaginile se nuanțează în ambele direcții. Cand Rushdie vorbește despre Anglia, o vede din interior, dar cu distanță pe care i-o dă originea indiană (ne-am permis să numim această perspectivă infra-image), iar când vorbește despre India câștiga perspectiva exterioară a celui care și-a părăsit țara (alo-image). Iată de ce românele sale reprezintă interesante nuanțări ale lumii
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
care stau în bună vecinătate a lui Mărginean și a lui Vasile Celmare, pentru a adulmeca mireasma unui peisaj înverzit, pictorul nu ajunge prea departe. Se oprește undeva, într-un spațiu tot edulcorat, de unde se vede bine, dar la mare distanță, peisagistica delicată și cu adevarat rafinată a lui Ion Popescu-Negreni. Într-un anumit fel, pictură lui Piliută seamănă suspect de mult cu o vata de zahar: privită superficial este ademenitoare și umflată, dar dacă te apropii și vrei chiar să
Iarăsi despre pictura lenesă by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18089_a_19414]
-
un reviriment real, s-au simțit constrînse să părăsească navă comandantului. Nu mă raliez în toate punctele la programul Alianței Civice, disting în anumite detalii un deficit de maleabilitate, din unghiul meu de apreciere, dar acesta poate fi viciat de distanță. Contur neretușat, deocamdată Ce as reține dacă aș fi silit să reduc personalitatea poetei la una-două linii definitorii? E mai recomandabil să preiau în acest scop chiar caracterizări îndelung chibzuite, ca un rezultat al autocontemplării, al meditației asupra propriului destin
Ana Blandiana - o schită de portret by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/18087_a_19412]
-
moment, dar nu o izbîndă de durată. Mineriada încheiată la Stoenesti l-a adus pe Miron Cozma în arest și - pentru prima dată - a fost stopată de forțele de ordine. Dar dacă privim lucrurile nu cu microscopul, ci mai de la distanță, în România, în interval de cîteva săptămîni, au existat două tentative ale reprezentanților unei anumite categorii profesionale de a da jos guvernul - cel puțin guvernul! - în plin proces de reformă. Cu alte cuvinte, în România situația e nesigură. Și, de la
Microscopul si ocheanul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18094_a_19419]
-
România, în interval de cîteva săptămîni, au existat două tentative ale reprezentanților unei anumite categorii profesionale de a da jos guvernul - cel puțin guvernul! - în plin proces de reformă. Cu alte cuvinte, în România situația e nesigură. Și, de la aceeasi distanță, cînd între putere și opoziție se încinge duelul despre mineriada e iarăși firesc să te întrebi dacă în România nu vor apărea și alte situații conflictuale de același tip. Iar cînd un singur guvern are la activ două mineriade, ce
Microscopul si ocheanul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/18094_a_19419]