1,534 matches
-
este acela al unei lumi bolnave, care nu cunoaște ieșirea din cenușiul vieții cotidiene. Regăsim aici și ceva din atmosfera bacoviană, din estetica urâtului argheziană, din infuzia de neologisme a avangardei, dar nota de originalitate e puternică. Se produce o distanțare a eului, o extindere a granițelor sufletești într-o tentativă de obiectivare sau de clamare a unei emoții colective. Tragismul devenind tot mai pregnant în acest context. E aproape o formulă consacrată a primelor volume: un eu multiplu, prezent prin
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
discuție, încă din titlu, o modalitate de contrucție a textului. Procedeul stilistic al alegoriei a fost destul de des utilizat, indiferent de epoca literară, de generație. Termenul "generală" nu face decât să transpună textul din registrul serios în cel ironic, parodic. Distanțarea de literatura anterioară se face și în incipitul textului, prin adverbul "de mult" care implică un hiatus temporal, dar și prin punerea sub semnul vetustului, al degradării a unui motiv literar extrem de vechi "aștrii muriseră de gripă", "Luna enormă chelie
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
-o însă prin filtrul imaginației deformatoare, "pe pieptul meu fixând Pasărea-Cobe/ două piroane au intrat în neguri adânci", se asociază cu drogurile și cu atmosfera pe care acestea o generează. Drogul impune parcă și modalitatea de creație, textul marchează ruptura, distanțarea de coerent și de concret, regnul uman se confundă cu cel animal sau vegetal, lucrurile își pierd contururile: "Obișnuit sosește o păroasă din artic/ misterioasă la aspect ca o rună/ înfierbântată mă sugrumă îndată/ cu îmbrățișare de iederă brună". De
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
axat pe bătălia spirituală dintre minte și inimă. Undeva vor fi neapărat nasul, gura,/ n-are niciun sens să omit ochii - două semne de întrebare,/ aici în colț o să-mi pictez gândurile -/ o claie informă de rufe murdare". E o distanțare de poezia solemnă, a căutării absolutului, a marilor adevăruri, omul nereușind decât să se exprime pe sine, "Pieptul - o oglindă cu poleiul zgârâiat,/ va lăsa să se vadă interiorul/ (cu totul neinteresant, în definitiv)". Toate marile motive sunt afirmate și
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
scriem, băieți!..." Aventură în cer parodiază poezia aspirațiilor, a cuceririi spațiului cosmic. Regăsim jocul dintre certitudine și imaginație. Ezitările nasc ironii, " Omul care păzea luneta părea să fie filozof,/ părea să știe multe din tainele cerului", textul e voit prozaic. Distanțarea de poezia marilor căutări se face prin amănuntele strecurate cu inocență, accesul la cunoaștere, la tărâmul misterelor se face contra unei sume derizorii, "i-am dat doi lei ca să mă lase să privesc luna/ și să pătrund în tainele misterului
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
de poezia marilor căutări se face prin amănuntele strecurate cu inocență, accesul la cunoaștere, la tărâmul misterelor se face contra unei sume derizorii, "i-am dat doi lei ca să mă lase să privesc luna/ și să pătrund în tainele misterului". Distanțarea ironică implică și o anumită poză a inocenței, se joacă surpriza, uimirea, e o pregătire a unui orizont de așteptare și o înșelare a lui, " N-aș fi putut să-mi închipui vreodată/ că ce-am văzut există în realitate
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
tot răcea ca sobele de tuci./ un porc țipa ca fierăstrăul./ De-atuncea nici/ fantome mari să treacă nu mai vor/ ținând de mâine fantomele mai mici". Nu e o atmosferă bacoviană, ci mai degrabă un refuz al ei, o distanțare. Se remarcă dialogismul, pentru că trebuie să recunoaștem aici o trimitere la textele de tip Decor. Textul ca și universul exterior devine și el spațiu de joacă, retorismele sunt voit evidențiate tocmai pentru a face cu ochiul, tehnica se apropie mult
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și el spațiu de joacă, retorismele sunt voit evidențiate tocmai pentru a face cu ochiul, tehnica se apropie mult de cea a lui Caragiale, cel atât de apreciat de postmoderni. În consecință, avantextul sau paratextul are tendința de a sublinia distanțarea aceasta autoironică și parodică, ca în Noiembrie patetic. E aceeași dizolvare și aici, sugestie a distrugerii lumii și a literaturii deopotrivă. Nimic nu rezistă, nimic nu capătă persistență în timp. Se reușește subtil crearea unei poezii care neagă realitatea tocmai
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Nu e de mirare că în momentul în care optzeciștii vor încerca să-și stabilească modele sau precursori îi vor menționa și pe acești poeți ai unei generații aproape uitate. Poeții amintiți găsiseră deja câteva modalități lirice menite să marcheze distanțarea lor față de poezia modernă, există desigur și elemente de continuitate, dar cea mai mare parte a acestora sunt, în spirit postmodernist, reluate parodic. 2. Ecouri în poezia contemporană Se înțelege, în general, prin literatură contemporană aceea din ultima jumătate de
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
privi punctele de pe această roată a convențiilor, a generațiilor literare oarecum din afară, toate sunt luminate în același mod, toate sunt acceptate fără favorizarea vreuneia dintre ele (cu câteva excepții pentru că detașarea aceasta de universul propriu-zis literar se produce prin distanțare ironică, prin reevaluarea parodică, lucidă a tuturor structurilor poeticului). În realitate ieșirea din joc nu se realiza decât aparent pentru că vechile convenții literare sunt înlocuite cu unele noi: lipsa de convenții și ridiculizarea celor vechi. În literatura contemporană se produc
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
plan literar. Totuși unii dintre reprezentanții săi anunță prin recurgerea la ironie, la demitizare, prin jocul intertextual sau prin autoreferențialitatea postmodernismul din anii '80. Așa cum generația albatrosistă se opusese exceselor literaturii moderniste, tot așa cei ai generației ‛80 operează o distanțare polemică față de ceea ce a însemnat literatura anilor '60. E interesant că cel mai adesea teoreticienii postmodernismului și ai generației '80 au fost chiar membrii săi, ca și în cazul generației războiului. În ceea ce privește opoziția stabilită între șaizeciști și optzeciști, se întocmesc
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ne vom opri asupra ultimelor orientări în poezia contemporană (așa cum nu insistăm nici asupra poeziei promoțiilor '60 sau'70) pentru că ele nu sunt încă destul de bine cristalizate, poeții noii generații aflându-se, mulți dintre ei, în faza acumulărilor și a distanțărilor poetice fără a avea o identitate foarte bine stabilită. Se vorbește astfel despre o generație 2000 (și recent se prefigurează chiar un postdouămiism), un reprezentant al acesteia, Adrian Urmanov, redactează chiar și un manifest, Poemul utilitar, în care încearcă o
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
poetice fără a avea o identitate foarte bine stabilită. Se vorbește astfel despre o generație 2000 (și recent se prefigurează chiar un postdouămiism), un reprezentant al acesteia, Adrian Urmanov, redactează chiar și un manifest, Poemul utilitar, în care încearcă o distanțare atât față de postmodernismul optzecist, cât și față de nouăzecism. Diferențele nu sunt atât de evidente în ceea ce privește producția poetică propriu-zisă. Manifestul fracturismului împrumută limbajul specific mișcărilor de avangardă "fracturismul desfide șoarecii de bibliotecă, cât și poezia scrisă pe diploma de absolvire a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
așa povesteau toți poeții/ și de fapt așa credeam și eu". Un alt text e o discuție explicită despre Literatură, despre lucrurile "din care poți să faci o poezie". Se evidențiază aceeași punere a afirmațiilor sub semnul incertitudinii ce sugerează distanțarea ironică și polemică: verbul "ar trebui" se repetă tocmai pentru a sublinia diferența dintre vechiul criteriu al poeticului și cel nou, propriu pe care încearcă să-l impună. E și aici o ridiculizare a poeziei care se realizează prin brodarea
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau nu mai vrea să caute o cale de acces spre înălțimi și atunci recurge la refacerea alcătuirilor lumii după bunul său plac. Se produce astfel o reconstituire a lor printr-un fel de colaj realizat pe baza elementelor existentului. Distanțarea de seria textelor care nu renunță la Lună ca motiv central se face și aici tocmai prin coborârea în cotidian ("Luna zău, aș pune-o într-un cuier") și prin refuzul acceptării ordinii, nu atât a ordinii cosmice, cât a
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
evenimente/ De vremuri grave, sau de regret -”. Pus la început, „erau” amintește de acel „fost-au”al cronicarilor. Ca și aceștia, Bacovia reține adesea din evenimente doar „ecourile” lor. Firește, cîndva ele au fost „înscrise în inima [sa]”, însă, prin distanțarea în timp, acum, adică atunci cînd își compune poemul, sînt doar niște repere îndepărtate pentru reflecții în marginea unor situații analoage. „Eu sunt un monstru pentru voi” „Monstru” e unul dintre cele mai tari cuvinte folosite de Bacovia în opera
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
o așa vreme, dacă nu decorul dezolant, evocator de analogii cu moartea? Poetul nu e doar observatorul agitației lor paroxistice, ci chiar unul dintre ei, frămîntat de aceleași semne și presimțiri. în ceilalți te vezi întotdeauna mai bine. De aceea distanțării îi urmează solidarizarea, și invers, dovadă trecerea de la tristețe la rîsul „fără sens”. Acesta echivalează cu o concluzie: față cu moartea, suferința din dragoste e derizorie. Decăzut din iluzii, poetul acceptă constrîngerea realității. Ultimul vers sună ca un semnal de
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
2000). Acest troc cu revendicările populiste originare ale Partidului Reformei a fost necesar pentru a asigura succesul electoral al formațiunii. Trei ani mai târziu, fuziunea între Alianța Reformist Conservatoare Canadiană și Partidul Progresist Conservator a adâncit și mai mult această distanțare față de principiile și practicile populiste. După anul 2000, spre frustarea nucleului dur de susținători ai Partidului Reformei, pentru care regionalismul vestic, poziția anti-partide și populismul democrației directe reprezentau fundamentul acestei adeziuni, niciun partid cu vederi clare regionaliste sau populiste nu
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nega că ordinea creației există atemporal în înțelepciunea lui Dumnezeu; de fapt, puterea creatoare divină, înțelepciunea și voință se alătură 19. Dar Sfanțul Grigorie se gândește aici mai curând la actul suveran al creației, a cărui unitate radical neextinsă reflectă distanțarea lui Dumnezeu de orice categorie pe care o cunoaștem noi. Aceeași problemă se manifestă și în discuția îndelungată asupra timpului și eternității în critică Sfanțului Grigorie la Eunomiu. Ce este creat există conform unei ordini secvențiale și este măsurată prin
Conceptul de „diastima” (διάστημα) în gândirea teologică a Sfântului Grigorie de Nyssa. Câteva. In: Adversus haereses. Filosofie creştină şi dialog cultural (IV) by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/150_a_65]
-
oprește la "noul jurnalism" al anilor '60, pentru că este foarte greu să stabilești ceea ce este "literar" în rândul scriitorilor contemporani. Spre exemplu lucrarea lui Tony Horwitz Confederates in the Attic mi se pare a fi eligibilă în această direcție datorită distanțării sensibile a modului de a judeca lucrurile. Una din consecințe este aceea că poate fi clasificată drept o alegorie socială. Pe de altă parte Bright Shining Lie a lui Neil Sheehan, care a și primit premiul Pulitzer, mi se pare
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
care o resimte omul modern, al zilelor noastre, cînd solicitările nervoase s-au amplificat, iar viața obișnuită a devenit tot mai artificializată. Șansa de a atenua, sau de a limita parțial efectele negative ale poluării sub diversele ei forme, a distanțării tot mai intense a omului de principalele elemente favorizante vieții (natura, aerul, soarele, etc.), este oferită de turism. El este cel care readuce, chiar dacă doar periodic, omul În natură, În acele medii care dispun de cei mai valoroși indicatori (peisaje
Turism în Carpaţii Meridionali: cunoaştere, dezvoltare şi valoroficare economică by Ion Talabă, Elena Monica Talabă, Raluca-Maria Apetrei () [Corola-publishinghouse/Science/91770_a_92400]
-
Curții sunt pe punctul de a se difuza peste tot" [Muchembled, p.264]. În cursul secolului al XIX-lea elitele noi (burghezia) fuzionează cu cele vechi (aristocrația)342. Pe de o parte, amenințarea elitelor de către clasele periculoase duce la o distanțare a claselor prin segregarea cartierelor și prin accentuarea semnelor de recunoaștere; pe de altă parte, sociabilitatea urbană duce la lărgirea sferei relaționale și democratizarea relațiilor, depășind principiile ierarhice, regulile stricte și interdicțiile majore de altădată. Goana nestăvilita după plăcere, proprie
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
nu intenționează să reproducă evenimentul, dimpotrivă, piesa evocă evenimentele pentru a semnifica o idee, intuind elementul repetabil al fenomenului. Se află aici o istorie regândită de către autor. O asemenea optică este modernă. Arta trebuie să scoată dintr-un eveniment, prin distanțare În spațiu și timp, o idee generală. Mahomed este privit de sus, ca și epoca lui (a Renașterii sec. al XV-lea), asupra secretelor rădăcini ale valahilor, care fac zid „din te miri ce ierburi... și credințe nestrămutate”. Acesta este
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
s-ar fi putut realiza în raport cu celelalte opțiuni? Fără îndoială în expresia « un câștig care s-ar fi putut realiza » se situează toată nuanța. Apare că noi luăm într-un mare număr de situații statu quo-ul drept referință legitimă. Orice distanțare în raport cu statu quo-ul conduce la o pierdere sau la un câștig real. Invers, când optăm pentru statu quo, performanțele alternative sunt percepute ca fiind doar virtuale. Samuelson și Zeckhauser (1988Ă care au reperat diversiunea în discuție prezintă un experiment cu privire la
50 experimente în psihologie privind economiile și investițiile by Mickael Mangot () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1954_a_3279]
-
ani fostul pupil al lui Eugen Barbu. Ca și mentorul său (care rămâne, în pofida caracterului, un scriitor de calibru), Corneliu Vadim Tudor a ilustrat abundent, în anii ’80 și mai înainte, naționalismul regimului Ceaușescu. Tot ce făcea Cârmaciul pe linia distanțării față de sovietici, toată independența reală ori relativă a politicii sale externe era imediat ridicat în slăvi de patrioții de la „Săptămâna“. Era mizerie în România, era frig, se dărâmau biserici, se distrugeau sate, se turna pe rupte, mureau femei din cauza avorturilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2206_a_3531]