19,850 matches
-
Mihail Sebastian, Șerban Cioculescu sau - la rigoare - Perpessicius. Un tablou al receptării care să-i cuprindă și pe aceștia, sau unul care să se modeleze după asemenea filiere subțiri mi s-ar fi părut ceva mai incitantă și mai stimulatoare. Distincția dintre critic literar și cronicar pare inoperantă în grila autorului acestui studiu. Și, urmând algoritmul, în însăși mecanica interioară a scrisului său. De aceea unele pasaje lasă impresia de recenzii săptămânale extinse nepermis de mult, fie printr-o jovialitate lăsată
Formula 1 by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9394_a_10719]
-
că se născuse clasic". O dată cu primenirea generațiilor, menționează Șerban Cioculescu, romantismul este chemat la judecată, sub învinuirea că "a rupt echilibrul sufletului francez", de pildă în lucrarea Le romantisme français a lui Pierre Lasserre în care se încearcă augmentarea celebrei distincții goetheene: "j^appelle le classique le sain, et le romantique le malade", sau în scrierile baronului de Seilliere, care situează romantismul sub semnul apăsător al patologiei morale. Literatura modernă în totalitate e acuzată de Julien Benda, în eseul Belphegor, că
Tradiția criticii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9399_a_10724]
-
lui Foarță, și lumea lui Bacovia e felul de-a interveni în zestrea de absurd pe care o aduni, vrei nu vrei, numai cît ai căsca bine gura. Ne ajută, în a înțelege cum procedează unul, și cum altul, o distincție - culmea! - a lui Hasdeu care, vorbind despre istorie, spune că există în ea poporul, "numai suflete" (cuvînt prin care erau desemnați, îndeobște, robii - n.m.), și boierii, "numai materie" (carevasăzică, monedă, de orice fel va fi fost ea). La Caragiale, lumea
Literatura sugativă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9412_a_10737]
-
de a beneficia de pe urma turiștilor intră în conflict cu cele ale altor apropriatori, aceștia putându și face rău unii altora (ne referim în principal la împiedicarea extragerii resurselor) (Tașcu-Stavre, 2011, pp. 99-100). După cum se poate observa, Ostrom operează cu o distincție importantă între sistemul de resurse, care reprezintă mai degrabă variabile în măsură să producă în condiții favorabile o cantitate maximă dintr-o variabilă fără să dăuneze nici stocului, nici sistemului de resurse, și fluxul unităților de resurse, adică ceea ce indivizii
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
în măsură să producă în condiții favorabile o cantitate maximă dintr-o variabilă fără să dăuneze nici stocului, nici sistemului de resurse, și fluxul unităților de resurse, adică ceea ce indivizii își însușesc sau utilizează din sistemul de resurse. Cu aceeași distincție vom opera și noi în cadrul analizei, fiind interesați de modul în care zona costieră (în special plaja și fondul funciar) este administrată în timp astfel încât să atragă an de an turiști în zonă. Această precizare trebuia făcută deoarece, la o
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
Guga (2006) sau Liviu Vasile (2011). Potrivit acestora, prezența taberei din Cluj în Vama Veche este semnalată din anii ’70 și pare să fie organizată cu sprijinul sindicatelor din învățământ de la acea vreme. Potrivit lui Vintilă Mihăilescu, „a fost întotdeauna o distincție între vamaioți și doimaioți. La Vamă veneau în general ardeleni, pentru că aveau clujenii un fief, un fel de tabără... Această specializare a început din momentul în care Universitatea din Cluj a avut o bază, o cantină cu niște priciuri și
Tranziţie şi dezvoltare locală în 2 Mai şi Vama Veche. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Miroslav Taşcu-Stavre () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1822]
-
continuatoarele acestora - întreprinderile de stat, așa cum au funcționat ele în întreaga perioadă de tranziție postsocialistă. Într-un sens deloc metaforic se poate spune că instituția întreprinderii socialiste a fost construită pe premisa abundenței potențial infinite. J. Kornai (1992) a introdus distincția, apoi foarte mult utilizată, între constrângerile bugetare rigide (hard) și cele maleabile (soft) (vezi, de exemplu, Kornai, 1992). Distincția este ușor de intuit (Kornai et al., 2003): când avem „constrângeri bugetare rigide”, orice organizație trebuie să își acopere cheltuielile din
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
metaforic se poate spune că instituția întreprinderii socialiste a fost construită pe premisa abundenței potențial infinite. J. Kornai (1992) a introdus distincția, apoi foarte mult utilizată, între constrângerile bugetare rigide (hard) și cele maleabile (soft) (vezi, de exemplu, Kornai, 1992). Distincția este ușor de intuit (Kornai et al., 2003): când avem „constrângeri bugetare rigide”, orice organizație trebuie să își acopere cheltuielile din ceea ce are inițial și din veniturile pe care le obține. (Fiecare familie funcționează în acest fel.) Dacă nu reușește
Aranjamente instituţionale alternative de guvernare a bunurilor comune. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
clasice, soluții ostromiene 1.2.1. Ce sunt bunurile comune? Pentru a înțelege care sunt caracteristicile esențiale ale bunurilor comune, este necesar să urmărim două clasificări ale bunurilor din știința economică. Prima îi aparține lui Samuelson (1954), care trasează o distincție între bunuri în funcție de rivalitatea în consum a acestora, obținând două categorii de bunuri: (1) bunuri de consum privat, în care consumul unui bun de către un individ conduce la imposibilitatea consumului acestuia de către altul (sau o diminuare a posibilității de consum
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
de către un alt individ imposibilă sau mai puțin plăcută. Așadar, în clasificarea lui Samuelson o operă de artă este un bun de consum colectiv. A doua clasificare relevantă pentru definirea bunurilor comune îi aparține lui Musgrave (1959), care face o distincție între bunuri în funcție de posibilitatea excluderii indivizilor de la consumul acestora, obținând alte două categorii de bunuri: (1) în care excluderea e fezabilă și (2) în care excluderea nu e fezabilă. Această clasificare este ulterior preluată și utilizată de Olson (1965, p.
Problema bunurilor comune. O introducere în teoria clasică şi cea ostromiană. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Iris-Patricia Golopenţa, Alexandru Volacu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1760]
-
ca domn legitim al acestuia. Acest sultan a rămas în istorie ca un suveran, care a tratat pe principiul egalității pe toți locuitorii Imperiului, indiferent de etnie. El spunea că „toți sunt fiii aceleiași patrii”. El n-a mai făcut distincția între musulmani, mozaici sau creștini, care trăiau în Imperiul Otoman. În anul 1869 va da o lege în acest sens, numită legea cetățeniei. Vizita pe care a făcut-o Alexandru Ioan Cuza, în 1861, luna septembrie, la Istanbul, facilitată de
Mari sultani, mari viziri şi generali otomani by Nicolae MAVRODIN () [Corola-publishinghouse/Administrative/1639_a_2952]
-
de resursă extrase nu pot fi bunuri private. Cu alte cuvinte, deși sistemul de resurse (pădurea, pășunea) este un bun comun, odată extrasă și apropriată individual, o unitate de resursă devine bun privat (Dietz et al., 2003, p. 18). Această distincție este identificabilă și în analiza situației din Vrancea. Astfel, proprietatea asupra zonelor economice ale satului era comună, însă teritoriile apropriate pentru uzul individual erau asimilate proprietății private, putând face chiar obiectul înzestrării de către un părintele a copiilor săi. Natura privată
Reguli şi mecanisme de exploatare a sistemelor de resurse comune în satele din Vrancea. In: Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Şerban Cerkez () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1820]
-
psihică și morală. Paradox Nu toți cei ce au cucerit piscurile creației și ale cunoașterii în diferite domenii sunt și biruitori în lupta cu obstacolele și vitregiile vieții. Sfat Nu-i ponegri pe alții înainte de a-ți cunoaște propriile cusururi. Distincție Istețimea, agerimea, ascuțimea sau sprinteneala minții creionează rotundul noțiunii de inteligență, nu și pe cea de înțelepciune. Narcisism Narcisismul literar se manifestă ca o stare sufletească ce frizează patologicul, întâlnită la scriitorii îndrăgostiți de propriile opere, pe care le supraestimează
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
sunt bătrâni. Naivitatea Naivitatea este acceptabilă și chiar plăcută numai la copii. Îndemn Întovărășește-te cu omul înțelept și ferește-te din calea celui cu minte puțină! Prostia Prostia este inofensivă în stare latentă și devine primejdioasă în stare acțională. Distincție Între inteligență și deșteptăciune nu poate fi pus semn de egalitate. Prima incorporează componente genetice, a doua este în întregime dobândită prin învățătură și experiență de viață. Înțelepciune Chibzuința și echilibrul psihic dovedesc înțelepciune și stăpânire de sine. Foc Focul
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
de pupăză. Nedreptate E nedrept și dureros pentru părinți dacă din munca lor cinstită nu pot asigura copiilor condiții normale de învățătură și de dezvoltare. Sfat Nu căuta corectitudine neștirbită și omenie în lumea interlopă, în politică și în afaceri. Distincție Una e să faci treabă și alta e să te afli în treabă. Prudență În pomul lăudat și în școala faimoasă să nu-ți pui speranțe prea mari. Precauție Înainte de a purcede la săvârșirea unei fapte gândește-te la urmări
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
mai îndepărtate, ca grad de rudenie. Printre ele s-ar putea afla și unele de gradul zero (ca valoare umană). Timp Nu stă în puterea nimănui să accelereze, să încetinească sau să oprească scurgerea timpului. Nici să-l dea înapoi. Distincție Una este să dorești, alta e să vrei și cu totul altceva e să poți. Pierdere Plecarea celor mai talentați tineri din țară ca să muncească pentru bogații lumii este o pierdere imensă pentru România care a investit bani mulți pentru
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
transsubiectiv de la idee la realitate, de la realitate la ideal. Evitând patetismul și înfruntând indiferența superficialității și prostiei profund interesată în a avea cât mai mult, aforismele de față poartă pecetea etică, au drept scop a găsi și fixa claritatea și distincția normativă a actului uman, a cărui normalitate și criteriu totodatătinde spre Ideal. În acest demers, evocarea înseamnă să treci dincolo de amnezia ecoului; cu vocația de a fi semen, să surprinzi coerența de cristal a răspunsului din chiar propria lui întrebare
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
filozofiei, de aici senzația incomodă, de obicei nemărturisită, că acribia filologică aplicată limbii grecești seamănă cu încercarea de a resuscita un cadavru doar pe seama stratului inert al literei îmbălsămate. Suflul viu nu poate fi suplinit de tehnica seacă a unor distincții lexicale, și asta fiindcă sursa gîndirii nu stă în coaja efemeră a unor vocabule coruptibile, ci în reprezentarea mentală pe care niște oameni, alcătuind o comunitate, o poartă simultan în mințile lor timp de cîteva generații. Cînd reprezentarea mentală se
Scleroza limbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9452_a_10777]
-
pagină, în acest volum atât de compozit este lipsa de consistență a materialului verbal. Risipitor, cum spuneam, criticul răspândește în jur metafore frumoase și răsucește mereu, ingenios, frazele: atât de ingenios, încât lectura devine obositoare. El nu pare să facă distincție între etapa preliminariilor, cea a deschiderii cadrului, a expunerii, argumentației și concluziilor. Toate vin deodată, iar frazele, ca și fazele, ajung să se incomodeze una pe alta. Acumularea este, practic, imposibilă, fiindcă "exploziile" apar la tot pasul, și de la bun
Senzații de hârtie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9471_a_10796]
-
rafinamentul, tot așa funcția fericirii poate fi stilizată și nuanțată printr-o prelucrare doctrinară a organului ei. Teoria nu poate avea un efect de stilizare decît acolo unde există condițiile premergătoare aplicării ei, iar acolo unde aceste condiții chiar există, distincțiile conceptuale pot deschide ochii asupra unor nuanțe pe care simpla posedare a unei aptitudini hedoniste nu ți le poate da. Iată de ce o carte avînd ca temă fericirea și concepțiile pe care oamenii le-au avut de-a lungul timpului
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
de familie (1907), Salata (1923), În bătălia pierdută (1947). "Cronica mică", adică versiunea restrânsă din 1955, are rolul unui fel de "promoții" editoriale, căci la foarte scurtă vreme, la interval de un an, intră pe piață "Cronica Mare" (propun aceste distincții de lucru), fresca impresionantă a Cronicii de familie, extinsă în douăzeci și patru de părți, împărțite în trei volume masive, cu un total de o mie opt sute de pagini, tipărite într-un prim tiraj de 35.100 de exemplare. Cartea va fi
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
a supravegheat întreaga operațiune ca un comandant ce nu-și părăsește vasul, urcîndu-se în taxi abia după ce ultimul dintre participanți plecase spre Vila Scriitorilor). Cum poate arăta un festival în care blîndețea flegmatică a lui Emil Brumaru, grația plină de distincție a Magdei Cârneci, firea patetic molipsitoare a americanului Richard Jackson, atitudinea aristocrat-îngăduitoare a englezului de origine maghiară George Szirtes, histrionismul contagios al rusului Evgheni Evtușenko și vioiciunea tonică a Savianei Stănescu creează o atmosferă de bunădispoziție colectivă? Nu poate arăta
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
letonian Tirons Uldis ("Drunk and Philosopher: Manifestations of freedom"). Dar comunicarea care a încins atmosfera iscînd numeroase replici a fost cea a lui Mircea Iorgulescu. Potrivit scriitorului român stabilit la Paris, Occidentul nu așteaptă nimic de la literatura est-europeană. În plus, distincția Est-Vest este lipsită de acoperire în privința culturii europene. Se poate cel mult vorbi de o separație politică provocată de Cortina de Fier, dar în nici un caz de o scindare a literaturii europene într-una care să fie de Vest (literatura
Festivalul "Zile și Nopți de Literatură" Cu Evtușenko pe faleza Neptunului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9558_a_10883]
-
2002, înființat de Eugen Uricaru. În fiecare an s-a desfășurat pe trei paliere: recitaluri de poezie și lansări de carte, apoi un colocviu pe o temă dată și, în fine, decernarea Premiului Ovidius și a Premiului Festivalului. Câștigătorii acestor distincții au fost: Jorge Semprún (2002), António Lobo Antunes (2003), Amos Oz (2004), Mario Vargas Llosa (2005), Andrei Codrescu (2006) - Premiul Ovidius; Alain Robbe-Grillet (2002), Ismail Kadare (2003), Toma� �alamun (2004), Cengiz Bektaș (2005) - Premiul Festivalului. Din 2006, intenția organizatorilor ca
"Zile și nopți de literatură" la Neptun Scurt preambul by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Journalistic/9576_a_10901]
-
cu adevărat semnificativă mi se pare că ar consta într-o inversare a accentelor: dacă multă vreme pe primul loc s-a situat toposul "jocul ca lume", în ultima vreme "lumea ca joc" pare să fi căpătat o anvergură considerabilă. Distincția dintre aceaste dimensiuni este bine exploatată și nuanțată în capitolul consacrat lui Nichita Stănescu (unde sunt identificate trei mari deschideri ludice - jocul în lume, jocul lumii și jocul ca lume), însă ar fi meritat poate extinsă la nivelul întregului volum
Post ludum by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/9568_a_10893]