6,361 matches
-
obligații față de societate mai mari decât cele prevăzute în actul constitutiv (aporturi suplimentare); dreptul de a nu fi exclus din societate; dreptul de a acționa societatea în justiție. I.2. Tipurile adunării generale Adunările generale sunt ordinare și extraordinare, criteriul distinctiv fiind obiectul sau materia supusă deliberărilor precum și condițiile de cvorum și majoritate. Normele care delimitează competența celor două tipuri de adunări sunt de ordine publică. Adunarea generală ordinară deliberează asupra mersului normal al societății, tratând probleme de gestiune curentă și
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
acțiuni 4.1. Tipuri de adunări generale ale acționarilor Adunarea generală reprezintă instituția în care se manifestă și se dezvoltă voința individuală a asociaților societății comerciale în vederea realizării unui obiectiv comun. Adunările generale sunt ordinare, extraordinare și adunări speciale criteriul distinctiv fiind obiectul sau materia supusă deliberărilor precum și condițiile de cvorum și majoritate. 4.1.1. Adunarea ordinară În domeniul adunării generale ordinare, vom aborda atribuțiile și cvorumul legal pentru validitatea deliberărilor. Adunarea ordinară se întrunește cel puțin o dată pe an
Dreptul societăţilor comerciale by Maria Dumitru () [Corola-publishinghouse/Science/1418_a_2660]
-
s-a arătat o dată cu ciclul Hallipilor. Nu e lipsit de interes profilul pe care un cercetător contemporan, specialist în teoria genurilor, îl trasează "romanescului"(naturii lirice în roman). Îl vom urmări pe Jean -Marie Schaeffer (8), care a recapitulat trăsăturile distinctive și limitele obiective ale "romanescului" literar (ceea ce poate părea pleonastic își are motivația în aceea că un "romanesc" al vieții de zi cu zi poate fi invocat oricînd, dar atunci ieșim din convenția și raza ficțiunii romanești). Pentru teoreticianul francez
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
personaj (...); c) un sens antropologic (...). A descrie mediul înseamnă a descrie viitorul personajului; d) un sens tehnic, literar; a introduce o descriere într-o povestire înseamnă a o face să fie "justificată", "motivată" (...). Raportul între cele două grupuri de trăsături distinctive, ale personajului și mediului, poate fi, desigur, unul de armonie, sau dimpotrivă, caz în care servește la demonstrarea (...) competenței metaforice sau a competenței ironice [a observatorului, naratorului sau a autorului, n. n]". (8) În edificarea motivației care leagă personajul de
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
și totodată au dezvoltat spiritul critic pe baza unor principii teoretice în analiza valorii operei literare. Junimea n-a fost o societate cât o comunitate, "un curent al renașterii noastre literare" (Tudor Vianu). Semnificativă este "structura junimistă" care are trăsături distinctive: a. spiritul filosofic este legat de cultul junimiștilor pentru gândirea abstractă; principiile orientează gustul; b. spiritul oratoric vizează adaptarea formei la conținut (ideea trebuie să-și găsească expresia adecvată); era necesară revigorarea spiritului oratoric compromis de retorica pașoptistă și de
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dori însă, la o adică, să poată verifica asemenea judecăți cu instrumentele profesiei. Și fără acestea se va vedea însă că din fugarele analize propuse în acel interstițiu agitat se degajă destule semne de întrebare. Interogația e poate semnul lor distinctiv, de natură a stimula încă, de nu mă înșel cumva, interesul cititorului. Ca și istoria, viața pune mereu întrebări. Le-am putea defini pe amândouă prin seriile interogative la care sunt silite a da răspuns. Studiosul și cititorul se apropie
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
momentul '68 din secolul nostru, când intelectualii francezi s-au văzut ispitiți concomitent spre extremele cardinale reprezentate de America și Rusia. Se ia în calcul și o a treia soluție, utopică, bascularea spre noua lume în emergență, a cărei notă distinctivă ar fi o modernitate aparent străină de ideologiile trecutului. În fond, ca și acum un secol și jumătate, această lume franceză își căuta identitatea și manifesta aceeași tendință de balans între liberalism și socialism, ca și ispita unei formule mediane
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
faptul că este prima manifestare de artă națională populară îi vor deschide apoi toate porțile, ca reprezentant al creolului în epoca amploarei imigrației de europeni în Río de la Plata. Din 1910, tangoul începe să se cunoască în Paris, ca semn distinctiv al orgoliului argentinian. Intelectuali de primă mărime, ca Borges, Sábato, Cortázar, scriu texte de tangouri, ca oglindă inevitabilă a psihologiei locuitorului din Río de la Plata. Metafizica tangoului se naște dintr-o fericită alianța dintre specific și dobândit. Prima sa fizionomie
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
privește realizările sale școlare și profesionale. În pofida tendinței multor educatori de a denigra motivația bazată pe autoafirmare, cercetările arată că acestea reprezintă un factor important în procesul de învățământ. Fără îndoială, trebuința de autoafirmare, de câștigare a prestigiului constituie semnul distinctiv al maturizării personalității, iar motivația pe termen lung, centrată pe autoafirmare, devine de asemenea necesară. Bunul simț ne arată, însă, că excesul privitor la acest tip de motivație, nu poate duce decât la consecințe de nedorit. S-a demonstrat, de
Motivația învățării școlare by Mioara Vasilachi, Maria Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1756_a_92285]
-
modifică strategiile și mixul de marketing, se reduc cheltuielile; se practică acțiunea letală retragerea totală de pe piață a produsului. 6.3. Marcarea produselor O marcă poate fi un nume, un termen, un simbol, imagine sau orice altă formă de identificare distinctivă a unui bun material sau serviciu. Marcarea este o acțiune de însemnare pentru ca recunoașterea să se facă cu ușurință. Activitatea de marcare poate avea în vedere: Numele de marcă este dat de combinația de litere și cifre care compun cuvinte
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
la înțelegerea mai clară a mesajului cuprins în grupul principal. grupul explicativ - este format din fraze cu rol explicativ. semnătura - conține numele și simbolul de marcă al organizației, adresa și alte date necesare pentru identificare. Semnătura trebuie să fie atractivă, distinctivă și ușor de observat. Mesajul publicitar difuzat la radio trebuie să fie informal și conversațional, constând din termeni familiali care să atragă atenția audienței și să aibă ca rezultat un impact major asupra audienței. Datorită particularității radioului, în acest caz
MARKETING şi AUDITUL în MARKETING by Costel MIRONEASA () [Corola-publishinghouse/Science/1601_a_2941]
-
astfel cum derivă aceasta din locul de proveniență a bunului, consumatorul decizând practic pe baza experienței personale sau a altora. Consumatorul, orientându-se în decizia de a cumpăra în funcție de marca produsului, cumpără, în funcție de notorietatea produsului. Marca este, în fapt, semnul distinctiv al notorietății unui anume produs ori serviciu. În ansamblu, toate aceste drepturi de proprietate intelectuală funcționează într-o manieră similară, paradigma drepturilor de proprietate intelectuală cunoscând o serie de limitări: sunt veritabile stimulente pentru crearea de noi cunoștințe, prin instituirea
Europiaţa cercetării-dezvoltării-inovării. Inserţia României by Roxana-Elena Lazăr () [Corola-publishinghouse/Science/1439_a_2681]
-
presărat cu numeroase exclamații și interjecții. Scrisul lui Creangă e lipsit de metafore, el fiind așa cum afirma Garabet Ibrăileanu, ―unicul prozator român care are particularitatea asta-. Expresivitatea limbii provine în mod deosebit din folosirea de comparații, repetiții și hiperbole. Semnul distinctiv al oralității stilului lui Creangă este abundența expresiilor onomatopeice, a interjecțiilor și a verbelor imitative: ―haț!-, ―țuști!-, ―zbrrr!-, ―alelei-, ―hârști-, ―huștiuluc-, ―huța-, ―trosc-, ―pleosc-, ―a bocăni-, ―a bâzâi-, ―a clămpăni-, ―a găbui-. Creangă folosește în mod frecvent dativul etic, pentru
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
singur stat arab - Egiptul, cu o pondere de 90,6%. b. Statele cu o dinamică activă a relațiilor politico-diplomatice bilaterale în perioada postbelică, dar cu unele sincope temporare au cunoscut o evoluție similară celor din categoria anterioară, cu un element distinctiv însă care le particularizează și anume existența unei/unor perioade în care evoluția ponderii relațiilor lor internaționale bilaterale s-a diminuat, ca urmare a conjugării mai multor factori, dar motivul principal este cel dat de starea de insecuritate locală. Un
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3052]
-
a stării ideale este deci completată de cealaltă simbolizare tipică a miturilor: eroul și lupta lui împotriva monștrilor, care reprezintă propriile lui tentații subconștiente. Această diferențiere esențială dintre animism și mit își află însă condiția prealabilă într-o altă trăsătură distinctivă, care îi conferă simbolizării întreaga ei amploare. Spaima magică a epocii animiste și implorarea ei vizau pericolele mediului înconjurător interpretate subiectiv, în timp ce în epoca mitică spaima se obiectivează. Atenția emotivă învinge spaima față de ambianța imediată. Eliberîndu-se de aceasta, ea se
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
boltă a înțelegerii simbolului "divinității". Am arătat mai sus că, într-o primă fază a culturii păgîne, atenția imaginativă abia desprinsă de ambianța directă nu este încă contemplarea obiectivă a legii naturii, a armoniei, a sensului imanent al vieții. Trăsătura distinctivă a acestei prime faze constă în faptul că spaima este insuficient de spiritualizată. Viața cosmică nu impresionează încă prin natura ei obiectivă. Atenția se îndreaptă spre evoluțiile astrale numai din cauza influenței lor asupra vieții pămîntești (anotimpurile anului) și a consecințelor
Divinitatea: simbolul şi semnificaţia ei by Paul Diel () [Corola-publishinghouse/Science/1411_a_2653]
-
de factură teoretică. Acesta diseminează doar provizoriu în ficțiune, întrucât moralitatea de necontestat a personajelor narator îl susține, dar îl și estompează. Din acest motiv, un Ștefan Gheorghidiu ne apare ca un narator cvasi-credibil: Luciditatea, teoretizată de scriitor, e semnul distinctiv al personajelor, accentuându-le potențialul afectiv, voluptatea ca și suferința. Moralitatea ireproșabilă o susține, dar o și poate obnubila. Aici rezidă, probabil, sursa credibilității doar parțiale a unor naratori, Ștefan Gheorghidiu în primul rând, care nu stau, așa cum pretind, sub
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
ceva străin; dimpotrivă, bucurațivă, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, ca să vă bucurați Și să vă înveseliți Și la arătarea slavei Lui” (I Pt. 4, 12-14). Suferința nu este un semn al îndepărtării de fiii Împărăției, ci o pecete distinctivă a apartenenței la ea. Astfel că a fi unit cu Hristos înseamnă și a împărtăși suferințele Sale Și a nădăjdui să împărtășeȘti Și slava Sa înălțată<footnote ALISTER MCGRATH, op. cit., p. 94-95. footnote>. „Suferința din prezent va face loc slavei
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_169]
-
ceva străin; dimpotrivă, bucurațivă, întrucât sunteți părtași la suferințele lui Hristos, ca să vă bucurați Și să vă înveseliți Și la arătarea slavei Lui” (I Pt. 4, 12-14). Suferința nu este un semn al îndepărtării de fiii Împărăției, ci o pecete distinctivă a apartenenței la ea. Astfel că a fi unit cu Hristos înseamnă și a împărtăși suferințele Sale Și a nădăjdui să împărtășeȘti Și slava Sa înălțată<footnote ALISTER MCGRATH, op. cit., p. 94-95. footnote>. „Suferința din prezent va face loc slavei
Suferința și creșterea spirituală. In: Mitropolia Olteniei by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/175_a_170]
-
ori, intrarea copilului în școală, solicitarea complexă ce decurge din activitatea de acolo, poate reprezenta momentul depistării unor probleme care, până atunci, au fost ignorate. Indiferent de situațiile care au dus la apariția acestor probleme, considerăm necesară lămurirea câtorva aspecte distinctive, mai ales că, după cum se va vedea, ponderea copiilor cu nevoi speciale este în creștere"29. În fiecare grădiniță, în fiecare școală, cadrele didactice se vor întâlni cu asemenea subiecți și vor trebui să aibă însușite noțiunile elementare de psihopedagogie
Fundamentele psihologiei speciale by Gheorghe Schwartz () [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
geografice, hidrografia și vegetația dau nota caracteristică unor regiuni întinse ori contribuie semnificativ la conturarea peisajelor respective (precum în bazinele Congo și Amazon), în arealul arab elementele hidrografice și cele biogeografice, dimpotrivă, dau nota de excepție și particularizează în mod distinctiv anumite ținuturi. Nilul spre exemplu, dă o notă aparte în deșertul saharian, unde a creat de milenii un cadru regional specific, cu o mare concentrare umană, în care s-au constituit nucleele tuturor formațiunilor statale care s-au succedat în
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
elemente din imaginarul animalier 49 (înregistrate de zoologi sau creaturi virtuale, venind din sfera basmului fantastic și a filmului de animație, eventual a producțiilor "horror"), chiar dacă denumirea indică o trăsătură de caracter +uman+ feminin. Nici unul însă nu poartă ca semn distinctiv cel numit "la fouine" adică dihornica patrupedă având în franceză reputația de "curioasă", "indiscretă", "șireată", deși unele îndeplineau și misiuni de cercetare. Ceva asemănător apare la un Aviso pe nume Dumont dar elementele auxiliare din insignă (organizate după gramatica vizuală
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
propozițiile elementare sunt „imagini“, că și ultimele, nu numai primele, au un conținut descriptiv. Descrierea pe care o dau propozițiile faptelor s-ar constitui din descrierile cuprinse în propozițiile elementare. Pe de altă parte, 4.211 conține precizarea: „Un semn distinctiv al propoziției elementare este că nici o propoziție elementară nu poate fi în contradicție cu ea.“ Cum poate fi însă o propoziție elementară „imagine“ dacă alte propoziții elementare nu o pot contrazice? O expresie a limbajului are conținut descriptiv tocmai prin
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
unor membri influenți ai Cercului de la Viena, se sprijină, de fapt, pe o legendă. Este o legendă care îl integrează pe autorul Tractatus-ului în curentul principal a ceea ce Rudolf Haller numește „filozofie austriacă“, o tradiție de gândire ale cărei caracteristici distinctive sunt empirismul, adoptarea idealurilor de excelență ale științelor naturii și atitudinea critică față de limbaj, care favorizează un demers de factură analitică.80 Dintr-o asemenea perspectivă se pierde tocmai ceea ce conferă în cea mai mare măsură originalitate și radicalitate acestei
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
faptelor accesibile experienței. „Obiectele logice ale lui Russell, categoriile lui Kant și ideile lui Platon trebuie să facă cognoscibilă și descriptibilă o altă mulțime de obiecte - lucrurile sensibile, intuițiile lui Kant sau obiectele materiale individuale ale lui Platon.“ Dincolo de particularitățile distinctive ale sistemelor filozofice, în ele este prezentă una și aceeași schemă: „Esențele realizează contextualizarea și explicația, dar ele nu se lasă, la rândul lor, contextualizate sau explicateă“35 Nici chiar poziția cu totul originală a Tractatus-ului - despre acele esențe suprasensibile
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]