18,838 matches
-
miros, sădindu-le pe mormânt; în sfârșit, am împrăștiat pietriș pe amplasamentul gropii, pentru a suprima orice urmă și a face imposibilă identificarea mormântului. M-am achitat atât de bine de această povară, încât eu însumi eram incapabil să mai disting ceva. Terminându-mi treaba, mi-am examinat hainele; erau murdare de pământ și rupte, pline de cheaguri negricioase de sânge. Doi cărăbuși zburau în jurul meu, viermi minusculi mișunau, lipindu-mi-se de corp. Am vrut să curăț petele de sânge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
calchiate unul după altul. Erau unul; de altfel, erau făcute de aceeași mână, cea a bietului decorator de truse de scris. Poate că spiritul artistului care ornase vasul intrase în mine în timp ce desenam și îmi condusese degetele. Era imposibil să disting cele două desene unul de altul. Doar că al meu fusese executat pe hârtie, în timp ce desenul de pe vas era dintr-un vechi email translucid, materie care împrumuta portretului un suflet straniu și făcea să-i apară în ochi o lumină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
multe istorisiri. Una doar, spusă de doica mea, mi se pare veridică. Ea mi-a povestit că tata și unchiul meu erau gemeni: amândoi aveau aceeași față, același mers, același caracter; însuși timbrul vocii lor era identic. De-abia îi distingeai unul de altul. Mai mult, exista între ei o așa afinitate, că dacă unul se îmbolnăvea, celălalt începea și el să se simtă rău. Cum se spune, era ca două jumătăți ale unui măr. Pe scurt, se apucară de comerț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pe piept... Limba de comunicare oficială sasanidă, poartă numele pahlavi și a încetat să fie folosită puțin înainte de sec. al VII-lea e.n., odată cu invazia Persiei de către arabii musulmani; aceastei limbi i se mai spune persană „medie“ pentru a o distinge, pe de o parte, de persana „veche“, limba Avestei zoroastriene, și de „vechea persană“, limba inscripțiilor cuneiforme ale lui Darius și ale succesorilor săi, și, pe de altă parte, de persana „modernă“ sau „islamică“ - o formă modificată a limbii pahlavi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tot acel răstimp cât Mona povestea verzi și uscate, aveam din nou senzația că Iozefina ne păzea de undeva, din spate, privindu-ne când cu admirație, când cu invidie. Într-adevăr, eram convins că uitându-mă mai atent, în spatele Monei, distingeam chipul drăgălaș al Iozefinei, fața ei pergamentoasă, cu coafura unică, cu gâtul prelung, cu bărbia și buzele sănătoase, suprapuse parcă peste ale zeiței Afrodita și invers. În definitiv, în timp ce Mona mi se destăinuia seară de seară-altă metodă de abordare a
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
invers proporțională cu înaintarea lui spre acea pivniță. Rupând scândurile mâncate de carii, care formau de fapt, cel mult un simulacru de ușă, Gerard se lovi de un morman de pământ amestecat cu moloz greu mirositor. În beznă nu putea distinge nimica. Totuși, după ce se familiarizase cu întunericul, în direcția pe unde dispăruse speriat un șobolan, distingea o fantă prin care identifică o sursă anemică de lumină. De când ești așteptat...-se auzi ca prin vis ecoul tremurat al unei voci feminine
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
fapt, cel mult un simulacru de ușă, Gerard se lovi de un morman de pământ amestecat cu moloz greu mirositor. În beznă nu putea distinge nimica. Totuși, după ce se familiarizase cu întunericul, în direcția pe unde dispăruse speriat un șobolan, distingea o fantă prin care identifică o sursă anemică de lumină. De când ești așteptat...-se auzi ca prin vis ecoul tremurat al unei voci feminine, grave, de undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
al unei voci feminine, grave, de undeva de dedesupt, semn că pivnița ar avea sub ea o altă pivniță și sub acea pivniță, o alta și așa mai departe. Prin fanta formată între movilă de pământ și tavan, Gerard putu distinge trei fete cu alura unor statui de zeițe egiptene, așezate la o masă, și pereții umezi, încărcați doldora cu scene de vânătoare, având-o în centru pe cea cu Uciderea Licornului. Privite mai atent, deși păreau la început trei statui
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
pleoapele parcă așa de lipite de globul ocular, încât te întrebai în fracțiuni de secundă, cum reușesc ele să mai vadă, și cu părul ca de calcar, asemeni coralilor, două cu nasurile într-adevăr retezate, altfel aproape că nu o distingeai pe una, cea cu nasul întreg, de celelalte. În profunzimea încăperii cu miros accentuat de mucigai, în clarobscurul dominat cu picturi rupestre ce imortalizau scene de vânătoare, între care, la loc de cinste, Uciderea licornului, coborau de undeva din tavan
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
care atârna pe sicriul închis și parcă înghețat, mi se păruse că nu mai era ea, bătrânica aceea plăcută, care mă crescuse. Surâsul acela optimist, chiar dacă l-aș fi văzut pe buze și în ochi, nu l-aș fi putut distinge din cauza vălului. Eram convins că vălul era de vină. El îi dădea alura a ceva glacial. Iar sicriul, un obiect ca toate obiectele, ceva cu miros de lemn proaspăt cioplit, despărțea practic, pe cei care-l păzeau, de familia vie
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
probabil la cumpărături și că nu va lipsi prea mult. Stând așa lângă ultimul raft, cel mai aproape de peretele despărțitor din placaj, de încăperea de alături, folosită ca sală de ședințe, într un târziu, aud de dincolo, voci în surdină. Disting vocea lui Roji dialogând de zor, cu a unui domn necuoscut. Cu tot efortul de a recunoaște glasul acestuia, nicicum nu reușeam să-mi dau seama dacă este sau nu al Regizorului. Glasul semăna cu al lui. - Important e că
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
se termine pana de curent, bâjbâind prin beznă, ca s-o găsească pe mătușa căzută scâncind de durere. Încercă s-o ridice cumva, cumva pe scaun sau pe canapea. Ea se sustrase. Zbieră din nou. Îi mușcă degetele. Gerard îi distinse totuși, fața în clarobscur, printre șuvițele de păr. Unde găsesc o lumânare, Karin - tante? Crezi că mor? Nu. Doar ca să văd. Ca să vezi cum arde Troia? Ia, adu apă. Multă apă. Cheamă-i și pe ăia de peste drum, de pe trotuarul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
plapuma până-n barbă și, până să aprinzi focul în sobă, dis-de dimineață, te uiți spre ușa care dă spre hol, acolo unde se formează iarna, țurțure de gheață, de să-l spargi cu toporul, nu altceva, și încerci să-ți distingi umbra ca o mogâldeață, mișcând aiurea, din care aștepți să apară, la o proximă mișcare a corpului tău, încă o umbră ceva mai mică și mai subțire. Firavă. Abia atunci auzi ecourile a două voci teribil de cunoscute: Că dacă
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
Mergeau ca niște umbre, scormonind fiecare ridicătură de omăt. După fiecare chemare a unuia din ei, își ascuțeau auzul, dar afară de urletul vântului nu se mai distingea nici un al zvon. „În această nebunie nu ne mai poate ajuta decât norocul... Și totuși nu putea să dispară așa fără urmă” - gândea Mitruță în timp ce înfigea codiriștea biciului într-un troian... „Parcă-i ceva sub mormanul ista”. A lăsat biciul
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
a arătat o licărire roșie în jurul capului lui Hliboceanu... A fost lovit în cap. Altfel nu avea de unde să fie sânge acolo - a presupus Cotman. Mitruță și-a pus urechea pe pieptul lui Hliboceanu. Cu mare greutate a putut să distingă bătăile slabe ale inimii... Trăiește! Trăiește! Hai să vedem cât de tare a fost lovit! Ce spuneai, Pâcule? Ei. Vorbeam și eu ca să nu tac, pentru că oi avea vreme destulă pentru asta... Te ascunzi după deget, mehenghi bătrân. Ia fă
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
-te la ei! N-au știut că ulciorul nu merge de multe ori la apă. Nici chiar de două ori! - a pornit să-i blagoslovească Puicuță, în timp ce, împreună cuceilalți doi, îi legau fedeleș pe tâlhari. Pe chipurile acestora se putea distinge și frica, dar și șiretenia. Se vedea cât de colo că pândeau o mișcare greșită a cărăușilor... Unde-i pistolul? - a întrebat Mitruță, băgându-i țeava puștii sub nas unuia dintre ei. Nuuu...n-avem pistol - a răspuns acesta tremurând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
de rama parbrizului În doar două bride subțiri! Cât de feciorelnic, dar și cât de impudic Își dezvelea Alfina faldurile carosate, tivite cu o bandă subțire de inox, pentru a-și arăta trei sferturi din roțile cărnoase, pe care se distingea filigranul delicat al striațiilor! Cum sclipea discul de frână În interiorul jantelor de aliaj, ca un sens giratoriu din care nu mai putea ieși, o promisiune mereu amânată de renunțare, tras pe dreapta și abandon. În săptămânile care-au urmat, eroul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Karma? a propus imamul. — Să-și fi băgat dracu’ coada? a Întrebat credinciosul Baha’i. — Mai degrabă ceva legat de păcatul originar, a spus rabinul, Însă ipoteza lui a fost Întâmpinată de un cor de proteste, În care s-a distins până și un What the fuck? The original sin my ass, venit dinspre un venerabil pastor american care asista ceva mai retras la discuții. — Păi nu stabilirăm acum o oră, Înțelepciunea Voastră, că nu există păcate? a Întrebat Padre C.
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cămășii. „Uite, tipul ăsta e din ghips“, chicotesc. În dreapta lui stau, ușor ghemuite În scaune, două bătrâne, una de lut, cealaltă de plastilină. La vreo două rânduri distanță, câțiva școlari din abanos au ațipit lângă profesoara din bazalt. Peste tot disting profiluri din bronz, diorit, gresie, alabastru ori cupru, suprafețe mate sau lucioase, pe care reflexiile instrumentelor de pe scenă aruncă uneori sclipiri jucăușe. Supraveghetorii s-au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul de la capătul rândului nostru, un domn distins din polistiren
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
Peste tot disting profiluri din bronz, diorit, gresie, alabastru ori cupru, suprafețe mate sau lucioase, pe care reflexiile instrumentelor de pe scenă aruncă uneori sclipiri jucăușe. Supraveghetorii s-au apropiat și stau ciuciți lângă bărbatul de la capătul rândului nostru, un domn distins din polistiren expandat. Vorbesc Între ei, mai Întâi În șoaptă, apoi din ce În ce mai tare, iar unul Îi pune spectatorului palmele pe cele două părți ale feței și, râzând, Începe să-i frece obrajii. O ninsoare de bobițe albe cade pe costumul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
luminoase În jur, spărgându-se În focuri de artificii imediat ce treceam. În față erau Întinderi nesfârșite, pline cu Întuneric, ca și cum sute și mii de ani-lumină ți-ai fi ținut ochii Închiși, degeaba claxona tata și aprindea faza lungă, Încercând să distingă ceva În față, pentru că În bezna aceea nu era nimic de care ar fi putut să se ciocnească. La un moment dat, am tras pe dreapta să dormim. Când am deschis ochii, am văzut cum materia ne prinsese din urmă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și speriat al quarcului așezat pe bancheta din spate a celeilalte mașini, care părea fragil, dar care dispunea de o căpățână al naibii de tare, după cum aveam să simt imediat, iar printre miliardele de stele verzi care s-au ivit atunci am distins parcă și o mică scânteiere de culoare mov, născută din atingerea noastră. Când mi-am revenit, eram Întins pe jos. Uite bosonul! Pune mâna pe el, că dispare! urla tata, pe care șocul ciocnirii Îl aruncase Într-un copac, unde
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
1, coordonează activitatea trupelor din interiorul și exteriorul Griviței, împreună cu comandantul artileriei col. Hecht. (ordinul Div. nr. 1258, din 2 XI 1877, menționat de Radu Rosetti în jurnalul de operații). La 28 noiembrie, în luptele de la Plevna, maiorul Teleman se distinge între alții în linia a Ia în calitate de comandant al liniei de tiraliori (pușcași din avantposturi). Susținut de bateriile artileriei de pe înălțimile Bucovului, a înaintat cu bărbăție pe înălțimile Opanezului sub ploaia de gloanțe a inamicului. La 1 decembrie este avansat
CADENȚE PESTE TIMP by Costin CLIT () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93207]
-
el, ci și pentru tovarășul de baracă, mai bătrân și din ce în ce mai bolnav. Are umor și imaginație debordantă, e "spurcat la gură" și îl tachinează în permanență pe Kawabata (pe care îl "botezase" astfel, din cauza ochilor săi asiatici, după scriitorul japonez distins cu Premiul Nobel): "- Bună dimineața, domnule! Ați dormit bine? Corăbiile dumneavoastră au ajuns întregi în port? Ce se potrivește cel mai bine stomacului dumneavoastră sensibil? Un păduche în sos de cucută? Poate un pui de vulpe în sos tomat? O
"Poezia" ghetoului by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/9202_a_10527]
-
Aérospatiale, absolvent de științe politice și al ENA (Ecole Naționale d'Administration), a uluit publicul francez: a debutat la 76 de ani cu o carte minunată, diferită de tot ce dăduse în ultima vreme literatura lui Proust, Șarpele scurt, român distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze, în 2004. Au urmat, pe rînd, Coup-de-Fouet (2006) și Chiens des Os (2007). Radu Teodorescu este un intelectual rafinat, cititor pasionat și cult, prelungind o direcție glorioasa a nefilologilor receptivi la cîntecul de sirenă
Bernard du Boucheron - "Poate ca scriu disperarea pentru ca este mai greu sa fi amuzant" by Radu Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9149_a_10474]