35,147 matches
-
sterilitate reprezintă cei trei mii de ani scurși din timpul lumii fără ca în Sion să se aducă sacrificii. După trei mii de ani, Solomon ridică cetatea, Templul și aduce primul sacrificii lui Dumnezeu (nașterea fiului din viziune). Moartea fiului semnifică distrugerea Ierusalimului și deportarea poporului lui Israel. Avem de-a face așadar cu o „prorocire” ex eventu. A treia noapte, Ezdra visează a doua viziune: un vultur iese din mare; are douăsprezece aripi mari, opt aripi mici crescute „împotriva aripilor mari
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
din atrofierea lui prin practicarea virtuților) de percepere a răului. Abraham nu distinge decât o culoare din bogata policromie a sufletului omenesc: albul. Tot ce nu-i alb nu există. Pentru a-i înmuia radicalitatea și a-i tempera zelul distrugerii virtuoase, Dumnezeu hotărăște să-i deschidă prima poartă a cerului, prin care se poate ajunge la locul judecăților și răsplăților (kriseis kai antapodoseis). Prima poartă se află la răsărit. Aici se despart două căi: una largă și încăpătoare, iar cealaltă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
a îngerilor răzvrătiți. Conflictul cu divinitatea se înăsprește. De altfel, oamenii vor ajunge la o confruntare directă cu Dumnezeu în viitorul foarte apropiat 135. Această confruntare eshatologică va pune capăt lumii vechi, instaurând lumea nouă, transfigurată. Între cele două evenimente, distrugerea și cosmogeneza, există un antract dominat de o tăcere copleșitoare: „Apoi, Mesia va muri cu toți oamenii. Lumea se va întoarce la străvechea-i tăcere, timp de șapte zile, ca la primul început, pentru ca nimeni să nu mai viețuiască. și
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
nivel psihologic (asemănător efectului catharctic produs de tragedia antică). În studiul său, Vielhauer insistă și asupra caracterului universalist: „Orizontul temporal al apocalipticii este incomparabil mai larg decât orizontul eshatologiei naționale șiudaice - n.n.ț, deoarece el se întinde la creație până la distrugerea lumii, iar sfera în care se desfășoară aceste evenimente nu se limitează la pământ, cu Palestina și Ierusalim ca puncte focale, ci include pământul, cerul și lumea de dedesubt”136. Atenție însă: nu este vorba despre sacrificarea rolului eminent al
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
scopul direct, programatic al autorului Apocalipsei este de a-i susține pe creștini în timpul persecuțiilor (teza a fost uneori pusă la îndoială); o serie de viziuni privesc soarta întregii lumi, altă serie, numai soarta Bisericii lui Cristos. Cele două secțiuni, distrugerea lumii și învingerea lui Satana, se intersectează uneori (19,11-20,15 etc.). Iată și cele mai importante teme, aproape toate cu antecedente explicite sau implicite în apocaliptica iudaică: Anticristul (nu apare numit, dar apare conturat); Parusia, a doua venire a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
de o sumă halucinantă, astăzi am avea sub ochi un text complet, nefărâmițat și poate că nu s-ar fi ivit atâtea polemici. Dar uneori îmi vine să spun - e numai o supoziție de-a mea, neverificabilă deocamdată - că această distrugere s-a făcut cu bună știință, tocmai pentru a lăsa loc scenariilor deocheate. Dacă am avea la dispoziție textul integral, cu toate datele, ce aberații am mai putea inventa noi înșine? M.G.: Iuda, trădătorul, Iuda, singurul care l-a înțeles
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
-i vor afecta imaginea de funcționar la Sfat. Tot pe moment a realizat că cei doi colegi, suspect de binevoitori, care s-au oferit să-l ajute, în realitate și-au bătut joc de el, îndemnându-l, practic, să continue distrugerile în apartament. Dar nici nu le putea reproșa prea multe, deoarece instalația de emisie-recepție tot în patul lui se afla, așa că a ales varianta de a-și vedea spășit de treabă... Fără îndoială era un învins, o victimă a unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
grozăviile îndurate nu se pot recompensa cu nimic, iar tinerețea și maturitatea irosite nu ți le va restitui nimeni și nicicând pe lumea asta. În schimb, ar trebui să plătească pentru tâlhăriile comise toți cei care se fac vinovați de distrugerea Țării în ultimul sfert de secol, de viață liberă, cum s-ar spune, sau de tânără democrație, dar care a ajuns cam de multișor la vârsta unei domnișoare bătrâne. Aici domnul 512 s-a înfuriat de-a binelea și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Curios lucru! Oamenii legii nu i-au identificat pe adevărații făptași care au lucrat cu drujbele și cu tractoarele cel puțin 4-5 zile și mă acuză pe mine că nu mi-am angajat paznic și că mă fac vinovat de distrugeri masive de fond forestier. Cel puțin așa a rezultat din depozițiile celor trei martori ai acuzării. Dar oare dânșii au fost pe Valea Trotușului, a Bistriței, în Rodna, în Apuseni, în Harghita, acolo să vedeți distrugeri! Chiar și alături de parcela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
mă fac vinovat de distrugeri masive de fond forestier. Cel puțin așa a rezultat din depozițiile celor trei martori ai acuzării. Dar oare dânșii au fost pe Valea Trotușului, a Bistriței, în Rodna, în Apuseni, în Harghita, acolo să vedeți distrugeri! Chiar și alături de parcela mea n-au mai rămas arbori pe picior, dar nu cunosc un alt proprietar să fi fost adus în fața legii. Asta regret, onorată instanță! Măsura inegală de aplicare a legii într-o țară europeană care își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
nici nu mai erau în viață, că s-au prăpădit prin pușcării. Așa că scandalul cel mare îl făceau mai mult rubedeniile lor ceva mai tinere. Cum acestea nu aveau cu cine discuta și nici pe cine se răzbuna, au început distrugerile, asaltul împotriva bunurilor făurite cu truda tuturor, ca și cum acestea ar fi fost vinovate de necazurile pe care le-au îndurat unii dintre ei sau neamurile lor. Nu distrugeți! Nu farmați, măi oameni buni! Că aiasta-i munca voastră de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
știți că munca pământului pe suprafețe mari, mecanizat și irigat nu-i un lucru rău, ba dimpotrivă, este unica posibilitate de a face o agricultură cum scrie la carte, cu recolte mari. De asta zic să nu vă dedați la distrugeri, că s-ar putea ca până la urmă să ne pară rău! Încă s-ar putea să mai și plângem după colectivă!.. Dumneata le zici bine, bădie Nicolai, dar eu n-am cu ce să ies din iarnă cu gloata mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
să ți-o descompună în bucăți tot mai mărunte și mai improbabil de recompus, și pe care doar fatalitatea supremă - moartea - o mai poate închega la loc, așa cum fusese ea dintru început, căci gândirea este cel mai agresiv factor de distrugere și adevăratul nimicitor al firii umane. Iar, atunci când nu o împinge în prăpastie, o înalță în lumină... (De altfel, chiar dacă am fost cam neclar aici, până la final se va înțelege foarte bine ce am vrut să spun cu asta.) La
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
bune, reușise să-i unească, cum nu se poate mai bine, invidia pentru succesul meu mult meritat. Da! Meditând acum, îmi dau seama că dintotdeauna invidia a fost un dușman de temut al omului și cel mai agresiv agent de distrugere al progresului, care este specifică doar sufletelor mărunte și nedemne, căci invidia este modalitatea prin care ura omului față de adevărata valoare se manifestă, iar sufletele în care aceasta își găsește locul își refuză singure dreptul la prestigiu și la onoare
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
și remunerată simbolic. Obișnuiți, oarecum, cu reconstrucțiile la scară largă în semn de răspuns la vitregiile naturii, că doar erupțiile, cutremurele, tsunami și taifunurile au fost parte din farmecul etern al arhipelagului, niponii s-au văzut, în premieră, confruntați cu distrugerea sistematică operată de om. Dar n-au disperat. Pentru ei, atunci, nu s-a ivit nici un deus ex machina economic, precum planul Marshall din Europa Occidentală. Ziua de muncă începea dimineață devreme și se termina mult după apusul soarelui. Unele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
în praxis, sperându-se astfel atingerea unei stări paroxistice, de catharsis ritmic. Treptat, mesajul și-a pierdut aproape orice semnificație psihologică, fiind propulsat în sfera socialului: adolescenții punk s-au trezit că vor nici mai mult, nici mai puțin decât distrugerea organizării sociale. În paralel, cei mai abili dintre aceștia și-au inventat o întreagă ascendență ideologică, pornind de la teoreticienii moderni ai anarhismului, Max Stirner și Pierre-Joseph Proudhon, și propunându-l ca tête d'affiche pe antisemitul Mihail Bakunin, cel care
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceștia și-au inventat o întreagă ascendență ideologică, pornind de la teoreticienii moderni ai anarhismului, Max Stirner și Pierre-Joseph Proudhon, și propunându-l ca tête d'affiche pe antisemitul Mihail Bakunin, cel care avusese nerușinarea metafizică să afirme că "pasiunea pentru distrugere este, în același timp, o pasiune creativă". Dar craiovenii pomeniți mai sus, care se adunau în cete conspirative prin curțile creșelor sau ale grădinițelor dezafectate, suflându-și oracular, cu emoție cvasi-erotică, nume de melodii underground și trecând din mână în
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
credință. Credința implică și ceea ce mișcă rațiunea, inima și mâna unui om, cuprinde gândul, voința, sentimentul și acțiunea. Față de credința oarbă sau iubirea oarbă am simțit suspiciuni încă din timpul studiilor la Roma; acest tip de spiritualitate a condus la distrugerea multor oameni și națiuni. Efortul meu vizează o credință ce poate fi înțeleasă nu atât în baza unor demonstrații riguroase, cât mai ales prin motivații bine argumentate. Astfel, credința mea nu este nici raționalistă, nici irațională, este rațională. Așadar, ceea ce
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
dezlegate de contextul religios: filozofia, științele naturale, medicina, dreptul, statul, arta și cultura. Deveniseră laice, "seculare", deci independente, autonome, supuse propriilor legi. La început, în planul faptelor, secularizarea urmărea doar "secularitatea", laicitatea, autonomia, independența față de dominația religioasă a Bisericii, fără distrugerea religiei. Nu în mod necesar un "secularism" ideologic, nu ireligiozitatea argumentată în teorie sau doar trăită practic. Totuși, din perspectiva unei asemenea dezvoltări se impune cu tot mai mare evidență, nu ca un lucru de pe urmă în universitățile noastre, întrebarea
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din Vechiul Testament într-o manieră subiectivă. Astfel, conform lui, lipsa referinței la modalitatea concretă de dispunere asupra cadavrului, pentru multe din momentele în care se preciza că un personaj biblic decedase, constituia o dovadă că existau mai multe maniere de distrugere a corpului uman pentru care trebuia să fi fost și cremațiunea. În ciuda faptul că evreii valorizau focului (exemplificat prin întrebuințarea sa în diverse ritualuri), aceștia au preferat după Șerboianu înhumarea tocmai pentru a se diferenția de celelalte popoare ale vremii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
întrebuințează "înhumarea". (Flacăra Sacră, II, 10, 1935, p. 3). Cremațiunea și religia creștină. Diferite feluri de nimicire ale trupului omenesc, după moarte (VII) Istoricește, ar fi imposibil să se stabilească în mod precis, care a fost cea dintâi metodă de distrugere a corpului omenesc, după moarte, și cât a durat ea. Având în vedere pe omul primitiv și condițiunile grele ale traiului său, cum și evoluția de mai târziu a societății omenești, putem fixa cu oarecare certitudine succesiunea diverselor practici de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
care, nici ea nu era pretutindeni la fel. Din cele arătate vedem că focul la Evrei ocupa primul și cel mai de cinste loc, în desfășurarea vieții lor religioase. Dacă Sf. Scriptură nu pomenește nimic, în ceia ce privește felul distrugerii corpului omenesc, în intervalul de timp de la Adam până la Sara, cea dintâi soție a lui Avram, îngropată în peștera Macpela, din ogorul lui Efron, o face din motivul, că erau mai multe feluri de distrugere a corpului omenesc, între care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
în ceia ce privește felul distrugerii corpului omenesc, în intervalul de timp de la Adam până la Sara, cea dintâi soție a lui Avram, îngropată în peștera Macpela, din ogorul lui Efron, o face din motivul, că erau mai multe feluri de distrugere a corpului omenesc, între care natural era și cremațiunea. În capitulul V din Geneză,IX și XI întâlnim la fiecare pas expresiunea: "Toate zilele cutăruia au fost atâția ani, apoi a murit" fără a indica înhumarea, ceia ce probează că
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
V din Geneză,IX și XI întâlnim la fiecare pas expresiunea: "Toate zilele cutăruia au fost atâția ani, apoi a murit" fără a indica înhumarea, ceia ce probează că-n acest interval de timp nu era o normă statornică de distrugere, ci felurite, între care desigur cremațiunea ocupa locul de căpetenie, ca una ce preda lui Dumnezeu trupul păcătos spre înnoire și sfințire deplină, prin mijlocirea focului. NIMICIREA CĂRNII, ÎNSEAMNĂ NIMICIREA PĂCATULUI. Dacă de la Avram încolo se-ntrebuința mai mult înhumarea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fost adăpostiți sub monumente, se credea că morții vor fi înăbușiți. Plângeau puțin și purtau mult timp dorul după cei morți. Odin (70 înainte de Christos). După credința Scandinavilor, Dumnezeu a dat oamenilor un suflet nemuritor și care are să trăiască în urma distrugerii lumii. Locuitorii din Valhala nu mor în luptele ce le fac decât a trăi din nou o viață nouă. Moartea lor scurtă ca și un somn ușor, nu le întrerupea deloc nemurirea. Asemenea este și cu viața celor osândiți. Religia
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]