2,119 matches
-
a izbit colosal, strident și total aiurea, ca propriul țipăt. Trei polițai Keystone stăteau între niște stâlpi de forma unor șerpi care-și mușcau unii altora cozile, pe un fundal egiptean cu hieroglife. În colțul din dreapta al imaginii, pe un divan matlasat, era tolănită o demimondenă. Era, fără nici o îndoială, fundalul care apărea în filmul porno cu Linda Martin / Betty Short. Mi-am poruncit să rămân calm. Mi-am zis că, doar fiindcă îl cunoștea pe Mack Sennett și l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a intra și de a ieși fără să fii văzut. Pe pereți, în rame elegante de stuc, erau fresce cu imagini senine: lebede, grifoni, flori de lotus. O mică masă prețioasă, scaunul său, două-trei taburete, un lectulus, un soi de divan pentru odihnă și citit - o invenție a lui Marcus Tullius Cicero. Pe toți pereții însă, nișele și consolele erau pline de mici obiecte prețioase. Suveranii învinși, ambasadorii care doreau pacea, notabilii locali, guvernatorii provinciilor se străduiau să găsească daruri - obiecte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
albastru închis era de serviciu, dar foarte feminin și o avantaja, iar machiajul era profesionist. Îi arătă Adrianei o mică zonă de așteptare și-i făcu semn să ia loc. Șoferul se retrase discret, iar Adriana se așeză pe un divan antic din catifea. Era capitonat și îmbietor de moale, dar ea reuși să se așeze la un capăt, cu grijă ca să nu cadă pe spate. O femeie grăsuță cu o uniformă demodată de fată de casă aduse o tavă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
cum aleargă! Ca și cum un acid coroziv ar arde în profunzime! Îmi țin mâinile pe picioare. În spatele perdelei văd o parte din pavilionul de oncologie. Nu m-am oprit niciodată în camera asta, am trecut doar prin ea. Stau pe un divan de vinilin, în fața mea se află o masă joasă și două scaune goale. Podeaua e verde, cu mici pete închise la culoare care se mișcă isterice sub ochii mei, ca virușii la microscop. Pentru că acum am senzația că așteptasem tragedia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pluta. Intră acolo. — Pun laptele în frigider. Spusese că avea telefon. L-am căutat fără să-l găsesc, pe măsuța joasă cu o scrumieră în formă de scoică, pe șifonierul lăcuit pe care se aflau o mulțime de bibelouri, pe divanul vechi înviorat de o pânză înflorită. Pe perete era agățat un poster înfățișând o maimuță cu bonețică de nou-născut pe cap și un biberon între labe, fotografiată în lumina falsă a flash-urilor și a umbreluțelor de polietilenă ale unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
se vedea lucind o bucată de satin vișiniu, aproape fără să-mi dau seama am vârât mâna prin deschizătura sertarului și am atins ușor țesătura alunecoasă. Paiața apăru printre fâșiile de plastic. — Nu vreți o cafea? M-am așezat pe divan în fața posterului cu maimuța. O senzație de stânjeneală îmi plutea în gâtul uscat, făinos. Am privit în jur și jena mea fizică alunecă în ambianța aceea modestă. Pe un raft, o păpușă de porțelan cu o umbreluță din voal își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
vreți? Mi-am lipit buzele de ceșcută și am înghițit. Era o cafea bună, dar îmi simțeam gura încleiată de oboseală, de proasta dispoziție, așa că mi-a rămas pe limbă un gust amar. Femeia s-a așezat lângă mine pe divan, puțin mai departe. Stătea în contralumină, bretonul rar nu reușea să-i ascundă fruntea prea proeminentă în comparație cu restul feței strânsă într-o strâmbătură fixată în adâncitura dintre nas și buzele mărite cu ruj. I-am privit mâna cu care ținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu siguranță și le mânca, carnea era înroșită și umflată. Mi-a venit în minte mirosul de salivă uscată pe vârful degetelor și m-a trecut un fior. Între timp, ea se aplecase. Am văzut botul unui câine ieșind de sub divan. Un cățeluș somnoros de talie medie cu părul scurt și creț și urechile lungi de culoarea ambrei. I-a lins mâna, unghiile roase, fericit ca și cum ar fi primit un premiu. Crevalcore, șopti ea, în timp ce își freca fruntea mare de cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
bat joc de ea, de mine, de după-amiaza aceea nebună. Nu știu dacă după aceea respira greu, poate plângea. Stătea ghemuită pe jos, strângându-și genunchii cu brațele. Eu eram mult dincolo de mine, retras în cealaltă parte a camerei. De sub divan apărea botul câinelui orb, cu urechile pleoștite și ochii albi. Pe perete maimuța sugea nemișcată din biberon. Ochelarii mei se aflau pe jos, lângă ușă, cu o lentilă spartă. Am făcut câțiva pași și m-am aplecat să-i ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
nu se poate să mă fi găsit, nu știe nimic despre mine, nu știe ce adresă am, ce meserie fac. Ba poate că da. Când m-am dus în cealalată cameră să telefonez, a căutat în borseta mea rămasă pe divan. Nenorocita, blestemată nenorocită. N-o să te creadă. Tampoane. Mă voi apăra. Voi spune că ea a fost cea care m-a atras cu o scuză oarecare în casa ei, ca să mă fure, să mă ucidă, poate. Nu m-am temut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
simțit în palmă sudoarea palmelor ei rămasă pe mânerul plaselor. Am coborât scările ruginite, am ajuns pe prag. Ea a deschis ușa, eu am închis-o în spatele nostru. Totul era învăluit în aceeași neschimbată dezolare, cuvertura cu flori de pe micul divan, posterul cu maimuța ținând biberonul între labe, același miros de clor și otravă. Am simțit cum ceva se năruia în mine, o pastă moale și caldă se insinua încetișor sub carapacea mea. Impulsul sexual nu se grăbea, era slab, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în noi înșine. Ne-am ras în fața oglinzii și sub lamă era chipul taților noștri, chipul de care râsesem. Ajunsesem să fim cravate în lume, onorarii, contabili și discuții ce-și schimbă direcția. Până într-o seară, iarna trecută, pe divanul noii case a lui Manlio, un divan lung, de firmă. Începusem prin a măsura divanul și descoperisem că locuința lui era de două ori mai mare decât a noastră, sau poate Elsa fusese cea care îmi atrăsese atenția. Participam la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
oglinzii și sub lamă era chipul taților noștri, chipul de care râsesem. Ajunsesem să fim cravate în lume, onorarii, contabili și discuții ce-și schimbă direcția. Până într-o seară, iarna trecută, pe divanul noii case a lui Manlio, un divan lung, de firmă. Începusem prin a măsura divanul și descoperisem că locuința lui era de două ori mai mare decât a noastră, sau poate Elsa fusese cea care îmi atrăsese atenția. Participam la discuție, sorbeam câte o înghițitură, Martine îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
chipul de care râsesem. Ajunsesem să fim cravate în lume, onorarii, contabili și discuții ce-și schimbă direcția. Până într-o seară, iarna trecută, pe divanul noii case a lui Manlio, un divan lung, de firmă. Începusem prin a măsura divanul și descoperisem că locuința lui era de două ori mai mare decât a noastră, sau poate Elsa fusese cea care îmi atrăsese atenția. Participam la discuție, sorbeam câte o înghițitură, Martine îmi servea aperitivele, vorbeam, și cu coada ochiului o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
de două ori mai mare decât a noastră, sau poate Elsa fusese cea care îmi atrăsese atenția. Participam la discuție, sorbeam câte o înghițitură, Martine îmi servea aperitivele, vorbeam, și cu coada ochiului o priveam pe Elsa. Așezată pe brațul divanului, picior peste picior, soția mea privea afară. Nu cerul, nu. Măsura metrii pătrați ai terasei ce dădea spre râu. Fără să-mi dau seama, ridicasem prea mult vocea, devenisem agresiv. Manlio mă fixa uimit, cravata roșie de cașmir îi intrase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
o sirenă neagră. Am închis sonorul, lăsând ca albastrul acela fals să se reflecte împrejur. M-am dus în cameră, am luat de pe noptieră cartea pe care o citeam, m-am întors în sufragerie și m-am trântit gol pe divan. Ca atunci când eram copil și ai mei plecau în concediu, iar eu rămâneam să învăț. Îl ajutam pe tata să pună ultima sacoșă în portbagajul cât se poate de nepractic al Lanciei coupé. Îmi petreceam zilele făcând dezordine în casă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cu ochii lui albi, o ureche dreaptă, alta fleșcăită. Un paznic cu adevărat mizerabil. Am stins. O voi aștepta pe întuneric, fără nici o lumină,. Întunericul mă ascundea de mine însumi. Am făcut câțiva pași bâjbâind și m-am trântit pe divan. Casa era inundată de liniște. Erau doar micile zgomote ale corpului meu de invadator și respirația câinelui care se vârâse la locul lui, sub divan. Începeam să mă obișnuiesc cu întunericul și să disting formele mobilelor, bibelourile negre și profilul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
mă ascundea de mine însumi. Am făcut câțiva pași bâjbâind și m-am trântit pe divan. Casa era inundată de liniște. Erau doar micile zgomote ale corpului meu de invadator și respirația câinelui care se vârâse la locul lui, sub divan. Începeam să mă obișnuiesc cu întunericul și să disting formele mobilelor, bibelourile negre și profilul șemineului pe perete. Părea un altar închis. Pentru că pe întuneric casa avea o sacralitate a ei și o delăsare a ei. Ea exista în absență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
formele mobilelor, bibelourile negre și profilul șemineului pe perete. Părea un altar închis. Pentru că pe întuneric casa avea o sacralitate a ei și o delăsare a ei. Ea exista în absență, exista mult mai mult. Ultima oară o târâsem pe divan. Nu ne privisem niciodată. M-am aplecat să caut locul în care între brațul divanului și spătar își înăbușise gemetele. Am înghenuncheat, mi-am frecat pe întuneric fața de locul acela. Italia stătuse așa, imobilizată acolo. Căutam cu nările, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întuneric casa avea o sacralitate a ei și o delăsare a ei. Ea exista în absență, exista mult mai mult. Ultima oară o târâsem pe divan. Nu ne privisem niciodată. M-am aplecat să caut locul în care între brațul divanului și spătar își înăbușise gemetele. Am înghenuncheat, mi-am frecat pe întuneric fața de locul acela. Italia stătuse așa, imobilizată acolo. Căutam cu nările, cu gura... căutam ceea ce ea trebuie să fi simțit în timp ce o posedam. Vroiam să fiu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
seama. O plăcere călduță și profundă mi-a cuprins abdomenul, apoi umerii, gâtul. Exact ca plăcerea unei femei. Dar curând am redevenit bărbat, Angela, și nu mi-a rămas nici o plăcere. Doar mirosul respirației mele, în timp ce ultimele gemete mureau pe divanul acela. Și stânjeneala, și o neașteptată tristețe, care în întunericul acela violat era și mai tristă. Picioarele îmi înțepeniseră și eram murdar ca un adolescent. Câinele, care nu pierduse un geamăt din orgasmul meu, îmi stătea lângă genunchi. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
în buzunar și să-i iau cu mine. Am ridicat din nou privirea în oglindă și mi-am întrebat ochii de lup ce fel de bărbat devenisem. Am stins lumina și m-am întors în cameră. Când am trecut pe lângă divan pe întuneric, m-am aplecat să îndrept cuvertura înflorată. Câinele schelălăi, îl călcasem pe labă. Am închis ușa și am împins cheia în ascunzătoarea ei, dar guma își pierduse elasticitatea. Am încercat să o înmoi între degete, pentru că nu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Acolo unde gândul la ea mă durea. Ai grijă de mine, ai grijă de mine... M-am aplecat și am atins-o cu gura pe tot chipul. I-am vârât limba în nări, în sarea ochilor. Mai târziu, așezată pe divan, își trăgea în jos un capăt de tricou să-și acopere sexul. Așa am găsit-o când am ieșit din baie. Mă spălasem stând pe marginea vanei lângă perdeaua mucegăită care cădea de sus. M-am apropiat, i-am prins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Ar fi fost neplăcut, ca și cum ai privi în urmă propriile-ți excremente. Și tu vrei să rămâi singură, am învățat să te cunosc. Faci ceea ce vreau, apoi dispari, ca un țânțar când se face ziuă, te așezi pe florile de pe divan și speri doar ca eu să nu te bag în seamă. Știi că ai importanță numai în acuplare, știi că atunci când îmi fac nodul la cravată, înainte de a pleca, mi-e scârbă deja de tot. Nu ai curaj să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
pe gesturile ei, pe bucătăria ei. Așteptam stând jos, rezervat și puțin rigid, ca un oaspete politicos. — E aproape gata. Părăsi bucătăria și se închise în baie, am auzit-o dând drumul la duș. Am scuturat pernele în jurul meu pe divan. Un miros plăcut de sos proaspăt invadase camera și-mi stârnise apetitul. Am dat cu ochii peste cimpanzeul care, pe perete, își îmbrățișa biberonul. Era identic cu Manlio. I-am zâmbit așa cum se zâmbește unui prieten puțin prostuț. În baie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]