1,297 matches
-
Era evident că o călcau pe nervi farmecul lui Crawford și siguranța lui de sine, și mă făcea să mă-ntreb dacă nu cumva se aflase cîndva sub vraja lor. Probabil că lui Crawford Îi fusese și mai greu cu doctorița asta plină de toane și cu limbă ascuțită decît cu mașina lui de tenis. — Paula, nu ești cam aspră cu el? Pare un tip fermecător. — Sigur că pare. De fapt, chiar Îmi place de el. E ca un cățeluș, plin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Încăpere. Se uită la ceas și Își aminti cine era. — Trebuie să plec. În mod surprinzător, mai sînt cîțiva pacienți la clinică. — Desigur - am răspuns neutru, apoi, pe cînd ne apropiam de ușă, am Întrebat-o: De ce te-ai făcut doctoriță? — Ce, ți se pare că n-aș fi bună de meseria asta? — SÎnt convins că ești cea mai bună. Tatăl tău e medic? — A fost pilot la Qantas, acum e la pensie. Mama ne-a părăsit după ce-a cunoscut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
e nevoie să fie și stigmatizată... Îmi pare rău. Nu știu de ce, dar am Înghițit informația asta pe nemestecate. Eu și Paula Hamilton am vizitat casa Împreună cu Cabrera. Ea a presupus că Anne avusese o recădere. — Nu mai era pacienta doctoriței Hamilton. Se răciseră relațiile dintre ele două, inexplicabil pentru mine. Diabetul lui Anne a fost diagnosticat la Londra acum șase luni. (Privi mohorît apusul care se Întindea peste grădina lui miniaturală, cu piscina secată În chip de altar scufundat.) După
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
privire neobișnuit de perspicace. — Domnule Prentice, cînd o să vă Întîlniți cu fratele dumneavoastră, să-i dați timp să-și exprime punctul de vedere. Ora de vizită e azi după-amiază la patru și jumătate. Vă roagă s-o aduceți și pe doctorița Hamilton. Încă și mai bine. O s-o sun la clinică. Știu că e nerăbdătoare să stea de vorbă cu el. Cum stăm cu procesul? Chestia asta o să aibă vreun efect asupra lui? — Dacă-și retrage mărturisirea, o să depun o petiție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Frank și m-am așezat lîngă ea. Paula stătea În fața mea, cu mîinile pe umerii mei, uitîndu-se cum Îi descheiam nasturii hainei. Am simțit cum se lasă salteaua sub greutatea mea și mi l-am imaginat pe Frank dezbrăcînd-o pe doctorița asta tînără și frumoasă și vîrÎndu-și mîinile Între coapsele ei, unde erau mîinile mele acum. Părerea de rău pe care o simțeam pentru faptul că profitam de absența lui Frank și făceam sex cu fosta lui iubită În propriul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe gură un zîmbet somnoros, dar cînd i-am pus mîna pe pubis m-a oprit. — Nu, nu acum... — Paula, de ce nu mă lași să te mîngîi? — Mai tîrziu. Asta-i cutia Pandorei pentru mine. Dacă o deschizi, toate păcatele doctoriței Hamilton ar putea scăpa afară. — Păcate...? Ai așa ceva? Precis că Frank nu credea una ca asta. (I-am luat palma În mîna mea și mi-am apropiat-o de față, inhalînd de pe degetele ei parfumul de trandafir jilav al vulvei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
trebuie să oprim petrecerea de diseară. A ridicat brațele spre mine și am Îmbrățișat-o scurt, Încercînd să-i potolesc tremurul umerilor. Îi simțeam inima bătînd pe sternul meu. Se scuturaseră toate ipocriziile ultimelor luni, rămînÎnd În urma lor această tînără doctoriță agitată și temătoare. — Dar cum, Paula? Ar putea fi dificil. Trebuie să-l avertizăm pe Sanger. Ar putea să plece cu Laurie la Marbella. — Sanger n-o să plece. L-au Împins deja afară din Estrella de Mar. Și chiar dacă ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
oaspete. Omar se sfii să rămână între ei într-o seară atât de intimă: veniseră rude, fratele gazdei lui și o soră a fostei neveste, pe care copiii o iubeau mult. Așadar, nicio șansă ca el s-o revadă pe doctoriță. Mâncară împreună și ciocniră o cupă la miezul nopții. Godun îl privea ca pe unul de-al casei și la fel îi îndemna și pe ceilalți să o facă. Apăruse acolo de numai cinci zile și asemenea gesturi îl intimidau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
tuturor, mai ales că fratele lui Godun pariase cu toată lumea că îl va convinge să bea. Dar băuse deja un pahar de șampanie, chiar dacă sperase că îl va sorbi alături de ființa misterioasă, care îi făcuse și silă, și frică. Însă doctorița lăsase în el încă ceva, mai intens decât mai simțise, chiar dacă dispăruse cu totul. Nu-ndrăznea deocamdată să întrebe pe nimeni dacă e o apropiată a locului sau fusese așa, doar o musafiră în vizită. Dintr-odată, un gând sinistru
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
cum ningea și forțându-se să își amintească despre ea și Godun. Nu era cu putință. Îi rămăseseră în minte doar mâncatul momițelor și felul în care Veterinara îi strânsese încheietura ca într-o cătușă. După prima lună a anului, doctorița nu dăduse vreun semn. Omar devenise detectivul discret al mișcărilor și al disparițiilor neanunțate ale prietenului Godun. Dar îi trebuia o armată să afle cu ce se ocupa gazda lui, pas cu pas. Deși era rotofei ca un urs, Godun
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
priceput, însă le spunea tuturor că nu asta era menirea ori priceperea lui. Artimon și el ar fi vrut să îl facă părtaș la un business cu frigotehnice, iar din toți, doar Veterinara mai lipsea să îi facă o ofertă. Doctorița rămăsese ascunsă ori era pur și simplu plecată pentru un timp. Când Godun dispăru de acasă vreo două-trei nopți, îl fripse pe inimă. Faptul că apărea dimineața, ca să plece din nou, când dormeau copiii, îl făcu să priceapă că mergea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
Singură, doar Veterinara se-ndârjea să-i pătrundă hățișul inimii: — Eu știu despre tine adevăruri pe care tu nu le cunoști, îi spusese cu triumful cu care făcea orice gest pentru ochii altora. Când l-a întrebat pe Godun dacă doctorița era măritată și ce rosturi avea pe lume, i-a răspuns ca și cum s-ar fi minunat de cerul albastru: „Ea nu are nevoie de nimeni“. Omar ar fi vrut să se spună asta și despre el, însă se simțea atașat
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
stranii, de nepătruns. Ce voia? Să-l îmbete? Era fără rost. Se purta de mult ca un prins, ea îl luase în posesie, pas cu pas, ca o cobră cu clopoței. — Dă-ți acum telefoanele, înainte să bei, îi comandă doctorița. Mâine n-ai să mai fii la garaj, nici în altă parte... — Nu se poate, am obligații, încercă Omar să explice, dar era o scuză prostească, de captiv între căngile unei lăcuste. Când s-a dezmeticit, era noapte, se aflau
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
deodată cu Veterinara și misterul se dezlegase: nu Godun, care pleca noaptea, nici Pablo, nici Maradona ori Arti nu erau între preferații sirenei brune, ci acest filfizon spilcuit, cu balonzaid și pălărie de fetru, care, culmea, nu se așeză lângă doctoriță, ci în capătul mesei, ca să-i vadă pe toți. Lăsase ușile vraiște și ploua cu găleata. Eleonor stătea pe pervaz și se uita la șuvoaiele de apă murdară care se scurgeau printr-un jgheab. Și ce mai faci, Max? Pe
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ins mult mai vârstnic, primul fulger din gând fu să îl descoasă despre bărbat: — N-ai o poză cu soțul ei? Doar erați prieteni, ca și cu ea, nu? — Homare, te porți chiar ca un apucat, dacă vine vorba de doctoriță! Până și copiii aflaseră. Isabelle-Anais își făcuse un leagăn sub pomi și de-acolo strigase în gura mare, într-o zi când Veterinara se-apropia: — Omar, vino repede, îți sosește iubita! Era o femeie prea liberă ca să pară că tocmai
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ci, cu un ton alb: „clubul de călărie“. Nu era nevoie să-i ceară să vadă caii. Îi găsi pe toți șase purtați „la coardă“ de băietani echipați după reguli de echitație. I se strânse stomacul a mia oară: așadar doctorița avea șase bărbați, pe care îi chema doar pocnind din degete. Ea tocmai văzuse cum se schimbă la față și îl întrebase: — Ești bine? A, da, mă uitam după Zet. Își făcu ochii roată, să-i zărească adăpostul. Nu se
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
sclipiri albăstrui și să o audă râzând. Continua să-i pândească pe toți ceilalți: pe Pablo, pe Arti, pe dințălar și chiar pe Godun. Singur, Maradona ieșea din calcul, căci sigur, un lucru nu s-ar fi petrecut: în veci, doctorița nu s-ar fi încurcat cu unul cu dric. Cel căruia banii nu-i curgeau râu era Arti, cu vanele și piscinele lui, din care abia reușea să plutească. Când era hotărât să își schimbe afacerea, Veterinara îi ceru o
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
bucură, după cum așteptase. Înghețase de spaimă și, un timp, nu crezu că vedea din nou, atât de departe fusese în noaptea pe care nu și-o știa în spatele ochilor. Recapitulă că băuse, că dormise puțin, stând mai mult între pulpele doctoriței veterinare, că își luase de dimineață două cești de cafea în loc de doar una, îndoită cu lapte. „O fi inima, și nu capul“, își mai zise în gând, dar, oricum, nu-i lipsea o nenorocire ca asta, tocmai când se credea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
căderile lui în întunecări de o clipă, dar, mai nou, intervenise încă ceva: în plină lumină, culorile îi dispăreau, ca și cum ar fi fost spectator la un film alb-negru. — Ăsta e chiar un efect artistic, nu vi se pare? glumi Omar. Doctorița era o femeie distinsă, cu ochi albaștri, pătrunzători și cu o carnație foarte albă, de blondă fără retușuri. Și rândul de perle pe care îl purta împrejurul gâtului era veritabil, întărind impresia de calm diafan care o înconjura. De aceea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
începu și le oferi prima pistă: o amplitudine dereglată a semnalului macular, care însemna multe lucruri. Merseră mai departe, cu un examen de câmp vizual, care le revelă scotoame pe maculă, ceea ce era un semnal pentru o evoluție degenerativă, însă doctorița nu spuse mai mult. Îl anunță doar că a doua zi avea să urmeze o angiofluorografie și că va trebui să se poarte ca un bărbat. — Doamnă doctor, doar nu o să-mi puneți ochii pe masă, ce ar putea fi
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
se pomeni că aproape aleargă printre șerpuirile de lăstari și crengi. Erau gâze în aer, care îl năpădiră și, pentru prima oară, se rătăci. După a treia zi petrecută în clinică, diagnosticul era clar: o degenerescență maculară ireversibilă, care avansa. Doctorița îl obligă să se uite într-un punct fix și, în același moment, îi străpunse pupila cu un ac fin. Omar se trezi că se-nvârte pe dinăuntrul propriului ochi, ca într-un tunel uzurpat. Că își caută drumul, așa cum
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
ochi, se urcase ca-ntr-o cochilie netedă, spiralată și de-acolo privea spre un peisaj ce era făcut doar din irizări și inele de ceață prin care trecea un abur albastru. Macula suna ca un strat de iarbă, parcă doctorița așa i-ar fi spus: „Peste-un strat de iarbă crescut anapoda încercăm să punem alei de zgură sau de pietriș, fiindcă, altfel, n-ați văzut niciodată o grădină sălbatică, năpădită de buruieni? Nu te mai poți înțelege cu plantele
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
apăreau alții. — La un moment dat, voi fi orb și voi uita astea, îi spusese Veterinarei. N-am să-l știu pe Zet ca mârțoagă, nici pe tine o femeie neînconjurată de atâția bărbați. — Ce tot spui, Homare? se mânia doctorița, însă își vedea mai departe de misterele ei, își țesea secretele migălos, precum o femelă-păianjen. Omar și-o dorea și era gelos zi de zi pe ce nu putea să afle. Banii n-aveau memorie și nici carne care să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
altul conservator, dar el era social-democrat și de- aceea imaginea unui trăpaș negru cu aripi îi părea o bună heraldică pentru cei pe care ar fi vrut să-i câștige. — Pegasus! Mitologii puerile, de băieți care n-ajung bărbați, credea doctorița, dar și-ar fi dorit ca Godun să devină un fel de tătuc al prosperilor din cartierul de vile, care, oricum, nu aveau un stăpân. — Pentru ce vrei politică? Nu ai spus-o de la-nceput! Ți-ai dorit benzinăria, garajul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
vin, încât amintirea dentistului avea să se odihnească pe o saltea de rulou de vânat, de fileuri și de jambon crud-uscat. Stăteau toți împrejurul mesei, mai puțin pisica Eleonor, care dispăruse. Godun ajunsese parlamentar, Maradona - un angrosist al beneficiilor postume, doctorița - o proprietară de cabaline și a unui parc de divertisment în care Arti se pregătea să amenajeze în curând tobogane de apă. Dar și Pablo intrase în șir, așa că le aduse o noutate, chiar atunci când mâncau, o veste menită să
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]