KorAP: Find »[drukola/base=dom & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...47 48 49 ...254 >

6,346 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

ochelarii grei de dioptrii? Și fată bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom' profesor, dom' profesor! cu o intonație care avea cel puțin trei Înțelesuri: bucurie a revederii după mica lor agapă secretă de acum două zile; subliniere a unei relații care depășea moftul unui revelion unde ar fi putut veni oricine, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
de dioptrii? Și fată bătrână pe deasupra. Nu avea nici aplombul analiștilor politici și nici frumusețea Înțepată a prezentatoarelor de știri de pe sticlă. Noroc cu Brândușă care nu Înceta să-i strângă mâna de câteva secunde, repetând Într-una: Dom' profesor, dom' profesor! cu o intonație care avea cel puțin trei Înțelesuri: bucurie a revederii după mica lor agapă secretă de acum două zile; subliniere a unei relații care depășea moftul unui revelion unde ar fi putut veni oricine, și, În sfârșit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
acum două zile; subliniere a unei relații care depășea moftul unui revelion unde ar fi putut veni oricine, și, În sfârșit, Încercare amicală de a-l readuce cu picioarele pe pământ după o scurtă plimbare În lumea ideilor, pe unde dom' profesor mai dădea câte o raită, precum alții la curve. Cu gândul Încă la silueta diformă a Iolandei, Petru nu putu spune decât atât: Cu ce ocazie, domule Brândușă? Cum cu ce ocazie, dom' profesor, cum cu ce ocazie? Cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
picioarele pe pământ după o scurtă plimbare În lumea ideilor, pe unde dom' profesor mai dădea câte o raită, precum alții la curve. Cu gândul Încă la silueta diformă a Iolandei, Petru nu putu spune decât atât: Cu ce ocazie, domule Brândușă? Cum cu ce ocazie, dom' profesor, cum cu ce ocazie? Cu ocazia revelionului cu artă. Așa ceva nu trăiești În fiecare an. De distrat, te distrezi când vrei, he, he, parcă nu știți, zise Brândușă trăgând cu ochiul spre locul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
plimbare În lumea ideilor, pe unde dom' profesor mai dădea câte o raită, precum alții la curve. Cu gândul Încă la silueta diformă a Iolandei, Petru nu putu spune decât atât: Cu ce ocazie, domule Brândușă? Cum cu ce ocazie, dom' profesor, cum cu ce ocazie? Cu ocazia revelionului cu artă. Așa ceva nu trăiești În fiecare an. De distrat, te distrezi când vrei, he, he, parcă nu știți, zise Brândușă trăgând cu ochiul spre locul În care se găsea Iolanda. Da

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Dumnezeu să-i hodinească acolo, În picturile lor, chiar dacă nu seamănă a morminte, că n-au cruci și nici nu-s de marmură... Asta cam așa e, recunoscu Petru, dintr-o dată bine dispus. Vă interesează pictura? Bineînțeles că mă interesează, dom' profesor, mai ales dacă și prețurile sunt acceptabile. Asta Înseamnă că nu mă interesează orice fel de artă. Cum ar fi arta minoră, zise Petru zâmbind. Ferească Dumnezeu, dom' profesor, la artă pedofilă nu mă bag. Să mă lege mascații

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
dintr-o dată bine dispus. Vă interesează pictura? Bineînțeles că mă interesează, dom' profesor, mai ales dacă și prețurile sunt acceptabile. Asta Înseamnă că nu mă interesează orice fel de artă. Cum ar fi arta minoră, zise Petru zâmbind. Ferească Dumnezeu, dom' profesor, la artă pedofilă nu mă bag. Să mă lege mascații ca la televizor... Eu mă gândeam la un anume nivel al artei, domnule Brândușă. Păi, și io tot așa, dom' profesor, căci arta e În toate, și În cele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
ar fi arta minoră, zise Petru zâmbind. Ferească Dumnezeu, dom' profesor, la artă pedofilă nu mă bag. Să mă lege mascații ca la televizor... Eu mă gândeam la un anume nivel al artei, domnule Brândușă. Păi, și io tot așa, dom' profesor, căci arta e În toate, și În cele crude și În cele coapte, ca și Dumnezeu, dacă nu greșesc cumva. Știți, eu cu religia nu prea le am. Vă plac cele patru picturi, domnule Brândușă? Până nu știu prețul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
În toate, și În cele crude și În cele coapte, ca și Dumnezeu, dacă nu greșesc cumva. Știți, eu cu religia nu prea le am. Vă plac cele patru picturi, domnule Brândușă? Până nu știu prețul, nu pot spune nimic, dom' profesor. Aici aveți preturile, zise Petru Întinzându-i o foaie de hârtie velină. Brândușă luă foaia, aruncă o privire cifrelor trecute În dreptul fiecărei lucrări, apoi se apropie de tablourile panotate cu rafinament de Iolanda și Începu să le privească cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Întâmpla când bărbatul visurilor ei o măsura cu aceeași palmă din creștet În tălpi, pe față și pe spate, cu mici opriri În punctele fierbinți. Să Înțeleg că vă interesează, adică..., zise Petru gâtuit de emoție. Da' cum să nu, dom' profesor, răspunse Brândușă absent, cum să nu. Semne peste tot: uite un cal, Își spuse el, fericit ca atunci când scrisese pentru prima oara În viață cuvântul „cal”. Cu un cal pictat nu faci nimic, dar cu unul viu și de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
artificiu să știrbească În vreun fel prestigiul lui Brândușă, care creștea văzând cu ochii. Până când, nimeni nu putea ști cu precizie. Doar Gheretă Își aminti că și trupul domnului Ster plutise la fel În urmă cu mulți ani, tot aici. Dom' profesor, batem palma, zise Brândușă când socoti că ajunsese destul de sus pentru a nu fi dat uitării prea curând. Băiatu', cupa de șampanie! 6. Unul dintre cei trei chelneri scoase dintr-o cutie Îmbăcată În pluș vișiniu o cupă pentru

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
autocarul Înapoi la firmă așa cum a promis celor doi colegi de care tocmai se despărțise În Austria și care puteau În acest fel să-și bea În liniște prima bere de Ioni-fără-țară. Pe fiecare Îl chema Ion. N-am dreptate, dom' șef? Șeful Însă dormea stând țeapăn pe scaun, cu ochelarii lui rotunzi pe nas, dar avea fața cuiva care vedea ceva chiar și așa. Domnul Tobă nu se lăsă intimidat de chipul Îngândurat al șefului și continuă să vorbească cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Întocmai. Optimist din fire și adept al soluțiilor naturale, spera că lucrurile se vor aranja și că tablourile nu vor avea astfel de suferit, acum când făceau parte din colecția Ignat P. Brândușă, cum atât de frumos scrisese gagica lu' dom' profesor, cu vârful limbii Între dinți, ca și cum altfel mâna nu i-ar fi alunecat pe hârtie cu atâta ușurință și cu o moliciune care lui Îi dădea amețeli. Nu degeaba i se zicea Nemțoaica. Rasă pură. Ar fi trebuit să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Klaus era printre ei era Încă bine. Îi ceru În gând iertare pentru că a Îndrăznit să-i privească femeia altfel decât de obicei. Pentru el, orice s-ar Întâmpla, Nemțoaica va rămâne În veci femeia lui Klaus și gagica lu' dom profesor. El se mulțumea cu Zorela. El era cu ștoarfele. Femeile de rasă Îl lăsau fără erecție, ca o amputare de organ fără durere, ceea ce era un sacrificiu mult prea mare. Mai urma o tură de poze, de data asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Ce semn poate fi mai bun decât o aspirație ca a dumneavoastră spre plus infinit, Îl liniști pe loc Petru, spre perfecțiunea atât de greu dacă nu cumva imposibil de atins Într-o viață de om... Să vă spun drept, dom' profesor, dacă aspirația asta s-ar face cu mai puține zerouri, ar fi mai bine, dar acum e târziu. Am semnat, ori eu ce scuip nu mai ling. Rămâne deci să mă văd cu doamna Ster și să terminăm afacerea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Îndreptă spre ieșire urmat de cei trei chelneri. Afară Îl aștepta mașina lui Terente Marcovici. Mulțumi lui Petru pentru ospitalitate și se pregătea să urce În mașină când Își aduse aminte de ceva ce trebuia spus neapărat. Era să uit, dom' profesor! Domnul cu ochelari și fular zicea că vinde antene parabolice. Spuneți-i din partea mea că e târziu. Cine să dea atâția bani pe o farfurie, chiar dacă prinde cincizeci de canale? Mai ales În cartierul ăsta! Or fi câțiva nebuni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
probe și ea Își fixează salariul. Are un bonus pentru fiecare limbă În plus față de media națională care se ridică la un sfert de limbă străină la zece mii de locuitor. Din datele pe care le dețin eu. Și Încă ceva, dom' profesor. Am de gând să-mi fac un partid. Deocamdată i-am găsit un sediu și un nume: PARTIDUL NAȚIONAL ȘI UNIVERSAL PE CALE DE A SE NAȘTE! Totul cu litere mari! Vă place? În felul acesta nu se va desființa

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
prea? Dacă nu-i porc atunci ce e? E un porc fără coadă și fără urechi, anunță celălalt polițist, tăcut până atunci, dar nu mai puțin atent la mersul anchetei, cum fac mai toți experții de la FBI În filme. Copiii, dom' șef!, zise În sfârșit un bărbat cu autoritate În grup. N-au avut răbdare. Știți cum sunt copiii. Da' mâine, dom' șef, cumpărăm altele de la măcelărie: cu cap cu tot, dacă vrea domnul. Schimbăm capul, numa' să nu ajung iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
atunci, dar nu mai puțin atent la mersul anchetei, cum fac mai toți experții de la FBI În filme. Copiii, dom' șef!, zise În sfârșit un bărbat cu autoritate În grup. N-au avut răbdare. Știți cum sunt copiii. Da' mâine, dom' șef, cumpărăm altele de la măcelărie: cu cap cu tot, dacă vrea domnul. Schimbăm capul, numa' să nu ajung iar la pușcărie pentru un porc care grohăia pe aici de nu puteam dormi din cauza lui. De nervi l-am tăiat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
am tăiat și ca să apăr ca și dumneavoastră liniștea publică... Și era atât de gras că putea să facă infarct. Și cine mai tăia un porc mort? Și n-a guițat? L-aș fi auzit, interveni domnul Gusti Careja. Nu, dom' șef, că mă pricep. A horcăit el un pic, da' i-am pus și o pernă pe cap, plus un spay paralizant, așa că nu... Gata, zise polițistul tăcut, dar mai mare, se pare, În grad, ajunge, că avem treabă. Ducem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Gata, zise polițistul tăcut, dar mai mare, se pare, În grad, ajunge, că avem treabă. Ducem porcul la locuința numitului Gusti Careja, apoi, cu toții, mai puțin copiii, la poliție pentru declarații. Să chemăm o mașină de la sediu. Nu-i nevoie, dom' șef, vă duc eu cu microbuzul. Mercedes ultimul tip. Intrăm toți, cu porc cu tot. Dacă vreți, pun și girofar. Pentru impresie și colaborare cu ordinea publică. Polițiștii nu aveau nimic de obiectat. Domnul Gusti Careja nici atât, iar cei deposedați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

roșu contra lor. Lui Crainic îi face un portret-simbol: "abandon al demnității omenești". De ce? Mă întrebi de ce? Pentru că, înfometat la Aiud, sorbea ciorba în care torționarul, un evreu ungur scăpat de la Auschwitz, își storcea ciorapii murdari: "Mai vrei o porție, dom' ministru?" Mai vroia! Tare era scîrbit, povestind astea, Crohmălniceanu. El își lua mesele la Capsa. Ieșit din închisoare în '62, Crainic devenise un personaj umil. Numai Arghezi îl întrecea în lașitate: "Nu-l găsise pe Dumnezeu și de aceea era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
proastă cu televizorul. N-o să mai spun amintirea mea, ci versiunea mea. Uneori îmi vine în minte mai mult decît o amintire. Poetic spus, amintirea unei închipuiri. Puteam să jur că lui Lucian Foișor îi apăruse, în "Crochiul" săptămînal, în loc de domul din Milano, domnul din Milano. Nu, nu s-a întîmplat așa, mă Dana. Imaginația ta de ficționară a stabilit-o. Questa coda non e di questo gatto. Coada asta nu-i coada acestei pisici. Făcîndu-mă, adică, să mă îndoiesc a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

alții au lacrimi în ochi. Doar că eu acum pot vedea simultan în toate oglinzile. Chipul reflectat în toate unghiurile posibile din fiecare oglindă este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
vedea simultan în toate oglinzile. Chipul reflectat în toate unghiurile posibile din fiecare oglindă este fără îndoială chipul meu, cel dintotdeauna interzis, chipul visătorului visat. Împărăția veșmintelor albe Casa de Dom Ignacio, Abadiania Brazilia. Lumina albă De pe terasa "Casei de Dom Ignacio" se văd formele moi și suave ale Abadianiei; un pământ roșu și uscat, cu arbuști verzi cu trunchiurile și crăcile enervate. Un univers calm, ondulat se deschide în fața ochilor, un spațiu cristalin, desfășurat într-un timp paralel, încetinit, dilatat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]