6,536 matches
-
o factură asemănătoare este și teoria celor două rețele de școlarizare a lui Baudelot și Establet (1971). În rețeaua superioară - ciclul secundar și superior -, copiii burghezilor învață să devină interpreți activi ai ideologiei dominante pentru a fi capabili să mențină dominația clasei lor. În rețeaua primară - profesională -, spre care sunt orientați, prin jocul niciodată inocent al eșecului școlar, copiii proletarilor, ideologia dominantă se impune sub forma micii burghezii, a unei culturi ieftine făcute să interzică dezvoltarea și exprimarea unei „ideologii proletare
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
anumite distribuții a resurselor economice, sociale și culturale, presupune transformarea capitalurilor într-o formă specifică a lor, cea de capital simbolic. Acesta constituie sursa și indicatorul puterii legitime și se regăsește în idei concrete precum: onoare, prestigiu, responsabilitate, reputație. Deoarece dominația exercitată prin violență materială, prin arbitrarul forței este costisitoare, e în interesul fiecărei categorii de dominatori să transforme raporturile de dominație în raporturi de semnificație prin acumularea de capital simbolic. Astfel, violența simbolică ia locul violenței fizice, iar oamenii au
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
Acesta constituie sursa și indicatorul puterii legitime și se regăsește în idei concrete precum: onoare, prestigiu, responsabilitate, reputație. Deoarece dominația exercitată prin violență materială, prin arbitrarul forței este costisitoare, e în interesul fiecărei categorii de dominatori să transforme raporturile de dominație în raporturi de semnificație prin acumularea de capital simbolic. Astfel, violența simbolică ia locul violenței fizice, iar oamenii au o imagine mistificată cu privire la natura relațiilor lor sociale. Aceasta se realizează în societățile avansate prin: - procese de socializare diferențiată a copiilor
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
parte, economia, statul sau școala, iar pe de altă parte, formele specifice de conștiință și cultură care susțin și codetermină aceste structuri. Ea trebuie să studieze interacțiunile complexe dintre structurile sociale obiectivate și habitusul de grup, să dezvăluie structurile de dominație și rolul necesității în configurarea credințelor și a instituțiilor. 1.5. Originea habitusuluitc " 1.5. Originea habitusului" Habitusul este determinat de diferitele formațiuni sociale în care individul se găsește prins. Fiind determinat de acestea, habitusul are totuși o anumită autonomie
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
traduce și retraduce în felul său complicat clasele și grupurile sociale prin componentele lui sub marca mentalității și a bunăvoinței oficiale. Astfel, este mai degrabă ușor pentru observatorul necritic să ignore rolul-cheie pe care sistemul educativ îl joacă pentru menținerea dominației de clasă și culturale. 2. Teoria codurilor lingvistice a lui Basil Bernsteintc "2. Teoria codurilor lingvistice a lui Basil Bernstein" Noțiunile de coduri lingvistice elaborate și restrânse au fost introduse de Basil Bernstein în 1971 pentru a explica performanțele relativ
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
au adus Pierre Bourdieu și Basil Bernstein. • Pentru Bourdieu, societatea este un spațiu stratificat care cuprinde indivizi ierarhizați după capitalurile economice și culturale deținute. Interese specifice definesc câmpurile sociale - arene ale conflictelor ce au ca miză însușirea acestora. • Raporturile de dominație sunt susținute de capitalul simbolic - prestigiu, onoare, legitimitate. Autoritatea se menține mai degrabă prin raporturi de semnificație - violență simbolică - decât prin raporturi de forță. Violența simbolică determină acceptarea mistificată a pozițiilor sociale. Prin violență simbolică se construiește habitusul - ceea ce este
Sociologia educației by Adrian Hatos () [Corola-publishinghouse/Science/2235_a_3560]
-
vor fi neglijat Muza cea adevărată, „cea sosită împreună cu artele cuvântului și cu filosofia”, și că vor fi prețuit mai mult gimnastica decât arta Muzelor. Această orânduire, amestecată deja cu răul, va avea ca unul dintre principii înflăcărarea îndreptată spre dominație, și anume dorința de a învinge și cea de glorie. Trecând la prezentarea omului care are ca organizare interioară cea identică timocrației, Socrate remarcă pentru început că acesta trebuie să fie mai trufaș, lipsit de cultură muzicală, care la urma
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
nu este decât simptomul unei dezordini interioare care se propagă prin intermediul discordiei de la nivelul stării de întrunire a aspectelor sufletelor până la segregarea claselor și, propriu-zis, la lupta lor. În sufletul conducătorului, conform aspectelor sufletești, sunt posibile trei configurații care reprezintă dominația succesivă a câte uneia: după „imperiul rațiunii”, vom avea „imperiul ardorii” și „imperiul dorinței”. Remarca lui Annas la acest pasaj este următoarea: „Or, această teză nu este verosimilă. De fapt, ceea ce ar corespunde dezunificării într-un stat ar fi mai
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
să reflecteze asupra sfârșiturilor sensului politic al umanității ca istorie a stasis-ului? Este acest fel de a pune problema un istoricism mizer? Ahile și Ulise. Stăpânirea adevărului și modelul politic al Republicii Alexander Baumgarten „... omului i-a fost lăsat, sub dominația omului, să gândească liber. Însă noi ne temem de acei stăpâni ai minții noastre care reprezintă singurul ochi ce trebuie să vadă și să perceapă adevărul.” (Augustin, De vera religione, 111) Rândurile care urmează au ca fundament o mirare inițială
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
al istoricismului (adică a tendinței de a subsuma istoria unui set de reguli și norme menite a permite un control cvasitotal al viitorului), ale cărei principale caracteristici sunt: imobilitatea (reflex al imuabilității Ideilor), regresul („la patriarhia tribală dinaintea Căderii, la dominația de clasă naturală a minorității înțelepte asupra mulțimii ignorante” - ed.cit., p. 104), segregarea absolută (căci e netransgresabilă) a claselor, focalizarea exclusivă asupra clasei dominante care e închisă în interiorul unui perimetru determinat de controlul total asupra educației și formării membrilor
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
lor un potențial de entropie socio-umană. Această perspectivă conceptuală provine dintr-un pragmatism istoric evident: „Această lentă eroziune a rolului imaginarului în filosofia și în epistemologia occidentală, dacă a asigurat, pe de o parte enorma ascensiune a progresului tehnic și dominația acestei puteri materiale asupra celorlalte civilizații, pe de altă parte, a înzestrat «adultul alb și civilizat» cu un particularism marcat, separându-l pe el și «mentalitatea» lui logică de restul culturilor lumii taxate drept «prelogice», «primitive» sau «arhaice»”. Ideea că
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
activité politique”. C. Exercițiul ideologic între cuvânt (logos) și imagine (eikôn) Competențele comunicative (mai precis capacitatea de a purta o discuție asupra unor puncte de vedere diferite) degenerează treptat, conform lui J. Habermas, în instrument de reproducere a structurilor de dominație. A fi o prezență înseamnă, implicit, a avea o semnificație. Purtător de semnificație este, în mod prioritar, semnul. În mod artificial și numai în virtutea obișnuinței oamenii atribuie cuvântului rolul privilegiat în transmiterea de informație. Această prejudecată tradițională marchează o anume
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
și mai penetrant în planul conștiinței este iconicul. Căci, spre deosebire de intelect, ochiul nu-i refuză sensului nici un glisaj. În plus, în virtutea experiențelor istorice, omul percepe limba ca pe un fel de metainstituție, un mediu al propagării puterii sociale și al dominației. Din start se poate vorbi de un anume resentiment față de caracterul impus, direcțional, al sensului cuvântului. Limba este, în mod cert, măcar într-o anume perspectivă, un instrument ideologic. Iconofilia contemporanilor poate apărea din acest motiv o formă nostalgică de
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
întreaga activitate guvernamentală” (ibidem, p. 22). În acest caz, ne aflăm la frontierele științei politice cu ideologia, fapt care antrenează o confuzie frecventă între teoriile elitelor și doctrinele elitiste. Nu este întotdeauna clară distincția între constatarea axiologic neutră conform căreia „dominația minorității asupra majorității este un fapt consubstanțial vieții oamenilor ce trăiesc în societate” (Busino, 1992, p. 7) și pledoaria antidemocratică. Bineînțeles, așa cum a fost adesea cazul în sociologie, afirmarea unui punct de vedere cu tentă ideologică a fost punctul de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
de agenți („clasă dominantă”) învestiți cu puteri de coerciție, ci efectul indirect al unui ansamblu complex de acțiuni care iau naștere în cadrul rețelei de constrângeri încrucișate pe care fiecare dintre dominatori, dominat astfel de structura câmpului prin care se exercită dominația, o suferă din partea tuturor celorlalți (ibidem, p. 57). Fie că s-a recurs la noțiunea de câmp, fie că s-a păstrat limbajul mai tradițional al subsistemelor, competiția dintre domeniile de activitate este una dintre comportamentele echilibrului dinamic al oricărui
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
câteva aserțiuni care merg în acest sens. Pentru el, „corpurile aristocratice” au, în mod necesar, „o dimensiune relativ redusă”. Această limitare cantitativă comportă două aspecte. Este vorba mai întâi despre un raport de proporție: „acest fapt evident care ține de dominația lor în raport cu masele”. Există însă și un element neproporțional, care este „o limită absolută dincolo de care forma de grup aristocratic nu mai poate fi menținută”. Aceasta ține de formule de sociabilitate pe care numai o grupare de anvergură limitată o
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
clasa conducătoare pe care o găsim în posturile cu responsabilități, în diversele organisme ale statului sau în sectorul privat. Alain Touraine adoptă o poziție mai nuanțată în privința dilemei unitate/pluralitate. Orice sistem politic, ne atrage el atenția, este supus unei dominații de clasă ce poate lua forma unei hegemonii care îi impune constrângeri. În ciuda acestui fapt, subzistă un „element de pluralitate” care nu se reduce la un raport de dominație și care presupune „existența unor forțe sociale și politice” diverse. Competiția
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
pluralitate. Orice sistem politic, ne atrage el atenția, este supus unei dominații de clasă ce poate lua forma unei hegemonii care îi impune constrângeri. În ciuda acestui fapt, subzistă un „element de pluralitate” care nu se reduce la un raport de dominație și care presupune „existența unor forțe sociale și politice” diverse. Competiția sau conflictul lor se traduc „printr-o luptă de influență cu privire la luarea deciziei și prin presiuni de tot felul exercitate asupra elementelor unificatoare”. Nu este mai puțin adevărat că
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
conducătoare. În concepția de inspirație marxistă, această suprapunere nu e totuși o constantă a istoriei: ea nu este destinată să dureze. Revoluția proletară trebuie să se distanțeze de această eternă revenire a unor minorități la funcțiile de conducere. Punând capăt dominației burgheziei și regimului capitalist, clasa muncitoare trebuie să pună capăt o dată pentru totdeauna tuturor antagonismelor de clasă și să facă posibilă instaurarea unei societăți fără clase. Viziunea de tip marxist a schimbării sociale se bazează deci pe ideea unei transformări
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ordini sociale care ar aboli deosebirile dintre dominatori și dominați ține de utopia socială. Toate societățile omenești cunoscute au fost conduse de minorități, făcându-ne să credem că numai caracteristicile acestor minorități pot varia. O schimbare revoluționară ce pune capăt dominației unei elite nu poate decât să aducă la putere o altă elită. Totuși, în plan teoretic, nu există o adevărată contradicție între lupta de clasă și dominația elitelor. O societate poate fi lipsită de clase, traversată de antagonisme între acestea
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
că numai caracteristicile acestor minorități pot varia. O schimbare revoluționară ce pune capăt dominației unei elite nu poate decât să aducă la putere o altă elită. Totuși, în plan teoretic, nu există o adevărată contradicție între lupta de clasă și dominația elitelor. O societate poate fi lipsită de clase, traversată de antagonisme între acestea, și poate să rămână în același timp condusă de o minoritate care nu se identifică pe deplin cu niciuna dintre clasele ei. În schimb, pe un plan
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
agregat politic disciplinat. Redusă la cea mai succintă expresie, legea sociologică fundamentală după care se conduc, în mod ineluctabil, partidele politice (dând cuvântului politice sensul său cel mai larg) poate fi formulată astfel: organizarea este sursa din care ia naștere dominația aleșilor asupra alegătorilor, a mandatarilor asupra celor care le-au dat mandatul, a delegaților asupra celor care-i deleagă. Cine spune organizație zice oligarhie. Orice organizație de partid reprezintă o putere oligarhică sprijinită pe o bază democratică. Pretutindeni avem alegători
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
politici”. O asemenea fuziune, admisă de teoria marxistă clasică, i se pare imposibilă prin „instituționalizarea conflictelor sociale” care confirmă autonomia jocului politic (Touraine, 1973, pp. 247-254). El consideră, fără îndoială, că „orice decizie politică este predeterminată și limitată de natura dominației de clasă”. Astfel, un consiliu municipal care ia o decizie în privința renovării urbane, nu o poate face „decât în cadrul regimului proprietății și ținând cont, încă și mai concret, de interesele economice, asupra cărora nu are decât mijloace de acțiune limitate
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
o poate face „decât în cadrul regimului proprietății și ținând cont, încă și mai concret, de interesele economice, asupra cărora nu are decât mijloace de acțiune limitate” (ibidem, p. 217). Nu este mai puțin adevărat că „nu există transformare directă a dominației sociale în putere politică” (ibidem, pp. 218-219). Integrarea ca fenomen specific S-a mai făcut observația că integrarea elitei nu se reduce nici la omogenitatea socială, nici la convergența intereselor. Pentru Putnam, această integrare este o variabilă care depinde de
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]
-
ceară tot mai mult competențe tehnice. În același timp, regimurile totalitare instituie instrumente de planificare ce sustrag complet marile opțiuni oricărei forme de dezbatere publică. Burnham și „revoluția managerială” În acest context istoric, apare un curent de gândire critică a dominației „tehnicii și emergenței unei „noi clase” cu vocație pentru activitatea de conducere. Cel mai celebru reprezentant al acestei orientări teoretice și ideologice este James Burnham (1905-1987), a cărui lucrare The Managerial Revolution (1941) a avut un mare răsunet în epocă
Sociologia elitelor by Jacques Coenen-Huther () [Corola-publishinghouse/Science/2356_a_3681]