1,677 matches
-
a sinelui identitar de stereotipurile epocii. Sfidarea legii morale și transcenderea canonului constituie programul ei existențial. Femeia pariziana impune societății o viziune nouă asupra rolului, obligațiilor, posibilităților, capacităților, ocupațiilor și spațiilor feminine. Experiențele majore ale personajului Parizienei sunt legate de dominarea, în plan intim, prin seducere și dominarea, în plan social, prin impunerea pe scena mondenă. Împărtășind contradicțiile vremii, Pariziana este capabilă să proiecteze o nouă perspectivă asupra evenimentelor, deopotrivă estetică și pragmatică. Liberă în interior de constrângerile impuse de către bărbați
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
legii morale și transcenderea canonului constituie programul ei existențial. Femeia pariziana impune societății o viziune nouă asupra rolului, obligațiilor, posibilităților, capacităților, ocupațiilor și spațiilor feminine. Experiențele majore ale personajului Parizienei sunt legate de dominarea, în plan intim, prin seducere și dominarea, în plan social, prin impunerea pe scena mondenă. Împărtășind contradicțiile vremii, Pariziana este capabilă să proiecteze o nouă perspectivă asupra evenimentelor, deopotrivă estetică și pragmatică. Liberă în interior de constrângerile impuse de către bărbați, femeia pariziana inventează. Imaginația ei debordanta și
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Evoluția teatrului în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea se poate împărți convențional în două perioade, cea a teatrului din timpul Imperiului al Doilea și teatrul de la începutul Republicii a Treia. Teatrul Imperiului al Doilea este cel al dominării scenei de genurile noi sau renovate, corespunzând funcției de divertisment social (comedia de moravuri, vodevilul și opereta). Marea rivala a tragediei clasice și a dramei romantice este acum comedia, care se impune cu tot fastul reprezentării teatralizate. Fără un teoretician
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
doar la preocuparea de individual. Fiindu-i refuzată intrarea oficială, Pariziana sondează multiplele intrări laterale. Parcursul ei este o inițiere în mecanismele ascunse ale societății și puterii. Jocul de culise, punerea la cale a combinațiilor ascunse, a diferitelor scenarii, precum și dominarea subtilă a bărbatului devin specialitatea să. Pariziana știe să deschidă căi noi în citadela masculină, ea aplică o manieră mai mult sau mai putin discretă și elegantă de a-și exercita autoritatea și influența. Expresia chercher la femme are pentru
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Politețea constituie liantul identității franceze, cimentul, limba comună, ea topește treptat diferențele, constituind un anumit tip de cultură cultură politeții. La curtea lui Ludovic XIII și Ludovic XIV apare stilul francez, degajat de influență străină, societatea franceză pregătindu-se de dominarea Europei în secolul al XIX-lea. Începând cu sfârșitul domniei lui Ludovic XIV apare o paradigmă franceză, definită de Norbert Elias și Robert Muchembled că o miscare irezistibila de civilizare a moravurilor [Muchembled, p.201]. Sub Restaurație, Curtea cunoaște o
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
bărbați sunt raporturi politice. Diferența sexelor s-a tradus prin inegalitatea puterilor, care constrânge femeia la înșelăciune, la sustragere de bani de la bărbat și la refuzul sexual. Toate aceste înșelătorii nu duc însă la schimbarea poziției lor. În cazul acestei dominări, problemă pe care Foucault și-o pune este să afle unde se formează rezistență. [v. Histoire de la sexualité, v.1, La volonté de savoir, 1976]. 208 "Îl [Duroy] ne faisait que continuer d'ailleurs l'œuvre commencé par Forestier, à
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
naștere: permanența unui model linear de dezvoltare, certitudinea că aceleași mecanisme trebuie să producă întotdeauna aceleași efecte, o concepție eronată asupra societăților arhaice sau tradiționale și, mai presus de toate, un arsenal teoretic cu ajutorul căruia se considerau posibile controlul, anticiparea, dominarea schimbărilor. Noțiunea de schimbare socială apare destul de problematică atunci când este corelată cu industrializarea în cadrul căreia se înlănțuie inovația tehnică, creșterea producției, noua diviziune a muncii; cu dezvoltarea economică exprimată în termeni de creștere a venitului național și de ridicare a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
stabili un contract cu pacientul, a valida, a construi o relație de parteneriat, a reconstrui concepția pacientului, a securiza. Formarea comprehensivă a medicilor în vederea înțelegerii empatice dintre medic/pacient va crește coeziunea și autenticitatea acestei relații, apărând o tendință de dominare a distanței ierarhice prin recentrarea pe nevoile personale și responsabilizarea progresivă a pacientului în vederea autogestionării tratamentului său, așa cum au propus Vunamaki, Noskanen și Korhonen în (29) și mai ales renumitul educator american Anderson, Funnell (1). Vunamaki și col. (29) au
Tratat de diabet Paulescu by Mariana Costea, Constantin Ionescu-Tîrgovişte () [Corola-publishinghouse/Science/92211_a_92706]
-
danez. Partea cea mai consistentă este dedicată, însă, relațiilor româno-finlandeze. Autorii identifică asemănări între istoriile politice ale României și Finlandei. Ambele au fost "state mici" până la Primul Război Mondial. Ambele au suferit, pentru perioade însemnate, influența politică a Rusiei. Pentru dominarea acestor teritorii, Rusia a purtat războaie cu Suedia, respectiv Imperiul Otoman. Un prim contact româno-finlandez poate fi considerat participarea unui regiment românesc la războiul ruso-suedez din 1741-1743. Acest regiment, ca parte a armatei ruse, cuprindea 800 de soldați și s-
Literatura și cultura finlandeză: o perspectivă românească by Paul Nanu () [Corola-publishinghouse/Science/84965_a_85750]
-
sub control situația. În poziție verticală, mâinile exprimă preocuparea pentru propria persoană atunci când palmele și mai ales degetul mare se orientează către corp, în timp ce așezarea inversă, cu palmele înainte, exprimă refuzul, respingerea, renunțarea. ▪ Degetele - Cel mare (policele) semnifică forța de dominare a personalității. Indivizii cu voință slabă și o bună parte din copii îl ascund în podul palmei. Ridicarea sa exprimă satisfacția și poate fi un semn de încurajare, o urare de success. Degetul arătător funcționează ca un substitut de săgeată
Mimica ?i gestualitatea by Coca Marlena Vasiliu,Ady Cristian Mihailov () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84347_a_85672]
-
interiorizarea unor modele de comunicare nonverbală cu scopul integrării sociale, menținerii relațiilor prin recunoașterea statutului celorlalți, evitării pedepselor, obținerii unor avantaje etc. Analogia dintre mișcările corporale folosite de om și de animale se observă mai ales în exprimarea ostilității, agresivității, dominării, teritorialității, dar și în cazul curtării, începând de la prima întâlnire și progresând până la actul sexual. Curtarea la om spre surprinderea unora, destul de apropiată în unele aspecte de cea care se manifestă la animale sau la păsări cuprinde o serie de
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
de încurajare (privire provocatoare, zâmbet ușor) și respingere (evitarea privirii, colțurile gurii întoarse în jos). În concluzie, gesturile joacă un rol esențial în transmiterea și recepționarea mesajelor de seducere, în activarea și dezactivarea flirtului. Cu privire la exprimarea atitudinii de amenințare și dominare, Irinäus Eibl-Eibesfeldt46 ne oferă exemplul cimpanzeului care adoptă comportamentul de impunere, zbârlindu-și blana de pe brațe și umeri pentru a capăta proporții mărite. La fel și omul, din dorința de a apărea mai mare în fața interlocutorului, își depărtează picioarele și
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
în momente de indignare și furie față de ,,grozăviile" copiilor lor, încercând astfel să-i intimideze și să-i domolească. După Peter Collett (2003/2005) există trei componente care fac ca gestul ducerii mâinilor pe șold să exprime impunerea, amenințarea și dominarea: a) componenta expansivă (prin mărirea teritoriului ocupat, persoana pare a fi mai ,,mare" și amenințătoare); b) componenta de amenințare (coatele sunt osoase și ascuțite, pot fi folosite pentru a împinge, înghionti și a da la o parte oamenii din drum
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
o parte oamenii din drum); c) componenta preparatorie (prin faptul că această postură este la jumătatea drumului între cea cu mâinile pe lângă corp și cea cu mâinile ridicate, gata de atac, exprimă o pregătire parțială de atac)47. Comportamentul de dominare este mediat printr-o serie de semnale vizuale, auditive și chimice atât la animale, păsări, cât și la oameni. Poziția corporală încrezătoare a unor șefi atunci când pășesc în instituția unde dețin acest statut se aseamănă cu cea a unui lup
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
nu mă țină minte la examen și să mă taxeze"; • ritmul alert al expunerii: ,,Ne vorbește atât de repede încât pierd firul ideilor"; • inexpresivitatea comunicării dată de o intonație neadecvată: ,, Ne dictează monoton cursul... încât mai avem puțin și adormim"; • dominarea comunicării verbale de către profesori (60-70%); • folosirea tăcerii supărătoare: Cea mai grăitoare modalitate de a ne simți vinovați este aceea de a folosi pauze apăsătoare atunci când noi nu știm să răspundem"; • lipsa accentului în discursul didactic: Nu ne semnalizezează ce este
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
faptul că noua generație de elevi adoptă trăsături specifice timpului istorico-socio-economic căruia îi aparțin: • tendința construirii identității personale pe baza aspectului exterior; • adoptarea unui stil al căutărilor nerăbdător și facil (internetul înlocuiește livrescul); • diminuarea sentimentelor de implicare autentică și responsabilitate; • dominarea sentimentelor de ignoranță, indiferență și agresivitate ascunsă; • manifestarea dificultăților de adaptare și comportamentelor deviante etc. Relația formativă se constituie și se manifestă nu numai în interiorul școlii, ci și în afara ei, când elevii au încredere în sine pentru că au dobândit deprinderi
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
corpului poate transmite semnale clare: acordul sau dezacordul, interesul sau dezinteresul. Dacă profesorul duce mâinile la spate și, în același timp, se apleacă pentru a putea să citească un text după manualul unui elev, poate să transmită două sentimente contradictorii: dominare/ superioritate/distanțare (prin poziționarea mâinilor la spate) și sumisivitate/ interes/apropiere (prin aplecarea trunchiului și apropierea de carte și de elev). De regulă, înclinarea trunchiului profesorului spre elev denotă faptul că-i acordă atenție, iar retragerea sau răsucirea corpului atunci când
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
unui elev indisciplinat (prin ridicarea arătătorului și încremenirea lui în aceeași poziție câteva secunde); • refuzarea unui elev (prin mișcarea orizontală a arătătorului în extensie, cu pumnul strâns); • admonestarea unui elev indisciplinat (prin mișcarea pe verticală a arătătorului, cu pumnul strâns); • dominarea unui elev obraznic (prin orientarea arătătorului spre elev ca o ,,baghetă"). Profesorul poate indica cu ajutorul degetelor ușor îndepărtate și curbate, ca și cum ar vrea să apuce ceva, căutarea ideilor și încercarea de a le sintetiza. Prin îndoirea/ flexarea degetelor, profesorul transmite
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
a domina și de a avertiza. b) Analiza semantică se referă la studierea relației dintre gest și referent (obiect/ cuvânt). De exemplu: dacă gestul indicării cu degetul arătător de către profesor este însoțit de un mesaj verbal care exprimă autoritatea sau dominarea, atunci această concordanță gest-cuvânt are o putere de convingere și de pătrundere semnificativă asupra elevului. c) Analiza pragmatică are în vedere eficiența, rezonanța, utilitatea gestului și analizează impactul acestuia asupra receptorului. Congruența dintre gestul indicării cu degetul arătător și avertismentul
Gestul în comunicarea didactică by ALINA MĂRGĂRIŢOIU [Corola-publishinghouse/Science/949_a_2457]
-
ale simțului comun, promovând astfel o cultură a consensului pentru a distrage atenția de la interesele conducerii politice 6. Ca atare, diversitatea culturală ar putea fi obturată printr-o "normalizare" a practicilor și credințelor cotidiene, punând bazele unui sistem complex de dominare. În accepția lui Raymond Williams, hegemonia ar fi legată de conceptul de "cultură" în general, înțeles ca un "proces social integral" în care oamenii își definesc și își modelează propria existență, și de cel de "ideologie" în particular, înțeles ca
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
contemporane. Critica universalismului eurocentric se bazează pe identificarea unor caracteristici specifice experienței diversității culturale, de la conștientizarea reprezentării noneuropenilor ca "alterități" exotice, mistice, emoționale, seducătoare și chiar imorale la înțelegerea achiziționării și întrebuințării limbajului de către cei colonizați ca instrument structural de dominare și de la recunoașterea formării unei duble identități la acceptarea unei interacțiuni interculturale care duce la celebrarea și explorarea diversității, hibridității și diferenței, motivând angajarea politică. Critica culturală e considerată mai curând o activitate multidisciplinară, interdisciplinară, pandisciplinară și metadisciplinară decât o
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
au încercat să inverseze ierarhiile estetice, transformând limbajul sofisticat al criticii literare într-un instrument de reflectare a practicilor și formelor culturale specifice clasei muncitoare. Abordarea culturii dintr-o perspectivă populară a apărut pe fondul încercării de a răspunde alternativ dominării proiectate prin intermediul mass media. Acționând din perspectiva promovării receptării diferențiate, respectiv a "lecturii negociate", apărea posibilitatea unei interpretări populare a mesajelor dominante. Cu toate acestea, în anii '80, când noțiunea de receptare a fost detașată de dinamica de clasă, studiile
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
circumstanțe, cultura vizuală ar putea fi percepută ca fiind acel gen de tactică prin care sunt studiate genealogia, definiția și funcțiile vieții cotidiene postmoderne. Tendința de a se înlocui modelul textual al lumii cu unul pictorial, după o perioadă de dominare a discuțiilor intelectuale de către mișcările bazate pe lingvistică ale structuralismului și poststructuralismului, a dus la apariția unei teorii a imaginii care ar presupune înțelegerea poziției spectatorului, care privește, observă, supraveghează ori experimentează plăcerea vizuală, în raport cu poziția cititorului, care descifrează, decodează
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
astfel, rezultatul unui sistem de substituiri. În acest caz, "originea" ar deveni un "mit" al interesului istoricist în analiza lucrărilor de artă. Această critică a originalității e surprinsă și în scrierile lui Jean Baudrillard care susține că saturarea informațională și dominarea mediilor a creat condițiile apariției unei "hiperrealități" bazate pe "simulacru"140. Realitatea cotidiană, care a devenit mediul privilegiat al producției artistice, a încorporat dimensiunea simulatoare a hiperrealității în care realul și imaginarul se confundă în aceeași totalitate operațională, supusă fascinației
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
presupune examinarea evaluativă a categoriilor și formelor cunoașterii pentru a determina validitatea și valoarea lor cognitivă, cu sensul marxist explicativ, normativ, practic și reflexiv al teoriei critice, care are în vedere examinarea realității socio-economice din perspectiva deconspirării formelor ascunse de dominare și exploatare, acționând astfel atât în direcția chestionării formelor stabilite ale gândirii, cât și a formelor stabilite de viață colectivă. Sinergia dintre cele două forme ale criticii ar fi, astfel, motivată de ideea că cunoașterea determinărilor sociale ale gândirii ar
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]