9,274 matches
-
prietenii, afară de dumneata. — Ai avut mulți prieteni? Îl Întrebă ea, cu o undă de mîhnire În glas. Presupun că am avut destui, ca orice om de vîrsta mea, răspunse el, și adăugă rîzÎnd: Sau poate crezi că-s un monstru... Domnișoara Hilfe continua să rămînă gravă. Am să revin, crede-mă. Mi s-a spus să mai revin. Vor să știe cînd vei Începe să-ți recapeți memoria... — Înțeleg. Iar dumneata ești singurul reper pe care mi-l pot oferi. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
o să lăsăm lucrurile să ajungă pînă acolo; dar deocamdată ai nevoie de multă liniște, de mult somn și multă hrană. Un mic tratament cu bromură... Nici un fel de vizite, nici măcar din partea prietenului nostru Johns... Și nici o discuție intelectuală, firește... — Dar domnișoara Hilfe? Întrebă Digby. — A fost o greșeală din partea mea, mărturisi doctorul Forester. Nu sîntem Încă suficient de Înzdrăveniți. I-am spus domnișoarei Hilfe să nu mai vină. CAPITOLUL II PAVILIONUL SPECIAL „De ce te ferești de mine? Ce-am făcut, oare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
tratament cu bromură... Nici un fel de vizite, nici măcar din partea prietenului nostru Johns... Și nici o discuție intelectuală, firește... — Dar domnișoara Hilfe? Întrebă Digby. — A fost o greșeală din partea mea, mărturisi doctorul Forester. Nu sîntem Încă suficient de Înzdrăveniți. I-am spus domnișoarei Hilfe să nu mai vină. CAPITOLUL II PAVILIONUL SPECIAL „De ce te ferești de mine? Ce-am făcut, oare, ca să te temi de mine? Ți-ai plecat urechea la zvonuri mincinoase, copilul meu!“ Micul duce 1 CÎnd vrei să ștergi urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Da? întrebă șeful de gară, deloc convins de acest cuvânt. - Aș vrea un bilet până la București, zise fata, scoțând un portofel maro dintr-un buzunar. Șeful de gară o privi mirat. - Da..., spuse, București... - Da, confirmă fata. - Păi, nu știu, domnișoară... Ninge, nu vedeți? - Și ce, zise fata speriată, nu mai circulă trenurile? - Știu eu... - Dar trebuie să ajung astăzi la București! Neapărat! - Hm... Șeful de gară se hotărî să nu o întrebe ce căutase atunci la Mohoreni, unde niciodată nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
telefon în oraș și află că personalul plecase într-adevăr în urmă cu o oră. Avea să ajungă în Mohoreni în douăzeci de minute. Se duse la fată și o zgâlțâi ușor. - Nu dorm, zise ea. Mă gândesc. - Vine trenul, Domnișoară. În douăzeci de minute. - Da? Fata se ridică, dădu plapuma de o parte și își trecu o mână prin părul cam murdar. Apoi merse în toaleta gării să se spele. Șeful de gară împături plapuma și o duse în ghișeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ziarul, și în curând întreaga presă, continuă să relateze din ce în ce mai pe larg miracolele înfăptuite aproape zilnic de japonez. De exemplu: - închisese robinetul din bucătăria unui orfelinat, salvând astfel de la înec 26 de copii; - gonise cinci câini vagabonzi care încolțiseră o domnișoară în Cișmigiu; - desfundase burlanul unei școli, drept care acoperișul acesteia nu se mai prăbuși, îngreunat de apă, peste cei 209 elevi aflați la ore; - înșurubase un bec de 40 de wați în beciul doamnei Vrânceanu; - împinsese o Dacie 1310 rămasă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
chitara „ta-diu-ta-diu-ta-di-di-deam-diu“, producătorul urmărea luminile verzi și roșii care arătau sonoritatea, inginerul de sunet scotea din feedbackul chitării învârtind un buton... Dublin 1986 - București 2004 Frankfurt, 28 februarie 2005 NORVEGIA La Muzeul Neamului din Oslo, o clasă a treia și domnișoara Nygaard, învățătoarea, privesc în tăcere, cu lacrimi de recunoștință și frig în ochi și pe obraji, o vitrină. Moment de reculegere, după care domnișoara Nygaard explică, arătând către omul de zăpadă din vitrină, un tip de vreo doi metri înălțime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
2004 Frankfurt, 28 februarie 2005 NORVEGIA La Muzeul Neamului din Oslo, o clasă a treia și domnișoara Nygaard, învățătoarea, privesc în tăcere, cu lacrimi de recunoștință și frig în ochi și pe obraji, o vitrină. Moment de reculegere, după care domnișoara Nygaard explică, arătând către omul de zăpadă din vitrină, un tip de vreo doi metri înălțime, cu barbă, trup păros, basc de viking: - Copii, acesta este Lasse Agstrom, întemeietorul Norvegiei. Deși copii cunosc povestea/legenda/mitul din serialul de desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și voi n-ați auzit de mine! Eu sunt băiatul lui Schoenberg, bă! Fratele lui Cage! Polițiștii schimbară niște priviri cum că aș fi nebun și ridicol. - Ce ziceți, bă? i-am luat la rost. - Hai, haideți la secție, și domnișoara... Am coborât din mașină, blestemându-le zilele. - Da’ cu fata ce-aveți, bă? Nu vă e rușine? Persecutați femei nevinovate! Bă, sunt cel mai mare compozitor din lume, am repetat eu, spre rușinea mea. Am compus o simfonie pentru foarfeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
vrut să oprească, e și cu minora asta la el... - Și ce tot boscorodește acolo? - Zice că-i mare compozitor, că cunoaște pe niște generali... - Păi, ce facem cu dumneavoastră? mi se adresă mustăciosul. Viteză, pentru asta luați amendă, dar domnișoara e minoră, are doar 15 ani. - Și ce-ați vrea, s-o fut pe mă-sa? Replica asta stârni niște râsete. Mustăciosul mustăci și el puțin. - Și pe cine ziceți că cunoașteți? mă întrebă. - Păi, ăsta unde sunteți voi ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
sanepidul, cu starea vremii și cu administratorul de la scara A. - Se vorbise, se vorbise, afirma doamna Lucreția Morocan, o babă afurisită care trăia cu șaptesprezece pisici. Nimeni nu era responsabil. Nimeni nu putea face nimic. - Să angajăm alt administrator, ceru domnișoara Zilieru-Rosetti, o tânără palidă, părăsită de soț, frumusețe și noroc. - Nu se poate, ne informa Ion Lupescu, avocat. Contractul nu poate fi reziliat decât cu acordul ambelor partide, iar încheierea unui alt contract nu ar fi nici legală, nici valabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-vă! — Dar e un exemplar bun? — Ascultați, la punctul acesta eu nu mai pun mâna în foc pentru nimic. Dacă editurile cele mai serioase fac astfel de încurcături, nu te mai poți încrede în nimeni. Cum i-am spus deja domnișoarei, așa vă spun și dumneavoastră. Dacă veți mai avea vreun motiv de reclamație, veți fi rambursat. Mai mult nu pot face. Domnișoara, ți-a arătat o domnișoară. E acolo, între două rafturi; caută ceva din colecția Penguin Modern Classics, plimbând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
mai serioase fac astfel de încurcături, nu te mai poți încrede în nimeni. Cum i-am spus deja domnișoarei, așa vă spun și dumneavoastră. Dacă veți mai avea vreun motiv de reclamație, veți fi rambursat. Mai mult nu pot face. Domnișoara, ți-a arătat o domnișoară. E acolo, între două rafturi; caută ceva din colecția Penguin Modern Classics, plimbând delicat, dar hotărât, degetul pe cotoarele vineții. Ochi mari și vioi, carnație sănătoasă și bine pigmentată, părul cu unde bogate și diafane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
încurcături, nu te mai poți încrede în nimeni. Cum i-am spus deja domnișoarei, așa vă spun și dumneavoastră. Dacă veți mai avea vreun motiv de reclamație, veți fi rambursat. Mai mult nu pot face. Domnișoara, ți-a arătat o domnișoară. E acolo, între două rafturi; caută ceva din colecția Penguin Modern Classics, plimbând delicat, dar hotărât, degetul pe cotoarele vineții. Ochi mari și vioi, carnație sănătoasă și bine pigmentată, părul cu unde bogate și diafane. Cititorule, iată că Cititoarea își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
privirea înainte și evitând să privească în jos și pe lături. — Dumneavoastră sunteți? întrebi, deși ai priceput că nu poate fi decât el. Omulețul nu deschide mai mult ușa: Ce doriți? — Iertați-mă, era vorba de o informație... Vă telefonasem. Domnișoara Ludmila... Domnișoara Ludmila e aici? — Aici nu e nici o domnișoară Ludmila... - spune profesorul, trăgându-se îndărăt și arătându-ți bibliotecile înghesuite pe lângă pereți, cu numele și titlurile de pe cotoare și coperți ilizibile, ca un gard viu compact. - De ce o căutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
și evitând să privească în jos și pe lături. — Dumneavoastră sunteți? întrebi, deși ai priceput că nu poate fi decât el. Omulețul nu deschide mai mult ușa: Ce doriți? — Iertați-mă, era vorba de o informație... Vă telefonasem. Domnișoara Ludmila... Domnișoara Ludmila e aici? — Aici nu e nici o domnișoară Ludmila... - spune profesorul, trăgându-se îndărăt și arătându-ți bibliotecile înghesuite pe lângă pereți, cu numele și titlurile de pe cotoare și coperți ilizibile, ca un gard viu compact. - De ce o căutați la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
lături. — Dumneavoastră sunteți? întrebi, deși ai priceput că nu poate fi decât el. Omulețul nu deschide mai mult ușa: Ce doriți? — Iertați-mă, era vorba de o informație... Vă telefonasem. Domnișoara Ludmila... Domnișoara Ludmila e aici? — Aici nu e nici o domnișoară Ludmila... - spune profesorul, trăgându-se îndărăt și arătându-ți bibliotecile înghesuite pe lângă pereți, cu numele și titlurile de pe cotoare și coperți ilizibile, ca un gard viu compact. - De ce o căutați la mine? Și, în timp ce tu îți amintești ce spunea Irnerio
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
De pe un scaun, văzut din spate, flutura o panglică liliachie. Am coborât pe cărarea abruptă a promontoriului până la o terasă de unde se schimba unghiul de vedere: cum mă așteptam, așezată în coș, complet ascunsă de apărătoarea de plastic, se afla domnișoara Zwida, cu pălăria de paie albă și caietul de desen pe genunchi; tocmai desena o scoică. N-am fost mulțumit că am văzut-o; semnele contradictorii de azi-dimineață îmi sugerau să nu intru în vorbă cu ea. Sunt deja vreo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
singură, în cursul plimbărilor mele pe stânci și printre dune, și nu doresc altceva decât să-i pot adresa cuvântul, ba chiar cu această intenție cobor zilnic de la pensiunea mea, dar în fiecare zi ceva mă abate de la această hotărâre. Domnișoara Zwida locuiește la Hotelul Crinul de Mare; mă informasem despre numele ei de la portar; poate că ea a aflat; în acest sezon, sunt foarte puțin vilegiaturiști la Pëtkwo, iar tinerii pot fi numărați pe degete. Întâlnindu-mă atât de des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
puțin vilegiaturiști la Pëtkwo, iar tinerii pot fi numărați pe degete. Întâlnindu-mă atât de des, se așteaptă, poate, ca într-o zi să-i dau bună-ziua. Motivele care împiedică o posibilă întâlnire între noi sunt numeroase. În primul rând, domnișoara Zwida culege și desenează scoici; eu am avut o frumoasă colecție de scoici, cu ani în urmă, când eram un adolescent, dar apoi am renunțat la ea și am uitat totul: clasificările, morfologia, distribuția geografică a diferitelor specii. O discuție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
culege și desenează scoici; eu am avut o frumoasă colecție de scoici, cu ani în urmă, când eram un adolescent, dar apoi am renunțat la ea și am uitat totul: clasificările, morfologia, distribuția geografică a diferitelor specii. O discuție cu domnișoara Zwida m-ar duce în mod inevitabil la scoici și nu mă pot decide asupra atitudinii pe care s-o adopt: să mă prefac că sunt de o incompetență absolută, sau să fac apel la o experiență îndepărtată și vagă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
de o bucată de vreme că perfecțiunea nu poate fi obținută decât ca un accesoriu, și din întâmplare; prin urmare, nu este demnă de interes, adevărata natură a lucrurilor reale dezvăluindu-se numai în momente de criză; apropiindu-mă de domnișoara Zwida ar trebui să manifest o oarecare apreciere a desenelor ei - de calitate foarte bună, de altfel, pe cât am putut vedea - și, deci, măcar într-o primă clipă, să mă prefac că aprob un ideal estetic și moral pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Deși acceptul meu a fost cumva forțat, nelăsându-mi timp de gândire, nici putința de a-l face să înțeleagă că nu mă puteam decide pe loc, această sarcină nu-mi displăcea. Marți. Azi-dimineață am vorbit pentru prima oară cu domnișoara Zwida. Sarcina de a nota datele meteorologice a jucat un anume rol, ajutându-mă să-mi depășesc nesiguranța: pentru prima dată de când sunt la Petkwo, ceva era fixat dinainte, de la care nu puteam să mă sustrag. Din cauza asta, oricum s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
poate ușurat, dar oricum cu certitudinea de a nu putea face altfel. Cred că am intuit încă de ieri, în mod confuz, când domnul Kauderer mi-a făcut propunerea, că această obligație avea să-mi dea curaj să vorbesc cu domnișoara Zwida: dar abia acum lucrul acesta îmi e clar, admițând că așa e. Domnișoara Zwida desena un arici de mare. Era așezată pe un scăunel pliant, pe dig. Ariciul era răsturnat pe o piatră, deschis: își strângea țepii încercând în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
am intuit încă de ieri, în mod confuz, când domnul Kauderer mi-a făcut propunerea, că această obligație avea să-mi dea curaj să vorbesc cu domnișoara Zwida: dar abia acum lucrul acesta îmi e clar, admițând că așa e. Domnișoara Zwida desena un arici de mare. Era așezată pe un scăunel pliant, pe dig. Ariciul era răsturnat pe o piatră, deschis: își strângea țepii încercând în mod inutil să se ridice. Desenul fetei era un studiu în clarobscur, din linii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]